„Cuplul modern” şi Taina cununiei
„În apartamentul de deasupra celui in care locuiesc, isi au resedinta un El si o Ea. O pereche dubioasa, ar spune mulţi. Victime ai societaţii în care trăim, ar spune alţii.
El e un tip pe la 30 ani. Ea e o tipa tinerică, dar nu îndrăznesc să îi presupun vârsta pentru că noi femeile nu prea ne-o arătăm. Amândoi lucrează. Locuiesc împreună de cel puţin 3 ani. Mult timp am crezut că sunt căsătoriţi. Pleacă uneori împreună dis de dimineaţă. Alteori pleacă separat, alteori el nu pleacă deloc. Se întorc foarte târziu acasă, au funcţii de management, amândoi. Ceea ce mă uimeşte foarte tare este însă atitudinea pe care o au unul faţă de altul: fie se ceartă, fie discută despre serviciu. Nu i-am văzut niciodată zâmbinu-şi cald sau spunându-şi lucruri frumoase. Nu i-am văzut sărutându-se fugitiv de „la revedere”.
Uneori ies seara în oraş. Ea e atent coafată, el are costume impecabile. Pe drumul de la scară, la maşină, de regulă vorbesc la telefon. Nu unul cu celălalt, desigur.
Azi i-am văzut în pizzeria de vis-a-vis. Stăteau la o masă retrasă. Nu am avut cum să nu aud cum ea îi explica lui că a cunoscut un coleg la serviciu… Nu am putut să nu mă gândesc cât va dura până când relaţia ei cu acel coleg va ajunge ca relaţia Ei cu El. „
Căsătoria este un legământ binecuvântat de Dumnezeu între două persoane care se iubesc sufleteşte , dar cel mai important îl iubesc pe Hristos şi îl doresc mereu aproape. Căsătoria este o taină duhovnicească, o legătură spirtuală, un trup, şi o prietenie deosebită. Această taină are în mijlocul ei pe Hristos şi Apărătoare şi Sfânt Acoperământ pe Maica Domnului.
…Ea se roagă pentru El,se simte protejată în preajma lui, iubită, şi frumoasă. Ea ştie că Maica Domnului i-a adus împreună…s-a rugat mult, acum este fericită. O prietenie frumoasă îi leagă, se cunosc sufleteşte destul de bine şi se privesc în ochi cu sinceritate când vorbesc. El este tandru, o ajută de fiecare dată cu lucrul prin casă, la proiecte pentru facultate…şi El este ocupat dar asta nu-l împiedică să nu o ajute pe scumpa lui soţie.
Dimineaţa îi mulţumeşte Bunului Dumnezeu pentru o nouă zi cu soare şi se gândeşte să-i aducă un mic cadou. Pregătesc mereu amândoi de mâncare…câteodată Ea îi mai face o surpriză, o prăjitură cu ciocolată, nu e perfectă, dar are multă dragoste. Hristos le zâmbeşte…El o admiră, o priveşte delicat cu ochi nevinovaţi, priveşte mama copiilor săi, îi sărută mânuţele…Ea îl vede un om puternic, îi calcă mereu cămaşa când pleacă la servici, îi iubeşte părinţii…lângă el se simte elegantă, copilăroasă, feminină…În timpul zilei se gândesc unul la altul, şi îşi spun în gând o mică rugăciune către Maica Domnului să se iubească mereu şi să aibă copii frumoşi la suflet…
Împreună le e drag să îi ajute pe ceilalţi, au prieteni, ies în oraş, merg la film, în parc. Împreună merg la Biserică, se spovedesc şi îşi cer iertare unul altuia când greşesc.Vizitează mănăstiri, fac poze, îşi zâmbesc, ajută oamenii care au nevoie de sprjin, se bucură de soare, de flori, de toată natura. Sunt toleranţi şi nu se supără unul pe altul.
Împreună au grijă unul de altul şi de familie prin rugăciune, devin naşi pentru alţi tineri, botează cu drag mici îngeraşi, le place să danseze, şi să fie de ajutor. Împreună cu Hristos devin Unul…Maica Domnului îi protejează pentru că şi Ei au ascultat de Ea. Duminca, El o invită la o plimbare, alte ori merg la teatru, sau stau acasă la un film. El îi vorbeşte despre Domnul, ea ascultă cu ochi cuminţi. De ziua ei, El îi face cadou o rochiţă şi Ea se bucură ca un copil. Ea îl sărută tandru şi îl îmbrăţisează dulce….El o găseşte feminină şi sensibilă, puternică, încrezătoare…Când dorm o protejează, iar de fiecare dată când are nevoie o cuprinde în braţe. Ea este bună cu El, îl sprijină necondiţionat, este răbdătoare şi îl ascultă când este supărat. Ea devine umărul pe care El se sprijină când este supărat. De aceea o protejează şi îi mulţumeşte Bunului pentru darul Său.Amândoi ştiu că iubirea dintre Ei se bazează pe o prietenie frumoasă, respect şi dragostea Lui Dumnezeu.
Şi într-o dimineaţă…cu o floare albă…Ea îi şopteşte că rodul iubirii lor a luat fiinţă, vor fi părinţi buni şi mult îl vor învăţa despre iubirea Lui Hristos. Ea devine mamă, iar el tată…
…Şi Maica Domnului îi binecuvântează cu multă dragoste!
(Oana)
ionutz
iunie 5, 2009 @ 10:52 pm
Superb..:-)
andrei
iunie 5, 2009 @ 11:34 pm
Fara cuvinte!
nicoleta
iunie 6, 2009 @ 1:07 pm
…:-)…faca Bunul Dumnezeu ca si cei doi de care se vorbeste la inceput sa ajunga ca cei doi despre care se vorbeste mai departe!
Dan
iunie 6, 2009 @ 1:19 pm
Bine spus Nicoleta. Doamne ajuta sa fie asa! Si toti tinerii care cauta dragostea pe cai gresite sa dea Domnul sa se indrepteze.
Adriana
iunie 8, 2009 @ 2:14 am
Asa este la tine Oana, sau asa iti doresti sa fie?
Oana
iunie 8, 2009 @ 11:38 am
Asa vad eu o casatorie, mai bine spus relatia dintre cei doi…Doamne ajuta!
Silvia
iunie 8, 2009 @ 1:19 pm
E minunat ce scrie aici. As vrea sa fie si in relitate, sa nu ramana doar visul unei nopti de…. vara. Din pacate lucrurile stau, in marea majoritate a cazurilor, ca in prima parte a povestii. Si asta pentru ca tinerii au uitat de Cel ce i-a creat. Au uitat ca exista frumos, nu au invatat ce e iubirea. Inteleg prin iubire, dar apropierea fizica si ….strictul necesar de zi cu zi. Nevoia imediata ce apare la anumite varste… Pacat… Daca tinerii ar intelege ca iubirea e respect si tandrete si suferinta pentru durerea celulalt totul ar sta altfel. Dar din pacate chiar cei de langa noi fac ca lumea sa arate altfel. Cu ce vinovata o fata pentru ca nu s-a casatorit pana la o anumita varsta? Ce ar fi trebuit sa faca pentru a se casatori? Ce fac marea majoritate a fetelor din ziua de azi? Sa locuiasca impreuna „de proba” cu un El? Cu siguranta nu acesta e solutia… Trist dar adevarat. Asa stau lucrurile in realitate. In vise… ? Pot sta cum vrem noi…
Iuliana
iunie 8, 2009 @ 9:54 pm
Minunat! Eu cred ca mai exista astfel de casatorii si doar credinta celor doi in Bunul Dumnezeu ii va ajuta sa traiasca frumos fiecare clipa si sa faca din ea un dar si o bucurie!
Canciuc Co
iunie 8, 2009 @ 11:10 pm
Slava Tie,Doamne!
adriana
iunie 9, 2009 @ 8:18 pm
Exista cu siguranta astfel de casatorii. 🙂
In Vechiul Testament exista o poveste , imi pare rau ca nu imi aduc aminte numele personajelor, dar pot sa o gasesc pentru cei care doresc. Este vorba despre o femeie care se spunea ca era posedata de un demon, caci barbatul cu care se marita murea de indata ce incerca sa aiba relatii intime cu ea ca sotie. Si astfel multi barbati au murit iar ea tot vaduva era. Pana intr-o zi cand a venit un tanar, foarte placut in fata lui Dumnezeu, sa o ceara si el de sotie (dar nu mai imi amintesc exact in ce conjunctura a ajuns sa o ceara). Si tatal fetei nu prea ar fi vrut sa i-o dea caci ii era prea drag tanarul, asa ca ii era teama ca o sa moara si el. Insa tanarul a insistat pana ce tatal fetei s-a invoit si a semnat actul de casatorie. S-au casatorit cei doi, dar inainte de a avea relatii ca sot si sotie, barbatul i-a cerut femeii sale sa petreaca impreuna cateva zile in rugaciune, ca sa fie binecuvantati de Dumnezeu. Caci zicea el, nu se cuvine sa traiasca ca si cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. Zis si facut. Si dupa ce au trecut acele zile de rugaciune, au trait ca sot si sotie, dar de data asta barbatul nu a mai murit. Ba chiar mai mult, era cel ales de Dumnezeu ca sot al acelei femei!
In zilele noastre as zice ca se intampla la fel. Nu moare barbatul la propriu, dar moare dragostea lui pentru femeie (si vice-versa) daca nu au binecuvantarea lui Dumnezeu. Si cand se cere mai inainte binecuvantarea lui Dumnezeu, prin rugaciune, cei doi descopera ca au fost randuiti unul altuia de chiar Dumnezeu, caci dragostea Acestuia ramane in mijlocul lor ajutandu-i sa treaca peste toate greutatile, si chiar mai mult, reinvie mereu si mereu flacara dragostei unuia pentru celalalt… in asa fel incat la batranete inca se mai tin de mana si se sorb din priviri…
🙂
adriana
iunie 9, 2009 @ 9:38 pm
Draga Oana, cred ca foarte multi ne regasim in cele scrise de tine…unii pe la inceputul povestii, altii pe la sfarsitul ei, unii prin ambele situatii…indiferent de situatie bine ar fi sa nu ne judecam unii pe altii, pentru ca are cu siguranta un plan Dumnezeu pentru fiecare…cred ca esti foarte tanara si acum, dupa atatia ani pot spune ca mi-ar fi placut si mie sa fiu asa ca tine…tanara si credincioasa…tanara am fost(nu ca acum as fi batrana)…nu eram atee…credeam in Dumnezeu si nu imi puneam problema ca e gresit modul meu de viata (asta a durat cam 20 de ani, timp in care relatia noastra era ca cea dintre cei doi tineri din povestea ta, cei casatoriti)pana cand am fost cu urechile ciulite la slujbele bisericesti si am inteles unde greseam…bineinteles ca mi-am dorit enorm de mult sa repar gresala si am adaugat la credinta si ascultarea…a urmat cea mai frumoasa nunta la care am participat vreodata…nunta noastra …anul acesta sarbatorim 3 ani de casnicie si 24 de convietuire…multumim Lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat si mai ales incercam sa nu judecam pe nimeni…mai ales eu incerc sa ma perfectionez (sotul meu niciodata nu a judecat pe cineva)si cel mai bun profesor la lectia aceasta este duhovnicul meu…
M-as bucura sa fie cat mai multi tineri care sa gandeasca asa cum e corect, poate ca vom avea parte si de o asemena generatie, pana atunci, pe cei ca tine cred ca trebuie sa va felicitam pentru ca ati inteles mai repede ce este cu adevarat important in viata iar pentru ceilalti sa ne unim gandurile in rugaciune…Doamne ajuta!
Adriana
iunie 10, 2009 @ 12:06 am
Vad ca suntem doua Adriane pe site 🙂
adriana
iunie 10, 2009 @ 6:09 am
hihi, Adriana, eu am observat ca suntem chiar trei…prima esti tu, eu sunt a treia si inte noi mai este cineva…pe mine ma gasesti aici dardindar: Tu cum ti-ai intalnit perechea?
nadyya
iunie 21, 2009 @ 10:05 am
Nici nu mi-ar placea sa existe o altfel de casnicie. Aceasta e „perfecta”. Doamne-ajuta! 🙂
enrique
iunie 21, 2009 @ 8:47 pm
Din pacate a doua parte a povestioarei nu prea se mai regaseste in „lumea noastra”. Nu pentru ca nu ar mai fi tineri ca sa il iubeasca pe Hristos, ci pentru ca..(cred eu) e cineva sau ceva care nu lasa lucrurile sa se intample tocmai asa. Rare sunt cuplurile care pot incadra in a doua parte a povestioarei. Si, daca ma gandesc mai bine, e chiar o povestioara, o viata de basm care fff rar se mai intampla in viata reala.
Cred ca cine a scris articolul asta a facut si face in continuare multe fete necasatorite sa viseze..si din pacate, si nefericite, pt ca stiu si ele bine ca viata nu e ca in povestioara asta si numai o mare-mare minune de la Domnul le-ar implini visele.. E valabil si in cazul baietilor.
