februarie 26, 2014

Ce este “(ne)curăţia femeii” şi cum se raportează Biserica la ea. Drepturile femeilor creştine în perioada ciclului menstrual

Motto: Dacă femeia moare la naştere, noi o considerăm sfântă, ca una ce şi-a dat viaţa pentru a aduce un om nou în lume, dar dacă ea rămâne în viaţă, noi îndrăznim să o numim „necurată” timp de 40 de zile. Săraca femeie! Oare ce-i mai bine pentru ea?

De multe ori am fost întrebat despre drepturile şi îndatoririle femeilor în „perioada necurăţiei lunare” şi, acumulând anumite materiale, am hotărât să formulez un răspuns.

I. Aşa-numita „necurăţie lunară” (menstruaţia), precum şi „necurăţia femeii lăuze” sunt noţiuni incompatibile cu creştinismul, mai ales că e vorba despre nişte procese fiziologice inevitabile, fără de care o femeie nu ar putea deveni mamă! Scurgerea de sânge din corpul femeii nu este o necurăţie, ci din contra, o curăţire a organismului ei şi care nu afectează starea duhovnicească a femeii, ci este exact ca şi curgerea mucoasei nazale sau vărsarea lacrimilor, care de asemenea sunt procese de curăţire. Faptul că o astfel de curăţire presupune scurgeri de sânge, nu schimbă prea mult datele problemei, mai ales în prezent, când măsurile de igienă împiedică orice vărsare de sânge în spaţiile publice sau private.

II. Despre implicaţiile teologice ale aşa-numitei „necurăţii rituale” există un studiu foarte bun al maicii Vassa Larina (tradus acum şi în româneşte). Am observat că în acel studiu lipseşte un citat important la acest subiect, şi anume capitolul 27 din cartea a VI-a a Constituţiilor Apostolice – text pe care-l vom reda mai jos.

III. În acord cu cele două surse de mai sus putem formula următoarele concluzii:

1) În orice perioadă a lunii, inclusiv în perioada ciclului lunar, femeia poate intra în biserică şi participa la toate slujbele. Vechile interdicţii de a intra în biserică erau legate de faptul că în trecut, în general, nu se permitea prezenţa la Liturghie a celor care nu se împărtăşesc, dar şi pentru că, din lipsa unor măsuri adecvate de igienă, sângele menstrual putea curge chiar în biserică. Deja de peste o mie de ani Biserica admite prezenţa la Liturghie şi a celor care nu se împărtăşesc. Pe de altă parte, de câteva decenii bune s-au inventat măsuri igienice care practic exclud pătarea bisericii de sânge.

2) Botezul şi Împărtăşirea euharistică sunt interzise în această perioadă (pentru că Sângele lui Hristos sfinţeşte şi sângele nostru şi aruncarea lui trebuie evitată), dar nu şi sărutarea icoanelor, citirea Bibliei, aprinderea lumânărilor/candelei şi chiar consumarea anafurei şi aghesmei. În foarte multe mănăstiri de maici, în special din Grecia, monahiile în perioada ciclului menstrual iau anafură şi beau agheasmă – practică mai greu acceptată în mediile parohiale şi, culmea, nu de preoţi, ci de însăşi femeile. Trebuie însă să fie clar că anafura (numită mai corect „antidor”) se dă anume celor care nu se pot împărtăşi, iar agheasma se sfinţeşte şi se foloseşte anume pentru înlăturarea oricărei necurăţii. Din moment ce Molitfelnicul prevede rânduieli de stropire cu agheasmă a animalelor, cu atât mai mult o femeie (care e după chipul lui Dumnezeu) poate lua agheasmă chiar şi în perioada firească legată de maternitatea ei. E bine ca în această privinţă să se ţină cont şi de sfatul duhovnicului (nădăjduind că şi duhovnicul este cu dreaptă socoteală). Consider că săvârşirea Cununiei şi Maslului în această perioadă trebuie să se facă tot cu binecuvântarea duhovnicului (mai ales că şi aceste Taine ar trebui să fie legate de împărtăşirea euharistică).

3) Imediat după terminarea ciclului menstrual, fără a aştepta un anumit număr de zile (decât poate una, pentru siguranţă), femeia se va împărtăşi iarăşi. Iar în cazul unor hemoragii de lungă durată, care nu sunt rezultatul unor menstruaţii obişnuite, ci mai degrabă o boală, femeia poate fi împărtăşită chiar şi cu aceste scurgeri de sânge (aşa cum se împărtăşesc şi alţi oameni răniţi în spitale). Se cunosc multiple cazuri când femeile s-au vindecat de hemoragie anume datorită împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului. Acestea sunt cazuri excepţionale, care nu trebuie să devină regulă, dar existenţa lor nu trebuie totuşi exclusă.

4) În perioada de după naştere, femeia are un fel de „concediu liturgic”, având dreptul să lipsească de la slujbe pentru a se reface fizic. De regulă, la 40 de zile după naştere, femeia vine la biserică pentru a i se citi rugăciunile de reintrare în biserică. Şi dacă botezul copilului are loc după citirea acestor rugăciuni, mama copilului poate asista la botezul propriului copil fără nici o problemă. Dacă femeia este sănătoasă şi i s-a oprit orice fel de scurgere, ea se poate adresa după rugăciunea de reintrare în biserică şi înainte de 40 de zile. Dar şi în această privinţă nu trebuie îngăduite exagerările.

Iată mai jos textul din Constituţiile Apostolice (despre care am amintit la punctul II):

„Dacă păzesc obiceiurile iudaice privitoare la scurgeri de sămânţă, scurgeri în vis şi relaţiile trupeşti potrivit Legii (Levitic 12; 15; 22), să ne spună dacă în ceasurile şi zilele în care suferă ceva din acestea se feresc să se roage, să se împărtăşească din Euharistie sau să atingă Cartea; şi dacă spun că da, este evident că sunt goi de Duhul Sfânt Care rămâne pururea în cei credincioşi, căci despre cei cuvioşi spune Solomon ca fiecare să fie gata că: „Atunci când doarme, să-l păzească, şi când se scoală, să vorbească cu el” (Proverbe 6:22). Căci dacă socoteşti, femeie, că atunci când eşti în cele şapte zile ale scurgerii tale (Levitic 15:12), eşti goală de Duhul, şi atunci, dacă mori pe neaşteptate goală de Duhul, vei pleca la Dumnezeu fără îndrăznirea nădejdii. Întrucât ai însă negreşit pe Duhul în chip inseparabil, fiindcă El nu este într-un loc, atunci ai nevoie de rugăciune şi de cercetarea Duhului Sfânt, întrucât în această stare n-ai făcut nici o fărădelege. Fiindcă nici împreunările legitime, nici lehuzia, nici curgerea sângelui, nici scurgerile în vis nu pot întina firea omului sau să o separe de Duhul Sfânt, ci numai necredinţa, impietatea şi fapta contrară legii. Pentru că Duhul Sfânt rămâne mereu în cei care L-au dobândit, cât timp vor fi vrednici, iar pe cei de care se separă îi face pustii şi predaţi duhului rău. Dar orice om e plin fie de Duhul Sfânt, fie de [duhul] cel necurat şi îi este cu neputinţă să scape de fiecare din aceştia, dacă nu suferă ceva contrar lor; căci Mângâietorul urăşte orice minciună (Fapte 5:3), iar diavolul urăşte orice adevăr (Ioan 8:44).

Dar oricine a fost botezat cu adevărat e separat de duhul diavolesc şi e în Duhul Sfânt, iar în cel ce face binele rămâne Duhul Sfânt umplându-l de înţelepciune şi pricepere şi duhul rău nu se poate apropia de el, pentru că observă atacurile lui. Deci tu femeie, dacă, aşa cum spui, în zilele scurgerii tale eşti goală de Duhul Sfânt, atunci eşti plină de cel necurat; căci nerugându-te, nici citind, îl chemi fără voie, fiindcă el îi iubeşte pe cei nerecunoscători, leneşi, nepăsători, somnoroşi, deoarece şi el, întrucât a fost bolnav de nerecunoştinţă, a fost dezbrăcat de către Dumnezeu de demnitatea sa, fiindcă a ales să fie diavol în loc de arhanghel. De aceea, abţine-te, femeie, de la cuvinte zădarnice, adu-ţi aminte întotdeauna de Dumnezeu Care te-a creat şi roagă-te Lui, fiindcă este Domn şi al tău şi a toate, şi meditează la Legile Lui, nerespectând nimic din practicile care ţine sau de curăţirea naturală sau de împreunarea legiuită sau de naştere ori lepădare, sau de întinarea trupului, căci astfel de practici sunt invenţiile zădarnice ale unor oameni nebuni şi n-au nici un sens. În chip asemănător nici îngroparea unui om, nici oasele unui mort, nici mormântul, nici oricare mâncare, nici scurgerea în vis nu pot întina sufletul omului, ci numai necredinţa în Dumnezeu, fărădelegea şi nedreptatea faţă de aproapele, adică răpirea, violenţa sau altceva contrar dreptăţii, adulterul sau desfrânarea.”

[Am citat după: Constituţiile Apostolice, cartea VI, cap. 27, în „Canonul Ortodoxiei” (diac. Ioan Ică Jr.), vol. 1, Ed. Deisis 2008, pp. 707-708.]

P.S. Nu exclud că acest subiect ar putea genera discuţii contradictorii, dar cred că era important să se prezinte şi acest punct de vedere, în general uitat, chiar dacă acesta e mai justificat din perspectiva Evangheliei şi a numeroaselor izvoare canonice şi patristice vechi.

Dacă cineva vrea să rămână la regulile mai noi (!), aflate încă în uz pe la noi, care exclud femeile de la orice participare liturgică în perioada ciclului menstrual, nu are decât să o facă, dar fără a judeca pe cei care au o conştiinţă mai tare şi sunt în măsură să depăşească rămăşiţele iudaice şi păgâne din viaţa lor creştină.

Sursa: Teologie.net | Autor: Preot profesor dr. Petru Pruteanu – Ce este “(ne)curăţia femeii” şi cum se raportează Biserica la ea. Drepturile femeilor creştine în perioada ciclului menstrual

(Visited 1.541 times, 1 visits today)

56 Comentarii

Ramona
februarie 26, 2014 @ 2:56 pm

preotul meu duhovnic spune ca este pacat sa participi la slujba daca ai ciclu..

Reply
Dan Tudorache
februarie 26, 2014 @ 3:33 pm

Ramona, cel mai bun lucru pe care-l poți face în situația de față este să-i dai un mail părintelui cu studiile de față, sau să printezi și să-i recomanzi lectura pentru a-și consolida opinia:
1. http://www.teologie.net/data/pdf/VL-necuratie-rituala.pdf
2. http://www.teologie.net/2014/01/11/necuratie-femeie-menstruatie/
3. http://www.teologie.net/2014/01/14/precizari-femei-menstruatie/

Reply
Stefan
februarie 26, 2014 @ 4:37 pm

Ram91: Cel mai bine este sa discuti cu duhovnicul tau si sa ii spui orice nelamurire ai. Atunci el iti va explica si iti va spune ce trebuie sa faci sau sa nu faci. E foarte importanta ascultarea ;adica sa urmezi sfatul lui.

Reply
Dan Sorin
februarie 26, 2014 @ 9:05 pm

@ram91: Și dacă după ce ai făcut cum te-a sfătuit Dan, respectivul preot tot te oprește de a participa la slujbă atunci ți-aș sugera să îți cauți alt duhovnic. S-au încetățenit în Biserica noastră anumite obiceiuri ce s-au cam depărtat de învățătura dreaptă. Sunt femei care fac păcate strigătoare la cer ( cum e avortul ) și li se permite participarea la Sf. Slujbe și să nu li se permită femeilor să intre în biserică din cauza unui fenomen ce ea nu îl poate controla și care a fost lăsat așa de Dumnezeu? Orice aș face, oricât de mari păcate aș face mi-e foarte greu să Îl văd pe Hristos că mă respinge să intru în biserica Lui ca să mă rog pentru iertarea păcatelor. Ascultarea trebuie făcută cu discernământ că altfel riscăm să ajungem ca acei oameni spălați pe creier care ascultă orbește de conucătorul sectei din care fac parte. Parcă și Sf. Ioan Scărarul ( sper să nu îl confund cu altcineva ) spunea că înainte să faci ascultarea totală față de un duhovnic trebuie să-l încerci pe duhovnic și să vezi dacă e la măsura de îndrumător de suflete sau e și el nevoitor.

Reply
Boitos
februarie 27, 2014 @ 6:29 am

Ram91, sa stii ca Dan-s are perfecta dreptate.
Schimba duhovnicul, si lasa-l in plata Domnului, ca nu stie nimic.
Ce se intampla in cazul in care te casatotesti, are loc un deces in famile, se ridica un parastas, sau un botez? Persoana in cauza nu participa la la Slujbele cuvenite?
Ce fac o mireasa atunci?
Deci se incimenteaza diverse obiceiuri ciudate, care in loc sa apropie oamenii de Biserica, ii alunga.Si tocmai din randul celor care ar trebui sa de-a un sfat bun oamenilor.
Cum de nu este pacat sa participi la Slujba dupa ce traiesti in concubinaj cu unul si cu altul, si este pacat ca o fata se participe cand este la ciclu?
Si este lucrul cu care te-a lasat Dumnezeu, nu ti-i l-ai ales tu.
Unii preoti ar trebui sa studieze mai mult, numai ca trec prin scoala ca si gasca prin apa.

