Căutăm tineri teologi şi preoţi care să vorbească pentru 1000 de tineri în fiecare zi
Personal am avut multe bucurii cu acest site şi Dumnezeu a avut grijă să ne încurajeze mai mereu să dăm înainte. Au fost şi perioade când lucrurile au mers mai rău şi simţeam că batem pasul pe loc şi nu facem mare lucru, dar până la urmă aceste hopuri au trecut cu bine. Cu toate acestea am un mare regret, acela că tinerii teologi şi preoţii nu vor să scrie pe acest site.
Iniţial am vrut să-mi fac un blog personal unde să vorbesc oamenilor despre Dumnezeu, din experienţa mea mică. Eram student la teologie, şi îmi doream mult să fiu preot şi pentru că mai erau ani buni până aş fi putut fi hirotonit, m-am gândit să-mi fac un blog care să-mi satisfacă oarecum dorinţa aceasta de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu. Vroiam să scriu zilnic câte un articol dar am observat că e greu, că trebuie multă muncă şi mi-a venit ideea să propun şi altor tineri să scrie câte ceva din experiența lor. Am început propunerile cu cititorii care comentau pe blog. Mi-aduc aminte că prima persoană care mi-a răspuns a fost Talita, astfel încât după ce i-am adresat rugămintea imediat a acceptat şi a scris un articol.
De atunci şi până astăzi, noi ca administratori, şi mie în mod special, revenindu-mi această sarcină, am stat cu ochii-n patru căutând tineri cu viaţă curată, cu personalitate, cu experienţă duhovnicească, tineri care pot vedea lumea cu ochii lui Dumnezeu. Am căutat mereu oameni care să poată împărtăşi altora din experienţa lor, oameni care prin felul lor de a fi să-L mărturisească pe Hristos în orice clipă a vieţii.
Astăzi, ”Ortodoxia Tinerilor” are în jur de 50 de autori care au scris articole pe site, unii mai multe, alţii mai puţine. Din toţi aceşti 50 doar 3 tineri sunt studenţi sau absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă: două fete şi un băiat. Toţi trei împreună au scris maxim 20 de articole.
Însă este puţin, e foarte puţin pentru ceea ce mirenii așteaptă de la niște teologi.
Trăind în mediul teologic şi lucrând în sânul Bisericii am cunoscut mulţi teologi şi foarte mulţi preoţi. Am prieteni foarte buni, absolvenţi de teologie, şi chiar preoţi, având aceeaşi vârstă cu mine. Sunt destui care ştiu, aşa ca idee, că „am un site”.
Dragilor, vă zic cu părere de rău că niciunul n-a zis nimic, nici că e bun, nici că e rău, nimic. De trei ani de zile, teologii şi preoţii din jurul meu nu şi-au exprimat nicio părere despre ceea ce noi facem aici. Indiferenţa mă doare. Eu, daca aş fi inginer pasionat şi văd pe alt coleg care face o invenţie, m-aş duce la el, l-aş întreba cum a făcut-o, cum funcţionează, aş încerca să fur meserie şi să pun şi eu în practică. Mi-aş da cu părerea, că e bun, că e rau, aş zice ceva, pentru că mă vizează şi pe mine, altfel am facut studiile degeaba.
Există totuşi o singură excepţie, fostul părinte duhovnic al lui Dan, celălalt administrator al site-ului, care după ce s-a uitat a zis: „Mie mi se pare… aşa… un site de fete….”. Vorbele părintelui au autoritate pentru noi, este monah, licenţiat a trei facultăţi, blând, liniştit, echilibrat şi o persoană cu viaţă duhovnicească îmbunătăţită. La vremea aceea ne-am supărat când am auzit acest lucru şi ne-a durut, dar a fost şi ca o palmă de binefacere pentru noi. Din acel moment ne-am impus să fim mai exigenţi cu articolele pe care le publicăm pe site şi să ne sprijinim mai mult pe ce spun Sfinţii Părinţi şi Sfânta Scriptură.
Ne-am propus ca articolele publicate să fie mai serioase, mai bine documentate, mai puţin copilăreşti. Din acel moment au trecut cam doi ani şi am reuşit parţial ce ne-am propus. Totuşi, nivelul articolelor noastre poate fi mult îmbunătăţit, din punct de vedere teologic, dar pentru că acesta este nivelul nostru duhovnicesc actual şi atât putem, tot atât oferim.
