Cum se sărută…
Da…acesta este cu siguranţă un complex de care ne lovim aproape toţi tinerii mai devreme sau mai târziu…Primul meu sărut. Oare cum o fi? Când vedem atâtea şi atâtea săruturi promovate la televizor şi pe stradă cu atâta pasiune, cum să nu te gandeşti la cum este să săruţi persoana pe care o iubesti? Iar faptul că nu ştii să săruti este dat de inocenta ta, cel putin trupească. Dar ce te faci când ştii că totul are un început…un început pe care nu-l ştii.
Oare de ce nu a dat Dumnezeu în firea omului ca să ştie dinainte cum trebuie să se sărute? Este atât de stanjenitoare această situaţie… Dacă iubirea este un sentiment atât de firesc, atunci de ce sărutul, acest gest de iubire, ne pare pe cât de tentant, pe atât de necusocut? Insă tocmai aici este problema, că Dumnezeu chiar a dat din firea omului să ştie cum să se sărute cu persoana iubită, numai că această taină este ascunsă adânc în inimă, ca o comoara de mult preţ, şi iese la suprafaţă tocmai atunci când tu cu persoana iubită vă veţi descoperi împreună.
Nu a fost niciodată nevoie de o şcoală, o tehnică, sau exerciţii speciale pentru ceva atât de firesc ca sărutul. Buzele curate oferite soţului/soţiei sunt o jertfă deosebită făcută pe altarul dragostei, poate o jertfă mai mare decât chiar fecioria, pentru că defapt fecioria trupului începe întotdeauna de la buze. Defapt problema nu este cum să mă sărut cu persoana iubită, pentru că eu, înainte de asta am nevoie să ştiu cine este persoana iubită şi când să mă sărut cu persoana iubită?
Eu vreau să fiu întotdeauna împreună cu persoana iubită, pentru că aşa mă simt împlinit, iar această persoană nu poate fi decât viitorul meu soţ sau sotie. Este persoana în care am toată încrederea, şi cu care vreau să-mi împart toată fiinta…inclusiv sărutul. Aţi oferi buzele doar viitorului soţ (soţie), chiar dacă pare un ideal desprins din timpuri străvechi, este ceea ce işi doreste fiecare tânăr îndrăgostit, de cele mai multe ori chiar fără să realizeze. Şi din păcate, de cele mai multe ori ,realizează prea târziu.
Dacă mă gândesc bine, inima-mi spune că eu nu vreau să cunosc mai multe buze străine, care la rândul lor s-au cunoscut cu mai multe buze străine, din impulsul hormonilor, pentru a-mi stăvili o curiozitate şi poftă de moment…pentru că asta nu este iubire. Eu vreau să-mi dăruiesc buzele doar persoanei cu care vreau să merg pe drumul veşniciei, şi mi-aş dori ca acea persoană să gândească şi să facă la fel pentru mine. Îmi doresc foarte mult ca persoana cu care mă voi casatori să nu-şi impartă buzele cu nimeni decât cu mine.
Poate îmi vei zice că par idealist, sau gelos din cale-afară. Dar stai putin…oare nu simţi şi tu in inima ta că iubirea şi orice gest care decurge din ea este intimă? Nu simţi nevoia de intimitate atunci când eşti alături de cel pe care-l îndrăgeste inima ta atât de mult? Nu simţi nevoia de a te dărui unei singure persoane în totalitate? Dragostea se dezvlăuie doar în intimitate, acoperită de haina căsătoriei. Altfel cu sigurantă că mă voi vătăma. Dăruirea buzelor prin sărut, este întotdeauna precedată de dăruirea inimii, fie ea curată sau pătimaşă.