Reply
Stefan
februarie 27, 2014 @ 8:35 am

[quote name=”dan-s”]@ram91: Și dacă după ce ai făcut cum te-a sfătuit Dan, respectivul preot tot te oprește de a participa la slujbă atunci ți-aș sugera să îți cauți alt duhovnic. [/quote]
[quote name=”Simona”]Ram91, sa stii ca Dan-s are perfecta dreptate.
Schimba duhovnicul, si lasa-l in plata Domnului, ca nu stie nimic.
[/quote]

Eu nu as mai arunca asa de usor cu vorbe. Sa iti schimbi duhovnicul nu este usor si nu este o chestie pe care o faci din ambitie (ca ti-a interzis tie ceva) sau dupa ce ai citit un articol pe internet si 2-3 comentarii. Nu cred ca este cineva in masura sa ii spuna sa-si schimbe duhovnicul. Consider ca ar trebui sa se prezinte si articole scrise de preoti care nu permit femeilor sa mearga la Slujbe in acele perioade. Pentru ca cei care au un astfel de duhovnic sa inteleaga decizia lui. Daca lasam asa si ne dam cu parerea ca ar fi cazul sa isi schimbe duhovnicul,nu facem decat sa inmultim indoielile in sufletul acelei persoane si sa o indepartam de duhovnicul ei.

[quote name=”dan-s”] S-au încetățenit în Biserica noastră anumite obiceiuri ce s-au cam depărtat de învățătura dreaptă. Sunt femei care fac păcate strigătoare la cer ( cum e avortul ) și li se permite participarea la Sf. Slujbe și să nu li se permită femeilor să intre în biserică din cauza unui fenomen ce ea nu îl poate controla și care a fost lăsat așa de Dumnezeu?[/quote]

Ai pus un subiect sensibil precum acesta langa un exemplu puternic negativ precum femeile care fac avort . Faptul ca exista femei care fac avort si merg la Slujbe nu schimba cu nimic datele problemei. Problema principala ramane aceeasi,desi,in comparatia ta,ea tinde sa se banalizeze. Chiar daca in biserica vin si femei care au facut avort,chiar daca la Sfanta Liturghie ar fi prezenti numai oameni sfinti,problema necuratiei femeii ramane aceeasi.Ea nu este o variabila.

[quote name=”dan-s”] Orice aș face, oricât de mari păcate aș face mi-e foarte greu să Îl văd pe Hristos că mă respinge să intru în biserica Lui ca să mă rog pentru iertarea păcatelor. [/quote]

Asta este strict viziunea ta asupra subiectului.

[quote name=”dan-s”]Ascultarea trebuie făcută cu discernământ că altfel riscăm să ajungem ca acei oameni spălați pe creier care ascultă orbește de conucătorul sectei din care fac parte. Parcă și Sf. Ioan Scărarul ( sper să nu îl confund cu altcineva ) spunea că înainte să faci ascultarea totală față de un duhovnic trebuie să-l încerci pe duhovnic și să vezi dacă e la măsura de îndrumător de suflete sau e și el nevoitor.[/quote}

[quote name=”Simona”]
Deci se incimenteaza diverse obiceiuri ciudate, care in loc sa apropie oamenii de Biserica, ii alunga.Si tocmai din randul celor care ar trebui sa de-a un sfat bun oamenilor.
[/quote]
Tocmai pentru ca ascultarea trebuie facuta cu discernamant i-am sugerat lui ram91 sa discute cu duhovnicul .Sa inteleaga de ce parintele a decis asa sau altfel. Sa inteleaga motivele. Sunt sigur ca parintele nu face ceva din rautate.Si sigur este mai mult decat capabil sa-i explice parerea lui vizavi de subiectul asta pentru a nu mai exista indoieli.
Biserica nu ii alunga pe oameni. In momentul in care un preot nu este de acord ca femeia sa intre in biserica intr-o anumita perioada,el nu se dezice de ea. Nu o trimite intr-un exil. Sa nu exageram.

[quote name=”Simona”]
Cum de nu este pacat sa participi la Slujba dupa ce traiesti in concubinaj cu unul si cu altul, si este pacat ca o fata se participe cand este la ciclu?
[/quote]
Aceeasi chestie ca la dan. Faptul ca in biserica vin oameni care traiesc in concubinaj nu are nici o legatura cu perioada in care femeia nu are voie sa participe la Slujbe.

[quote name=”Simona”]
Schimba duhovnicul, si lasa-l in plata Domnului, ca nu stie nimic.
[/quote]
[quote name=”Simona”]
Unii preoti ar trebui sa studieze mai mult, numai ca trec prin scoala ca si gasca prin apa.[/quote]

Il cunosti pe parintele ei? Stii cam care este pregatirea lui,cam care este trairea lui? Stii motivele lui pentru care a decis sa ii interzica sau sa ii permita anumite lucruri? Nu cred.
Si chiar daca l-ai cunoaste,nu conteaza.Nu putem sa ne dam cu parerea de pe margine pentru ca tu nu cunosti sufletul acelui parinte. Sa ne ferim sa judecam dupa cum ni se pare noua ca este bine sau mai putin bine.

Consider ca despre perioada in care femeile nu au voie sa intre in biserica nu trebuie sa se discute la nivel de articol pe internet. Este un subiect foarte sensibil si intim care ar trebui discutat in primul rand la Spovedanie. Nicidecum pe formumuri si la sectiunea de comentarii. Exista foarte multi preoti care permit femeilor sa mearga la Slujbe oricand. Exista si foarte multi care nu permit. Dar asta nu inseamna ca putem spune: acei preoti gresesc,ceilalti fac bine. Pentru ca nu stim motivele din spatele deciziilor luate de fiecare dintre ei.

Si repet: sa nu mai dam sfaturi de genul „schimba-ti duhovnicul”. Ca nu e nimeni in masura sa dea sfaturi de acest fel.

Reply
Boitos
februarie 27, 2014 @ 9:05 am

Sigur ca nu il cunosc pe parintele ei, si nici nu sunt interesata sa il cunosc, dar cand un preot spune alta si altul altceva ma duce cu gandul ca fiecare face ce vrea si decide ce vrea.Adica f bine o poate influenta intr-un anume fel.
Deci, daca nu se stabileste, sau daca viitorii preoti nu stiu acest lucru din scoala, atunci e o problema.
S-a discutat de n-ori si se va mai discuta despre asa ceva, fara un raspuns din partea mai marilor Bisericii.
Si acest lucru trebuie stabilit la scoala de preoti, ca de acolo vor iesi unii care vor spune ca da si altii care vor spune ca nu.
Si atunci ce sa inteleaga tinerii, mai ales aia de 15-16 ani?
Eu nu am vorbit de sufletul unei persoane, ci de pregatirea lui, faptul ca el zice sa nu intre in Biserica iar altii zic altcerva .
Ce face in acest caz o mireasa?Unii vor zice ca isi va programa nunta dupa curatie sau necuratie.Cei care zic asa ceva sunt total pe dinafara.
Si consider ca trebuie discutate mai ales pt tinerele fete, care sunt puse in dilema: se face pacat sau nu se face pacat?
Fiind barbat poate ca nu este treaba ta, dar o fata pune altfel problema.
Plus de asta, pe un site ortodox, era un articol exact cu asa ceva: si se dadea dreptul femeilor sa mearga in Biserica, dar fara sa sarute icoanele, fara sa se impartaseasca.Deci prin urmare au voie sa mearga in Biserica.

Reply
Stefan
februarie 27, 2014 @ 9:18 am

Noi nu putem zice ca anumiti parinti gresesc si altii au dreptate.
Putem aduce foarte multe argumente si pro si contra. si nu vom ajunge prea curand la o concluzie. Tocmai pentru ca subiectul este unul sensibil si pentru ca unii parinti zic intr-un fel si altii intr-un alt fel.Cel mai bine e sa iti asculti duhovnicul si sa discuti cu el orice nelamurire legata de aceasta problema pentru a nu crea tulburare.

Reply
Dan Tudorache
februarie 27, 2014 @ 9:39 am

Simona, să știi că nici eu nu sunt de acord cu atitudinea ta față de un duhovnic care ar opri o femeie de la a merge la slujbe în timpul menstruației. Este un gest de dispreț să-ți schimbi duhovnicul, așa instant, doar pentru că n-a înțeles bine o problemă controversată, care se poate totuși lămuri creștinește, ca între părinte și fiu duhovnicesc.
Cel mai bine este ca Ramona să-i aducă părintelui la cunoștință argumentele să le știe și ea, și să cântărească lucrurile cu duhovnicul, fără să se tulbure. Apoi rămâne de văzut cum evoluează lucrurile.
Desigur că oprirea de la participarea la slujbă pentru astfel de motiv este un lucru păgubos, dar nici să tăiem iubirea nu e ok. Deci, cu răbdare și tact.

Reply
Dan Tudorache
februarie 27, 2014 @ 9:56 am

Ștefan, după cum arată cu argumente părintele Petru Pruteanu, în cele două studii, nu există temei teologic pentru conceptul de ”curat” și ”necurat” în Biserică, pentru că dpdv biologic, menstruația este un proces fiziologic natural,… pe lângă altele care le avem… și care generează și ele necurății… dar iată că nu există impedimente de participare la sf. liturghie, iar dpdvd sufletesc, necurați suntem toți…. pentru că toți venim la biserică cu păcate și venim tocmai ca să ne curățăm necurățiile din suflet, atât prin participarea la sf. liturghie, cât și prin alte sfinte taine și ierurgii: maslu, spovedanie, etc.. Ori femeia nu este cu nimic pătată sufletește pentru un proces fiziologic natural. Ea poate fi pătată doar de păcate, la fel ca bărbatul, copilul și bătrânul, și ca atare e firesc să nu fie dată la o parte pentru asta.
Cheia controversei este sângele femeii în biserică! Și discutam cu Claudiu azi dimineață că un astfel de impediment de participare se justifică în bisericile din lumea a III-a unde femeile încă poartă haine tradițional feminine (fustă/rochie) dar nu au acces la lenjerie intimă și la mijloacele de prevenție a scurgerii sângelui (absorbantele). În astfel de locuri geografice desigur că se impune o atare condiție, pentru ca biserica/bisericile respective să nu fie pătate de sânge, din greșeală, fapt ce constituie o pângărire. Dar cât privește țările dezvoltate, nu există riscul aceasta. Eu sunt de opinie ca această condiție să se impună numai acolo unde este cazul, pentru că excesul de zel poate ține departe sufletele de Biserică.
În plus, după cum ai observat, unii preoți impun această interdicție inclusiv la sărutarea sfintelor icoane, la luarea anafurei și a aghiazmei, și chiar la aprinderea candelei.

Reply
Boitos
februarie 27, 2014 @ 10:18 am

,,preotul meu duhovnic spune ca este pacat sa participi la slujba daca ai ciclu..”
-nu trebuie sa il intrebe decat unde scrie , in ce carte , cine spune, ca este pacat ?
Pt ca toate celelalte pacate le avem scrise in carti.
Atunci cum poate el ,,pune” sau ,,scoate” pacate , fara sursa?

Reply
Dan Sorin
februarie 27, 2014 @ 12:44 pm

Eu am întrebat și un călugăr, ce a făcut masteratul în Teologie, care sunt motivele teologice pentru care li se interzice femeilor să se bucure de anumite slujbe și activități bisericești în respectiva perioadă. Omul nu a știut să răspundă. Eu i-am adus următoarea argumentare: păr. Cleopa în cartea în care tratează toate ereziile se referă și la cei care nu mănâncă anumite animale din cauză că ar fi necurate. Acolo, păr. Cleopa spune că în momentul în care Hristos s-a botezat în râul Iordan a sfințit toată firea. Acum dacă toate animalele necurate au fost sfințite de Hristos cum putem noi să spunem că femeia e necurată? Chiar aș fi curios să înțeleg, teologic, cum se explică. Ba mai mult, păr. Rafail Noica explică de faptul că la evrei înainte de Hristos erai necurat dacă atingeai un mort pe când acum avem Sf. Moaște și căutăm binecuvântare prin atingerea acestor oseminte.

Aș întreba și în legătură cu problema Sf. Împărtășanii: de ce nu li se permite femeilor în respectiva perioadă să se împărtășească? Unii spun din cauză că Sf. Împărtășanie se unește și fizic cu corpul uman și faptul că elimină femeia sânge la un moment dat ar fi ca și cum ar elimina Sf. Împărtășanie. Dar oare nimeni nu a mers în ziua Sf. Împărtășanii la toaletă? Este un proces fiziologic normal și mi-e greu să cred că Dumnezeu se împiedică de așa ceva. Și nu o zic cu răutate ci chiar aș vrea să înțeleg teologic ce se întâmplă și unde anume judec greșit.