Sa nu ma injurati ca sunt pesimist si rau…si eu sper la o casnicie ca cea de mai sus, insa realitatea e ..altfel. Ce ma bucura e faptul ca stie Dumnezeu de ce nu toate casniciile sunt ca-n vise si ca El randuieste ce e mai bine pt noi. Doamne ajuta! 😉
anonim
iunie 21, 2009 @ 10:41 pm
e adev ca multe tinere si tineri viseaza sa aiba o casnicie perfecta si cine isi incepe casatoria cu astfel de asteptari poate fi dezamagit usor.citind anumite carti despre comunicarea in cuplu (scrise de persoane credincioase)si ascultand marturiile unor cupluri, am inteles ca un cuplu invata zi de zi cum sa se inteleaga mai bine unul pe celalat, viata in doi presupune un continuu efort de comunicare, de a-l servi pe celalalt, iubirea dintre cei doi i-a diverse forme cu timpul, evolueaza.Viata nu e perfecta, apar multe situatii problema si bineinteles , daca cei doi se roaga impreuna si au acelasi tel in viata ,toate ies bine.am vazut cate neplaceri apar cand intr-o casnicie unul e credincios si altul nu.precum spune o pilda, sunt ca o barca ale carei vasle vaslesc in directii opuse.
MunteanUK
iunie 22, 2009 @ 1:52 pm
multumiri autoare pt frumoasa poveste – cu atat mai frumoasa, cu cat starneste polemici!
eu vad lucrurile asa: prima parte a art = o trista realitate de care toti ar trebui sa fugim si sa nu ne lasam amagiti de mitul ‘carierei de succes’, in timp ce a doua = un vis catre n-ar fi rau sa tindem neincetat, fara sa ne descurajam dc pe pamanat se implineste numai intr-o masura!
un mic sfat tuturor: sa nu ne amagim ca putem incadra in tipare si ‘clasifica’ in vreun fel o asa mare Taina a Bisericii, precum este Cununia. adesea, in viata unor soti, poate chiar in aceeasi zi, se pot intalni si imagini din prima povestioare (intunecata), dar si din a doua (cea luminoasa). la fel cum, din miliardele de oameni ce s-au nascut si s-or mai naste, nu e unul ‘la fel’ cu altul, nici casatoriile nu pot fi incadrate in ‘tipologii’!
nu exista ‘casatorie perfecta’, in aceeasi masura in care nu exista ‘oameni perfecti’, insa exista perfectiunea Duhului Sfant ce savarseste Taina si perfectiunea dragostei din sanul Preasfintei Treimi, catre care se cuvine sa tindem cu totii, casatoriti, necasatoriti sau monahi!
carla
iunie 22, 2009 @ 3:48 pm
Am vazut si eu in jur prietene care s-au casatorit din dragoste, si au si asteptat noaptea nuntii, foarte frumos…, si erau fericite ca si-au gasit jumatatea…, si unii mergeau la biserica aveau duhovnic!
ei bine dupa ani de casatorie si cu copii , totul s-a schimbat la unii, omul de langa ele s-a schimbat radical, si eu care ii cunosc de multi ani nu pot sa cred, nici nu mai conteaza ca au fost cuminti, le mai si reproseaza una alta..
asta e jumatatea lor? sa vezi ca nu te mai iubeste ca de fapt omul acela nu are nimic din ce ai vazut tu candva?
nimeni nu iti da garantii ca daca te casatoresti fecioara s-au astepti noaptea nuntii si gasesti un om credincios , o sa fie si bine mai incolo!
sincer m-am saturat sa aud numa probleme la cei casatoriti
iti piere cheful efectiv!
da nu aud decat foarte rar sa imi zica uite sunt fericita si ce bine ma inteleg ca sunt maritata si e ok
si mai nou parca restul matusi cunostinte nu mai au loc de mine ca nu sunt maritata, ca ce pretentii am auzi la mine, sa vreau un om credincios si fidel…ce vise mai am…
femei casatorite de o viata sa imi spuna ca nu trebe sa fii geloasa ca oricum barbatii mai calca stramb, ca treaba lor tot acasa vin!
daca ele se complac in aceasta situatie si ca femeie accepti sa fii calcata in picioare, inselata sa fii doar o menajera in casa, foarte dezamagitor, si doar ca sa fii maritata…
nu vreau sa fiu ironica nici pesimista, asta e realitatea din jurul meu!
parca nu ma gasesc pe acelasi pamant cu cei de aici de pe acest site, care au casatorii reusite!
MunteanUK
iunie 22, 2009 @ 4:05 pm
„sincer m-am saturat sa aud numa probleme la cei casatoriti” – oare nu asa ne avertizeaza Sf Apostol PAvel, care de multe necazuri ar fi vrut sa-si ‘crute’ fiii duhovnicesti?
dar, vorba Anglo-saxonilor „no pain, no gain” – nimic nuse poate dobandi fara a fi gata sa infrunti mari neajunsuri. si dc pt orice monah, asumarea voturilor monahale reprezinta un ‘risc’ (de a se le putea respecta toata viata), nu mai putin un ‘risc’ este casatoria.
din nefericire noi vedem imaginea globala (a unor casatorii chinuitoare), dar nu vom sti niciodata micile vinovati ale fiecaruia, care adunate dau marile vinovatii.
insa la Dumnezeu totul este posibil. in aceeasi masura in care se adevereste tristula devar de mai sus, ca dupa ani de casatorie unii soti se schimba in rau, exista si miracolul ca, dupa ani de chin, soti necredinciosi sa sa preschimbe!
rugaciunea poate orice. lamentarile si pasarea vinovatiei asupra ‘celuilalt’ nu pot nimic. si o spun ca ‘specialist’ in neasuamrea proprie responsabilitati. sa ne dea Domnul gandul bun de a ne indrepta asupra lipsurilor fiecaruia!
Monica
iunie 22, 2009 @ 4:12 pm
* Carla ,sper sa nu spun prostii .Dar cred ca si oamenii casatoriti de pe acest site or avea si ei problemele lor ,nu sunt casnicii perfecte ,ca in reclamele de la Kodak .Insa cred ca Dumnezeu i-a ajutat sa treaca peste obstacole pe cei casatoriti (pe amandoi ).
Acum sa renuntam fiecare de a mai crede?
De ce sa nu crezi ca poti si tu in viitoarea casatorie sa depasesti impreuna cu sotul tau problemele ,cu ajutorul lui Dumnezeu ?
Daca stam sa ascultam prostiile fiecaruia ne pierdem nadejdea .
Puneti nadejdea in El ca iti va scoate persoana potrivita si te va ajuta si mai tarziu in casnicie.
*Aici marturisesc sincer ca sunt ultima persoana de pe pamant sa dau sfaturi ,dar sper sa te ajute.
Monica
iunie 22, 2009 @ 4:23 pm
In legatura cu acest subiect -Casatoria -am citit ieri -despre viata a doi sfinti Adrian si Natalia (site crestinortodox) si pot sa spun ca m-a impresionat foarte mult.
MunteanUK
iunie 22, 2009 @ 4:23 pm
buna imagine… doar in ‘reclamele de la Kodak’ exista ‘casatorii perfecte’ sau in scenariile de la Hollywood. viata e mult mai dura decat in acele mituri, cu infinit mai multe suisuri si coborasuri, cu nenumarate dureri, dar sa nu ne descurajam!
Dumnezeu POATE orice – sa preschimbe in bine oricat de rau stricam noi lucrurile – dar important e ca noi SA VREM cu adevarat, sa ne rugam, sa credem, sa nadajduim!
Dan
iunie 22, 2009 @ 5:09 pm
Draga Carla, vad ca te macina unele ganduri de deznadejde si descurajare care m-au macinat si pe mine candva in legatura cu casniciile din ziua de astazi. Ba pot spune chiar ca m-au pus la pamant pentru o vreme. Am vazut multe exemple negative de infidelitate (si nu numai) la familiile din lumea in care imi duc viata. Toate acestea (si multe altele) m-au facut sa ma revolt fata de Dumnezeu la un moment dat. Am cunoscut si o doamna care imi spunea ferm convinsa ca toti barbatii (fara exceptie)inseala mai devreme sau mai tarziu. Mie (poate si din cauza ca sunt baiat), mi s-a parut ofensator ceea ce a spus, nu atat de ofensator pentru barbati cat pentru Dumnezeu. Adica n-a mai lasat Dumnezeu nici un barbat intreg la minte pe lumea asta bun de insurat? Probabil in lumea inconjuratoare ale acelei doamne asa era. Si asa este, daca acele casatorii nu sunt ancorate in Hristos din partea ambilor soti.
La fel ca si tine, eu imi doream o altfel de casatorie, una care sa nu aibe treaba cu rautatile lumii acesteia. Si pentru ca nu era destul de dus moralul meu muribund, mama mea ma „incuraja” sa nu mai caut o fata fecioara ca nu o sa gasesc asa ceva, decat poate daca iau o fata de 15-16 ani de crescut(eu aveam 22 atunci). Si uite ca eu nu eram impacat cu ceea ce ofera lumea asa ca i-am cerut lui Hristos sa-mi dea ceea ce nu vedeam nicaieri si ceea ce nu meritam….Si uite ca am primit ceea ce am cerut pana la urma, dar nu din vrednicia mea ci din mila Maicii Domnului, ca i-am zis toate ofurile ce le purtam. Si daca Domnul a facut atata mila cu mine…oare nu cu mult mai multa poate sa faca cu tine?
carla
iunie 22, 2009 @ 5:17 pm
Eu in el imi pun nadejdea Monica si nu mi-o pierd, nici nu ma iau dupa altii, departe de mine gandul, nu imi pierd nadejdea daca aud pb altora, dar nici nu sunt indiferenta.
Toti suntem madulare ale lui Hristos nu? si ar trebui sa ne doara daca unu sufera…
Eu vb de un caz concret.
Cineva apropiat o prietena vine la mine si are pb, eu vreau sa o ajut atat cat pot macar o vorba buna, cum sa ii zic lasa-ma cu prostiile astea …cand ea e distrusa si nu poate sa se mai roage?
si uite ca nu mai pot sa rezolve impreuna pb
e in divort…! si are copii
daca ati avea prieteni si v-ar cere ajutorul, nu cred ca le-ati intoarce spatele, si voi ati continua sa fiti indiferenti,
Nu sunt eu in masura sa judec cine a gresit si de ce, eu vreau doar sa o sustin macar atata!
Imi cer iertare daca v-am deranjat cu ceea ce ma nelinistea acuma!
Dan
iunie 22, 2009 @ 5:17 pm
Am si o propunere pentru cei care s-au saturat ca si mine, ca si Carla, de infidelitatile din jur. Hai sa-i „param” in rugaciune pe toti cei care cad in aceste grele pacate. Sa-i spunem Domnului ca nu mai vrem sa vedem asa ceva, ca ne-am saturat de aceste uraciuni, ca ne dorim sa-i vedem vindecati, si intorsi catre Hristos. Sa-i spunem Maicutei seara la culcare ca vrem sa vedem casnicii crestine bine-placute Domnului in jurul nostru, si sa ne rugam sa avem si noi una bine-placuta Mantuitorului.
Monica
iunie 22, 2009 @ 5:21 pm
Nu stiam ca e prietena ,credeam ca e o persoana oarecare.
Scuze.
Monica
iunie 22, 2009 @ 5:24 pm
* NU ai deranjat pe nimeni ,stai linistita .
Monica
iunie 22, 2009 @ 5:28 pm
Ma ierti Dan ca sunt egoista ,dar ptr cei singuri cine se mai roaga ?Si sunt destui …. Si pe acest site….
Dan
iunie 22, 2009 @ 5:40 pm
Daca ti-as da un sfat Monica mi-ai spune ca imi este usor sa fac asta deoarece sunt casatorit, si ai avea perfecta dreptate, asa ca o sa-ti spun ce m-a ajutat pe mine cand eram in deznadejde ca tine: „Rabdare, rabdare, rabdare, rabdare…si cand crezi ca nu mai poti o iei de la capat si incepi: Rabdare, rabdare, rabdare…dar nu pan’ la prasit ci pana la sfarsit.” Asa imi trecea deznadejdea ascultand cuvintele parintelui Cleopa. http://www.youtube.com/watch?v=QkpJYskXHK0
Monica
iunie 22, 2009 @ 5:51 pm
*Nu eram eu subiectul .Oricate sfaturi mi s-ar da ele nu-mi folosesc la nimic atunci cand deznadejdea ma cuprinde.Caderile si luptele sunt ale mele si de fapt nimeni nu ma poate ajuta.