Poate din acest motiv, poate din altul, preoţii şi teologii nu prea ne agrează, sau cel puţin nu-şi dau cu părerea despre ce facem noi aici. Mulţi tineri ne-au încurajat şi ne-au spus că unele articole le sunt de folos şi că e bine să dăm înainte cu ceea ce facem, totuşi teologii şi preoţii n-au zis niciodată nimic, cu excepția părintelui Dorin Octavian Picioruș.
Am propus personal unor tineri şi teologi să scrie la noi pe site dar n-au vrut, sau nici măcar nu ne-au răspuns. Eu ştiu că sunt neputincios, şi pe deasupra şi complexat de faptul că-mi lipseşte trăirea duhovnicească şi că teologia mea este una destul de slabă, şi tocmai din acest motiv am încercat să atrag preoţi, absolvenţi sau studenţi de teologie ortodoxă care să suplinească această lipsă şi să vorbească tinerilor despre bogăţia credinţei ortodoxe. Dar n-am reuşit să cooptăm pe nimeni. De ce oare?
Teologii sunt învăţaţi cu o expunere academică a învăţăturii de credinţă, fiind foarte exigenţi în privinţa limbajului, de frica alunecării spre anumite erezii sau false presupuneri. Poate din acest motiv articolele noastre li s-au părut copilăreşti sau pietiste, poate de aceea teologii nu vor să-şi asocieze numele cu un site care abordează temele în acest fel.
Învăţământul teologic ortodox te învaţă că teologie nu poate face oricine, şi asta este foarte bine. Te învaţă că nu oricine de pe stradă poate vorbi de rugăciune sau de Sfânta Treime, dar Sfinţii Părinţi spun că teologia se vede în fapte nu în vorbe, şi că doar înţelegerea simţită e înţelegerea cea mai înaltă, adică doar cei care trăiesc ceea ce spun sunt teologi.
De ce fug unii teologii doar după diploma de masterat şi de doctorat, doar după fala de a fi autor al unei cărţi, sau de a participa la o conferinţă internaţională? De ce nu vor teologii români să scrie pentru oamenii de rând? De ce se bucură unii din preoţii şi teologii români că le-a apărut un articol în nu-ştiu-care revistă teologică şi care acum e uitată într-un raft, revistă care va fi citită de 10 oameni într-un an, la bibliotecă.
De ce preoţii şi teologii români îşi fac site-uri şi portaluri doar cu copy-paste-uri fără să pună mâna să muncească, să transpire şi să scrie articole proprii, din ce ştiu, din experienţa lor?
Dragilor, dacă bisericile ortodoxe toate ar fi pline duminica la Sfânta Liturghie, preoţii ar vorbi pentru 5% din populaţia ţării. Luaţi aminte însă că televiziunea (PRO TV-ul, Antena 1, Realitatea, etc.) vorbesc zilnic pentru 60% din populaţia ţării. Cine credeţi că va fi mai influent în formarea de opinie?
Nu este deajuns să vorbeşti doar în biserici, mai trebuie să te foloseşti şi de mass-media ca să mărturiseşti Adevărul.
Nu ştiu de ce, poate din invidie, poate din lene, poate din prea mare exigenţă sau acrivie academică… preoţii şi teologii nu vor să le vorbească tinerilor de pe acest site.
Fac încă odată invitaţia oficial şi foarte deschis tuturor preoţilor şi teologilor care ne citesc să vină şi să scrie zilnic pentru 1000 de tineri pe zi.
Gândiţi-vă! Nu e mare lucru? Să scrii un articol din suflet, cu credinţă în Dumnezeu şi să ştii că 1000 de oameni îl vor pune la suflet într-o zi? În ce biserică şi care preot are şansa aceasta ? Adresa de email a noastră este ortodoxia.tinerilor@yahoo.com
Mă iertaţi că scriu aceste rânduri, dar mă doare.
(Claudiu)
Laura Stifter
noiembrie 24, 2011 @ 10:52 pm
Doamne ajută!
M-aţi responsabilizat şi pe mine prin acest articol… pentru că, deşi sunt studentă la Teologie, am scris atât de puţine articole. 🙁
Mă voi strădui mai mult, cu ajutorul lui Dumnezeu!
O noapte binecuvântată!