Nu poţi să săruţi pe cineva dacă inainte de asta nu ţi-ai fi dăruit inima acelei persoane! Primul impuls este intotdeuna al inimii, iar mai apoi urmează şi buzele. Aşadar, dacă mă gandesc mai bine, eu nu vreau să-mi dăruiesc inima unui străin pentru un sărut trecator. Eu nu vreau acel sărut „perfect” cu persoana „perfectă” la momentul „perfect” promovat atât de ieftin în filmele siropoase de la televizor,…care defapt nici nu există. Şi cu sigurantă nu vreau să-mi pară rău mai târziu că am sărutat „persoana perfectă” care s-a dovedit a fi mai târziu iubitoare de mai multe ‘persoane perfecte’.
Eu vreau, ca atunci când voi ajunge la bătrâneţe, atunci când îmi voi îndulci privirea cu chipul soţului (soţiei), atunci când îmi vor aluneca ochii pe buzele sale, să-mi aduc aminte cu inima arzând de bucurie că primul sărut a fost acel sărut în care am desfăcut împreună pecetea veşniciei. Defapt răspunsul la cum se sarută este cât se poate de simplu…Se sărută cu veşnicia în inimă!
Andra
ianuarie 27, 2009 @ 7:36 pm
<>…pai in momentul acela n-ai cum sa-ti dai seama ca nu e persoana perfecta,de fapt persoana perfecta nu exista,poti doar sa „vezi” pe cineva perfect….in fine…cred ca ar trebui sa cunosti foarte bine persoana respectiva,iar cunoasterea nu se face neaparat prin sarut.E cel mai frumos sa-ti aduci aminte de primul sarut ca fiind cel dat sotului tau/sotiei tale….dar nu stiu cat de posibil e asta…
?
ianuarie 27, 2009 @ 10:20 pm
cine a scris articolul? de fapt nu conteaza dar tare frumos a mai scris si m-a bucurat
nu esti deloc idealist, ma bucura faptul ca inca mai sunt oameni care gandesc astfel
florinm
ianuarie 28, 2009 @ 9:50 am
@andra
„Rabdare, rabdare, rabdare” spunea Pr. Cleopa…
Balan Claudiu
ianuarie 28, 2009 @ 11:21 am
Chiar ca e un lucru minunat sa-ti aduci aminte ca primul sarut a fost daruit sotiei sau sotului.
cata
februarie 14, 2009 @ 9:36 pm
bine k so trezit si balan claudiu=))
alex
februarie 27, 2009 @ 11:29 am
am avut ocazia sarutului de cam multe ori la varsta mea (15) dar inainte de acest act de „tandrete” (pun ghilimelele pentru ca la varsta asta nu pot fi insurat si nu pot numi act de tandrete inainte de casatoriei asa cum spune articolul) asa cum spune societatea ceva in minte ma mustra si renuntam la idee pentru ca nu vroiam sa port regretul dupa mine daca o faceam…..si pe timpul acela pana acum nu stiam ca sarutul e un pacat dar uite ca Doamne Doamne a avut grija de mine….si ii multumesc Lui pentru ca m-a scapat de acest pacat prin aflarea acestui articol…..nu ma rezum numai la articol , am sa intreb preoti , calugari in legatura cu acest (si nu numai sarut , ci o gama foarte larga de intrebari in legatura cu foarte multe , in mare parte am intrebat si am aflat cat de cat dar mai sunt multe)….
admin
februarie 27, 2009 @ 2:13 pm
Ma bucur Alex ca ti-a fost de folos articolul. Poate ne spui ce ti-ar mai placea sa se discute pe site aici, ce articole ai vrea sa mai citesti, ce subiecte, ca sa ne dai si noua niste idei…
Doamne ajuta!
Catalin
februarie 27, 2009 @ 4:56 pm
As vrea sa va povestesc si eu o intamplare a unui profesor care a fost intrebat de un elev cand poti spune ca iubesti pe cineva cu adevarat? La care profesorul ii spune: Pai iubesti cu adevart atunci cand te casatoresti! Ajuns acasa profesorul, se aseaza la masa sa manance iar sotia a uitat sa.i puna si lui furculita, din neatentie. Atunci el ii spune sotiei sale, care era si insarcinata, sa.i aduca o furculita si lui. Sotia se ridica de la masa si ii aduce imediat o furculita. Apoi si.a adus aminte profesorul de ce la intrebat elevul la scoala si a zis in gandul sau: Am 10 ani de cand sunt casatorit si totusi nu o iubesc cu adevarat pe sotia mea! Ar fi trebuit eu sa ma ridic sa.mi iau furculita!