Subiectul era altul -destui din cei casatoriti nu se roaga ptr cei singuri.Sau daca se roaga , se roaga tot ptr altii casatoriti la fel ca ei.
carla
iunie 22, 2009 @ 5:58 pm
Iertare va cer!
pentru noi cei singuri, se roaga biserica si monahii, si parintii care ii mai avem, pentru toti se roaga am auzit la Sfanta Liturghie, sper sa nu ma insel :
pentru cei care din binecuvantate pricini nu sunt cu noi…pentru cei vii si pentru cei morti si pentru cei care au murit fara lumanare si fara spovedanie si de prin crapaturile pamantului…si pentru cei care nu se roaga nimeni…
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti si vreau sa vad pe cei care au acum pb cum sunt fericiti si vin si imi impartasesc si bucuriile lor, nu numai pb!
Doamne ajuta!
adriana
iunie 22, 2009 @ 7:14 pm
De ce singuratatea, in sensul de a nu avea o familie, este atat de apasatoare pentru multi? Cand viata in sine este atat de pretioasa?
carla
iunie 22, 2009 @ 7:19 pm
Esti casatorita Adriana?
florinm
iunie 22, 2009 @ 9:05 pm
Citesc cele scrise de voi si simt nevoia sa va spun unele lucruri.
Casatoria nu este deloc un drum plin de bucurii. Din clipa in care va casatoriti, aveti parte de multe dureri, de suferinte si viata voastra va fi o cruce, insa o cruce ce infloreste cu flori. Casatoria are bucuriile sale, surasurile sale, lucrurile sale minunate. Sa va amintiti, insa, in zilele cu soare ca toate aceste flori preafrumoase ascund o cruce, care poate iesi in orice clipa la lumina.
1. Casatoria este o calatorie printre necazuri si bucurii. Insa cand necazurile va par coplesitoare, ar trebui sa va amintiti ca Dumnezeu este cu voi. El va ridica crucea. El a fost Cel ce v-a pus pe frunti cununa casatoriei. Dar cand Il rugam ceva pe Dumnezeu, El nu ne da de indata solutia. Ne indruma inainte foarte incet. Uneori, ii ia ani ca s-o faca. Trebuie sa cercam durere, altfel viata nu va avea inteles. Veseleste-te, insa, caci Hristos patimeste cu tine, si Sfantul Duh
„se roaga pentru noi cu suspinuri negraite” (cf. Romani 8, 26). „N-ai suferit? Atunci n-ai iubit” – se spune.
2. In al doilea rand, casatoria este o calatorie a dragostei. Inseamna plasmuirea unei noi fapturi omenesti, a unei noi persoane, caci, zice Evanghelia,
„vor fi amandoi un trup” (Matei 19, 5; Marcu 10, 7). Dumnezeu uneste doi oameni si ii face una. Din aceasta unire a doi oameni, care se inteleg sa-si sincronizeze pasii si sa-si armonizeze bataile inimii, rasare o noua faptura omeneasca. Dintr-o astfel de dragoste adanca si spontana, unul devine o prezenta, o realitate vie, in inima celuilalt.
Lucrul cel mai insemnat in casatorie este dragostea, iar dragostea inseamna a uni doua in una. Dumnezeu uraste despartirea si divortul. El vrea o unire nezdruncinata (cf. Matei 19, 3-9; Marcu 10, 2-12). Fiecare isi arata dragostea sa pentru celalalt in chipul normal, cel lasat de Dumnezeu.
Sotia isi arata dragostea pentru sot prin ascultare. Ea il asculta intocmai cum Biserica asculta de Hristos (Efeseni 5, 22-24). Fericirea ei este sa faca voia sotului. Impotrivirea, incapatanarea si nemultumirea sant securile care reteaza pomul fericirii conjugale. Femeia este inima. Barbatul este capul. Femeia este inima care iubeste. In clipele grele ale barbatului, ea ii sta alaturi, precum imparateasa Theodora langa imparatul Iustinian. In clipele lui de bucurie, ea incearca sa-l suie la inaltimi si la idealuri si mai mari. La vreme de necaz, ea sta langa el, ca o lume sublima si plina de pace, daruindu-i liniste.
Barbatul ar trebui sa tina minte ca sotia i-a fost incredintata de Dumnezeu. Sotia sa este un suflet pe care Dumnezeu i l-a dat, si pe care intr-o buna zi va trebui sa-l dea inapoi. El isi iubeste femeia asa cum Hristos iubeste Biserica (Efeseni 5, 25). O ocroteste, ii poarta de grija, ii da incredere, indeosebi cand este tulburata sau cand este bolnava. Sufletul unei femei se raneste, este adesea marunt, schimbator si poate cadea dintr-odata in deznadejde. De aceea, barbatul trebuie sa fie plin de dragoste si gingasie, si sa faca din ea comoara sa cea mai de pret.
3. In al treilea rand, casatoria este o calatorie spre cer, o chemare de la Dumnezeu. Este, asa cum zice Sfanta Scriptura, o „taina mare” (Efeseni 5, 32).
Casatoria pare sa uneasca doua persoane. Insa nu sant doua, ci trei. Barbatul se casatoreste cu femeia, si femeia se casatoreste cu barbatul, iar cei doi impreuna se casatoresc cu Hristos. Asadar, trei iau parte la taina, trei raman impreuna in viata. (pana aici am citat, aproximativ, de pe crestinortodox.ro)
Acum, daca la mine ar veni un prieten care s-ar plange ca nu-i mai merge casatoria, l-as compatimi, dar nu numai atat. As incerca cu blandete, cu ajutorul cuvantului, al tonului, sa-l aduc la cunostinta adevaratelor motive pentru care a intervenit ruptura intre soti. Si sa-l fac sa-si doreasca unirea cu celalalt, unirea in duh. Cat este de greu sa spui IARTA-MA? Cum sa fie greu sa spui „Iarta-ma!”? Mai ales sotului/sotiei! El/ea este persoana cea mai apropiata, lui/ei ar trebui sa-i cerem iertare, sa fim sinceri, sa ne daruim total.
E posibil sa nu fie vina celui care vine la noi, ci a celuilalt sot. Dar nici asta nu e motiv de divort. Ar trebui sa ii spunem ca nu e bun divortul. Ei doi sunt casatoriti in fata Lui Dumnezeu si ei trebuie sa-L roage pe El sa aiba grija de unirea lor. Daca momentul in care vine celalalt la noi nu este tardiv (nu a intervenit deja divortul) e esential sa ii amintim de unirea lor cu Dumnezeu si ca El ii va aduce cu siguranta impreuna din nou.
Cel mai important: cati dintre cei casatoriti au un duhovnic comun? Sfatuiti-i pe cunoscutii vostri sa aiba duhovnic comun, sa se spovedeasca sincer, nu formal. Si sa se roage impreuna. (Asta va sfatuiesc si eu pe voi, casatoriti sau necasatoriti, cu scuzele de rigoare pt lungimea mesajului)
anonim
iunie 22, 2009 @ 11:29 pm
salut,prieteni.vreau sa fac o marturisire. poate nu e momentul sau locul potrivit, poate nu are legatura cu subiectul, dar simt nevoia sa fac o marturisire si vreau sa v-o fac voua.am o anumita varsta si sunt singura, dar de curand m-am reumplut de credinta ca Dumnezeu ma va ajuta(si datorita voua),deoarece am hotarat sa ma rog consecvent,nu ca pana acum si sa nu mai deznadajduiesc, sa am RABDARE pana la sfarsit. In mine s-a dat de multe ori o lupta intre a fi ca toata lumea sau a merge cu incapatanare pe drumul cel greu,dar bun.Avand in vedere varsta mea si faptul ca nu am avut o prietenie cu un baiat , cineva m-a intrebat ca eu cand imi traiesc viata.Aceasta intrebare m-a ranit mult,m-a facut sa ma simt ca o ciudata si m-a facut sa deznadajduiesc si sa ma intreb daca nu cumva ceilalti au dreptate.Am trait multi ani cu credinta ca Dumnezeu ma va ajuta, dar acum cand am vazut ca a trecut cam mult timp ,am inceput sa sovai,dar acum cred din nou ca Dumnezeu ne va ajuta, stiu ca daca cererea noastra e spre binele nostru Dumnezeu o va implini si ca in El pot sa am incredere.Acum poate sa-mi spuna lumea ce vrea, caci credinta mea e mai puternica. Sper ca peste un an ,doi sau cand v-a considera Dumnezeu ca sunt pregatita,sa va scriu un nou mesaj in care sa va spun ca Dumnezeu mi-a implinit cererea.Si daca acel baiat nu va vrea sa ma astepte pana la casatorie, stiu ca nu e el alesul.Pentru oamenii obisnuiti acest lucru pare o nebunie, un pariu contra lumii intregi, dar stiu ca asta e calea cea buna si stiu ca sunt destui baieti care sunt singuri si se roaga pentru acelasi lucru. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
florinm
iunie 23, 2009 @ 12:04 am
@anonim,
Marturia ta mi-a adus bucurie si iti multumesc, nadajduiesc ca si celorlalti care au citit-o.
Permite-mi, te rog, ceva: in afara de rugaciunea ta individuala (care-i cea mai importanta), da acatist la biserici, la manastiri, in care sa spui: X (numele tau) se roaga pentru casatorie…, sau cum vrei tu sa scrii, iar la sfarsit sa scrii ca ii multumesti Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului pentru tot ajutorul! Si sa fii sincera, sa Le multumesti si cand te rogi singura.
Si „tine aproape” de duhovnicul tau. Vorbeste cu el despre casatorie, despre drumul tau in viata. Vei vedea cat de mare este Domnul!
Doamne ajuta!
anonim
iunie 23, 2009 @ 8:56 am
Multumesc mult de indrumari, Florin.Acatist e cand iti scrii numele pe o hartie pe care o lasi in biserica sa se roage preotul pentru tine?Eu nu am un duhovnic anume.Am avut unul la noi la biserica, un preot foarte bun , dar dupa ce i-am marturisit un anumit pacat mi-a fost rusine sa ma mai duc la el la spovedit si m-am dus in alta parte ,la unul la fel de bun,care mi-a spus sa ma rog pentru casatorie.Dar apoi ,studenta fiind, am mers la spovedit in diverse locuri din orasul unde studiez.E pacat?eu sper ca nu , ca asta inseamna ca am pacatiut chiar cand m-am spovedit.
florinm
iunie 23, 2009 @ 10:14 am
@anonim, duhovnicul este deosebit de important si trebuie sa fie unul singur. Bineinteles, il poti cauta un timp, poti incerca la mai multi. Insa fii atenta – daca vrei un duhovnic care sa te ajute intr-adevar, nu-ti alege pe unul care neaparat te aproba in ceea ce faci, ci mai degraba pe unul care te intelege, dar te mustra pt greselile tale. Cand l-ai gasit, tine-te de el, adica spovedeste-te regulat, nu numai in cele patru posturi mari de peste an, ci si cu alte ocazii, mai ales in preajma marilor sarbatori, ca sa le poti intampina cu sufletul curat. Sa stii ca nu intotdeauna parintele duhovnic are aceeasi disponibilitate, nu are mereu timp, are si dansul problemele sale, deci si tu sa il intelegi atunci cand poate se va grabi si sa accepti atunci cand te va mustra pt ceva. Daca aveti pareri diferite in privinta unui lucru, roaga-te (in particular) sa intelegi ce vrea sa spuna si vei vedea si aici ajutorul Domnului.
E normal sa-ti fie rusine de pacatul tau, dar asta nu inseamna sa nu mai revii la acel preot. Daca-ai sti cate grozavii aud preotii la spovedanie!
Despre acatist, Parintele Sandu Mehedintu, preotul-paroh al Bisericii Coltea spune ca „Oamenii ar trebui sa-si puna doar numele de botez personal si ale rudelor pentru care dau acatist si in dreptul fiecaruia sa puna „domeniul”, ca sa zic asa, pentru care vrea sprijinul Domnului: pentru sanatate, pentru invatatura. Si ar trebui sa inceapa cu o multumire catre Dumnezeu pentru toate binefacerile primite.
Destul de multi insira vrute si nevrute pe pagini intregi, uneori ma si amuza, sau altii scriu zeci de nume, ca ii si intreb daca nu au insirat listele cu intretinerea de la scara de bloc! Sau altii, probabil influentati de catolicism, imi scriu aceeasi rugaciune de noua ori, pe pagini intregi, incat le spun: daca ma apuc sa citesc toate astea, ies la pensie! Enoriasii ar trebui sa-i intrebe pe preoti cum se face un acatist, ce sa scrie in el si ce nu trebuie sa ceri: nu trebuie sa blestemi, nu trebuie sa vrei raul cuiva! Mantuitorul a spus „Nu vreau moartea pacatosului, ci indreptarea lui”.
Cand dai acatist dai si o suma de bani, in functie de nr de zile pentru care il lasi. Si pt asta intrebi preotul de la biserica/manastirea respectiva.
Doamne ajuta!