Reply
Dan Sorin
februarie 27, 2014 @ 12:53 pm

@Dan: Sunt de acord să nu rupem iubirea. Trebuie să îi fie aduse anumite lucruri la cunoștința preotului dar dacă respectivul o îndrumă greșit atunci nu cred că își poate permite orice creștin să se lase condus de cineva pe un drum greșit. Doar marii sfinți au acceptat să facă ascultare greșită a duhovnicilor și cred că e o ispită să ascultăm în continuare de cei care ne îndrumă pe căi greșite. Trebuie să ne vedem neputințele și faptul că avem nevoie de duhovnici înțelepți. Nu toți suntem avva X care era foarte smerit și pentru smerenia sa Dumnezeu îl ajuta și în ascultările greșite ale bătrânului său. În plus, aș mai adăuga ce mi-a spus un părinte și anume că mirenii nu sunt călugări. E frumos că îi luăm ca model dar ascultarea din călugărie are acolo un scop anume. Să nu exagerăm și să cădem în ispita de-a dreapta.

Aș vrea să dau un exemplu propriu. Era o perioadă în care aveam o foarte mare lipsă de calciu. Duhovnicul, care era un părinte îmbunătățit, îmi spune să țin post. O persoană mai apropiată (care era și ea mai sporită și la un moment dat acel duhovnic îmi spune să fac tot timpul ascultare de acea persoană) în schimb îmi spune să nu țin post și să consum multe lactate. Am ascultat de ea și acum am început să îmi revin fizic. Și acum sunt în stare să țin post. Dar atunci organismul meu era prea distrus să fac post și era o prostie să fac o astfel de ascultare. Ba mai mult, am fost la vreo 2-3 doctori în acea perioadă și erau toți speriați de lipsa mea de calciu. Și lipsa de calciu îmi dădea niște simptome serioase (cârcei foarte des, tot mi se desprindea pielița la degete, mi se rupeau bucăți de dinte). Orice duhovnic poate greși și de asta trebuie să fim cu luare aminte.

Reply
Boitos
februarie 27, 2014 @ 1:03 pm

Eu cred ca motive teologice nu exista nicaieri.Ca spun unii sau altii anumite lucruri, da , ca doar toata lumea are dreptul sa vorbeasca orice.
Oare ce drept are cineva sa spuna ca e pacat sa sa nu intri in Biserica daca tu ai necazuri mari, daca cineva e bolnav, daca sunt diverse suferinte si tu atunci simti nevoia ca daca mergi la Biserica si te rogi vei fi ajutat ?
Pacat ca sunt pareri contradictorii din partea preotilor.
Oare ce s-ar fi intamplat cu femeia cu scurgere de sange , din Evanghelie, daca nu se atingea de haina Mantuitorului ? Ea isi dorea sa traiasca, sa se faca bine, numai Dumnezeu a stiut durerea ei, si a ajutat-o fara sa tina cont de nimic ( ca e curata sau necurata).
Si noi oamenii punem diverse pacat in plus.

Reply
Boitos
februarie 27, 2014 @ 1:09 pm

,,Duhovnicul, care era un părinte îmbunătățit, îmi spune să țin post. O persoană mai apropiată (care era și ea mai sporită și la un moment dat acel duhovnic îmi spune să fac tot timpul ascultare de acea persoană) în schimb îmi spune să nu țin post și să consum multe lactate. Am ascultat de ea și acum am început să îmi revin fizic”
– sigur ca orice duhovnic iti va spune sa tii post, depinde doar de tine daca poti sa il duci sau nu.

,,Nu ceea ce intra in gura il spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea il spurca pe om”.
,,Dar cele ce ies din gura pornesc din inima, si acelea sunt cele ce-l spurca pe om.”
,,Ca din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, hotii, marturii mincinoase, defaimari.”
-cred ca se specifica foarte clar ceea ce spurca pe om si cred ca si fac rau celor din jurul lui

Reply
Dan Tudorache
februarie 27, 2014 @ 1:20 pm

Simona eu sunt de aceeași părere cu tine în privința ascultării, făcusem observația aceea doar despre acea atitudine.

Reply
Elena
februarie 27, 2014 @ 1:28 pm

Doamne ajuta!Am observat, in majoritatea cazurilor, ca se aduce argumentul cum ca femeia nu are voie in biserica la menstruatie doar din motive igienice, cu toate ca acesta nu poate fi decat un motiv suplimentar din moment ce canoanele o opresc si de la atingerea de cele sfinte, biserica fiind doar unul dintre ele (cel dintai lucru sfant).In al doilea rand, interdictiile acestea sunt valabile timp de fix 7 zile(nu mai putin, poate doar mai mult in cazul in care sangerarea depaseste acest termen), cu toate ca la multe femei scurgerile de sange nu dureaza decat 2-3 zile, oricum nu 7 (si deci nu s-ar mai pune nicidecum problema murdaririi, oricat de primitiva ar fi civilizatia din care face ea parte).
In general, circula ideea, cum ca femeia cand e la ciclu poate intra in biserica, dar nu se atinga de cele sfinte.Aceasta este o mare greseala, deoarece astfel de oameni nu considera biserica sfanta, adica pierd din vedere un lucru elementar, fiind insa convinsi ca sunt pe calea cea buna.
De fiecare data cand vreun teolog incearca sa combata interdictia intrarii femeii in biserica in aceasta perioada, si aici nu vreau sa acuz, da intotdeauna dovada de neinformare sau, mai degraba, de neatentie.De aceea, ar fi bine sa nu luam in considerare astfel de indulgente, ci sa urmam canoanelor, care sunt in asemenea cazuri foarte usor trecute cu vederea.
In afara de cele spuse anterior, as vrea sa mai fac o precizare.Argum entul nelipsit, atunci cand se urmareste combaterea acestor interdictii, este cel al necunoasterii realitatilor biologice, adica nerecunoasterea menstruatiei, de catre Bisercia, drept un proces natural .Vreau sa va spun ca, in realitate, exista si teorie stiintifica, ce nu ar trebui trecuta cu vederea fara o analiza serioasa, care descrie menstruatia ca un proces patologic.Nu ma lungesc prea mult cu explicatiile, daca intereseaza pe cineva, va pot da cateva surse stiintifice pe care sa le cititi.Cred ca pe baza acestei idei se va naste un nou sir de discutii, care sper sa duca la niste concluzii sanatoase.

Reply
Elena
februarie 27, 2014 @ 1:28 pm

Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul

„Femeile cele cu scurgeri de sânge obişnuite lor, să nu se atingă de cele sfinte până în a şaptea zi, dispune canonul 2 al Sf. Dionisie ca şi al 7-lea al lui Timotei. Acestea porunceşte pe legea veche, ba nici să se împreuneze cu bărbaţii, care să se întâmple ca din acestea să se nască slabi, bolnavi cei zămisliţi atunci. De aceea şi dumnezeiescul Moise a ucis pe tatăl copilului celui lepros, deoarece din cauza neînfrânării lui n-a aşteptat curăţirea femeii. Iar ceea ce se va necinsti în timpul necurăţiei sale şi se va atinge de dumnezeieştile taine, poruncesc a fi neîmpărtăşiţi 40 de zile.”

Reply
Boitos
februarie 27, 2014 @ 1:37 pm

Ceea ce a spus Elena mai sus era pe Legea Veche, unde din cate imi amintesc era ,,dinte pt dinte”, pe cand in Legea Noua este iubire, iertare, mila, ajutor, si tot ceea ce poate face un om mai bun pt el si pt cei din jurul lui.

Reply
Dan Tudorache
februarie 27, 2014 @ 1:42 pm

Mulțumesc pentru ascultare Elena (KeinBenutzername)!
Cât privește canonul lui Ioan Postitorul, iată două contra-argumente foarte interesante, date de părintele Petru Pruteanu, argumente pe care le regăsești în cadrul articolului: [url]https://ortodoxiatinerilor.ro/femeie-mama/20123-argumente-scripturistice-patristice-femeia-ciclu-menstrual[/url]

„2 S-a mai invocat şi Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul în legătură cu care vreau de asemenea să fac unele precizări. [b]În primul rând, aceste Canoane nu aparţin Sf. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (sec. VI), ci ierodiaconului Ioan Postitorul din Constantinopol (sec. IX).[/b] Orice profesor serios de Drept Canonic vă va confirma acest lucru, dar şi faptul că, după Sinodul VII Ecumenic, disciplina canonică a Bisericii a fost puternic influenţată de anumite curente monahale exagerate şi de o revenire la unele prescripţii levitice, care după acelea au fost aplicate selectiv. De exemplu, din aceeaşi perioadă avem Canonul 38 al Sf. Nichifor Mărturisitorul (†828), care spune următoarele: „De va naşte femeia şi pruncul este în primejdie de moarte, după trei sau cinci zile să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curata sa-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul unde este pruncul şi în general nici să nu se atingă de el, până ce nu se va curaţi deplin după 40 de zile şi nu va primi de la preot rugăciunea.”

Nu se ştie în ce măsură acest Canon a fost respectat vreodată, dar este clar că în majoritatea cazurilor, creştinii de atunci pur şi simplu nu aveau case atât de spaţioase ca să-şi permită să aibă dormitor special pentru copil în care mama să nu poată intra, nemaivorbind de dificultatea de a găsi şi, probabil şi de a plăti, o doică. Nu mai spun de faptul că autorul acestui Canon n-avea nici habar de fiziologia femeii şi că ea putea pierde laptele pentru totdeauna, ca urmare a unei astfel de interdicţii. De aceea, pe bună dreptate, unii consideră această prevedere a Sf. Nichifor drept una misogină şi inumană. [b]Canoanele anterioare, 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei (†264) şi 7 al Sf. Timotei al Alexandriei (†385), vorbesc doar despre oprirea de la împărtăşire a femeilor în perioada necurăţiei lunare (similară cu cea post-natală), nu şi despre neatingerea lor de altcineva. Aici însă totul s-a dus la extrem, iar în perioada imediat următoare, în Molitfelnic apar rugăciuni care vorbesc despre necurăţia femeii ce a născut – texte care în Molitfelnicul pre-iconoclast (Barberini 336 gr.) nu se întâlnesc.[/b] ”

”3. Observăm că în Canoanele lui Dionisie şi Timotei nu sunt prevăzute epitimii pentru femeile care „încalcă regula” în această perioadă, pe când Ioan Postitorul le opreşte pentru 40 de zile de la împărtăşire dacă numai au îndrăznit să se atingă de cele sfinte. [b]Mai mult decât atât, acelaşi Ioan Postitorul practic „falsifică” vechile Canoane, căci Sf. Dionisie nici nu aminteşte despre termenul zilelor de necurăţie, iar Timotei al Alexandriei spune „Nu se cuvine a se apropia de Taine până ce se va curăţi”. Însă Ioan Postitorul spune: „Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie şi al 7-lea al lui Timotei poruncesc ca femeile care sunt în curăţirea(!) lunară să nu se atingă de nimic din cele Sfinte până la a şaptea zi. Şi Legea Veche porunceşte aceasta…” – deci automat termenul de şapte zile devine obligatoriu chiar şi pentru femeile cu 2-3 zile de menstruaţie. Şi dacă Dionisie şi Timotei interzic în special împărtăşirea cu Sfintele Taine, la Ioan Postitorul regula s-a extins şi asupra atingerii de cele sfinte. [/b]Și tot el, deja face trimitere şi la Vechiul Testament, deşi Părinţii anteriori nu făceau trimiteri la cartea Levitic. ”

Deci reținem două aspecte foarte importante aici:
a) Nu este vorba despre Sf. Ioan Postitorul (sec. VI) ci despre un anume ierodiacon Ioan Postitorul (sec. IX)
b) canonul respectiv invocă canonul 2 al Sf. Dionisie și al 7-lea al lui Timotei, care chipurile poruncesc ca femeia să nu se atinge de cele sfinte, ori în realitate cei doi sfinți nu au dispus decât neatingerea de sfintele taine (adică de sfânta euharistie), dar nu și de icoane, anafură, aghiazmă, etc.

Elelna, dacă mai ai și alte argumente pentru susținerea neatingerii femeii de cele sfinte în timpul menstruației, nu ezita să le aduci în discuție ca să le lămurim cu toții și poate că lucrurile vor ajunge în Biserică la un numitor comun.

Reply
Elena
februarie 27, 2014 @ 3:14 pm

In primul rand, nu cred ca Hristos ar lasa sa patrunda vreo greseala in Biserica Sa, ca doar canoanele la care ne referim in momentul de fata sunt ale Bisericii, nu sunt doar niste pareri teologice care pot fi sau nu luate in considerare.
Alte mentiuni legate de necuratia femeii se gasesc si in Molitfelnic la moliftele femeii lauze.Respectivele formulari sunt destul de explicite.Chiar nu cred ca ar avea cineva dreptul sa le conteste.
Iata-le pe cele mai clare:
„[u]Curăţeşte‑o de întinăciunea cea trupească [/u] şi o scapă de tot felul de dureri ale pântecelui, care vin asupra ei”
Din rugaciunea pentru moasa:
„binecuvintează pe roaba Ta aceasta (N), care a apucat pruncul, [u]şi o curăţeşte pe ea, ca să intre cu vrednicie în biserica Ta[/u]”
Din rugaciunea pentru celelalte femei care au ajutat la nasterea pruncului:
„Însuţi binecuvintează şi sfinţeşte pe acestea care au ajutat la naştere pe roaba Ta (N), [u]şi le învredniceşte a intra neîntinate în sfântă biserica Ta şi a lua dumnezeieştile şi preacuratele şi de viaţă făcătoarele Taine [/u] şi a avea parte de cereasca Ta împărăţie.”
Asadar, si acestea sunt dovezi ca Biserica impune femeii un anumit comportament in aceste perioade.Ca doar aceste molifte au si ele rostul lor si nu ar fi fost introduse pasajele citate mai sus fara ca femeia sa fi fost intr-adevar necurata in perioada lauziei.Si daca moliftele respective combat chiar si atingerea de alte persoane, e clar ca mai ales de cele sfinte trebuie avuta aceeasi atitudine.
Sunt constienta ca la multe din interdictiile din aceasta perioada pot aparea numeroase impedimente practice pe care nu stiu cate dintre femei le pot respecta, dar totusi ar trebui sa ne straduim sa privim lucrurile mai obiectiv, nu sa ne mintim singuri, mai ales ca adesea se dau argumente total nefondate (pe care le-am mentionat in primul meu comentariu)in legatura cu problemele de acest gen.