Iata ca nu putem sa spunem ca iubim cu adevarat atunci cand suntem casatoriti. Trebuie sa avem grija clipa de clipa de persoana iubita sa putem spune ca il iubim, dar asta tocmai la sfarsitul vietii, cand am impartit si bune si rele, iar iubirea nu a incetat deloc nici o secunda.
Intrebarea mea este cand, putem sa dam persoanei iubite primul sarut cu adevarat???
florinm
februarie 27, 2009 @ 6:22 pm
Catalin,
Iubirea e una, iar a iubi desavarsit e alta.
Am citit undeva (si spre rusinea mea nu-mi mai amintesc cine a spus asta) ca Dumnezeu iubeste pe cel mai mare pacatos mai mult decat iubeste cel mai mare sfant pe Dumnezeu.
Daca profesorul acela a realizat ca a gresit inseamna ca totusi o iubea mult pe sotia sa.
Intrebi cand poti sa-i dai persoanei iubite primul sarut cu adevarat? Pai daca o iubesti cu adevarat, vei avea grija de ea (si de persoana, si de iubire). Cum ar fi sa iti intrebi duhovnicul in privinta asta?
Catalin
februarie 27, 2009 @ 7:02 pm
Mda… ai dreptate florinm iubirea este una iar a iubi desavarsit e alta. Profesorul a realizat ca nu o iubea pe sotia sa cat putea el de mult, si.a dat seama ca poate si mai mult sa o iubeasca.
Iar raspunsul la intrebare era retoric atunci cand o iubesti CU ADEVARAT inseamna ca o saruti pe persoana iubita CU ADEVARAT.
Multumesc oricum, chiar o sa.l intreb pe pr. duhovnic in privinta aceasta.
mihai
martie 5, 2009 @ 11:23 pm
Cu adevarat e un lucru frumos ca primul sarut sa fie daruit sotiei(viitoarei sotii).Dar de unde stii ca ea/el va fi cu adevarat sotia/sotul tau?Se poate ca acel sarut sa-l daruiesti unei persoane pe care o iubesti foarte mult,crezand ca va fi aleasa.Iar mai apoi vine marea dezamagire:te-ai inselat.
ioana
martie 6, 2009 @ 1:39 am
lol?
MONICA
mai 7, 2009 @ 5:50 pm
FOARTE FOARTE BUN SI FRUMOS ARTICOLUL .
diana
mai 24, 2009 @ 1:09 pm
da, primul sarut este ca prima rasuflare, primul cuvint, primul pas…si multe, multe de primul…..dar este frumos doar atunci cind este ceva bine filtrat prin suflet, inima si gind…ar fi bine sa existe cineva care sa te invete, sa te indrume, pentru ca sa nu transformi ceva ce ar putea sa te inalte in ceva ce te inamoleste…din pacate la mine nu a fost sa fie un povatuitor si din aceasta cauza magia sarutului pentru mine nu mai exista…
Ileana
mai 24, 2009 @ 9:22 pm
si pana la urma cine te poate indruma sa „traiesti” frumos un sarut?
Dan
mai 24, 2009 @ 9:32 pm
Harul Duhului Sfant prin rabdare, pastrarea curatiei si ascultare de duhovnic.
Aniri
mai 29, 2009 @ 7:58 pm
Aaa, uite un articol care lamureste
La altul chiar am lasat comentarii, ca nu aducea argumente..
Intr-adevar, asa e ideal.. si asa visam si eu..