Oana
iunie 23, 2009 @ 12:05 pm
Dragii mei, duhovnicul meu mi-a spus ca Sfanta Taina a Spovedaniei, este o mare taina vindecatoare. Acolo spuneti durerile voastre, plangeti daca va vin lacrimile, sunteti doar voi, duhovnicul si Hristos. Veti primi sfaturi foarte bune pentru casatorie, si de asemenea veti primi indrumari. Hristos graieste prin duhovnic, ne iubeste, si sunt sigura ca are grija de toti cei care va doriti o casatorie binecuvantata. Nu dejnadajduiti!
anonim
iunie 24, 2009 @ 2:26 pm
eu cred ca barbatul si femeia sunt egali,nu e nimeni capul,ei sunt o echipa,sunt egali,dar diferiti,se completeaza reciproc.sa zicem ca barbatul e mai mult cu ratiunea si femeia cu sentimentele,asta nu inseamna ca barbatul trebuie sa fie capul,caci asta arata o neincredere in capacitatile de rationament ale femeii.Da, sunt femeie,sunt sensibila,romantica ,plang repede,dar forta mea sta deopotriva in ratiune ca si in capacitatea de a iubi. Abia astept sa ma supun barbatului, dar daca el imi va spune intr-o zi ,cand nu-i convine ce i-am spus si a ramas fara argument, ca eu trebuie sa ma supun lui,ca el e capul, eu nu l-as mai recunoaste ca si cap.eu cred ca daca totul e reciproc ,e armonie. femeia apartine barbatului si barbatul apartine femeii,fiecare trebuie sa se supuna celuilalt si amandoi lui Dumnezeu. nu e nevoie de sef in familie,nu cred ca cineva trebuie sa tot rabde si sa cedeze mereu ca sa fie liniste in familie,iar deciziile trebuie luate impreuna. capul familiei este Iisus Hristos.parerile Sfintilor si mai ales a Sfantului Ioan Gura de Aur mi se par deosebite, ce bine-ar fi sa fie asa…dar nu mai spuneti ca barbatul este capul,oricat de frumos s-ar purta el cu femeia, ca o sa va ridicati in cap toate femeile care cred in egalitate dintre barbat si femeie.
florinm
iunie 24, 2009 @ 3:16 pm
Ca sa terminam cu aceste „diferente” de opinie: IN ORTODOXIE, BARBATUL SI FEMEIA SUNT EGALI IN FATA DOMNULUI. Nu pretinde nimeni altceva.
@Anonim, cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur sunt REALE, sunt multi care traiesc pe viu povetele sale, sau incearca cel putin, si iti spun despre acestia ca sunt fericiti, si ei Ii multumesc Domnului pentru toate. Cei nemultumiti nu-I multumesc Domnului (LOGIC!). Nu-i poti multumi Domnului atunci cand te opui voit Cuvantului Sau, recunoscut de intreaga Biserica, dar rostit/scris de altcineva.
Si nu e vorba de a se multumi barbatii cu statutul de sef iar femeia cu cel de sluga, pentru ca existenta pozitiilor acestora in familia crestina nu sunt conforme cu invatatura Bisericii si nimeni de aici nu a pretins asa ceva, chiar din contra.
Nu se pune problema cine e sef si cine nu. A spune ca barbatul e „cap” in familie inseamna ca el poarta raspunderea. Nu e deloc misoginism a spune asta. V-as zice si eu, cu drag: „get out of the box”.
Pentru femeile care tin mult la „orgoliul” lor, ganditi-va si la celelalte femei. Va credeti superioare lor, cumva? Sunt atatea sotii minunate si atatia soti minunati, care traiesc dupa invatatura Sfintei Biserici, care se iubesc curat, care-si SLUJESC unul altuia, precum spune Sf. Ap. Pavel insuflat de Duhul Sfant: „SUPUNETI-VA UNII ALTORA IN FRICA DE HRISTOS!”
Dupa cum spune si „Anonim”, ar fi bine sa fie dupa cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur – si ma bucur ca prin asta arati ca le intelegi, draga Anonim (sau macar ca vrei asta, si Domnul te ajuta).
Daca barbatul pe care-l vrea o femeie nu e in stare sa-i arate ca-i poate fi „cap”, adica sa o IUBEASCA precum Hristos Biserica, inseamna ca poate nu o merita…
Domnul sa ne ajute sa iubim dupa Cuvantul Sau, cuprins in toata invatatura Bisericii!
MONICA
iunie 25, 2009 @ 10:44 pm
Mesajul Preafericitului Părinte Daniel la Conferinţa „Familia: teologie paulină şi viziune contemporană”
Una dintre învăţăturile principale ale Sfântului Apostol Pavel priveşte legătura tainică între viaţa în familie şi viaţa în Biserică. Astfel, în epistola către Efeseni, comparând cele două realităţi ale existenţei umane în Hristos Domnul, Apostolul neamurilor spune despre nuntă: „Taina aceasta” – a unirii bărbatului cu femeia într-un trup, după porunca lui Dumnezeu – „mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efeseni 5, 32). În acest sens, trebuie înţeleasă şi cultivată legătura sfântă care există între taina familiei şi taina Bisericii ca viaţă în comuniune. Faptul că Dumnezeu Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc S-a născut în istorie din femeie ca un copil şi a crescut într-o familie ne arată de ce toţi termenii de bază în Biserică sunt împrumutaţi din familie: părinte spiritual, mamă sau maică spirituală, frate şi soră spirituală, fiu şi fiică spirituală. Prin urmare, fără taina familiei nu poate fi înţeleasă nici taina Bisericii ca familie spirituală a iubirii frăţeşti în Hristos, Fiul Tatălui ceresc, născut ca Om din Mamă-femeie.
Însă pentru că a slăbit credinţa în taina iubirii lui Dumnezeu pentru om, astăzi, familia naturală, tradiţională, se află în criză, în mutaţie spre un viitor incert şi confuz. Individualismul şi orgoliul libertăţii egoiste împiedică afirmarea vieţii umane ca existenţă în comuniune şi solidaritate, iar vocaţia sfântă a familiei credincioase ca mediu al creşterii spirituale şi al mântuirii este adesea uitată.
În faţa acestor probleme, Bisericile Ortodoxe trebuie să dea un răspuns comun apărând valoarea familiei ca viaţă binecuvântă de Dumnezeu cu scopul dobândirii mântuirii şi a vieţii veşnice. Niciodată familia nu poate fi redusă la aspectele ei: biologic, juridic, psihologic, sociologic sau cultural, întrucât ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende tocmai pentru că iubirea din familie are vocaţia de a fi în lume pregătire spre a participa la iubirea divină veşnică a Preasfintei Treimi, ca taină a comuniunii eterne a Tatălui şi Fiului în bucuria Sfântului Duh. În acest sens, copii născuţi în familie şi botezaţi în Biserică în numele Sfintei Treimi pot fi viitori cetăţeni ai împărăţiei eterne a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.
MONICA
iunie 26, 2009 @ 4:34 pm
IATA SI O EXPLICATIE DE LA PREOTUL LUCIAN GRIGORE
„Există însă voci care incriminează întrucâtva şi Biserica pentru că dintru început, chiar în momentul oficierii cununiei, soţii sunt siliţi să asculte un cuvânt ca acesta – „femeia să se teamă de bărbat” – citat din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel (Efes. 5, 33), fapt care ar da un avânt nepermis soţului în a-şi impune cu violenţă punctul de vedere în relaţia de familie. Conştienţi de impactul unui astfel de cuvânt asupra destinului familiei creştine, unii dintre slujitorii care găsesc că acest cuvânt ar fi prea dur pentru conştiinţa soţilor, lasă să se audă în finalul Apostolului citit la slujba cununiei cuvântul „femeia să respecte pe bărbat”, ceea ce nu concordă întocmai cu litera Scripturii (cu traducerea corectă).
Este oare posibil, prin aceasta, să încurajeze Biserica violenţa familială? Nicidecum! Cei ce vor dori să-şi sporească atenţia asupra textului integral citit din Sfânta Scriptură în vremea cununiei, vor observa că autorul biblic, vorbind despre însoţirea nunţii, face trimitere la analogia însoţirii dintre Hristos şi Biserică. Textul de la Efeseni cap. 5 îndeamnă pe bărbat să-şi iubească soţia până la sacrificiul de sine, „aşa după cum Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească”. Ceea ce trebuie reţinut dintru început este invitaţia la îngăduinţă pe care o face Sfântul Apostol Pavel soţilor, când zice: „supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos”. Este un îndemn spre unire în duhul înţelegerii şi al acceptării voii celuilalt, sub protecţia atotcuprinzătoare a temerii de Dumnezeu, tocmai pentru că „frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii” (Pilde 1, 7). „Fără frică de Dumnezeu – spune Sfântul Vasile cel Mare – nu poţi deveni nici înţelept, nici milostiv, nici bun cugetător, ea este cheia virtuţilor. Frica de Dumnezeu întăreşte credinţa, iar în momentele grele dă sufletului putere să reziste tuturor ispitelor”. Iată de ce unirea într-un gând şi o lucrare a soţilor trebuie să stea sub semnul temerii de Dumnezeu, o temere care dă virtute, cupătare, bună rânduială şi ascultare de celălalt. Între soţi este de dorit să nu fie niciodată dezbinare şi împotrivire. „Temerea” este circumscrisă prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lor şi în casa lor, de aceea apostolul, atunci când vorbeşte despre unitatea dintre ei, adaugă: „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică”(Efes. 5, 32).
În acest context trebuie înţeles cuvântul despre „temere” amintit de Apostol şi nu în accepţiunea încurajării unui comportament violent ori a impunerii forţei brutale uzând de constrângere, intimidare şi terorizare şi culminând cu lovituri fizice: maltratare, brutalizare, bataie ori chiar cu lovituri cauzatoare de moarte. Soţia nu este şi nici nu poate deveni victima forţei oarbe a soţului şi nici instrumentul exerciţiilor de violenţă ale acestuia. Ea nu trebuie „să se teamă de” bărbatul său – pe care îl iubeşte şi îl preţuieşte; tocmai fiindcă îl iubeşte şi îl preţuieşte, trebuie mai curând „să se teamă pentru el” ori „să se îngrijoreze de el – să se îngrijească de el”, petrecând împreună întristările şi bucuriile vieţii. „
D
iulie 12, 2009 @ 8:39 pm
Si inca o precizare importanta. Femeia trebuie sa se teama de barbat si barbatul trebuie sa teama de Dumnezeu – nu e vorba de teama in sensul comun al cuvantului: frica,groaza,etc. Este vorba de a se teme sa nu-l supere pe barbat,sa nu-l mahneasca – pentru ca atunci l-ar supara si pe Dumnezeu.
Filofteia
mai 7, 2010 @ 10:35 pm
Barbatul= capul, mintea, adica el trebuie sa se ingrijeasca de hrana, de plata darilor catre stat, de gradina (cine are). Femeia= inima, adica sa se ocupe de educatia copiilor, de casa, de masa. Dar cum sunt tot mai multe femei aspirante la cariera, e greu sa tii o familie cum ne invata Sfintii Parintii. Mi-ar fi placut sa traiesc in acea perioada in care fiecare familie avea bucata sa de pamant, pe care o munceau ei, de unde aveau mancare pentru tot timpul anului, si aveau si animale. Dar odata cu distrugerea acestui „obicei” s-au distrus multe lucruri. Nu vreau sa deviez de la subiect. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru familia care o am acum, si doresc tuturor celor care doresc sa se casatoreasca, sa-si gaseasca perechea. Atunci vor intelege cum trebuie femeia sa se supuna barbatului.:-) Doamne ajuta!!
David alin
iunie 26, 2010 @ 11:40 pm
Nelämurire
Fratilor, vä rog lämuriti-mä si ajutati-mä si pe mine..Am aproape 27 de ani si sunt cu o fatä de 8 luni care are 15 ani si jumätate,deci sunt aproape 12 ani diferentä ìntre noi!Ea trece anul ästa ìn clasa 10-a la liceu,ne iubim,am päcätuit amåndoi culcåndu-ne färä sä fim logoditi..Ea de curånd s-a spovedit si acum vrea sä ne despärtim pt cä are liceul de terminat si zice cä dacä ne cununäm nu va mai putea continua cä va trebui sä se dedice familiei plus cä nici nu suntem pregätiti pt pasul acesta.Ce trebuie sä facem si dacä diferenta noasträ de vårstä este päcat..Multumesc!
Alexa
iunie 27, 2010 @ 6:00 am
pentru David Alin
Sfatul meu pentru tine este sa incerci sa o intelegi. Gandeste-te ca are numai 15 ani si adu-ti aminte cum erai tu la varsta aceea. Varsta in sine nu este o problema ci modul de gandire diferit care decurge din aceasta diferenta. Trebuie sa vedeti daca aveti aceleasi asteptari unul de la celalt si de la casnicie. Tu esti mult mai matur decat ea si cred ca trebuie sa ai rabdare multa cu ea si s-o lasi sa termine liceul. Poate dupa aceea va dori sa va casatoriti sau nu – ea poate nu stie foarte bine ce vrea de la viata la 15 ani sau daca stie este posibil sa-si schimbe modul de gandire. Incercati sa va abtineti pe cat posibil sa mai cadeti in pacat si nu uita ca iubirea adevarata presupune si sacrificii.Nu stiu cat de bun e sfatul meu cu atat mai mult cu cat nu am trecut printr-o situatie asemanatoare si sunt mai mica ca varsta decat tine. Poate vei primi alte raspunsuri mai de folos.Dumnezeu sa te ajute!