Reply
Ramona
februarie 27, 2014 @ 3:45 pm

Multumesc mult pentru sfaturi tuturor.Am sa discut cu parintele meu duhovnic si am sa ii prezint argumentele date de voi.

Reply
stefanita
februarie 27, 2014 @ 5:49 pm

buna, eu cred ca va cam depasiti atributiile dandu-va cu parerea unde nu aveti nicio competenta sau calificare, chiar daca unii ati facut teologia nu inseamna ca sunteti teologi. A critica sfatul duhovnicului acestei fete , ram91, este o desavarsita mandrie, totusi acel om a primit harul Duhului Sfant prin Sfanta Taina a Preotiei. La spovedanie ori vorbeste Dumnezeu prin gura duhovnicului ori nu? Daca duhovnicul a decis ca este mai bine pentru ea sa nu vina la biserica in acea periaoada sau sa stea in pridvor la Sf. Liturghie inseamna ca stie el de ce a luat aceasta decizie. Alt articol de pe OT vorbeste despre pacatul judecarii preotilor. Lasati preotii sa-si faca treaba.

Reply
- Dan Sorin
  februarie 28, 2014 @ 12:49 pm
  
  [quote name=”elenutza”]buna, eu cred ca va cam depasiti atributiile dandu-va cu parerea unde nu aveti nicio competenta sau calificare, chiar daca unii ati facut teologia nu inseamna ca sunteti teologi.[/quote]
  
  Bună. Precum faptul că unii au făcut teologia nu înseamnă că sunt teologi înseamnă și faptul că cineva care e preot nu e neapărat teolog. Arie, cel care susținea că Hristos nu e Dumnezeu, a fost preot.
  
  [quote name=”elenutza”] A critica sfatul duhovnicului acestei fete , ram91, este o desavarsita mandrie, totusi acel om a primit harul Duhului Sfant prin Sfanta Taina a Preotiei.[/quote]
  Nu e mândrie atunci când încerci să îndrepți o greșeală. Neparticiparea la Sf. Liturghie e un mare păcat, atât de mare încât Sfinții Părinți au considerat că neparticiparea la 3 duminici consecutive la Sf. Liturghie duce la anatemizarea respectivului. Deci neparticiparea la o singură Sf. Litughie reprezintă 1/3 din drumul spre despărțirea de Trupul lui Hristos care e Biserica. Pentru că dacă ar fi mândrie ceea ce spui atunci nu își au rostul toate acele scrieri și învățături împotriva ereticilor. Mulți eretici au fost preoți și episcopi. Câtă mândrie, considerând afirmația ta, ar fi asupra Sfinților Părinți care au contrazis eretici ( de exemplu, Sf. Maxim Mărturisitorul a contrazis un episcop )?
  
  [quote name=”elenutza”] La spovedanie ori vorbeste Dumnezeu prin gura duhovnicului ori nu?[/quote]
  Ți-aș sugera să cauți să citești/asculți conferințele păr. Rafail Noica despre spovedanie. Puterea spovedaniei ține de vrednicia duhovnicului și a celui care vine la duhovnic. Dacă Dumnezeu vorbește tot timpul la spovedanie atunci de ce se mai duc oamenii la Părinții îmbunătățiți? Doar e același har peste tot, nu? E același har doar că unele persoane îl fac mai lucrător iar alte persoane mai puțin lucrător. În același timp să nu uităm că sunt destule scrieri în Viețile Sfinților în care monahi văzători de îngeri și de Dumnezeu erau eretici. Cel mai clar exemplu este cel cu Sf. Împărtășanie. Era un călugăr îmbunătățit și plin de har dar care credea că Sf. Împărtășanie era simbolul Trupului și Sângelui lui Hristos. Un călugăr mai cultivat auzind asta îi zise să se roage împreună să afle dacă Sf. Împărtășanie e simbol sau Însuși Trupul și Sângele lui Hristos. Cei 2 se roagă și apoi la Sf. Liturghie acel bătrân sporit vede cum un Prunc este tăiat de îngeri și pus în Sf. Potir. Și când e să guste din Sf. Taine zice că nu poate. Și atunci Sf. Înger îi explică faptul că Sf. Împărtășanie deși e Însuși Trupul și Sângele Domnului totuși ia chip de pâine și vin ca să poată fi mâncat cu ușurință de om. Și îi mai spune că motivul pentru care nu i-a spus de la început asta ci a așteptat ca acel călugăr să-l atenționeze e din cauză că Hristos a făcut ca oamenii să se ajute între ei să se înțelepțească.
  
  Reply
stefanita
februarie 27, 2014 @ 5:56 pm

Lasati argumentele teologice cu privire la necuratia femeii ca nu au legatura cu duhovnicia. Duhovnicia este mai complexa decat unele reguli, canoane pe care preotii le pot „incalca” prin pogoraminte sau un anumit discernamant. Duhovnicul meu este profesor de dogmatica la un seminar teologic renumit si preot paroh cu experienta serioasa si mi-a spus ca in acea perioada sa stau in pridvor si sa nu ma ating de icoane si obiectele de cult din biserica. Va recomand calduros sa va abtineti sa puneti parerea voastra, chiar si argumentata, deasupra sfatului unui duhovnic.

Reply
Kore
februarie 27, 2014 @ 8:00 pm

Oameni buni, reveniti-va! Femeia in perioada menstrei nu este murdara! S-a gandit cineva pt o clipa ca unii din vechime nu gasisera alt cuvant pt „menstra”, decat „necuratie”, plus ca scoala nu era comuna celor multi iar dorinta de a explica anumite lucruri cu argumente bine gandite si definite era rarisima spre deloc? Asa s-or fi gandit s-o numeasca, mai ales ca nu cred ca stateau bine la capitolul igiena iar (iertata sa-mi fie mentionarea) o femeie care in perioada asta nu se spala, omoara si pasari in zbor in juru-i numai prin simpla prezenta. Apoi, s-or mai fi gandit: barbatul are asa ceva? N-are. Deci, nu pateaza, nu lasa pete… verdict: curat! Am spus astea, pe langa argumentele pertinente prezentate in articol si sustinute de unii dintre voi.

Sa fie clar pt toata lumea care e interesata de subiect: Hristos s-a pogorat la iad (cred ca asta nu poate fi combatut de nici un om sanatos duhovniceste). Aveti idee ce necuratie in adevaratul sens al cuvantului si ce putoare colcaie acolo, unde nu s-a deschis un geam de mii de ani? Cum poate cineva crede ca El ar permite unei femei in perioada asta (si Hristos a iubit mult femeia!) sa-i vina in vizita si s-o tina afara? Cand a spus limpede ca cine il primeste „va cina cu Mine si Eu cu el”, adica Hristos este si oaspete dar si gazda, si celalalt la fel. Care gazda, rupta din sufletul lui Dumnezeu, isi lasa omul drag afara? Si, probabil la fel ca altii, am vazut cazuri: de exemplu Liturghie, e iarna, frig de ingheata pietrele si o femeie tanara sta afara, cu capul plecat, stransa in ea de frig, in timp ce lumea iese din biserica la sfarsitul slujbei. Habar nu am de ce statea femeia acolo si nici nu e treaba mea; nu era cersetoare (era clar ca venise ca toti ceilalti la slujba); imaginea insa: sa vezi un om – o femeie – ca sta afara cand tanjeste sa intre, mi se pare orice dar nu ortodoxa!

Un alt aspect: Maica Domnului unde a stat pana l-a nascut pe Hristos? Cu prima ocazie cand ne-om vedea, o voi intreba ce facea in zilele delicate. Sa fim seriosi! Se tinde din ce in ce mai mult spre ascultarea si aplicarea literei de lege si nu a duhului. Nu e un secret pt nimeni ca unii nu vor sa intre in Imparatie si nici pe altii nu-i lasa! In felul asta se va ajunge la fariseism, la spoiala iar nu la credinta si incredere in Dumnezeu. Olga Greceanu a scris in [i]Jutabel Ben Eber din Capernaum[/i], exact despre acest fariseism vs duh adevarat.

In ceea ce priveste nediscutarea unui astfel de subiect pe un forum ortodox, mi se pare ca iar se tinde spre o atitudine de ev mediu intunecat. Daca nu discutam aici, vor veni cei cu educatia sexuala in scoala si vor discuta ei cum vor vrea si vor manipula cat incape iar ca cei care sunt fragezi nu vor avea de unde sa aleaga, nu vor sti altceva (si asa in scoli nu mai e nimeni interesat ca cei tineri sa gandeasca, ci sa fie carne de tun pt tot felul de interese oculte si agende diabolice).

Si in primul rand, Hristos are de mult doctoratul luat in: femeia si problemele ei, abuzatii omenirii, tristii pamantului, copiii nimanui, betiile lui Vasile, umblatul crengii Vasilicai, Gigel cu pantaloni si fustita peste, copiii care se joaca la groapa cu nisip alb si manca din el, altii si-l dilueaza si il trag pe vena… cu de-astea… in general cu tot ceea ce scrobitii si finii de urechi se fac ca nu vad si le pute, si gasesc si un cuvant pt asta: necuratie sau patologie.

In incheiere: cine se impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului, primeste dpdv somatic energia pe care Hristos o are, e ceea ce nanotehnologia e pe ultimii metri la a o dovedi. Prin urmare cine se impartaseste cu Sf Taine, il capata pe Hristos in ADN, Hristos i se imprima in modelul genetic! Prin urmare, in ziua impartasirii daca megem la toaleta, nu aruncam nimic. Asta ar insemna sa-ti dai duhul de fiecare data la baie, pt ca Hristos si Sf Treime sunt energii, materia trupului nostru si tot ce ne inconjoara sunt pt ca Dumnezeu a avut un gand iar gandurile sunt energie care, toti Sf Parinti stiu, iti pot schimba viata in bine sau in rau. Suntem ceea ce gandim, credem si facem!

Reply
Stefan
februarie 27, 2014 @ 8:06 pm

Elenutza: asta e cel mai periculos. Ca cineva sa analizeze tot felul de pareri neavizate si sa ia decizii pe baza lor. De aceea am spus ca asta nu e un subiect pe care sa-l discuti la sectiunea de comentarii si sa tragi concluzii dupa cateva opinii.

Dan: Respect parerea parintelui Pruteanu. Doar ca argumentele lui pot fi combatute de alti preoti care considera ca problema se pune altfel .Si vice-versa. Tot asa si nu se ajunge la nici o concluzie. Pentru ca momentan nu exista un raspuns universal clar dat acestei probleme,in contextul in care traim(cu toate aceste masuri igienice „moderne”). Tot ce facem noi aici este sa rascolim subiectul,sa-l intoarcem pe toate partile si sa aducem si mai multe indoieli in sufletele celor care nu stiu de ce un parinte ia o decizie sau alta vizavi de acest subiect.

Reply
Dan Tudorache
februarie 27, 2014 @ 8:30 pm

Elena (elenutza), nu știu cum să zic dar am impresia că din frica de a nu greși față de Dumnezeu preferi să-ți pui mâinile la ochi și la urechi, făcând un anumit lucru controversat chiar în Biserică, doar pentru că așa a zis duhovnicul x. Ei bine, nu cred că este cinstit din partea ta să ne impui aceeași atitudine. Dacă pe tine te folosește sufletește bine, dar pe alte fete, și chiar multe, le tulbură treaba asta.
Păreri ne dăm cu toții dar una este o părere argumentată și alta este o părere bazată pe gusturi. Și mai ales una este o părere argumentată logic și teologic și alta este o părere argumentată în mod greșit.
Tocmai asta a făcut părintele ieromonah Petru Pruteanu, a adus argumente teologice și pro și contra, cristalizând niște concluzii. Oamenii au nevoie de lămuriri raționale ca și credința lor să fie (supra) rațională, nu irațională, adică superstițioasă. Cum adică femeia să nu se atingă de icoane când e la menstruație sau să nu aprindă candela, spre exemplu? Se întinează icoana? Se murdărește izvorul de sfințire? De când și până când așa ceva?

După cum a atras atenția și părintele Petru Pruteanu, în ortodoxie duhovnicul, preotul, ierarhul, nu e infailibil. Infailibile sunt cele șapte sinoade ecumenice, infailibil e Domnul dar nu noi oamenii. S-a abordat o chestiune controversată în Biserică și tocmai de aceea este nevoie de toate argumentele.

Reply
Dan Tudorache
februarie 27, 2014 @ 8:34 pm

Kore, foarte bun argumentul cu Maica Domnului. Maica Domnului, lăuză, deci ”necurată” după logica vechi-testamentară s-a atins chiar de Dumnezeu întrupat. Ce ”dilemă” o fi avut Măicuța în perioada lăuziei? Desigur că nu a avut niciuna.