Coșa Alin Sergiu
noiembrie 25, 2011 @ 7:52 am
Dragă Claudiu. Ai înțeles greșit motivul pentru care puțini teologi scriu pe acest site. Nu are nimic de-a face cu invidia, iar cei care sunt leneși….oricum nu ar fi adus contribuții cu adevărat folositoare pe site. E un motiv un pic mai profund și mai serios și are de-a face cu psihologia site-ului pe de o parte, și psihologia teologilor (celor preocupați de problemele duhovnicești și de scrieri) și a preoților. Dacă vrei, discutăm în privat și îți spun punctul unora dintre noi de vedere.
Doamne ajută!
Claudiu Balan
noiembrie 25, 2011 @ 8:45 am
Dragă Alin, eu nu am redus presupunerile mele generice doar la invidie sau lene. Mai era și exigența de sine, ceea ce este o calitate. Mai pot fi și alte motive, de bun augur sau nu, dar nu pot să știu ce este în sufletul colegilor mei teologi dacă comunicarea despre acest subiect este nulă. Pot doar să presupun la modul general, fără să incrimnez.
Însă, atâta timp cât există explicații pentru această evitare constantă atunci noi așteptăm să o lămurim deschis, aici, de față cu toată lumea. Nu vrem să avem secrete față de acești tineri pe care îi indrumăm prin cuvânt. Așa ar fi corect față de toți cititorii acestui site. Din respect față de ei. ”Ortodoxia Tinerilor” nu este site-ul meu, sau al lui Dan sau al altui autor, ci este o comunitate de tineri creștini ortodocși față de care suntem reciproc responsabili. Teologii nu sunt o tagmă privilegiată de restul credincioșilor ca să avem secrete față de ”restul lumii”, ci suntem datori să ne punem cunoștințele teologice în slujba celor mici și să le spunem clar și frumos ce merge și ce nu merge, atât la ei cât și la noi.
Întâmplare sau nu, am dat liber acestei dureri sufletești tocmai astăzi, când o cinstim pe Sfânta Muceniță Ecaterina, ocrotitoarea tinerilor studenți teologi. Măcar cu această ocazie să fim deschiși și sinceri unii față de alții. Chiar dacă ne-ar durea eventualele critici/obiecții despre ceea ce facem aici ele sunt menite pentru a ne descotorosi de eventualele neputințe sau greșeli.
Prin urmare, te invit să-ți spui opinia pentru care tinerii teologi și preoți ne evită, ca și comunitate, în loc să sprijine formarea noastră duhovnicească.
SB
noiembrie 25, 2011 @ 8:53 am
Claudiu,
Nu fii suparat. Si ca sa te conving ca nu trebuie sa fii suparat, am sa-ti povestesc un pic despre prima mea intalnire cu sait-ul.
Nu mai tin minte momentul exact in care ti-am descoperit sait-ul (undeva in 2009) dar sincer iti spun, am ramas fascinata de comorile sufletesti pe care le gasisem aici. Cred ca am dat de sait cautand niste articole de-ale parintelui Arsenie Boca pentru ca imi dadusem seama ca e singurul caruia ii pot citi scrierile fara sa simt ca mi se spune ca o sa ard in chinurile iadului 😛
Pana atunci, in cautarea mea de a intelege mai bine ortodoxia, pot spune ca in mintea mea ortodoxia era o doctrina stricta, Dumnezeu era un dumnezeu dictator, pentru care daca faceai o miscare gresita, iadul te pastea ; si in plus, incepusem sa citesc carti duhovnicesti fara a avea indrumarea cuiva – astfel mi-au picat in mana (si implicit in constiinta) multe carti extremiste (sau poate la momentul acela pt mine era mult prea mult a indeplini ceea ce scria acolo). Cu alte cuvinte, daca nu purtai batica pe cap tot timpul, ajungeai in iad; daca nu purtai fusta tot timpul, ajungeai in iad; daca nu te rugai non stop, zi si noapte, ajungeai in iad; daca, in casnicie fiind, aveai relatii trupesti cu sotul, ajungeai in iad; s.a.m.d. Poate era vorba de o chestie de interpretare, desi si acum am convingerea ca unii indrumatori de suflete nu stiu sa se apropie asa cum trebuie de sufletul omului si mai ales al tanarului.