David Alin
iunie 27, 2010 @ 9:37 am
Multumesc pt sfat
Multumesc pt sfat,sä stii Alexia cä de un lucru sunt sigur,atunci cånd iubesti faci totul din inimä,cä de acolo pleacä iubirea,cä esti si orb si nebun pt cel pe care ìl iubesti si faci orice sacrificiu dacä e nevoie pt a-ti dovedi iubirea si-o faci si din suflet,pt cä asa ìti cere inima(e mare lucru si iubirea asta!)..pot spune cä ne ìncadräm la toate capitolele din sfatul si ajutorul täu si cunoastem si am discutat toate acestea..Ea mi-a spus asa:stiu Alin cä vrei sä mä sustiì,ajuti ìn toate,stiu cä vrei sä termin liceul,stiu cä nu vrei sä-mi strici copiläria,stiu si-mi demonstrezi cä mä iubesti si respecti,faci sacrificii si investitii sufletesti,DAR,dacä continuäm relatia se va íntåmpla inevitabilul si nu vreau asta..Concluzie,are dreptate!Se pare cä majoritatea vedem realitatea din relatia mea,(care mi-a ìncheiato azi dimineatä cu decizia ei finalä,de despärtire!),mä doare..
sasha
iunie 27, 2010 @ 10:22 am
si tie ce ti-a trebuit aline sa te incurci cu o pustoaica?nu banuiai care erau urmarile?
GEO
iunie 27, 2010 @ 10:46 am
Foarte frumos! Intai prieteni, apoi iubiti, apoi dragostea desavarsita de Hristos, Hristos in mijlocul lor..insa nu sunt de acord cu cv..mi se pare ca lipseste mai multa conlucrare pt mantuire..casatoria este ca cei 2 sa se sprijine si sa se nevoiasca spre mantuire..iar copiii vor fi consecinta, rodul iubirii lor curate in Hristos! Iertati ma daca gresesc..sau n am fost atenta. Domnul cu voi! 😀
Guest
iunie 27, 2010 @ 10:49 am
Filofteia eu nu sunt de parere ca femeia trebuie sa se supuna barbatului..ce ea este mai prejos?Daca va face asa in familie relatia se va transforma in dictatura barbatului,numai el cu dreptul si ea cu obligatiile,fara suparare dar naiva trebuie sa fie femeia care isi urmeaza orbeste barbatul fara sa aiba vreun cuvant de spus….nu mai suntem in vremurile antice cand femeia nu avea niciun drept si barbatul facea tot ce vroia cu ea.In mod normal ambii partereri trebuie sa se ascunte reciproc.
In legatura cu articolul,eu cred ca a te casatori cu un barbat care sa respecte legile Domului si sa-ti respecte sotia este un vis frumos intr-adevar dar imposibil de realizat.
Guest
iunie 27, 2010 @ 10:58 am
Continuare pt Alexia
…Dar aceastä durere enormä a mea e din cauza greselilor si päcatelor mele,cäci sunt mai päcätos decåt voi toti la un loc..Mi-am spus durerea pe acest site minunat din ìntåmplare,scotocind pe google cu tel.mobil,de unde de altfel vä si scriu..Am scris,cäutånd cumva sfat duhovnicesc si alinare,cäci sunt 2 motive ìntemeiate pe care nu le-am ìnteles si mä macinä,1)dacä e päcat sä am si sä continui relatia aceasta din pricina diferentei de vårstä,2)din prima zi de cånd ne-am cunoscut m-am gåndit la eventualele riscuri la care m-ä supun,de aceia o ìntrebam tot timpul dacä simte cä mä iubeste plus faptul cel mai important dragii mei e cä m-ä rugam tot timpul la Dumnezeu si o rugam si pe ea sä se roage sä ne despartä Dumnezeu dacä nu e sä fim unul pt altul pt totdeauna,sä nu suferim pe viitor din pricina vreunei despärtiri.Sii..Uite cä acum se ìntåmplä..De ce?..Ìmi rämåne sä astept pe altcineva ìn viata mea si ìntre timp poate ísi dä seama ce reprezint eu pt ea si se ìntoarce pt totdeauna la mine,dacä nu deja voi fi cäsätorit deja..Multumesc Alexia,nu stiu cåt de micä esti dar ai reusit sä mä usurezi un pic de povara asta a despärtirii..Poate primesc ceva sfaturi si de la vreun pärinte bätrån..Multumesc cä m-ati primit si pe mine ìn site si mi-ati räspuns si iertati-mä dacä am gresit cu ceva!Poate voi gäsi si eu pe cineva,pe care sä o pun reginä peste inima mea,cäci viata continue,nu-i asa?Cineva Simplu,Credincios, si sä ofere Iubire neconditionatä..Vä salut fratilor si sä ne-asterne Domnul nostru Iissus Hristos Pacea si iubirea ìn sufletele noastre..Cu bine..
Alexa-pt David
iunie 27, 2010 @ 11:27 am
Nu pot decat sa te indemn sa te apropii de Domnul Iisus Hristos si mai mult cu aceasta ocazie, sa te rogi mai mult si sa-I ceri sa-ti indrume pasii pe viitor catre cea care iti este cu adevarat potrivita si, mai important decat atat, catre o viata in conformitate cu voia Lui. Si nu uita ca orice durere si suparare trece foarte usor daca ai o credinta puternica – El iti poate da un ajutor infinit mai mare decat te pot ajuta toti oamenii la un loc.
Fie ca Dumnezeu sa-ti dea bucurie si rabdare in toate zilele!
RDF
iunie 27, 2010 @ 11:34 am
Minunata povestioara! Daca ar fi toti precum ne-ai scris!!! E intr-adevar doar o poveste??? Nu vreau sa cred asta…;-)
Dan pt Anonim
iunie 27, 2010 @ 5:01 pm
Anonim, este si normal sa nu fii de acord cu supunerea femeii fata de barbat, atata timp cat acea supunere este cea descrisa de tine mai sus. Nici eu nu sunt de acord cu o astfel de supunere, si nici altcineva intreg la minte.
Dar in primul rand nici Biserica nu invata asa ceva pentru ca vorbeste de o cu totul alta supunere a femeii fata de barbat, iar aceea nu este oarba, nici cu de-a sila, ci din dragoste si libertate, precum si barbatul trebuie sa asculte de Hristos din dragoste si libertate. Si tot in aceasta supunere, nici vorba ca Biserica sa invete sau sa sugereze ca barbatul are vreun drept de dictator si face doar ce vrea el sau ca femeia are doar obligatii.
Acea supunere descrisa de tine cred ca face parte din curentul feminismului care nu are nicio legatura cu supunerea pe care o invata Biserica. Citeste scrierile Sf. Ioan Gura de Aur vis a vis de asta, si ai sa te lamuresti ca lucrurile pe care le invata Biserica sunt foarte bune.
Guest
iunie 27, 2010 @ 6:44 pm
dan…eu nu ma refeream la ce spune Biserica,ci la ce fac barbatii.Nu-mi spune tu mie ca ei respecta ce spun Sfintii Parinti.Ai dreptate in ce ai zis,dar ma atinge foarte mult subiectul si nu mai suport,nu mai pot sa-i vad pe baietii care se cred lideri,chiar si in realatia de cuplu,ei se cred mari si tari ca si cum fetele ar fi inferioare lor(de multe ori chiar asa ma si simt)
La ce te-ai referit cand ai zis de curentul feminismului?E prima data cand aud de asa ceva,daca ai timp te rog sa-mi explici ca sa nu inteleg gresit ce ai vrut sa zici mai sus.
Dan
iunie 28, 2010 @ 10:35 am
Draga surioara anonima, iti inteleg frustrarea pe care o ai vis-a-vis de comportamentul de superioritate pe care il afiseaza unii baieti. Dar acei baieti de care te plangi si pe care ai zis ca-i vezi in viata de zi cu zi, ce fel de baieti sunt? Credinciosi sau necredinciosi? Urmeaza poruncilor lui Hristos sau nu urmeaza? Respecta femeia sau nu? Isi iubesc femeia ca pe insasi trupul lor sau nu?
Cand ai sa afli raspunsul acesta vei intelege ca un comportament de dictatura intr-o relatie, sau comportament de „eu am drepturi” iar tu „ai obligatii”, nu are nicio legatura cu ce invata Biserica.
Ce invata Biserica despre dragostea dintre barbat si femeie gasesti in linkurile de mai jos, adica in scrierile regretatului parinte Constantin Mihoc:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/08/de-ziua-sfintilor-parinti-ioachim-si-ana-pr-constantin-mihoc-despre-sot-si-sotie/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/09/pr-constantin-mihoc-despre-relatiile-dintre-sotii-crestini-si-modul-de-vietuire-a-mirenilor-ii/
Despre feminism iti recomand sa citesti pe un site dedicat femeilor ortodoxe: http://www.femeiaortodoxa.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=141:femeia-ortodoxi-feminismul-&catid=55:feminism&Itemid=64
Ai gija sa nu uiti sa apesi pe „next” dupa ce citesti articolul despre feminism pentru ca este doar prima parte si ulterior se exemplifica concret cu situatii de viata.
Ca dorinta a mea, si a multor oameni si mai dorinta a multor fete, ai marea posibilitate, in calitate de mama (viitoare), sa cresti baieti viitori slujitori ai lui Hristos, care sa stie printre altele sa-si iubeasca sotia asa cum invata Dumnezeu prin Biserica.
Guest
iunie 28, 2010 @ 6:00 pm
Dan..am citit…da intr-adevar m-am regasit in articol in legatura cu criza de identitate a fetelor tinere.Si eu lupt contra felului meu de a fi pentru ca trasaturile fetelor sunt vazute ca niste defecte.Poate in timp,voi capata incredere in mine chiar daca sunt fata.
Baietii pe care ii cunosc eu sunt foarte indepartati de Dumnezeu si daca ii intrebi ceva gasesc scuza ca ei sunt imaturi,nu necredinciosi dar eu cred ca e o mare diferenta intre una si alta.Si oricum decat sa gasesc un baiat serios la varsta mea,mai multe sanse am sa gasesc un paianjen vaduva-neagra neveninos.Asa cum melcii lasa o urma de mucus in urma lor,asa si baietii lasa doar tritete in urma lor celor pe care i-au intalnit.Cum sa respecte ei femeia?Ei nici pe mama lor nu o respecta.Nu stiu….nu pot generaliza ca absolut toti or fi asa,dar majoritatea cam sunt.
Daca nu se va putea sa ma casatoresc,da,voi infia un copil(baiat)si il voi creste asa cum a dat Dumnezeu dar pana atunci mai e.Vreau sa termin facultatea si sa am o baza materiala cat de cat.In mod sigur voi avea grija sa am copii,fie fete fie baieti cu constiinta si care sa faca o impresie buna oamenilor din jurul lor.
Dan
iunie 28, 2010 @ 10:10 pm
Ma bucur mult ca te-au folosit duhovniceste acele informatii.
Apoi ai fost foarte haioasa cu paianjenul si baietii. M-am amuzat tare.
Dar pe de alta parte ai spus si un adevar dureros despre unii dintre ei asa ca lucrurile sunt de plans.
Totusi nu deznadajdui pentru ca nu toti baietii sunt asa. Si unii dintre ei se mai si schimba. Ii trage Domnul de ureche ca sa-si revina.
Tare ma bucura dorinta ta.
O sa-ti trimita Domnul un baiat bun la timpul potrivit, stai fara grija. 😀
Guest
iunie 29, 2010 @ 8:54 am
Degeaba se schimba daca in interior tot acelasi ramane(deobicei baietii devin mai seriosi dupa 20 de ani dar pt mine e egal cu 0 daca nu au fost de la inceput asa).Daca ar fi sa-mi aleg pe cinva mi-asi alege unul care a fost credincios de mic alfel nu are nicio valoare.
Multumesc pt cuvinte.O zi placuta!
Guest
iunie 29, 2010 @ 9:34 am
MULTI sFINTI NU AR MAI FI SFINTI DACA RAMANEAU CUM ERAU DE LA INCEPUT 🙂
Iar pentru un sot bun, multe rugaciuni sunt de trebuinta sa nu cada in ispite, inca inainte de a-l cunoaste!
Guest
iulie 1, 2010 @ 8:17 am
Pai mai depinde si cum erau.Intr-adevar nu exista persoana care sa nu greseasca dar mai depinde si de greseala.De exemplu daca un baiat sta in tinerete(asta insemnand de la liceu pana dupa facultate)intr-o distractie continua,nu face altceva decat sa mearga la discoteca,la fete,sa faca asa cum am zis intr-un comentariu anterior,dar fiind constient de toate aceastea,pentru mine personal nu are nicio valoare daca se schimba.Consider ca un astfel de baiat nu mai merita o fata serioasa(cand in sfarsit se gandeste la casatorie si se gandeste la asta nu din iubire pt o fata ci din cauza faptului ca a imbatranit si nu se mai poate distra).Adica nu mi se pare corect fata de ea ca el sa aiba pretentie la ceva ce el nu a fost capabil.In plus una e sa faci o greseala simpla,fara intentie si alta e sa faci o greseala/pacat in mod constient si cu intentia de a face rau.