Pentru cei puternici si care nu intalnesc persoane care sa le fure inima, desi nu sunt cele care vor ramane pentru totdeauna, e realizabil. Ca si eu imi doream asta, si eram sigura, dar.. s-au intamplat erori
Si la inceput m-am urat pentru asta.. Apoi am inceput sa ma intreb (si nu ca auto-consolare), in ce masura poate fi perfecta relatia cu cineva, daca e prima ta reltie? Da, probabil ca raspunsul e legat de Dumnezeu…
Dar nu toti intalnim persoana pe care o asteptam, prima. Intai vin altele..
Si normal ca de preferat e cum s-a scris in articol Probabil ca e genial la batranete sa stii ca ati fost primii in toate, unul pentru ce
Aniri
mai 29, 2009 @ 8:01 pm
celalalt*.
Dar pentru cei care au intalnit alte persoane inainte, si care de fiecare data au sperat ca .. nu se insala.. Cred ca fiecare greseala e o treapta. Si pf, se vorbeste atat de ideal, dar..
Io de exemplu tin mult la amintirile mele.. Chiar daca m-au departat de „vechiul EL” la cre visam, si m-au facut sa nu mai fiu nici eu „EA”, pentru el.. Fiecare poveste m-a invatat si mi-a daruit atatea..
Inca o data.. „ferice” de cei care au credinta puternica, si chiar intalnesc acea persoana, inainte sa apara altele care sa devina importante…
Pentru restul.. sunt sigura ca mai exista ce visam:D Chiar daca s-a transformat un pic..
admin
mai 30, 2009 @ 11:09 am
Aniri, de asta noi avem mare nevoie sa avem duhovnic cu care sa ne sfatuim mereu. Duhovnicul poate fi un mare prooroc pentru viata noastra…poate sa ne lumineze dinainte drumul.
Aniri
mai 31, 2009 @ 4:41 pm
Da, si am duhovnic de cand eram mai mica, unul in care am mare incredere, calugar, deci.. nu ingaduitor cum sunt majoritatea din buc.
Dar nu mi-a spus niciodata „nu <> relatia cu acest baiat” – si m-a lasat sa vad singura ca m-am inselat.. Si ma intreb, cat de puternici putem fi, chiar si atunci cand ne dam noi singuri seama ca nu e bine, sa nu ascultam inima? Cred ca aproape mereu am ales conform a ceea ce e bine, si mi-am dat seama ca inimioara nu prea e inteleapta si statornica..Dar e normal sa cunosti oameni.. Chiar daca, am descoperit ca fiecare relatie iti fura ceva din tine, din puritate, din ceea ce vei fi in viitor.. Dar iti si daruieste. Si mi-am dat seama ca daca as fi fost doar prietena cu cei pe care ii simteam apropiati, pe care ii consideram a fi potriviti pentru restul vietii, nu ajungeam sa ii cunosc niciodata.. Si daca as fi hotarat asa, in stadiul asta.. Pana acum as fi facut numai greseli..
Deci.. normal ca ideal e sa simti, sa nu gresesti, sa fii indrumat bine, sa nu faci compromisuri etc. Dar uneori, tocmai inaintarea asta iti arata.. Ca ai fi facut un compromis daca ai fi stat cu cel care parea „EL”.. Pentru ca nu era.
Si parintele in ce sens hotarateste? Desigur ca pentru mantuirea noastra. Si daca pentru mantuire, ar insemna sa avem o casatorie nefericita, o cruce.. in care sa iti fie icnercate bunatatea, rabdarea, puterea de a ierta etc.. Dar visul tau a fost mereu sa iubesti atat de puternic, incat sa faci totul sa fie atat de frumos, iar.. cel de langa tine nu te face sa-l iubesti.. Atunci ce e de facut?
In fine, e foarte complexa toata tema asta.. Ca si viata, in general..