Reply
Dan Tudorache
februarie 27, 2014 @ 8:45 pm

Ștefan, tocmai că ideea este să se ajungă la o concluzie. Argumente părintelui Pruteanu desigur că pot fi combătute dar până acum n-a fost cazul. Mai mult, chiar părintele Pruteanu a adus argumentele de interdicție principale, pe care le-a arătat ca nejustificate. Subiectul rămâne oricum deschis și chiar m-aș bucura să intervină și preoți.
Suntem aici să învățăm, nu să dăm cu parul, nu să dăm directive cuiva. A ridica probleme de conștiință/controversate duhovnicilor noștri este chiar o datorie. De asta îi avem.

Reply
stefanita
februarie 27, 2014 @ 8:51 pm

In primul rand nasterea Maicii Domnului a fost supraomeneasca fiind una din cele cinci consecinte ale unirii ipostatice a Mantuitorului si nu are nici o legatura cu discutia caci daca a fost supraomeneasca a fost fara de durere si fara tot ce implica o nastere normala.

Oameni buni, noi suntem fiinte dihotomice, si cand ne inchinam inchinarea noastra trebuie sa fie una trupeasca si sufleteasca toata natura noastra trebuie sa participe, daca ne-am inchina doar rational am fi niste „exaltati”. De ce oare trebuie sa intram in biserica la Sf. Liturghie spalati, curati, primeniti? Oare daca intram nespalati de 2 saptamani si cu hainele jegoase se intineaza icoana se murdareste izvorul de sfintire? Oare se scade cu ceva Dumnezeu? Oare de ce sfintii parinti au vorbit in PSB despre cum sa ne rugam, pozitia corpului la rugaciune, cum se sta in genunchi, oare de ce i-a zis Dumnezeu lui Moise sa se descalte de sandale ca pamantul pe care calca este sfant cand ii vorbea din rugul care nu se stingea, oare ii scadea din dumnezeire?

Reply
stefanita
februarie 27, 2014 @ 9:05 pm

Cauta in PSB 7, ce spune Origen, citandu-l si comentandu-l pe Sf. Ap. Pavel, cu privire la pozitia trupului in timpul rugaciunii, deci reiese ca si trupul trebuie sa participe la rugaciune nu doar mintea. Uite argumente scripturistice si patristice, asa pe scurt, nu cred ca ai tu mai Dan discernamantul unui duhovnic, dar stii de ce? Pentru ca nu esti duhovnic. Ai drepatate ca unii preoti pot ingadui unor fete sau femei sa participe la Sf. Liturghie in acea perioada, ei stiu de ce si nu avem voie sa ne bagam in decizia lor ca doctorul isi cunoaste pacientul si ii prescrie reteta potrivita. Dar daca ii spune sa nu vina atunci aceasta reteta se potriveste acelui pacient pentru ca in el lucreaza harul Duhului Sfant primit la Taina Preotiei. Cum e cazul lui ram91 duhovnicul ei asa a considerat ca e mai bine pt ea ca el e doctorul ei nu tu sau eu, noi nu o cunoastem pe ea, nu s-a spovedit la noi ci la el.

Reply
stefanita
februarie 27, 2014 @ 9:19 pm

Studiul parintelui Pruteanu este pertinent dar nu are nici o legatura cu sfaturile. pogoramintele si iconomiile facute de duhovnici la scaunul spovedaniei. Stiu de cazuri in care un duhovnic a impartasit pe cineva care traise multi ani in desfranare, hotii droguri etc alt duhovnic a oprit de la Sf. Ipartasanie pe cineva care avea o viata duhovniceasca activa dar se mai lenevea la rugaciune cateodata chestii aparent minore, apoi cand s-a atins de Hristos femeia cu scurgere El i-a spus mergi in pace credinta ta te-a mantuit iar pe cealalta parte cand a venit la El acel tanar foarte bogat care tinea toata legea si Iisus i-a spus ca una ii mai lipseste ca sa castige imp cerurilor tanarul a plecat intristat si Hristos l-a mustrat spunand ca foarte greu vor intra bogatii in imp cerurilor. Deci vezi iconomia, pogoramantul? Stie Dumnezeu cum sa lucreze prin preotii sai, sa stam bine sa stam cu frica.

Reply
Kore
februarie 27, 2014 @ 9:50 pm

Forma nu mantuieste!
Un om bolnav care e tintuit la pat si nu se poate pune in genunchi, nu se poate ruga, nu-l asculta Dumnezeu?
Neprihanirea Maicii Domnului si starea desavarsita la care a ajuns n-au anulat umanul din ea, deci orice argumente prezentate mai sus nu stau in picioare.
Ortodoxia nu insemna: noi ne rugam noi nu gandim. Excesul de zel a dus ca secolul trecut sa fie cel mai sangeros din istoria omenirii iar ultimele lui zvacniri sunt fanatismele religioase de tot felul de la ora asta iar ortodoxia nu face nici ea exceptie, din pacate.
O ultima remarca: omul, femeia in speta, poate alege sa nu intre in biserica daca asa considera, dar Hristos a spus „Nu-i nevoie!”. Cine vrea, ia seama, cine nu, Domnul cu el! Sfatul Domnului nu e luare cu arcanul.

Reply
Stefan
februarie 27, 2014 @ 9:57 pm

Dan: discutia nu trebuie sa tinda spre gasirea unei concluzii. In discutiile noastre din sectiunea de comentarii nu ar trebui sa apara fraze de genul: „parintele acela greseste”,”parintele acela spune bine”, „schimba-ti duhovnicul ca nu stie ce spune”,”e gresit sa intri in biserica in acea perioada”,”nu e gresit sa intri in biserica in acea perioada” etc. Noi nu suntem in stare sa dam sfaturi decat la un nivel de baza.Adica sa ghidam o persoana spre cineva capabil sa-i explice orice nelamurire intr-un subiect asa sensibil,nu sa ii aducem noi argumente si sa o zapacim spunandu-i ca „noi suntem de parere”,”noi credem”,etc. .Chiar daca venim cu argumente.Intentia poate fi buna,argumentele solide,dar fara har le poti interpreta gresit foarte usor.
Daca aici se ridica anumite probleme de constiinta/controversate,asta nu inseamna ca trebuie rezolvate tot aici.

Apoi duhovnicul mai are ceva ce nimeni de aici nu are: responsabilitate. Nimeni de aici nu-si ia responsabilitatea cand da tot felul de sfaturi ,unele mai ciudate decat celelalte.Dar parintele cand ii spune ceva fetei la spovedanie,isi ia responsabilitatea pentru ce a sfatuit-o. De aceea ghidarea intr-o astfel de problema sensibila trebuie realizata de un parinte si nu de niste oameni total necunoscuti pe un website.

Reply
stefanita
februarie 27, 2014 @ 10:21 pm

kore, daca aruncai un ochi la Origen PSB 7 ai fi vazut ca el vorbeste si de situatii speciale in care ne putem ruga si in sezut „caci in anumite imprejurari se cuvenit sa ne rugam si sezand, de pilda din cauza unei boli de picioare” pag. 284. Eu ma refeream in general si nu la cazuri speciale.

Argumentul prezentat mai sus referitor la nasterea mai presus de fire a Maicii Domnului ca o consecinta a unirii ipostatice a Mantuitorului sta in picioare pentru ca este o formulare dogmatica, adica imuabila, vezi Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Ioan Damaschin, pr. D. Staniloae etc (: .

Nimeni nu a zis ca noi ne rugam dar nu gandim, tocmai ca trebuie sa gandim inainte sa punem la indoiala sfatul unui duhovnic.

Omul, femeia in speta poate sa aleaga sa intre in biserica cand si cum vrea fara sa asculte de nimeni dar in Imparatia lui Dumnezeu nu poate sa asculte de duhovnic pentru ca doar el are putere de a ierta pacatele „luati Duh Sfant carora le veti ierta pacatele iertate vor fi”, doar el are Harul Duhului Sfant prin care sfatuieste si indruma.

Stefan bv ai pus punctul pe i.

Reply
stefanita
februarie 27, 2014 @ 10:23 pm

rectific, in imparatia lui Dumnezeu nu poate sa intre fara sa asculte de duhovnic…

Reply
carina
februarie 28, 2014 @ 8:05 am

Doar Dumnezeu hotaraste cine ajunge in rai si cine nu. Nu suntem noi cei care sa dam verdictul- „Ala intra in rai , ala a facut asa si nu intra !” Daca ar fi dupa cum zici tu, Dumnezeu e cel mai crud Osanditor, si lasa planeta asta in mana diavolilor. Oare cati oameni au duhovnic si cati asculta de el? Doar 5 % din populatia planetei sunt declarati ortodocsi. Normal ca sustin cu tarie ascultarea de duhovnic , doar ca de aici si la a zice ca cine nu asculta de Duhovnic nu ajunge in Imparatia lui Dumnezeu e cale lunga.

Reply
stefanita
februarie 28, 2014 @ 12:03 pm

Ai dreptate Carina, doar Dumnezeu hotaraste cine unde se duce, insa eu ce am scris a fost in contrast cu afirmatia lui kore care suna asa ” omul, femeia in speta, poate alege sa nu intre in biserica daca asa considera” sustinand faptul ca nu trebuie sa facem ce consideram noi si cum consideram noi si ca duhovnicul este cel care este in masura si are puterea prin Taina Preotiei sa ne conduca spre Imparatia Cerurilor.

Reply
cristirg
februarie 28, 2014 @ 12:39 pm

-eu gandesc asa: eu sunt pacatos,cu ganduri de desfranare …am o boala de oase,deci o infectie in organism..si cu toate acestea pot fara probleme sa intru in Biserica,sa stau la Liturghie,sa sarut icoanele…si o fata care are sufletul si mintea mai curate decat mine,dar e la ciclu nu are voie sa intre in Biserica sau sa sarute icoanele…e absurd.
-cat despre duhovnici sau preoti nu trebuie sa facem ascultare de ex daca ei raspandesc o erezie,erezia ecumenista sau alte erezii,si noi ortodocsii trebuie sa tinem cont de sinoadele Bisericii,de invatatura sfintilor,de dogme ,deci un preot poate gresi cu un sfat chiar si la spovedanie daca respectivul sfat nu este in duhul Bisericii si al sfintilor.

Reply
cristirg
februarie 28, 2014 @ 2:59 pm

-chiar sfantul Serafim de Sarov zice la un moment dat ca a gresit chiar la spovedanie pt ca nu a dat sfatul de la Duhul Sfant ci din mintea lui.
-deci daca sfintii puteau gresi chiar la spovedanie,ce sa mai zicem de preoti obisnuiti
-de ex sunt multi ortodocsi (chiar preoti) care accepta homeopatia desi este magie simpatica,sau ecumenismul care este erezie..deci gresesc daca sfatuiesc credinciosii sa accepte homeopatioa sau ecumenismul …
-eu pot sa dau un exemplu :m-am spovedit vreo 2 ani la parintele Teofil si eu facusem si yoga – care e o practica demonica- dar m-am lasat si l-am intrebat pe parintele Teofil si el a zis ca yoga e doar o gimnastica-el atata stia,nu citise despre practicile orientale-si deci a gresit la spovedanie,deci yoga este demonica si cel care o practica nu face doar o gimnastica ci intra in legatura cu energii demonice.

Reply
Dan Tudorache
februarie 28, 2014 @ 3:02 pm

Doamne ajută, Elena (KeinBenutzername )
Aseară nu am mai reușit să-ți răspund, atât din lipsă de timp cât și din cauza conexiunii la net, care-mi face probleme de ceva timp, punându-mi răbdarea la încercare.
Așadar, să continuăm:
Spuneai că nu crezi ”că Hristos ar lăsa să pătrundă vreo greșeală în Biserica Sa”, aducând aminte de canoanele cu privire la menstruație și lăuzie. Ei bine, dacă ne vom uita în spate, în istoria Bisericii au bântuit multe erezii și/sau greșeli în Biserica Domnului! Amintesc aici numai de erezia ”filoque” care a circulat destul în Biserică… mai înainte de a se produce marea schismă. Deci asta înseamnă că în Biserică au pătruns greșeli.
Chiar și acum bântuie erezii, în acest sens dau numai exemplul evoluționismului teist pe care unii creștini ortodocși îl susțin cu cea mai mare naivitate teologică. Au mai fost și de curând unele exagerări (nu erezii) care au circulat în sânul BOR, dar nu le mai pomenesc, ca să nu stârnesc polemici. Cu timpul desigur că Biserica a ieșit biruitoare și s-a făcut curățenie de toate aceste necurății, pentru că d.pd.v duhovnicesc doar păcatele și abaterile de la adevăr sunt necurății.
În ceea ce privește canoanele cu controversa noastră, tocmai că sunt autorități (atât sfinți, cât și duhovnici) care au emis judecăți contrarii.
Așadar, dacă ai invocat canoanele Bisericii pentru interzicierea intrării femeii în biserică în timpul menstruației, Sf. Grigorie cel Mare, are altă părere, pe care o redau parțial: ””Femeii să nu i se interzică să meargă la biserică. Până la urmă, ea suferă involuntar. Ea nu poate fi acuzată pentru materia inutilă pe care natura o excretă…”