Cu Sfintii Parinti e altceva.Ei au devenit din buni in mai buni.
omp
iulie 1, 2010 @ 9:06 am
Anonim, cred ca ar trebui schimbat continutul pildei fiului risipitor, special pentru cei care gandesc ca tine… :no-comments:
Admin
iulie 1, 2010 @ 9:42 am
[i]”Daca ar fi sa-mi aleg pe cinva mi-asi alege unul care a fost credincios de mic alfel nu are nicio valoare.”[/i]
Anonim, ma intristeaza nespus atitudinea ta fata de oamenii pacatosi. Cum adica daca omul nu a fost credincios de mic nu are nicio valoare? Inseamna ca majoritatea oamenilor din biserica nu au nicio valoare. Inseamna ca cel putin jumatate din sfinti nu au nicio valoare.
Sfintii parinti nu au devenit din buni in mai buni. Au fost multi oameni care inainte de a ajunge sfinti, au fost cei mai mari desfranati, mincinosi, hoti si criminali. Un exemplu foarte cunoscut este Sf. Maria Egipteanca care a fost desfranata in tinerete. Sfantul Ciprian inainte de a deveni crestin a fost mare vrajitor, amagind multe suflete spre iad. Sfantul Petru Vamesul a fost un mare zgarcit si iubitor de arginti inainte de a se intoarce la Hristos.
Alt caz de intoarcere dintr-o tinerete dezdrabalata, intr-o viata de sfintenie este cel al Sfintei Maria, nepoata sfantului Avraamie (praznuita pe 29 octombrie)
Mai multe pe aceasta tema poti gasi aici:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/index.php/iubirea/iubirea-aproapelui/11317-sfintii-prietenii-prostituatelor
Dumnezeu nu a venit sa faca din drepti sfinti, caci acestia nu au nevoie de doctor, dar a venit sa faca din pacatosi sfinti. Asa ca de ce sa judeci un baiat care a stat in desfranari, betii distractii, iar mai apoi a revenit pe calea cea buna, atata timp cat isi caieste faptele, ii pare rau de ele si si-ar dori sa nu le fi facut. Este adevarat ca o fata virtuasa din tineretile ei este indreptatita sa caute un baiat la fel de virtuos, care nu si-a stricat tineretile, dar este mare pacat a judeca pe tanarul pacatos si a spune ce merita si ce nu merita.
Nu stim noi pocainta pacatosilor. In general oamenii care nu au trait o viata pacatoasa si au fost mereu aproape de Dumnezeu au atitudinea fiului cel mare, din evanghelia fiului curvar. Dar fiul cel mare, care a ascultat de Tatal nu stie cat a infometat fiul risipitor in tara pacatului. Nu stie cat de amara este pocainta. Nu stie ce trauma este pacatul si cata suferinta aduce.
Hristos care este Dumnezeu, care este Sfintenie, nu s-a rusinat si nu s-a ingretosat sa stea si sa petreaca cu cei mai mari pacatosi, tocmai pentru a-i aduce la sfintenie. Cu atat mai mult nu ne vom ingretosa noi de oamenii de langa noi, oricat de pacatosi ar fi, caci una este sa te ingretosezi de omul pacatos si alta este sa te ingretosezi de pacatul din omul pacatos.
Guest
iulie 1, 2010 @ 8:01 pm
Admin,sper sa nu te deranjeze comentariul meu sau sa supere pe careva,dar…ti se pare corect ca un baiat sa duca o viata desfranata in tinerete(cu baruri,fete,discoteci,tigari)si sa stea cu gandul ca intalneste el o fata serioasa si cu care sa fie dupa ce se plictiseste de lumea distractiei?Mie una nu mi se pare deloc corect si nu as accepta pe cineva asa.Ti se mai pare corect si faptul ca baiatul sa stea cu gandul ca e datoria fetei sa-l accepte asa cum e?Din cati baieti care duc o viata desfranata crezi ca sunt cei care se caiesc?Nu suport gandirea baietilor cu distractia la tinerete si ,,legarea la cap”la batranete.Cine e serios e de prima data,mai e si un proverb romanesc ca lupul isi schimba parul dar naravul ba.
Sunt deobicei intelegatoare dar prefer oameni din astia sa-i am cel mult ca amici,sa ma casatoresc cu cineva asa,nu prea cred ca o voi face.Asa cum nici baietii nu ar accepta o fata desfranata asa nici eu nu am pentru ce sa accept un baiat desfranat.De ce sa-l las pe el sa se foloseasca de intelegerea mea?Nu crezi ca as parea naiva in fata lui?Atata timp cat as putea sa-mi gasesc un baiat credincios nu am pentru ce sa accept unu necredincios doar ca sa se laude el cu ce a gasit si in plus nici nu as putea sa il respect asa cum as fi respectat pe unu serios.Crede-ma ca am plans mult din cauza baietilor si nu mai vreau,am motivele mele sa refuz unele caractere.
E posibil sa fie aici baieti care o sa sara,dar ia ganditi-va invers.Daca ati fi fost voi seriosi si ar fi venit o fata desfranata si asa cum am descris eu mai sus(doar ca in loc de baiat sa fie fata)ati accepta-o?Eu nu cred…Vi s-ar parea corect fata de voi?
omp
iulie 1, 2010 @ 9:10 pm
Dea Domnul sa nu ajungi singura „dincolo”!
Anonima, am o mare curiozitate: cum ai reusit sa te mentii atat de [b]cuminte[/b] pana acum ? Ce te faceai daca viata te-ar fi dus pe valuri mai „tulburi” ? Ai mai fi avut aceleasi „pretentii” ? Nu uita ca atunci cand judecam pe altul de ceva, mai mult ca sigur vom cadea in aceleasi pacate, cel putin… asa ca ai mai multa grija: nu te obliga nimeni sa te mariti cu cine nu-i de „nivelul” tau, dar nu e bine sa-l si judecam pe acel „nefericit”… Lasa-l in durerea lui… Dar ai grija ca s-ar putea ca el sa se mantuiasca, langa o alta fata (care va cauta sa vada DOAR chipul divin din el)… si [b]cu atat mai mare va fi cununa acelei fete care l-a salvat si pe el alaturi de ea[/b]: caci „dincolo” vei fi intrebata: pe cine ai mai adus aici ? daca raspunzi: pe nimeni, s-ar putea sa n-ai ce cauta pe unde ajung sfintii… Dea Domnul sa nu ajungi singura „dincolo”!
Guest
iulie 2, 2010 @ 11:09 am
omp…eu am 17 ani si ceva si pana acum nu am avut niciun prieten.Nu intelege gresit ca nu sunt chiar asa de rea sau ingamfata.Sa stii ca imi place sa ajut dar doar ca amica,fara sa fie nevoie sa fiu iubita acelei persoane si in cazul asta sunt foarte intelegatoare,dar…ca prieten as vrea doar o persoana religioasa si care a crescut asa pentru ca asa nu ar fi asa,acea persoana imi va face doar rau si ma va lua drept naiva.Am si eu colegi,conostinte care zic ca isi vor lua mai traziu pe una serioasa,,cand va fi vremea sa le lege la cap”,acum fug de fetele astea ca de mere padurete(dar dupa 20 si ceva de ani se vor ruga de iubirea lor),acum altele sunt bune.(Oricum daca ar fi sa intalnesc pe viitor un baiat desfranat ce sens mai are sa fiu eu fata de casa?De ce sa nu fac si eu ca ei si sa zic,lasa ca voi gasi pe unu care sa ma accepte asa?Sau lasa ca ma distrez acum la tinerete ca oi avea timp de pocainta mai tarziu)Ca sa evit lucrul asta,mai bine voi lua un baiat serios care sa stie sa respecte,e posibil ca si eu pe viitor sa am nevoie de sprijin,sfaturi din partea lui,nu doar el de mine.E normal ca toata lumea sa aiba defecte si pacate dar mai depinde si ce,nu vreau sa stau toata viata si sa plang ca el sa nu cada din nou in pacat si sa ajungem la despartire.
Admin
iulie 2, 2010 @ 11:54 am
Surioara Floare de colt, nu te tulbura si nu te instrista din cele pe care ti le-am spus atat eu cat si Omp. Cred ca ai inteles un pic gresit mesajul nostru. Nu era vorba ca ar fi ceva rau in a-ti dori sa te casatoresti cu un biat serios si feciorelnic. Asta este cea mai fireasca dorinta. Chiar Biserica indeamna ca tanarul credincios(baiat/fata) sa-si caute fata/baiat credincios si virtuos fie feciorelnic, iar daca nu mai est feciorelnic atunci o persoana indreptata prin pocainta si spovedanie, asadar o persoana curatata de pacatele grele. Deci chiar este necesar sa cautam o persoana virtuoasa (chiar daca inainte a avut o viata pacatoasa – desi nu toti pot accepta lucrul acesta), nu pe cineva iubitori de pacate.
Ceea ce m-a intristat pe mine si pe Omp a fost insa altceva: [i]”Daca ar fi sa-mi aleg pe cinva mi-asi alege unul care a fost credincios de mic alfel nu are nicio valoare”[/i]
Din acestea inteleg ca un tanar care a avut o tinerete rusinoasa, dar intre timp Domnul l-a intors pe calea ce buna, nu ar avea nicio valoare. Este mare pacat sa zicem de un om care nu are nicio valoare fie el si cel mai mare pacatos din lumea aceasta (pocait sau nepocait). Si cel mai mare pacatos din lumea aceasta are suflet vesnic si un singur suflet face mai mult decat toata lumea aceasta.
Apoi, sa stii ca sunt foarte multi baieti si fete care au cazut in pacatul desfranarii cu o singura persoana in timp, apoi s-au despartit fara a avea intentia sa se desparta de acea persoana si fara sa stie ca relatiile intime dinaintea casatoriei sunt un pacat care nu aduce decat suferinta. Si sunt multi astfel de tineri care s-au intors l-a Dumnezeu patati de pacatul desfranarii pe care l-au regretat amarnic.
Apoi sunt multi tineri (mai ales baieti) care in loc sa fie invatati de parintii lor sa fie virtuosi, sunt invatati sa aibe cat mai multe relatii, sa cunoasca cat mai multe fete si sa se „bucure de viata”. Acesti tineri, din marea vina a parintilor fac ceea ce fac, dar sa stii ca si dintre ei a intors Domnul la pocainta.
Deci, ideea mea si a lui Omp era de a nu judeca pacatosul ci doar pacatul. Sa nu judeci pe acei baieti ca nu stii cat de mult isi vor regreta faptele mai incolo. Sa nu le doresti raul ci mantuirea. Sa te rogi pentru sufletele lor cand ii vezi asa rataciti si sa te gandesti ca daca nu erau parintii care sa te educe intr-un spirit crestin, daca nu era Dumnezeu care sa-ti daruiasca intelepciune si putere de lupta cu ispitele ai fi fost tot ca ei.
Sa inveti sa ai smerenie tot timpul pentru a nu cadea in pacate, caci multi au cazut tare din pricina mandriei (nu sugerez ca tu ai fi mandra, ci doar ca nu cunosti cat de mult se pot schimba oamenii cand ii intoarce Dumnezeu)
Toate ti le-am zis ca pe sfaturi ca sa nu-ti pierzi stradania virtutilor si sa inaintezi si mai mult in dragostea de semeni.
Guest
iulie 8, 2010 @ 8:25 am
Admin…iarta-ma daca am judecat cam aspru,daca crezi ca e mai bine,poti sterge postarile mele de dinainte,nu vreau sa supar ce cineva cu ceva.Mai bine voi discuta cu un preot ca tot am niste nelamuriri.Oricum multumesc pentru explicatie.