SB
noiembrie 25, 2011 @ 8:53 am
Am deviat un pic de la subiect, insa ce mai vroiam sa-ti spun este ca pana in momentul in care ti-am descoperit sait-ul mai toate celelalte sait-uri ortodoxe pe care le descoperisem prezentau articole mult prea … riguroase (nu e asta cuvantul, dar nu-mi vine altul). Adica erau pline de formalisme si dogme; pe OT am descoperit si faptul ca a vorbi despre frumusetea unei flori este o stare bineplacuta lui Dumnezeu. Pe alte sait-uri: formalisme si iar formalisme (si de multe ori tendinte de manipulare). Si in plus, marea mea contradictie intre starea pe care o simteam si ceea ce credeam ca trebuie sa fac pt a fi pe placul lui Dumnezeu, mai consta si in faptul ca toti ceilalti tineri ortodoxi pe care ii cunoscusem erau mai mereu in trairea asta de a respecta formalismele (nu toti, dar mare parte din ei); si simteam ca mi se impune si mie aceeasi traire – nu ca mi s-ar fi zis, dar era ca o presiune psihologica.
Si stii de ce m-a fascinat acest mod de a privii OT ? Pentru ca aici am gasit articole ale unor oameni ca si mine, pentru care a intra in gratiile lui Dumnezeu nu insemna a urma regulile/legile vreunei carti. Cei care au scris aici nu aveau studiile acelea teologice despre care vorbesti tu si deci nu despre ele vorbeau; ci despre trairile lor, despre relatia lor personala cu Dumnezeu. Aici am descoperit o altfel de lume, mai pe placul meu …
SB
noiembrie 25, 2011 @ 8:54 am
Uite iti mai zic 2 chestii si ma opresc (nu de alta dar simt ca nu m-am concentrat suficient de bine incat sa-mi exprim ideea mai concis):
1) diferenta intre unele sait-uri teologice si OT e ca diferenta intre babele de la biserica care sar cu gura pe cate o fata ca ba nu e in fusta, ba n-are batic pe cap, ba nu s-a asezat unde trebuie – si intre educatoarele care reusesc sa-i faca pe unii copii sa le indrageasca foarte tare, doar prin simpla lor dragoste si simplul lor comportament.
2) candva, o prietena care merge mai mult la biserica, imi zice: „stii e un concert de muzica simfonica in herastrau si am vorbit cu prietenul meu sa mergem dar acum nu stiu ce sa fac ?”, si zic „cum adica ? „, „pai i-am zis unei prietene de-a mea si mi-a zis ca in timpul asta as putea sa stau sa ma rog …” imi venea sa o cert, dar am incercat sa fiu calma si i-am raspuns ca dupa parerea mea conteaza mai mult trairea ca stare sufleteasca de a te bucura de un concert, decat gestul de a te ruga fara a te putea concentra. Si uite de aia ma tot razvratesc eu impotriva unora pentru care respectarea regulilor este mai importanta decat intelegerea sufletului …
Acum sa nu se inteleaga gresit: nu am nimic cu cei care prin respectarea dogmelor bisericesti reusesc sa se apropie si de oameni (chiar cunosc o astfel de fata pe care o admir mereu cand vine la biserica, e imbracata corespunzator, e foate cuviincioasa si in plus, e foarte de treaba – mi-e tare draga ca reuseste sa imbine lucrurile asa frumos). Si mai pot da exemple, dar m-am lungit prea tare cu comentariul.
Ce am eu, am cu cei care impun respectarea unor reguli crezand ca astfel se ajunge la traire (fara ca nici ei sa nu stie macar ce inseamna cu adevarat trairea).
SB
noiembrie 25, 2011 @ 8:54 am
Asadar, modul in care se scriu articolele pe sait este foarte bun 🙂 Parerea mea e ca e bine ca scriu tineri obisnuiti, nu teologi cu cine stie ce studii. Si daca e cam pentru fete, stai tu linistit, ca se gasesc pe net si alte articole ca « pentru baieti », asa cum crezi tu ca ar trebui sa se scrie si aici. Si in plus « pentru fete » nu sunt atat de multe sait-uri 🙂 – femeia cam e data la o parte uneori, n-ai observat si tu ?