Cât privește Molitfelnicul, desigur că acele texte sunt cât se poate de explicite în privința ”necurăției” (să vedem mai jos de care necurăție este vorba), dar ca să nu complicăm dialogul, precizez că ele se referă strict la perioada de lăuzie! Ținând cont de asta, controversa în rândul credincioșilor este mai complexă, în sensul că unii duhovnici interzic inclusiv intrarea femeii (se înțelege, la menstruație) în Biserică, și chiar atingerea de icoane sau luarea de anafură și aghiazmă. Ori molitfelnicul nu poate fi invocat ca argument pentru aceste impuneri enumerate tocmai pentru că molitvelnicul nu impune nimic (doar canoanele impun), fiind doar o slujbă de sfințire și rugăciune pentru mamă și prunc, și în plus molitvelnicul se rezumă doar la perioada de lăuzie (nu de menstruație lunară). Așadar, nu este vorba de orice perioadă!
De impus impun doar canoanele, după cum spuneam mai sus, iar molitfelnicul e normativ fiindcă e alcătuit în concordanță cu canoanele! (Așa cum în legislația laică legea are caracter imperativ iar normele metodologice au caracter normativ)
Așa că nu există temei pentru afirmația că ”moliftele respective combat chiar si atingerea de alte persoane, e clar ca mai ales de cele sfinte trebuie avuta aceeasi atitudine”!
Într-adevăr, moliftele descriu ceva despre atingerea de femeia lăuză, respectiv [i]”…[b]Iartă şi pe cei care s‑au atins de dânsa[/b] şi pe toţi care se află aici, ca un Dumnezeu bun şi de oameni iubitor că Tu singur ai putere a ierta păcatele; cu rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.”[/i] http://molitfelnic.ro/randuiala-in-ziua-intai-la-femeia-lauza/
Dar repet, nu molifta interzice ci doar un canon poate pentru că doar el are caracter imperativ! Dar cât privește invocarea ”păcatului” de a atinge femeia ”necurată”, părintele Petru Pruteanu atrăgea atenția că ”necurăția” femeii este fundamentată pe niște influiențe din prescripțiile levitice, prescripții care au fost anulate (abrogate) la Sinodul Apostolic. Cu toate acestea: [i]”…De exemplu, din aceeaşi perioadă avem Canonul 38 al Sf. Nichifor Mărturisitorul (†828), care spune următoarele: „De va naşte femeia şi pruncul este în primejdie de moarte, după trei sau cinci zile să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curata sa-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul unde este pruncul şi în general nici să nu se atingă de el, până ce nu se va curaţi deplin după 40 de zile şi nu va primi de la preot rugăciunea.”
Nu se ştie în ce măsură acest Canon a fost respectat vreodată, dar este clar că în majoritatea cazurilor, creştinii de atunci pur şi simplu nu aveau case atât de spaţioase ca să-şi permită să aibă dormitor special pentru copil în care mama să nu poată intra, nemaivorbind de dificultatea de a găsi şi, probabil şi de a plăti, o doică…..”[/i] https://ortodoxiatinerilor.ro/femeie-mama/20123-argumente-scripturistice-patristice-femeia-ciclu-menstrual
Ținând cont de extrasul de mai sus, dar mai ales de acea rugăciune din moliftă, care invocă iertarea Domnului pentru cei care s-au atins de femeia lăuză, rezultă că ar fi păcat ca cineva (oricine) să se atingă de femeia lăuză pentru că este ”necurată” iar ”necurăția” ei se ”transmite” prin atingere și celorlalți. (Aceasta este și logica pentru care se interzice uneori ca femeia să sărute sfintele icoane, de ex.). Dar urmând o atare logică înseamnă că litera unei astfel de reguli ucide duhul iubirii dintre oameni. Pentru că eu, ca tată, timp de 40 de zile, nu-mi mai pot îmbrățișa, săruta și mângia soția care tocmai a născut pentru că ”fac un păcat” și încă unul premeditat și repetat sistematic. Dar dacă ar fi să urmez această regulă ca să nu ”păcătuiesc” înaintea Domnului, înseamnă să mă comport, rece, cu dispreț, ca un robot, față de soția mea (deci nicio atingere până la 40 de zile). Deci care e duhul cel bun?
Deasemenea, tot în virtutea acestei logici, asistentele maternale și moașele sunt zi de zi necurate, și zi de zi păcătuiesc pentru că se ating de femei lăuze! Mai mult, fiind ele însele ”necurate” prin natura muncii lor, transmit mai departe ”necurăția” în familiile lor și tot așa.
Acum spune-mi tu Elena, ce zici de treaba asta? Ce vei face în calitate de mamă?

Revenind la molitfă, se invocă în ea și următoarea rugăciune: [i]”Stăpâne Doamne, Atotţiitorule, Cel ce vindeci toată boala şi toată neputinţa, Însuţi vindecă şi pe roaba Ta aceasta (N), care a născut, şi o ridică din patul în care zace, pentru că, după cuvântul proorocului David, în fărădelegi ne‑am zămislit şi [b]întinaţi suntem toţi înaintea Ta[/b] ”[/i]. Deci aici este vorba de o întinăciune sufletească, și toți oamenii suntem întinați pri păcat dar curățiți prin botez (atât bărbați cât și femei). Numai că tot molitfelnicul face deosebire între întinăciunea sufletească și cea trupească pentru că mai departe rugăciunea sună așa: [i]”Aşa, Doamne, apăr‑o pe ea şi pe pruncul acesta, de neputinţă, de slăbiciune, de râvnire, de zavistie şi de deochi, după mare mila Ta. Curăţeşte‑o de [b]întinăciunea cea trupească[/b] şi o scapă de tot felul de dureri ale pântecelui….”[/i]
Dar dacă nașterea ar provoca o întinăciune sufletească femeii, înseamnă că atunci într-adevăr este nevrednică de cele sfinte. Însă aici citez un răspuns din dreptul canonic: [i]”Rugăciunile care se face pentru femeia lăuză sunt rugăciuni prin care femeia se protejează, se invocă harul lui Dumnezeu în vederea păstrării sănătății. Ideea cum că femeia lăuză ar fi spurcată este total neortodoxă întrucât femeia se sfințește prin nașterea de prunci.”[/i] http://theologika.wordpress.com/anul-iv/anul-iv-sem-i/6-drept-canonic/
Și bine a zis cine a zis că [i]”Dacă femeia moare la naştere, noi o considerăm sfântă, ca una ce şi-a dat viaţa pentru a aduce un om nou în lume, dar dacă ea rămâne în viaţă, noi îndrăznim să o numim „necurată” timp de 40 de zile. Săraca femeie! Oare ce-i mai bine pentru ea?”[/i]

Eu sper că aici ne-am lămurit.

Nu în ultimul rând ai susținut că ”adesea se dau argumente total nefondate” cu privire la intrarea femeii în biserică, în timpul menstruației. Și unul din aceste argumente, pe care îl consideri nefondat, spuneai că este acesta: [i]”Argumentul nelipsit, atunci cand se urmareste combaterea acestor interdictii, este cel al necunoasterii realitatilor biologice, adica nerecunoasterea menstruatiei, de catre Bisercia, drept un proces natural .Vreau sa va spun ca, in realitate, exista si teorie stiintifica, ce nu ar trebui trecuta cu vederea fara o analiza serioasa, care descrie menstruatia ca un proces patologic.”[/i]

Ei bine, d.p.d.v anatomic, menstruația (eliminarea seminței femeiești) este un proces fiziologic natural, la fel cum e și scurgerea involuntară la bărbat (tot eliminarea seminței), desigur fiecare cu particularitățile sale. Menstruația nu e boală, ci proces natural pus în slujba vieții!
Dar mai mult decât atât, dacă mergem pe premisa teoriei că menstruația ar fi un proces patologic (deci boală), înseamnă că și mai îndreptățită ar fi femeia să se atingă de cele sfinte, ca să-și vindece boala (sau să și-o aline), așa cum a făcut femeia cu scurgere de sânge, atingând poala hainei Domnului Hristos cu credința că se va vindeca! În acest caz ar avea și femeia dreptul să se atingă de hainele preotului slujitor, nu?
Dar eu nu voi merge pe această teorie știițifică, care îmi este total necunoscută, ci merg pe ceea ce este sigur. Și este sigur că în acest moment, în Biserică, părerile sunt împărțite, chiar între sfinți și între duhovnici. Fiind o chestiune controversată, e bine să cercetăm cât mai temeinic problema și să aducem asta în atenția duhovnicilor noștri pentru a se lămuri deplin problema. Și asta încerc să fac din poziția mea de simplu mirean, deci rog pe toți, nu vă supărați pe mine.

Reply
Dan Tudorache
februarie 28, 2014 @ 3:11 pm

Ziua bună, Elena (elenutza)
Pentru că tot faci apel la duhovnici în această chestiune, ca și cum noi n-am face apel și ascultare de ei, mă simt nevoit să repet că în problema de față chiar duhovnicii au opinii contrare despre ce are voie și ce n-are voie să facă femeia creștină în timpul menstruației. Spre exemplu, dacă duhovnicul tău, preot profesor, a spus ”nu”, părintele arhimandrit Efrem Vatopedintul este de părere că [i]”În Rusia, se face o mare greşeală că femeile nu se duc să se închine la icoane şi unele nu merg nici la biserică, atunci când sunt la ciclu. Aceasta este o greşeală. De vreme ce există această sângerare firească, doar de la împărtăşanie sunt oprite, orice altceva pot să facă. De vreme ce o femeie trece printr-un fenomen obişnuit al firii ei femeieşti, asta nu înseamnă că nu mai e cinstită şi curată. Nu trebuie socotită ca necurată. Nu-i aşa? ”[/i] http://www.pemptousia.ro/2012/09/staretul-efrem-interviu-la-ekaterinburg/

Mai mult decât atât, iată ce îl sfătuia Sf. Grigorie cel Mare pe Sfântul Augustin, cu privire la nedumerirea celui din urmă dacă să permită femeilor cu menstruație intrearea în biserică și să primească Sf. Împărtășanie: [i]”Femeii să nu i se interzică să meargă la biserică. Până la urmă, ea suferă involuntar. Ea nu poate fi acuzată pentru materia inutilă pe care natura o excretă… La fel ei să nu i se interzică să primească Sfânta Împărtășanie în această perioadă. Dacă, cu toate acestea, femeia nu îndrăznește să o primească din evlavie, atunci ea trebuie lăudată. Însă dacă ea primește să nu fie judecată. Oamenii pioși văd păcatul chiar și acolo unde el nu există. Deseori facem fără de păcat lucruri apărute din păcat: când simțim foamea, aceasta vine fără de păcat. Cu toate acestea faptul că simțim foamea e vina primului om. Perioada menstruală nu este un păcat, este, de fapt, un proces natural. Dar faptul că natura ei este deranjată, astfel ea apare pătată chiar împotriva voinței omului, este rezultatul păcatului…. Astfel dacă o femeie pioasă meditează asupra acestor lucruri și nu dorește să se apropie de Împărtășanie, ea este demnă de laudă. Dar din nou, dacă ea vrea să trăiască religios și să primească Sfânta Împărtășanie din iubire, ea nu trebuie oprită”[/i]. (Continuare la http://www.teologie.net/data/pdf/VL-necuratie-rituala.pdf)
Cu toate acestea, lucrurile au evoluat altfel de atunci în Biserică.
Desigur, problema rămâne în contrinuare controversată în Biserică pentru că per total se vehiculează o serie de interziceri, iar unii duhovnici interzic numai în parte, alții deloc și alții tot.
După cum se poate vedea, noi n-am expus unilateral problema ci am adus toate argumentele în discuție. Deci, de ce ești supărată?

PS: îmi retrag argumentul cu lăuzia Maicii Domnului pentru că într-adevăr, fiind vorba de o naștere suprafirească, nici temei nu am să mă bazez pe consecințele unei nașteri firești. Deci am greșit aici. Cu toate acestea, mai am argumente destule pentru combaterea ”necurăției” sufletești a femeii și a ”nevredniciei” ei, dar le țin la dospit până data viitoare 🙂

Reply
Dan Tudorache
februarie 28, 2014 @ 3:13 pm

Ștefan, dacă intenția ta este să relativizezi o problemă confuză în Biserică n-am nimic împotrivă, dar nu e cazul meu. Tinerii (tinerele) au nevoie să știe exact ce e păcat și ce nu, să nu stea cu sufletul tulburat și încordat că ”dacă greșesc?”. Pentru că odată la mână află sfaturi contrarii din partea preoților (unul zice așa, altul așa) și doi la mână… se denaturează/intră în confuzie percepția ei despre propria ei fire: ”e necurată/e curată… ca să se atingă de ”cele sfinte”?”. ”Se întinează prin naștere?”
Cât privește sfaturile la nivel de bază… tocmai că acestă problemă cu ”ce are voie și ce n-are voie femeia să facă legat de credință, în timpul menstruației”, este o problemă de bază a vieții duhovnicești. E o problemă constantă, care se repetă lună de lună, an de an pentru orice femeie creștină. De aceea și încercăm să o lămurim, și apropos de asta, să știi că pe parcursul urcușului nostru duhovnicesc găsim multe carențe de bază… chiar dacă am citit mult, chiar dacă suntem evlavioși, etc. Și eu am carențe elementare, nu e cazul să le inventariez aici, dar că tot ai pomenit de faptul că ”fără har le poți interpreta greșit foarte ușor”, toți creștinii avem har prin taina botezului. Nu e nimeni fără har… altfel am fi niște păgâni. Că preotul are harul hirotoniei este altceva. Dar a susține că un creștin e ”fără har” doar pentru că nu are taina hirotoniei, este greșit. Cu această ocazie aduc aminte și de falsa sintagmă ”preoți cu har”… ca și cum există și preoți fără har. De la perpetuarea unor astfel de idei, aparent nevinovate (sunt convins că nu sunt rostite cu rea intenție) dar greșite în fond… ajungem să discredităm oamenii iar pe duhovnici să-i facem un fel de papi personali… deși noi toți ortodocșii (inclusiv eu) abia așteptăm să criticăm infailibilitatea papală. Închei aici cu această deviație de la subect sperând că nu te vei supăra pe cele spuse.