Guest
august 29, 2010 @ 7:57 pm
🙁
alin
august 31, 2010 @ 6:39 pm
neliniste
va salut oameni buni,am mai fost pe la voi cu numele de David Alin..stiti am o povestioara ceva mai sus cu fetisoara de 16 ani..eu 27..Eee,am multe sa va spun..aici pe site-ul vostru ma simt cel mai bine,sper sa nu ma goniti..stiti,n-am crezut ca in viata asta sa ajung sa iubesc o pustoaica din toate simtirile mele!sa fiu turbat dupa dupa o fata mai precis dupa ea!..vreau sa stiti ca sunt f.tulburat acum de aceea sa-mi iertati exprimarea sau alte greseli..nici nu stiu de unde am ramas cu povestea sau de unde sa incep..toata viata mi-am dorit liniste sufleteasca,iubire din partea unei fete si sa reusesc sa ma mantuiesc!..pana acum,
alin
august 31, 2010 @ 7:20 pm
neliniste
pana acum ESEC TOTAL!!..cauza,nu am facut fata ispitelor..ee e greu cu noi oamenii astia!vorbim mult si prea putin facem..mai cu seama eu!..si uite asa am stat o perioada impreuna cu Irinuta mea,dupa ce ne abia impacasem.Dupa 2 saptamani de stat impreuna continuu,ne-am certat de la unele si altele si i-am zis la nervi sa-si faca bagajelul si acasa la mamicuta!cand am venit de la munca ea avea bagajelul facut,am intrebato,tu chiar vrei sa pleci?ea,dar nu ti se pare normal?am inghitit in mine si am condus-o la tren,am lucrat impotriva propriei mele vointe lasand-o sa plece acasa..dupa ce a urmat un teatru dramatic implorindo in toate felurile posibile omenesti sa nu ma lase si sa nu plece dar a plecat!si..,abia am ajuns acasa cu microbuzul din gara,cu inima facuta drob!am zis ca-mi dau sufletu’..of..fratilor am facut multe pt ea,din tot sufletelul meu i-am daruit tot ce am putut,toate le-am facut cu dragoste si bucuros!dar uite ca acum am pierdut-o!ea spune ca nu am stiut s-o pretuiesc destul,ca n-am avut grija suficienta de ea si ca am ranito cu unele chestii..si completez si eu ca am stat cu ea si ne-am cam desfatat si poftele trupesti!!ma pot eu justifica acum ca nu am rezistat?sau ca n-a fost in totalitate vina mea?NU FRATIORII SI SURIOARELE MELE,NU!AM pirdut-o acum si pe ea si mi-am pierdut si speranta la mantuire!deci am cam pirdut tot!..Stiti mi-am dorit si-mi doresc la infinit o femeie careia sa-i pot darui iubirea mea,ajutorul meu alaturi de care as vrea sa mor!nu singur si indurerat..chiar daca sunt barbat am si eu nevoile mele,slabiciunile si pacatele mele deci putea zic eu sa ma ierte pana la urma..daca ma placea si ma iubea asa cum zicea nu ma parasea sau barem ma ierta si se intorcea inapoi la mine,nu era oare si de datoria ei sa ma sustina si sa trecem amandoi PESTE??As vrea sa trec peste aceasta durere si pierdere si sa-mi gasesc pe cineva care indiferent de ispite si probleme sa aiba curajul si placerea sa le trecem impreuna!eu zic ca daca cineva te iubeste poti sai faci rau cat vrei ca tot la tine se intoarce si cu tine ramane in veci!poate sunteti careva disponibili sa discutati cu mine si despre mine,caci trec printr-o ratacire si inselare a Diavolului!va permit sa ma judecati cat vreti sa ma urati sau sa faceti ce doriti voi!..
Guest
august 31, 2010 @ 9:29 pm
Când între lipsã si prisos
ne bucurãm de câte sânt
si cântã pe subt glii un os –
mai e nevoie de cuvânt?
(Blaga)
Daniel
septembrie 1, 2010 @ 7:33 am
Intradevar,cum am vazut scris si in Vechiul Testament, o femeie cum e cea din articol e un dar de la Dumnezeu. Totul pleaca de la dragostea pentru Dumnezeu. Si de la frica de Dumnezeu, de fapt la inceput e frica de Dumnezeu si apoi vine si dragostea. „Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii” (Pildele lui Solomon).
Saurian
septembrie 1, 2010 @ 9:24 am
alin, răspunsul meu la problema ta ar fi acesta: http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/09/01/despre-sufletul-pereche/
Sper să nu te supere.
admin, dacă e vreo problemă cu postarea de linkuri la blogul meu să-mi spui şi n-o mai fac.
Gabriel
noiembrie 19, 2010 @ 1:05 pm
suntem mari pacatosi
..daca nu am pacatui atat de mult si am incerca sa respectam macar cele 10 porunci.. am primi de la Dumnezeu multe daruri frumoase..daruri care le simti..depinde de credinta pe care o ai si cat de mult iti pui nadejdea in bunul D..un mare pacatos.. ma iertati..
Emanuela
ianuarie 16, 2011 @ 9:16 pm
Superb!!!!!
As vrea si eu asa ceva!
Albinuta
ianuarie 17, 2011 @ 1:16 pm
Doamne ajuta ,foarte frumos articolul cred ca acolo unde este rugaciune ,putere de a ierta si de a continua sa iubesti( chiar daca cel cu care ai decis sa traiesti tot restul vietii nu este exact cum ti-ai dori),ajutorul Domnului nu intarzie si sotii reusesc sa fie cam cum este descris in partea a doua a articolului cateva zile din saptamana restul…..mai trebuie si putina sare ca altfel cu atata miere si zahar dam in diabet (a fost o gluma )sper sa nu fie cu suparare insa cred ca este intradevar nevoie intr-o casnicie si de putina agitatie asfel ne-am plictisi de atata bine…..Deoarece nu prea i-mi place sa scriu sub forma de anonim am incercat sa-mi gasesc un nume care sa mas carecterizeze …desii cam greu sper sa va placa de azi o sa fiu ALBINUTA ….mi-am dat seama ca este mult mai corect asa si asfel poate reusesc sa impac pe cineva drag….mii de scuze pentru tot ceeacce este gresit si multumiri pentru ca Domnul mi-a dat posibilitatea sa intru aici,multe am invatat si cred ca o sa mai invat
X
februarie 15, 2011 @ 8:20 pm
re: neliniste
Alin, daca ea te vrea inapoi, fa tot ce poti sa va impacati si sa fiti toleranti unul cu altul de acum inainte. Daca nu, sa iti fie invatatura pentru viitoarea ta relatie. Cu dragostea nu e de glumit.
Sa nu mai dai niciodata papucii unei femei.Nici macar in gluma.
Guest
martie 23, 2011 @ 11:29 pm
re: re: neliniste
Nu prea as avea ce cauta pe acest site:am intrat,nu din greseala,ci din dorinta de a cauta exemple pentru fetita mea de 17 ani,care-mi spune ca nu mai sunt fete virgine la varsta ei.Eu am 46 ani,si…sunt indragostita de sotul meu ca la inceput-cand iam intalnit privirea pentru prima data..I-am spus,ca-mi este frica ca imbatranesc si fac riduri…stiti ce mi-a raspuns?:stai inistita eu nu te vad decat ca atunci-la 15ani!Si,daca ma gandesc bine si eu la fel il vad,cand ii privesc ochii negri,care m-au vrajit pentru o viata.Alte ori vad prin el pe socrul meu-dar si de ochii socrului meu am fost indragostita:negri,blanzi,calzi,iubitori,adanci…Cred ca prin ochi se vede sufletul,care niciodata nu imbatraneste;-)oar se intelepteste.Si va mai spun un secret,secretul frumusetii vesnice:SA IUBITI!SA IERTATI!SA NU FITI TRISTI!,si daca cineva va spune ca nu se poate-eu ii spun ca in HRISTOS si in BISERICA se poate;-)ar sa aiba grija,ca numai Biserica Ortodoxa lucreaza tainele!
elena-46
martie 23, 2011 @ 11:38 pm
din neatentie,am trimis textul meu din 24-03-2011 01:29:46 cu semnatura celui care a comentat inaintea mea-scuze.
Ana
martie 24, 2011 @ 7:01 am
elena 46
[quote]i din dorinta de a cauta exemple pentru fetita mea de 17 ani,care-mi spune ca nu mai sunt fete virgine la varsta ei.[/quote]
Avem o mare raspundere cu copii nostri sa-i crestem in duh ortodox. Daca fetita d-voastra a spus asa, inseamna ca nu are exemple de fete curate in jur. Avantajul ei este ca totusi mai poate gasi prietene si din afara scolii. Mai sunt copii care traiesc curat. Sunt si inca multi.
Totusi, daca copii nu merg des la biserica, daca nu au un duhovnic, e aproape imposibil sa stea departe de desfranare:sad:
Felicitari ptr frumoasa casnicie. E un exemplu de urmat. Cred ca copii va sunt la fel.
Doamne ajuta
Guest
martie 24, 2011 @ 9:23 am
Ana,dar de ce tinerii trebuie sa (mai) mearga la biserica?
Nu vreau acum sa-mi sara tot site-ul in cap ca sunt eu pacatoasa sau imatura,etc,mergeam si eu la biserica pana anul trecut,dupa care am fost foarte tare dezamagita si nu am mai mers.Tu ce motive ai ca sa mergi la biserica(daca esti tinerica),sau ce motive aveai cand erai pe la 18-19 ani(daca esti mai in varsta)?
Ana
martie 24, 2011 @ 9:57 am
Educatia in Biserica ortodoxa
Anonim
Eu pot sa spun multe motive pentru care merg la biserica, dar as vrea intai sa te intreb pe tine [b]ce anume te-a facut sa nu mai mergi la biserica?[/b] Ce te-a dezamagit atat de tare? Sigur e vorba de vreo suferinta din partea cuiva, dar totusi explica daca poti.
Sunt mama a 3 copiii. Deocamdata iti pot spune ca din toata experienta vietii mele si a tuturor familiilor pe care le cunosc, [b]nu pot vedea posibilitatea sa poti creste si educa sanatos fizic si psihic un copil, fara sa mergi la biserica, fara sa ai un duhovnic, fara sa te tii de un astfel de ritm lasat de sfintii parinti. E imposibil![/b] Pana aici nici macar nu m-am referit la mantuire.
Ana
martie 24, 2011 @ 11:53 am
Parintele Dimitriev din Japonia
Anonim
Si inca un raspuns la intrebarea ta printr-un parinte ortodox roman din Japonia, parintele Dimitriev(mesaj luat de pe razbointrucuvant):
[quote][b]La fel este şi [u]credinţa noastră, care ne pune o temelie sub picioare[/u], chiar şi atunci când pământul se cutremură.[/b] Dacă trăim şi credem sincer după legile creştine, niciun fel de greutate nu ne va putea atinge, iar când necazurile ne vor împresura, le vom purta cu demnitate.[/quote]
Doamne ajuta
simi
martie 24, 2011 @ 11:57 am
cuplul modern
Buna ziua, particip pt. prima data la aceasta discutie, dar…cuplul modern e dezastru. Putin spus dezastru, nu-i destul ca ei duc o viata desfranata in fata lui Dumnezeu , dar imaginati-va ce exemplu dau la tineri. De obicei acesti oameni, ma refer la cei moderni, se cred invincibili, superiori, si ne cred prosti pe noi astialalti care incercam sa ne ducem viata cu bune si rele cu ajutorul Domnului.In viziunea mea pt. tineret e destul de greu acuma, ma refer la tinerii cu varste intre 14-25 de ani, eu avand 30, dar ispitele de tot felul sunt peste tot.Intrebarea de ce trebuie sa mergem la biserica nu trebuie sa existe in nici o casa, mergem pt. sa asa trebuie , ca poate azi daca mergi nu iti e bine si te simti rau dar tot stai cumva tot se leaga ceva de tine , mai zici o rugacine, mai pleci genunchii, dar maine si poimaine te vei rugam mult mai mult si nu numai atat dar vei participa la liturghie cu sufletul .Efectele se vor vedea poate nu azi sau maine, dar poimaine vei trece mai usor peste probleme pe care te gandesti ca altfel nu le vei putea trece.Lucruri care marunte poate te pot dobora, dar cu ajutorul lui Dumnezeu treci peste altele si mai mari.Treaba asta cu fecioria atat a fetelor cat si a baietiilor o las pe alta data.Dar sa ii spuneti fete d-v pt. d-na de 46 de ani sa ii spuneti fetei d-va ca mai sunt si fete virgine, ca nu are in anturaj e altceva, duceti-va la biserica constant impreuna, fiti aproape de ea si gasiti un duhovnic mai in varsta si bun, sa poata apela la el cand va fi nevoie.
Si inca ceva fara suparare pt. Alin: nimeni nu-i obligat sa stea cu tine daca gresesti, intai corecteaza la tine ce-i gresit ca sa dai tu exemplu si apoi sa ai pretentia de la altii sa stea cu tine,( ma refer in anturajul tau in mod general).
Imi cer inca o data scuze fata de toti ,daca am fost dura dar asa vad eu lucrurile.
Laurentia
martie 24, 2011 @ 12:57 pm
Speranta sa moara ultima…dar nadejdea niciodata!
Doamne ajuta!Frumoasa perspectiva celui de-al 2lea cuplu si chiar a fost descris exact cum mi-am dorit(si ink imi mai doresc)sa-mi daruiasca Bunul Dumnezeu!Intr-adevar doar cu ajutorul Domnului putem dobandi o casatorie "perfecta".Totusi cand spun perfecta nu ma refer doar la momente "roz" ci le includ si p acelea dificile de care reusim sa trecem cu bine avandu-L pe El ca ajutor comun,acelea care consolideaza familia.Iarasi cred cu desavarsire ca o viata doar"happy&pink" ne-ar plictisi,probabil ni se va parea totul mult prea usor si astfel am uita acel" soare dupa furtuna".Cred k Bunul Dumnezeu stie cand avem nevoie de urcusuri si de coborasuri in casniciile p care le avem sau urmeaza a le primi.