Aniri
mai 31, 2009 @ 4:41 pm
” nu avansa relatia cu acest baiat” * scria acolo, dar a disparut subit 😀
andreea
iunie 8, 2009 @ 3:43 pm
sarutu e pacat ? nu dar sincer e ceva f.frumos …
adriana
iunie 9, 2009 @ 7:42 pm
Asa este, sarutul este foarte frumos. Si cand este cu binecuvantare, este si mai frumos… Iar daca toata viata o traim cu binecuvantare, in fiecare zi ne putem uita in urma cu mult drag… Si niciodata nu este prea tarziu sa punem inceput bun vietii noastre si sa-L chemam pe Domnul sa faca parte din ea, ca sa o binecuvinteze…
frankie
ianuarie 9, 2010 @ 10:28 pm
ajutatima sa imi gasesc o prietena:-x:-x:Dplzz:D:*
frankie
ianuarie 9, 2010 @ 10:30 pm
in primul rand,am 16 ani si nu am avut niciodata o relatie:sad::sad::sad:sunt cam timid:sad: cum imi gasesc si io o iubuta?
Florin
ianuarie 9, 2010 @ 10:49 pm
frankie,
eu am 19 ani si nu am avut niciodata o relatie.lasa-te in mana lui Dumnezeu.Preferi sa ai o relatie dupa care sa suferi foarte mult?sa ai o prietena care sa isi bata joc de tine?…sau preferi sa mai astepti un timp si sa ai o prietena pe care sa o iubesti sincer si ea sa te iubeasca?
cere-i lui Dumnezeu o prietena si o sa primesti,dar trebuie sa fi si tu vrednic de a avea o prietena.
Dumnezeu poate orice,deci roagate Lui sincer.
Doamne ajuta!
Mariana
ianuarie 10, 2010 @ 9:38 am
,,Eu vreau, ca atunci când voi ajunge la bătrâneţe, atunci când îmi voi îndulci privirea cu chipul soţului (soţiei), atunci când îmi vor aluneca ochii pe buzele sale, să-mi aduc aminte cu inima arzând de bucurie că primul sărut a fost acel sărut în care am desfăcut împreună pecetea veşniciei. De fapt răspunsul la cum se sarută este cât se poate de simplu…Se sărută cu veşnicia în inimă!”
Un articol excepţional! Mi se bucură inima că pot spune şi eu cu toată sinceritatea aceleaşi rostiri din citatul de mai sus…Au trecut aproape 27 de ani de atunci, de la primul sărut, dăruit şi primit de la primul şi unicul bărbat din viaţa mea, soţul meu.
Mi-a ascultat Dumnezeu rugăciunile din vremea aceea…Adormeam cu mâinile împreunate, rugându-L pe Dumnezeu să mă ajute să nu-mi strivesc petalele…să pot fi un dar curat pentru cel ce avea să îmi fie soţ…
Şi fiindcă eu consider sărutul o poezie a gesturilor de iubire curată, permiteţi-mi o rostire poetică, două poeme cu un singur vers:
,,Buzele sărutate
Florile iubirii înflorind înmiresmat…”
,,Buzele ce sărută
Fluturaş de iubire odihnind pe roze…”
Încă o completare: cel mai frumos, şi cel mai tainic sărut, cel care deschide veşnicia, e atunci când se înâmplă prima dată în faţa altarului, când preotul dă binecuvântare şi când la nuntă vin şi îngerii…În rest, sărutul e doar o amăgire, o umbră, o părere a unei fericiri trecătoare…
Vă sfătuiesc cu toată iubirea: tindeţi spre lucruri înalte, cât mai înalte, cât mai aproape de Cer…doar pe înalţimi e adevărata fericire…că acolo vine direct din inima lui Dumnezeu…
stefan
februarie 7, 2010 @ 1:09 am
pentru mihai…nu stii ca primul sarut il dai sotiei tale…asta o sa afli dupa ce te casatoresti :-). personal am sarutat foarte multe fete. mi se parea interesant…frumos. nu vreau sa fiu ipocrit sa spun ca inca nu mai simt la fel pe de o parte, insa de-a lungul ultimei relatii, am aflat un nou sarut, unul cu totul si cu totul extraordinar, frumos, suav…naiv…sarutul pe frunte. am citit o propozitie…” sa ii fii fidel(a) inainte de a-l(o) cunoaste”. are multe de ascuns afirmatia asta…
Saurian
februarie 7, 2010 @ 8:23 am
@Mariana: Spui că primul sărut e în faţa altarului. Dar eu din ce ştiu preoţii nu te cunună dacă nu ai certificat de căsătorie ( adică dacă nu te-ai căsătorit la primărie ). În cazul ăsta nu cred că nu se sătură cei doi şi acolo ( eventual mai mult forţaţi de rudele şi ce prezenţi ). Mă gândeam şi eu că aş vrea ca primul meu sărut să-l dau în faţa altarului dar problema asta cu primăria îţi vine să renunţi la toate abţinerile de sărutat ( primul tău sărut în faţa primarului… ce prostie… ).
