Curentul electric şi Harul lui Dumnezeu
De când sunt în Biserică am auzit de multe ori spunându-se că Dumnezeu este în noi, sau că El este viaţa noastră. Multă vreme n-am priceput lucrul ăsta. Mântuitorul spune clar în Evanghelia Sa:
Sfântul Apostol Pavel întăreşte acest adevăr spunând:
Şi ce mi se pare şi mai greu de înţeles este cum poate Hristos să locuiască în mine, cum poate Dumnezeu să fie în trupul şi în sufletul meu?
Iată cum tot Sfântul Pavel spune acest lucru:
Lucrurile sunt foarte clare, aşa cum spune Sfânta Scriptură, Dumnezeu este în noi şi fără El nu putem face nimic.
Sfântul Grigorie Palama arată că omul are în suflet energiile necreate ale lui Dumnezeu, şi că aceste energii nu pot fi concepute ca fiind despărţite de El, ci acolo unde sunt energiile care emană din El, acolo este şi El. Aşa stând lucrurile, şi Teologia Dogmatică Ortodoxă ne spune acelaşi lucru: Dumnezeu este în noi şi noi facem totul prin El. Teoretic am inţeles, practic prea puţin.
Haideţi să ne gândim cum lucrează curentul electric! Astăzi în societatea super-tehnologizată în care trăim, totul are nevoie de curent electric. Metropolele lumii consumă cantităţi imense de energie. Oraşele sunt luminate noaptea foarte puternic, încât se vad din satelit. Fabricile, birourile, magazinele, depozitele şi casele noastre, toate sunt construite în aşa fel încât să fie funcţionabile pe baza curentului electric. Astăzi apa îmbuteliată pe care o bem e produsă cu ajutorul curentului electric, mâncarea la fel, căldura din case, hainele, obiectele, maşinile, străzile, spitalele, totul este produs prin maşini industriale acţionate de curent electric.
Gândiţi-vă! un aparat electric are tot ce-i trebuie pentru a funcţiona, are toate componentele fizice pentru a merge perfect. Nu-i lipseşte nici o piesă, totul e la locul lui, dar totuşi fără a fi cuplat la o sursă de energie nu funcţionează. Dar când curentul electric trece prin acel aparat, atunci tot angrenajul fizic începe să se mişte. E nevoie de ceva nevăzut ca să mişte ceea ce e văzut în acel aparat.
E nevoie de o energie exterioară ca sa poată pune în mişcare toată tehnologia dintr-un aparat electric. Deşi este acelaşi curent electric, totuşi efectul pe care-l produce diferă: când trece printr-un bec curentul electric creează lumină, când trece printr-un monitor redă o imagine, când trece printr-un calorifer electric dă căldură, când trece printr-un automobil electric îl pune în mişcare, etc. Acelaşi curent electric, dar rezultate diferite.
Astfel curentul electric este transformat în căldură, în lumină, în mişcare, etc. Fiecare aparat electric îi dă curentului electric, prin felul în care a fost construit, o nouă formă. Aparatul preia energia electrică şi o transformă, o individualizează, crează un rezultat specific, unic.
Aşa lucrează şi Harul lui Dumnezeu în om. Omul are toate organele pentru a trăi, nu-i lipseşte nimic, dar totuşi vedem că omul fără duh (fără suflet) atunci când moare, nu mai funcţionează, se decuplează de la izvorul energiei. Toţi avem acelaşi har a lui Dumnezeu, toţi primim aceeaşi energie, dar rezultatul faptelor noastre e unic, e diferit de cel al tuturor. Fiecare om prin harul lui Dumnezeu îşi arată dragostea în alt mod, trăieşte altfel.
Dumnezeu e în noi şi lucrează în noi, nu fără voia noastră, nu automat. Ci aşa cum curentul electric care trece printr-un aparat îi dă viaţă, iar rezultatul depinde numai de caracteristicile aparatului şi de felul cum manipulează acel curent, aşa şi Dumnezeu e în noi prin harul Său şi ne dă viaţă, iar rezultatul faptelor noastre depinde numai de voia noastră, de felul nostru de a fi, de modul cum conlucrăm cu harul Lui.
Fie că realizăm sau nu că Dumnezeu este în noi, El tot este viaţa noastră.
Aşa cum aparatele care funcţionează pe baza curentul electric sunt numite cu acelaşi nume: aparate electrice, pentru ca aşa au fost construite că să funcţioneze, numai prin acest fel de energie şi asta le caracterizează, şi numai prin electricitate îşi vor atinge scopul pentru care au fost create, aşa şi omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu pentru că numai prin Harul Lui putem trăi şi numai prin El ne îndeplinim scopul pentru care am fost creaţi: îndumnezeirea.
(Claudiu)
florinm
octombrie 12, 2009 @ 11:53 pm
Frumoasa, foarte frumoasa analogia!
Viata e plina de astfel de exemple.
admin
octombrie 13, 2009 @ 7:48 am
Mie imi place ca prin exemplul asta putem intelege urmatorul lucru: Si paganii, si necredinciosii, si cei rai, si cei care nu vor sa auda de Dumnezeu,toti au Harul Lui in ei, pentru ca altfel ar muri, s-ar deconecta de la reteau electrica.
Fie ca vrem fie ca nu vrem, suntem toti „condamnati” sa traim prin Dumnezeu, si nimic sa nu putem face fara El.
Asa cum aparatele electrice deteriorate nu mai dau acelasi rezultat cand curentul electric trece prin ele, asa sunt si oamenii care nu cred in Dumnezeu si nu vor sa stie de El, au rezultate slabe, fara efect, si se deterioreaza si mai tare…
nicoleta
octombrie 13, 2009 @ 10:38 pm
Da, foarte frumoasa analogie !
nicoleta
octombrie 13, 2009 @ 10:46 pm
Se pare ca Dumnezeu ne descopera din ce in ce mai multe din minunile Sale, vrand sa se apropie de noi largind orizotul cunoasterii noastre. Noi insa daca dupa ce ne-a dat atatea bunatati nici nu vrem sa auzim de El, ba mai mult Il judecam sau ne inclinam prin imaginatie spre ateism, crezand ca toate s-au facut din nimic.