Trebuie sa recunosc ca nu mereu am puterea de a vedea atat de plina de nadejde acest subiect,dar mai stiu ca incercand mereu sa adopt o astfel de atitudine…intr-o zi Bunul Dumnezeu va avea grija sa culegem ceea ce am semanat!Sa ne ajute Iubitorul de Oameni si Maica Sa cea Sfanta sa fim oameni cu suflete sincere…cred k aici pana la urma este marea diferenta.Pare usor dar nu-i chiar asa;noi in schimb sa staruim !Speranta sa moara ultima…dar nadejdea niciodata!amin!
Guest
martie 24, 2011 @ 6:39 pm
Pe mine oamenii m-au facut sa nu mai merg.Inainte de fiecare data eram la biserica,aveam o problema,ma duceam si ma rugam apoi cand o rezolvam ma duceam si ii multumeam lui Dumnezeu,mergeam la biserica si cand eram fericita si cam aveam probleme de orice natura,dar ma duceam si nu ma bagam in seama cu nimeni,nu intram pe site-uri ortodoxe(in primul rand pt ca nu le stiam in al doilea rand nu aveam timp),ci doar ma inchinam,la slujba doar stateam si apoi plecam.Acum nu foarte mult timp am facut prostia sa vorbesc cu oamenii ortodocsi,simateam nevoia sa-mi fac prieteni ca mine,nu ca majoritatea celor de varsta mea,care frecventeaza baruri,discoteci,etc.E adevarat ca am avut asteptari sa fie oameni mai diferiti,intelegatori,dar mai rau m-au indepartat de biserica.M-au facut sa ma gandesc de ce mai am eu principii daca oricum ma voi marita?De ce sa mai fiu eu apropiata de biserica si sa fiu asa cum vor toti sa fie fetele daca baietii sunt asa cum sunt si tot cu unul ,,murdar" voi fi?Pt ce sa mai merg la biserica daca acolo tinerii sunt criticati?Pt ce sa mai urmezi sfaturile bisericii daca altii nu fac asta si cu un simplu ,,scuze" uita tot si se considera ca si cum nu ar fi pacatuit niciodata?Gandurile astea si multe altele m-au indepartat din ce in ce mai mult de biserica,de multe ori prefer sa ma rog acasa(drept,mai rar ca inainte)decat la biserica unde stiu cum sunt vazuta daca sunt tanara si in plus,fata.
Acum nu vreau sa ma judecati,dar de aceea v-am intrebat ce motive as avea sa mai merg la biserica,tanara fiind,pt ca uneori ma gandesc sa ma intorc la vechea mea fire si sa ma duc,alteori ma razgandesc pt ca nu vreau sa o iau de la capat si sa sau peste aceeasi oameni sau mai rau,mergand la biserica sa fiu si eu la fel….
Saurian
martie 24, 2011 @ 7:30 pm
Anonim, ştii de ce mă duc eu la biserică şi de ce mă rog? Pentru că nu pot trăi fără dragostea Mirelui Hristos, fără să-I simt harul şi iubirea şi prezenţa Lui ce o simt în sfintele slujbe, în sfânta biserică şi în sfintele rugăciuni. Sunt bolnav de dragoste, de dragostea de Hristos şi de asta fac tot ce fac. Nu-mi trebuie să ajung în Rai şi faze de genul ăsta. Mă mulţumesc cu o cămăruţă cât de mică, cu un mic paraclis unde să-mi trăiesc veşnicia împreună cu Mirele meu iubit Hristos.
Albinuta
martie 25, 2011 @ 11:50 am
Citind cele scrise de anonim parca citeam viata mea cu catva timp in urma cand pentru o perioada de timp nu am mai dorit sa merg la biserica iar de rugat ma rugam destul de putin acasa ,sa i-ti spun ca a fost ceva gresit si ca in perioada respectiva am facut multe lucruri urate care mi-au schimbat definitiv viata nu stiu cat de mult ajuta ,poate ca nu doresti sa stii pot insa sa -ti spun ca este nevoie de biserica ,rugaciune ,Sfintele Taine ,fara ,mai devreme sau mai tarziu suntem pierduti ,chiar daca este greu ,merita sa incerci sa fii ceea care ai fost canva ,sa nu te mai intereseze ce spune sau face x sau y .Deoarece singura nu mai eram capabila sa ma reintorc in primul rand in biserica si apoi sa beneficiez de tot ce primim in dar prin biserica Domnul mi-a scos in cale o prietena foarte rabdatoare care pentru inceput i-mi facea cate o vizita cand se intorcea de la biserica povestindu-mi cam ce a retinut din cuvitele de invatatura a zilei respective ,apoi venea sa ma ia la biserica ,apoi mergeam impreuna sa ne marturisim pacatele (bineinteles ma trimitea pe mine prima de frica ca sa nu fug ),incetul cu incetul mai de voie ,mai de nevoie am inceput sa prind din nou drag de biserica ,(spun din nou deoarece eu am fost dusa de mica la biserica ,mama nu putea sa treaca duminica fara Sfanta LIturghie ),am povestit toate acestea deoarece stiu ca fiecare persoana are pe cineva care ii poate fii de ajutor ,(singur este destul de greu ),iertare daca prin ceea ce am scris am suparat pe cineva si pentru anonim intelepciune de la Domnul ca sa reuseasca sa vada care este adevarul ,daca este cineva care o cunoaste si o poate ajuta cred ca ar fii foarte frumos ,nu stiu cat de mult ajuta ceea ce am scris dar deocamdata nu am intelepciunea nici puterea de a face mai mult….
Ana
martie 25, 2011 @ 1:12 pm
Curaj
Anonim
Cand eu m-am hotarat sa nu mai lipsesc nici o duminica din biserica, si cand am inceput sa ma tin strans de invatatura bisericii, [u]au aparut si atacurile tocmai prin credinciosii din biserica.[/u]
Am avut niste experiente de care mi.e si rusine sa pomenesc, caci cuvintele care mi s-au spus, nu pot fi spuse in biserica si mai ales de credinciosi. Insa, am decis ca [b]pe mine nu ma poate scoate nimeni din biserica[/b]. [b]M-am inarmat cu scrieri de la sfintii parinti si asa am rezistat. [/b]
[b]Biserica este a noastra a tuturor, si nimeni nu ne poate scoate din ea. Sa fii indarjit, sa-ti pui mult curaj si rezistenta si sa mergi in biserica. Hristos s-a rastignit pentru tine. Pune inceput bun AZI, si ai sa vezi cata putere ai sa ai in toate deciziile tale. [/b]
Dumnezeu sa-ti ajute
Andrei Nicolae
mai 30, 2011 @ 2:30 pm
Legat de casatorie si de taina cununiei nu pot sa nu raman intrigat de faptul ca daca vreau sa ma casatoresc intai trebuie sa trec pe la primarie si abia apoi la biserica pt ca cea din urma nu te primeste daca n-ai acte… Iertate-mi fie cuvintele dar mi se pare o idiotenie…De ce nu se lasa la libera alegere, de ce esti obligat sa te casatoresti civil mai intai ca sa fii acceptat sa te casatoresti si religios. Oricum o explicatie o am si e aceea ca statul in ultimul timp a efectuat destule constrangeri asupra bisericii ca institutie si face in continuare destule presiuni, daca nu e statul e UE. Oricum eu unul n-as vrea sa ma casatoresc civil niciodata pt mine n-au nici cea mai mica valoare actele. Cununia religioasa primeaza pt ca acolo am parte de binecuvantare si harul Duhului Sfant coboara asupra mirilor. Stiu ca in Grecia cununia religioasa este recunoscuta de catre stat ca atare, dar asta pt ca grecii au caracter si stiu cand sa se impuna si stiu ce legi sa dea spre binele lor…Poate cineva luminat la mine sa-mi explice si mie cu argumente de ce nu se poate una fara cealalta, adica cununia religioasa fara cea civila.
Claudiu Balan
mai 30, 2011 @ 3:55 pm
Salut pH4
Ai dreptate, normal ar fi ca statul sa recunoasca Taina Cununiei din Biserica fara sa mai fii nevoit sa treci pe le Primarie.
Totusi exista o problema care poate fi rezolvata mult mai usor de catre primarie. Motivul pentru care ai nevoie de certificat de casatorie civila pentru a merge la biserica este ca exista impedimente de casatorie intre doi tineri, pe care doar statul le poate descoperi in evidenta populatiei: pot fi rude foarte apropiate sau unul din soti poate fi deja casatorit, bigamia fiind ilegala.
Andrei Nicolae
mai 30, 2011 @ 3:59 pm
Sa zicem ca asta ar fi un punct in favoarea statului, acum eu cred ca cei care trec peste gradele de rudenie sau dau in bigamie nu prea au treaba nici cu biserica fiindca daca ar avea ar sti ca ceea ce fac e pacat si in consecinta ar renunta. Si in general aceste cupluri sunt cele care traiesc in concubinaj atat din punct de vedere civil cat si religios. Pacat ca pe la patriarhie nu s-a pus problema asta niciodata, a recunoasterii Tainei Cununiei de catre stat, in schimb sunt foarte ocupati cu dialogurile pe baza de ecumenism…
Sorin
mai 30, 2011 @ 8:32 pm
Mai e o chestie cu nunta la primărie. Există duhovnici ( mai ales la mănăstiri ) care încurajează ca tinerii să nu se atingă deloc până la nuntă ( nici măcar să se sărute ). Tu ca tânăr faci jertfa asta iar primul tău sărut dat celei iubite în faţa cui o dai? Nu, nu în faţa lui Hristos ci în faţa primarului că el e dumnezeul nostru. E foarte trist.
Iulia Rodica Pascu
aprilie 29, 2012 @ 3:46 pm
..
Multumesc
Boitos
aprilie 30, 2012 @ 5:49 am
Eu zic ca nu se pot casatori deoarece sunt grade de rudenie in fata lui Dumnezeu: sunt parinti spirituali ai acelui cuplu.
Dar ca sa fie ei mai siguri de ce nu adreseaza o cerere oficiala( adica depusa cu nr de inregistrare sau trimisa prin posta cu recomandare de primire) catre Episcopia din zona de unde locuiesc.Ca asa e tare ciudat : unul zice una, altul alta, dar daca au raspuns oficial nu isi vor mai bate capul daca fac bine sau nu.
Pt ca stiti cu este, daca vor aparea ceva probleme intre ei,de-a lungul timpului, probabil ca se vor gandi ca sunt rude si mai stiu eu ce…
Asa Episcopia este raspunzatoare de viitoare lor casatorie( intr-un fel a zice ).
Si din moment ce au hartia in mana nimeni nu mai poate zice nimic cu privire la cuplul lor.
Doamne ajuta, si sa obtina raspuns favorabil.
Administrator
aprilie 30, 2012 @ 7:36 am
Doamne ajuta, Iulia.
Raspunsul nostru este defapt un indemn: sa asculte de preoti. Daca exista vreun dubiu, adica opinii diferite intre preoti, sa faca precum a spus Simona mai sus. Asa se inlatura orice controversa.
Apoi, nu putem sa nu observam [b]GRESEALA[/b] unor crestini de a cununa impreuna cu alti crestini aceeasi pereche de miri, apoi [b]GRESEALA[/b] mirilor de a avea mai multe perechi de nasi, si in cele din urma [b]GRESEALA[/b] preotului de lasa ca mirii sa aibe mai multe perechi de nasi. Iata o practica, de care ne pare rau ca ierarhia Bisericii nu se pronunta ferm impotriva, pentru a inlatura complicatiile ulterioare.
In final, noi aveam rugamintea catre tine, sa le spui acelor tineri sa le spuna celor doua perechi de nasi dar si perechii cununate, sa-si recupereze greseala facuta incercand sa invete macar pe altii sa nu mai procedeze ca ei.
Boitos
aprilie 30, 2012 @ 9:07 am
M-am tot gandit la ei ,la cuplul asta , si chiar mi-e mila ca trebuie sa treaca prin asa ceva.Ca poate ei chiar se iubesc si poate sa aiba o casnicie fericita.Plus de asta numai Episcopul locului poate face anumite ,,rabaturi” de la asemena probleme, in cazul ca le vine un raspuns nevaforabil.
Dar la noi in zona e mai exact totusi: nasii mei de botez sunt nasii mari, copii lui sunt nasii mici, si nepotii lui sunt veri mei( spirituali).Cand ma voi cununa eu practic ei (copii nasului meu) au prioritate la nasirea mea
Cand mama se intalneste cu copii nasului meu , acestia ii spun ,,fina,,.
Exista si o legatura intre nasi, in fata altarului la cununie: practic sunt parintii spirituali ai tinerilor, dar nu stiu exact cum isi spun unii la altii, ceva de genul ,,cumatrii”.
Nu va mai spun atate ca va zapacesc de cap mai mult, in loc sa va lamuresc.