fidel
februarie 7, 2010 @ 8:44 pm
Dragostea advarata asteapta. Casatoriti-va virgini. Rugati-va lui Dumnezeu si fiti fideli dinainte de a va cunoaste.
dina
februarie 8, 2010 @ 3:14 pm
da ce sa zic intotdeauna este primul sarut care va fi cel cel mai pasiona
dar cand iubesti intradevar si .. atunci este extraordinar sarutul
Daniel
iulie 20, 2010 @ 5:12 pm
Un articol din multe articole care mi-au placut de
Cand citesc articole de acest gen de pe site-ul acesta (ca au mai fost) nu pot sa spun decat ca imi pare rau ca nu am aflat de acest site mai demult. In plus, nu e suficient sa gasesti site-ul daca nu crezi ceea ce scrie aici, daca nu ai sentimentul puternic ca asa trebuie sa fie ca e ceea ce e firesc. Sarutul asa cum este el promovat de media (in filme reclame postere si panouri publicitare care pot fi vazute peste tot) a fost banalizat si transformat in ceva cum ar fi legatul sireturilor sau spalatul pe dinti. Se intampla mult prea usor si fara sa fie sentimentele care ar fi normal sa fie in astfel de situatii. Imi pare rau ca nu o sa pot sa spun niciodata ca primul sarut a fost cel cu sotia mea. Imi pare rau ca mai demult (in perioda teribilista a adolescentei dar si dupa) priveam cu dispret persoanele care nu erau experte in arta sarutului, care nu sarutau cu limba pe gat (ma scuzati ptr expresie, ma refer la french kiss), le considerau fraiere si tocilare, dispretuiam tocmai acest lucru extraordinar de frumos care este inocenta pe care am pierdut-o si pe care imi doresc atat de mult sa nu o fi pierdut.
In cea mai mare parte e vina mea, exista si nestiinta si faptul ca crestem intr-o societate murdara si materialista care nu da doi bani pe oameni si pe sufletele lor. Nu vreau sa injur pe nimeni dar rusine sa le fie la toate televiziunile care arunca pe post atatea laturi, murdarii cu tenta sexuala si emisiuni in care sexul vinde care omoara inocenta atator copii si adolescenti cate putin in fiecare zi. Pacat de acei care nu au pe nimeni sa-i indrume de mici, sa le arate, sa le explice, sa nu-i lase (uite) cu orele in fata televizorului uitanduse la orice.
Dar, cred totusi si in acei oameni (sper sa fie cazul meu) care s-au trezit la realitate, care pot sa inceapa o viata noua, care se pot ridica din mizeria asta care ne inconjoara peste tot. Daca Dumnezeu ii iubeste atat de mult chiar si pe cei mai pacatosi atunci e posibil sa ne mai dea o sansa. Doamne ajuta!
elena
octombrie 30, 2011 @ 10:42 am
„Se saruta cu vesnicia in inima”, mi-au ajuns la inima aceste cuvinte, un alt articol care merita publicat , cred ca multi tineri ar trebui sa-l citeasca…
Ma iertati dar acum ca am timp am inceput sa recitesc articole care poate mi-au scapat ,nu imi place doar sa-mi vad numele la rublica comentarii:)