Cât privește responsabilitatea, nu doar duhovnicul o are, ci noi toți, pentru că toți vom da seama în fața Mântuitorului pentru ceea ce zicem și facem, deci și eu. Și desigur că responsabilitatea e pe măsura înrâuirii asupra oamenilor.
Prin folosirea cuvintelor ”ciudate” și ”total necunoscuți”, nu faci altceva decât să discreditezi orice discurs frățesc, constructiv. Poate că suntem niște oameni necunoscuți pentru tine, nu e vina nimănui în asta, avem timp să ne cunoaștem mai bine, dar dacă urmărești să discreditezi orice opinie argumentată doar pentru că suntem ”niște oameni total necunoscuți”, înseamnă că tu însuți cazi sub această pretenție pentru că și tu la rândul tău ești ”total necunoscut”. Dar eu nu îți descalific opinia pentru un astfel de motiv, ci o compar cu credința de învățătură ca să vedem dacă este sau nu este în duh creștin, la fel cum fac cu mine însumi. Și desigur că pentru oricine, atrag atenția pentru că sunt în postura de administrator de site și asta este responsabilitate mea, chiar dacă uneori nu-mi place așa că trebuie să suportăm amândoi chestia asta.

Mă simt nevoit să aduc din nou aminte că nu avem pretenția de duhovnici, nu căutăm să luăm locul duhovnicilor dar aducând în discuție această problemă controversată la care discutăm, încercăm să aducem măcar un strop de lumină, desigur, sprijinindu-ne tot pe autoritatea unor preoți sau sfinți.

Reply
Stefan
februarie 28, 2014 @ 4:42 pm

[quote name=”Dan”] Tinerii (tinerele) au nevoie să știe exact ce e păcat și ce nu, să nu stea cu sufletul tulburat și încordat că ”dacă greșesc?”. [/quote]
Si crezi ca citind comentariile si argumentele expuse la sectiunea de comentarii,o sa stie mai bine ce sa faca? Toate aceste discutii si articole ar trebui sa-i arate tanarului mai multe aspecte ale problemei pe care el sa le lamureasca cu ajutorul duhovnicului. Noi nu suntem in masura sa spunem ca e pacat sau nu sa mearga la Slujbe. Sa nu ne luam atributii care nu sunt ale noastre. Sa interpretezi problema pentru a-i arata fetei ca greseste sau nu..asta mi se pare deja ca nu mai e treaba noastra.

[quote name=”Dan”] Pentru că odată la mână află sfaturi contrarii din partea preoților (unul zice așa, altul așa) .[/quote]
De aceea nu putem spune ca e pacat sau nu sa mearga la Slujbe in acea perioada-pentru ca nu exista o decizie oficiala clara asupra problemei. Pentru ca si parintii care interzic si cei care permit au propriile argumente si iau decizia in cunostinta de cauza.

[quote name=”Dan”] și doi la mână… se denaturează/intră în confuzie percepția ei despre propria ei fire: ”e necurată/e curată… ca să se atingă de ”cele sfinte”?”. ”Se întinează prin naștere?”[/quote]

Si stradaniile celor care vor sa impuna un anumit punct de vedere au avut vreun rezultat in aceasta privinta? Crezi ca o fata este mai linistita dupa ce citeste cum isi da fiecare cu parerea? Eu nu cred. Nu sunt eu ca baiat mai lamurit(eu care n-am nici o legatura cu subiectul) dupa ce am citit ce sfaturi a dat fiecare dupa cum crede el mai bine. Putin probabil ca o fata sa fie. In felul asta sporim indoielile.

[quote name=”Dan”]
Cât privește sfaturile la nivel de bază… tocmai că acestă problemă cu ”ce are voie și ce n-are voie femeia să facă legat de credință, în timpul menstruației”, este o problemă de bază a vieții duhovnicești. E o problemă constantă, care se repetă lună de lună, an de an pentru orice femeie creștină. De aceea și încercăm să o lămurim, și apropos de asta, să știi că pe parcursul urcușului nostru duhovnicesc găsim multe carențe de bază… chiar dacă am citit mult, chiar dacă suntem evlavioși, etc. Și eu am carențe elementare, nu e cazul să le inventariez aici, dar că tot ai pomenit de faptul că ”fără har le poți interpreta greșit foarte ușor”, toți creștinii avem har prin taina botezului. Nu e nimeni fără har… altfel am fi niște păgâni. Că preotul are harul hirotoniei este altceva. Dar a susține că un creștin e ”fără har” doar pentru că nu are taina hirotoniei, este greșit. [/quote]

Repet: Cine incearca sa o lamureasca? Noi? Cine suntem noi ca sa o putem lamuri intr-o problema asupra careia parintii nu cad de acord? Ii putem da un sfat spunandu-i ce sa faca ca sa nu ai aiba indoieli. Dar sa o lamurim noi mi se pare un exces de zel.
Normal ca fiecare avem har de la Botez. Eu m-am referit la harul primit de preot la hirotonie,nu la harul de la Botez.M-am referit la harul care te ajuta sa interpretezi Sfanta Scriptura. Noi putem aduce multe citate din Biblie dar de unde stim noi ca le interpretam corect? Nu stim.

[quote name=”Dan”]
Cât privește responsabilitatea, nu doar duhovnicul o are, ci noi toți, pentru că toți vom da seama în fața Mântuitorului pentru ceea ce zicem și facem, deci și eu. Și desigur că responsabilitatea e pe măsura înrâuirii asupra oamenilor.[/quote]

Responsabilitatea duhovnicului este de a ghida pasii unei persoane,de a o spovedi,de a dezlega si a lega pacatele,s.a.m.d.. El face mult,mult mai mult decat am putea face noi intr-o sectiune de comentarii.Nu se aseamana cu responsabilitatea noastra fata de ceilalti.

[quote name=”Dan”]
Prin folosirea cuvintelor ”ciudate” și ”total necunoscuți”, nu faci altceva decât să discreditezi orice discurs frățesc, constructiv. Poate că suntem niște oameni necunoscuți pentru tine, nu e vina nimănui în asta, avem timp să ne cunoaștem mai bine, dar dacă urmărești să discreditezi orice opinie argumentată doar pentru că suntem ”niște oameni total necunoscuți”, înseamnă că tu însuți cazi sub această pretenție pentru că și tu la rândul tău ești ”total necunoscut”. Dar eu nu îți descalific opinia pentru un astfel de motiv, ci o compar cu credința de învățătură ca să vedem dacă este sau nu este în duh creștin, la fel cum fac cu mine însumi. Și desigur că pentru oricine, atrag atenția pentru că sunt în postura de administrator de site și asta este responsabilitate mea, chiar dacă uneori nu-mi place așa că trebuie să suportăm amândoi chestia asta.[/quote]

Pentru foarte multi tineri,cei de la comentarii sunt niste oameni straini cu care nu au nici o legatura.

Am folosit cuvantul „ciudate” pentru ca unele comentarii au fost niste vagi opinii . Si acelea izvorate dintr-un fel de graba,neliniste,suparare personala,etc. .
Discursul fratesc are si el niste limite. Sau mai bine spus,parerile noastre ar trebui sa aiba niste limite.

Sa ne imaginam ca eu as vrea sa-i spun unei fete ca poate sa mearga la biserica oricand,chiar daca parintele ei duhovnic i-a spus sa nu mearga la biserica in acea perioada a lunii. Ei,uite ca eu nu pot face asta. Pentru ca parerea mea intra in contradictie cu parerea duhovnicului ei. Parerea duhovnicului care,cu siguranta,este una bine argumentata.Si de nu ar fi asa,noi nu avem de unde sa stim. Asa ca nu pot eu sa-i spun ce sa faca si sa incerc sa o conving de ceva .

De aceea eu nu mi-am dat cu parerea daca e bine sau nu e bine ca fetele sa mearga la Slujba in acea perioada. Pentru ca o astfel de discutie e la un nivel mult superior fata de nivelul meu de intelegere a lucrurilor.

Reply
Dan Tudorache
februarie 28, 2014 @ 8:04 pm

Bine Ștefan, nu-i nici o problemă, nu te obligă nimeni să-ți dai cu părerea asupra acestei probleme.
Eu o fac, potrivit cu conștiința și responsabilitatea mea.
Roagă-te și pentru noi, cei care îndrăznim.

Reply
stefanita
februarie 28, 2014 @ 9:54 pm

cert este ca doar hotararile dogmatice sunt imuabile, spre exemplu Fecioria Maicii Domnului, universalitatea, sfintenia, sobornicitatea si apostolicitatea Bisericii, umanitatea si dumnezeirea Mantuitorului etc, insa teologumene si parerile teologice sunt usor maleabile si pot imbraca diverse forme a aceleiasi realitati. Curatia sau necuratia femeilor in acea perioada nu este o dogma si de aceea unii duhovnici care leaga sau dezleaga, total sau partial, participarea la Sf. Liturghie aparent par ca se contrazic, insa nu se contrazic deoarece sfatul duhovnicesc, epitimia sau canonul, (zic sfat pt ca penitentul poate sa aleaga daca sa urmeze sau nu sfatul), este un mijloc si nu scop, scopul este mantuirea sufletului, de aceea daca duhovnicul considera prin discernamantul sau ca unei persoane ii foloseste mai mult sa stea acasa in acea perioada atunci este un castig, dar daca considera ca ii foloseste sa vina sa stea in pridvor atunci iarasi este un castig.

Deci atata timp cat problema curatiei sau necuratiei nu este o dogma atunci un preot daca interzice sau nu participarea la Sf. Liturghie a unei persoane pt acea perioada nu greseste cu nimic caci cum am spus mai sus sfatul duhovnicesc este mijloc si nu scop. Doar preotul este cel prin care Dumnezeu cerceteaza inimile si iarta pacatele, preotul este „martorul” din scaunul spovedaniei si prin el lucreaza mantuirea noastra.

Ps. imi cer iertare daca am deranjat pe cineva.
Doamne, ajuta!

Reply
Dan Sorin
martie 2, 2014 @ 7:52 pm

Uitați că și păr. Petru a spus cum am gândit și eu și anume că nu prea există, teologic vorbind, motiv pentru care femeia să nu se poată împărtăși în respectiva perioadă: http://www.teologie.net/2014/01/11/necuratie-femeie-menstruatie/comment-page-1/#comment-18209

Reply
marria
martie 8, 2014 @ 12:57 pm

Dragii mei, cei care sustineti ferm ca nu e absolut nicio problema ca femeile sa intre in biserica in perioada delicata ce va faceti daca, totusi, … gresiti in sfaturile pe care le dati? Va dati seama ca sunteti responsabili pentru ceea ce fac ulterior cele care va citesc si care va urmeaza sfaturile.
Nu stiu cine a scris articolul, dar expresia „drepturile femeilor creştine în perioada ciclului menstrual” suna usor a razvratire.

Nu puteti spune nimanui sa-si lase duhovnicul doar pentru ca voi personal nu sunteti de acord cu el. Purtati o mare responsabilitate prin cuvinte si nu va dati seama.

Parerea mea e ca cel mai bine, fiecare femeie sa faca exact ceea ce-i spune duhovnicul ei. Daca mergand spre spovedanie Il rugam pe Dumnezeu sa-l lumineze pe duhovnic si sa ne vorbeasca prin el, nu putem gresi. Stim ca preotul are pentru fiecare un alt raspuns, chiar daca situatia poate fi aceeasi.

Cat priveste aceasta discutie, stiu ca parerile sunt impartite.
Uitati si un articol din Ziarul „Lumina” care incearca sa dea o explicatie pentru opinia cealalta, aceea de a nu intra in biserica, a femeii care a nascut si a celei aflate in perioada lunara.
ziarullumina.ro/theologica/de-ce-femeia-care-naste-ar-deveni-necurata

E un articol care nu e usor de citit. Se vorbeste acolo de o necuratie care provine din atingerea unui obiect sfant, chiar daca femeia in sine nu e deloc necurata.
„Exemplul de mai sus ne ajută să înţelegem că nu neapărat un obiect care produce necurăţie este în sine necurat. Necurăţia poate proveni din atingerea lui, el în sine fiind sfânt. Ca atunci când, dacă am da buzna în Sfântul Altar, ne agonisim păcat, nu pentru că altarul e necurat, ci pentru că am intrat nepregătiţi, fără binecuvântare!”
„Femeia lăuză, având un corp slăbit după naştere, ca şi cea aflată la menstruaţie, aparţine unei sfere inferioare, deşi nu are prin aceasta nici un păcat. Ea va fi reintegrată treptat: după şapte zile (sau 14) în sfera casnică, după 33 de zile (sau 66) în sfera cultică. Rolul jertfei de păcat este mai degrabă acela de a marca intrarea în starea de deplinătate cultică.”

Reply
Dan Tudorache
martie 10, 2014 @ 10:02 am

Maria, suflet evlavios, bănuiesc că ai scris cu intenția de a fi ascultată și înțeleasă. Și cred că așa este firesc. Cu toții ne dorim asta. Același lucru l-a făcut și părintele profesor dr. Petru Pruteanu, când a scris acest articol la care discutăm. Dar să știi că mă doare inima când văd o astfel de indiferență de a citi cuvintele cuiva, dar să nu te sinchisești să afli cine a scris acele cuvinte, mai ales că sunt foarte ușor de observat, la final.
Cred că și pe tine te-ar întrista să îți răspundă cineva, adresându-se ca unui anonim.
Cât privește sfaturile pe care le dăm, după cum se poate observa, ele se întemeiază chiar pe unii sfinți părinți și părinți înduhovniciți contemporani. De aceea întreb și eu retoric: dar dacă greșesc cei care opresc femeia să intre în Biserică în această perioadă?
Apoi, de ce atragi atenția la plural că e greșit ca a fată să-și lase duhovnicul pentru că o oprește de la a veni la Biserică în perioada menstruației? De ce te-ai adresat cu ”nu puteti” si ”pentru că voi”, ca și cum au fost mai multe persoane care au susținut o astfel de atitudine? Din contra, o singură persoană a susținut asta, respectiv Simona, și a fost atenționată cu promtitudine că o astfel de atitudine e greșită. Dealtfel, nici Simona nu a mai insistat cu lucrul acesta, deci nu cred că are rost să mai reactualizăm această mică divergență, transformând-o din țânțar în armăsar.

Cât privește articolul domnului lector doctorand Alexandru Mihăilă, de pe Ziarul Lumina, am să răspund chiar cu argumentele părintelui Petru Pruteanu, dintr-un articol care îl continuă pe acesta prezent:

[i]”Sinodul Apostolic a anulat prescripţiile levitice, stabilind ca creştinii să se ferească doar de idoli, de desfrânare, să nu mănânce animale sugrumate şi să nu bea sânge (Fapte 15:20, 29). Dacă Vechiul Testament a rămas în vigoare în toate aspectele lui, atunci „legionarii ortodocşi” [b]ar trebui nu numai să se taie împrejur, ci conform aceleeaşi cărţi a Leviticului (cap. 11) să nu mănânce carne de porc sau de iepure, iar Paştile şi alte sărbători să le sărbătorească ca evreii.[/b] ”[/i]
și
”[i]Multe din prescripţiile Legii Vechi, cum sunt de exemplu cele despre lepră (expuse la Levitic 14, imediat înaintea prescripţiilor despre menstruaţie), nu au avut nici o valoare teologică, ci una strict igienică şi cultural-civilizaţională. Poporul evreu trebuia să crească şi să se înmulţească, ca să facă faţă nu doar atacurilor armate, ci şi civilizaţiei celorlalte popoare din jur, cu care deseori intrau în contact şi erau tentaţi să-şi lase şi credinţa de dragul civilizaţiei lor. Tocmai de aceea, spre mirarea tuturor, Moise porunceşte evreilor să poarte o lopată cu ei, ca atunci când îşi vor realiza necesităţile fiziologice, să-şi îngroape fecalele (Deuteronom 23:13), pentru că acestea puteau fi focar de infecţie. Dar n-am văzut pe nici un „împlinitor al Bibliei” să umble cu lopata după el. Numai să nu spuneţi că regula nu mai este actuală, căci exact acest lucru îl spuneam eu şi despre prescripţiile privind menstruaţia, în contextul în care, toată lumea civilizată poartă chiloţi (ceea ce nu se întâmpla nici măcar la început sec. XX), iar mai nou, s-au inventat şi absorbantele pentru femei. ”[/i]
Continuarea la: [url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/femeie-mama/20123-argumente-scripturistice-patristice-femeia-ciclu-menstrual[/url]
Maria, cam atât am avut de spus deocamdată. Dacă mai ai de făcut completări sau obiecții, îți răspundem cu drag, chiar dacă uneori cu întârziere.
Doamne ajută!

Reply
Boitos
martie 10, 2014 @ 12:25 pm

Marria, data viitoare daca ai ceva sa imi comunici te rog sa o faci direct ca sa nu ii mai implicam si pe altii.
Am facut o gresala , la inceput, si m-am aruncat cu capul inainte la raspuns.
Trebuia sa ii spun la Ram91 sa isi intrebe mama, bunica, femeile din familia sa, si apoi sa intrebe duhovnicul.Asa de curiozitate, sa stie ce raspuns dau diverse persoane.
Pt ca un duhovnic ar trebui sa aiba o anumita experienta, in problemele vietii ( de orice natura ).
Ai spus ca ,,Parerea mea e ca cel mai bine, fiecare femeie sa faca exact ceea ce-i spune duhovnicul ei.” – si daca duhovnicul greseste?
Este normal sa gresasca , este om.Nimeni nu este perfect, nimeni nu este fara gresala.
Deci, mie nu mi-i se pare normal ca duhovnicul sa imi spuna mereu ce sa fac.
La cate am pe cap, poate ca in toata ziua ar trebui sa fiu la el.
Dar eu nu sunt asa.Am un cap pe umeri, pot decide singura sau impreuna cu famila, ma pot ruga, pot posti.
Nu incerc sa nimimizez pozitia duhovnicului in viata fiecaruia , dar… pana la a-ti conduce viata este mult.
Ce se intampla daca un preot spune ca putem intra in Biserica iar altul nu?
De ce ar spune un preot ca nu pot intra in Biserica? Pe ce baza?
De ce spune ca este pacat?
Niste intrebari la care probabil nu ne va raspunde nici un preot, si iarasi ramanem asa fara clarificare.
,, Il rugam pe Dumnezeu sa-l lumineze pe duhovnic si sa ne vorbeasca prin el, nu putem gresi.” – altfel nu ne lumineza Dumnezeu direct pe fiecare dintre noi?

Reply
marria
martie 11, 2014 @ 8:57 am

Am ramas putin uimita ca v-ati suparat atat de repede, desi nici pe departe n-a fost asta intentia mea.
N-am scris cu dublu sens, nici n-am facut aluzie cuiva printre randuri, prefacandu-ma ca n-as vrea sa ma adresez in mod direct. Cred c-am gresit in modul meu de exprimare si-ati inteles cu totul altfel, poate ati simtit ca va atac, nu-mi dau seama cum v-a sunat raspunsul meu.
Imi cer iertare pentru neintelegerile pe care le-am creat, ca v-am facut sa ganditi intr-un fel anume.

Dan, uite, sa ma explic. Nu sunt suflet evlavios, nu-mi dau seama daca a fost o ironie, dar nu analizez. Sa stii ca m-am uitat special dupa autor si nu l-am vazut scris imediat sub titlu; nu l-am observat nici in finalul articolului (acum da, m-am uitat iar cu si mai multa atentie), prin urmare de aceea am scris ca nu stiu cine e autorul. M-ai judecat prea repede pentru indiferenta, ca nu m-am sinchisit, dar eu doar nu sunt obisnuita cu modul de aranjare a articolelor de pe „Ortodoxia tinerilor” pentru ca nu citesc acest site; de aceea mi-a fost mai greu sa gasesc autorul – nu sare in evidenta, se confunda printre randuri.

N-am desconsiderat pe nimeni, dar n-am retinut numele tuturor, de aceea am vorbit la modul general, fara sa ma adresez cuiva in mod special.

Raspunsul meu a vrut sa fie numai un semnal de atentie pentru ca vorbele noastre scrise raman aici, pe internet, pentru cine stie cati ani si nu putem controla numarul celor care le citesc. Si daca noi gresim cu ceva in acest moment si ne dam seama abia dupa x ani ca poate nu e chiar asa, deja am facut un rau care nu poate fi reparat.
Mi s-a intamplat lucrul asta, sa scriu pe un forum si sa-mi doresc dupa mai multi ani sa sterg unele mesaje. Dar nu mai pot.

Simona, uite, ma adresez tie in mod special, ai ramas cu impresia ca as fi avut ceva cu tine, imi pare rau.
In momentul spovedaniei prin preot ne vorbeste Insusi Dumnezeu.
La spovedanie eu nu-mi marturisesc doar pacatele, ci il intreb pe parinte si unele lucruri importante care ma framanta sufleteste.
Pentru raspunsurile primite in timpul spovedaniei fac ascultare.
Nu cred ca preotul imi conduce viata – sigur ca iau o multime de decizii proprii in problemele multe si marunte din viata mea.

„altfel nu ne lumineza Dumnezeu direct pe fiecare dintre noi?” – cred ca nu putem fi siguri de asta. Depinde mult de noi, de mandriile si orgoliile din sufletul nostru, de dorinta noastra cu adevarat sincera de ne lasa la voia lui Dumnezeu … sau nu.

In problema aceasta expusa in articol eu nu stiu care e adevarul exact. Nici nu ma hazardez in explicatii pentru ca nu sunt preot, n-am cultura teologica, n-am harul unui preot.
De ce, totusi, printre parintii permisivi in aceasta problema sunt parinti care le spun femeilor ca pot intra in biserica, dar, totusi, sa nu se atinga de icoane si de alte lucruri sfintite, sa stea in pridvor? Cred ca lucrurile nu sunt atat de clare, nu putem spune ca e alb sau negru. De aceea am scris ca fiecare femeie sa se raoge inainte de a merge la spovedanie ca sa fie luminat parintele de Dumnezeu cu raspunsul potrivit pentru framantarile ei … si apoi sa asculte de preotul ei duhovnic pentru ca ne e mai de folos ascultarea.

Reply
Dan Tudorache
martie 11, 2014 @ 10:37 am

Maria, nu am fost ironic deloc, am vorbit cât se poate de serios.
Cât privește faptul că ți-am atras atenția pentru indiferență deși te-ai străduit să afli care este autorul articolului dar nu l-ai văzut, îmi cer iertare!
Și în legătură cu vorbele pe care le semănăm prin intermediul tastaturii foarte bine că ești atentă. Pentru a preveni eventuale păreri de rău, și noi am introdus deasupra formularului de comentarii o atenționare a Mântuitorului.
O zi cu inima senină îți doresc!

Reply
Boitos
martie 11, 2014 @ 12:32 pm

Marria , nu am impresia ca ai ceva cu mine.
Dar pana nu avem scris negru pe alb: se poate intra in Biserica sa nu, nu putem face altceva ( noi cu mintea noastra de mireni ) decat ori sa cerem sfatul duhovnicului ( asa cum ai spus tu) ori sa facem dupa cum mai citim si noi pe ici pe colo.
Practic inca nu se stie cine face pacat si cine nu.Din pacate.
Dar, eu din cate au auzit si am citi pana acuma nu am auzit ca un preot sa ii spuna unei femei sa nu intre in Biserica ca face pacat.

Reply
Elena
aprilie 11, 2014 @ 11:00 am

As dori sa va arat un link in care se explica destul de clar ca femeia la menstruatie nu are voie in biserica, dandu-se citate din carti de cult. Nu cred ca cineva ar avea dreptul sa contrazica ce spune acolo, dat fiind faptul ca sunt, probabil, carti de baza folosite in cadrul Bisericii (si care nu au cum sa contina erezii).
http://www.parinteleilarionargatu.ro/articole/88/CE-SPUNE-PRAVILA–BISERICEASCA-SI-CARTILE-DE-CULT-/
[b][….][/b]
De asemenea, nu cred ca ar trebui sa ne bazam atat de mult pe ceea ce au spus marii duhovnici, deoarece si eu au fost oameni supusi greselii.Stim bine ca intre scrierile si predicile lor mai apar si invataturi gresite care n-ar trebui respectate, in conditiile in care stim din alte surse ca adevarul este altul.

Reply
Dan Tudorache
aprilie 11, 2014 @ 12:32 pm

Elena (KeinBenutzername), știm foarte bine de acel material, deci nu ne surprinde nimic.
Supărător însă este faptul că stârnești iarăși o polemică într-un moment nepotrivit (ne aflăm în post totuși) și pe deasupra, în loc să te rezumi la recomandarea de link, ai dat copy-paste la concluziile părintelui Argatu (fiul părintelui Ilarion Argatu), ca un fel de ”tăceți proștilor că vă aflați în treabă”.
Se pare că am vorbit până acum degeaba.
După cum ai observat, prin cele două articole dedicate problemei, s-au adus argumente din ambele tabere, argumente cu greutate teologică și duhovnicească, deopotrivă. Deci nu lipseau argumente de nici o culoare.
Dat fiind momentul în care ne aflăm, te-aș ruga să nu dezvolți subiectul măcar de-acum.
După săptămâna luminată mai vedem.
Spor la post, cu pace în suflet îți doresc.

Reply

Ce este “(ne)curăţia femeii” şi cum se raportează Biserica la ea. Drepturile femeilor creştine în perioada ciclului menstrual

Pe aceeași temă:

Tare ne-ar ajuta doamnele dacă ar merge mai îmbracate pe stradă!

Conferința Pr. Iustin Taban – „Mama: între grijile vieții și chemarea la Împărăție”

Calea babelor. Sarcasm pe Facebook: „Alertă de trafic intens în Iași. Pe drumul către moaște se circulă babă la babă!”

56 Comentarii

Lasă un răspuns Anulează răspunsul