Si nu in ultimul rand, intrucat scrierea articolelor este foarte buna, poate ca ar fi mai bine sa va concentrati mai mult pe asociatie 🙂
Mult succes Claudiu, Dan, Florin si restul membrilor implicati direct in buna functionare a sait-ului! Din exterior lucrurile se vad foarte bine 🙂
Maria Vicol
noiembrie 25, 2011 @ 10:49 am
citeam de curand intr-un articol ca a avea studii teologice sau a fi absolvent de studii teologice nu te face neaparat si purtator de Harul Lui Dumnezeu.comunitatea OT pe care am gasit-o aici ma uimit in sensul cel mai bun al cuvantului.iubesc simplitatea si cred ca nu poti cuceri inima celuilalt decat cu simplitate.pt ca ac simplitate are in ea toata intelepciunea Cerului. toate cele scrise aici pe sitte ,poate si dat simplitatii,sunt cuvinte scrise din inima,au o fluiditate in scriere,ca o pensula ce curge lin pe plansa.iti intra in suflet si acolo ramane,e ca un vers dulce ce nu-l poti uita,asa este si OT pt mine.de scris sa scris f bine .bine ar fi sa ne apucam sa si incepem sa le punem in practica(eu,in special).cu teoria stam bine.acu’ prin intermediul ac ONG ,asa cum a spus si SB,sa incepem si munca pe teren,ca acolo e durere mare.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ajungem sa scriem nu despre virtutile pe care ar trebui sa le avem ci despre ce am si dobindit deja,nu despre faptele bune pe care le-am putea face ci despre faptele bune pe care le-am facut sau le facem cu aproapele nostru.Mai multa traire si mai putina vorbaraie.
Domnul sa ne apere pe toti!Doamne ajuta!
Oana Cristina
noiembrie 25, 2011 @ 11:47 am
Parerea mea este ca acest site nu se adreseaza preotilor sau teologilor, ci noua tinerilor care il cautam pe Dumnezeu. Prin experientele si trairile proprii exprimate aici invatam unii de la altii, il cunoastem pe Dumnezeu mai bine.
Ortodoxia Tinerilor ajuta tinerii sa fie mai aproape de Dumnezeu prin cuvinte simple, smerite, imagini frumoase, poezii, marturisiri, experinte, bucurii.
Sa ne ajute Dumnezeu sa tinem aceasta lucrare frumoasa!
Dan Tudorache
noiembrie 25, 2011 @ 11:54 am
Oana, calificarea și vocația de teolog nu ”te” obligă să ”te” adresezi doar teologilor și preoților. Oamenii de vocație fac teologie tocmai ca să slujească cu ea celor simpli, adică celor care nu au teologie: noi, ăștia de aici 🙂
Economiștii de la televizor, când vorbesc de criză, de soluții financiare, nu vorbesc doar economiștilor sau finanțiștilor ci vorbesc în special pentru oamenii simpli.
Deci este loc și de preoți și de teologi care să ne vorbească. Ar fi chiar de bun augur.
elena
noiembrie 25, 2011 @ 12:23 pm
Degeaga in viata ai multe cunostinte, multe diplome, daca nu reusesti sa ajungi la inima omului si daca iti lipseste trairea, eu cred ca OT. e un site al celor care „traiesc” si nu doar se aseaja pe un „pedistal” inalt invaluit in invataturi si dogme pragmatice care n-au „duh”… Nu vreau sa supar pe nimeni dar eu prin teologie inteleg credinta exprimata prin inima nu doar prin cuvinte „impestrite”, ceea ce fac multi din teologii actuali, se inalta la o cunoastere a teologiei ca uita sa mai traiasca teologia. Dragostea fata de aproapele si smerenia constitue teologia…din pacate multi mai uita de smerenie, si vreau sa ma limitez fara a da exemple ca sa nu smintesc. Sa ma ierte Dumnezeu nu judec pe nimeni ,dar cum am mai spus si in alte circumstante „esti ceea ce faci nu ceea ce spui” … ” Arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata din faptele mele credinta mea”!
Sunt sigura ca cu sufletul apropii mai multi oameni decat cu inteligenta, iar voi aveti un suflet mare, eu asa il simt, si cum a spus Domnul:”Adevarat zic voua: Cine nu va primi Imparatia lui Dumezeu ca un prunc, nu va intra in ea”… Lasa sa fie un site pentru fete , mai copilaresc , dar sa ne ajute sa intra in Imparatia Cerurilor ! Sunteti in sufletul meu ….
Dan Tudorache
noiembrie 25, 2011 @ 12:43 pm
Elena, eu înțeleg supărarea ta însă demersul lui Claudiu nu este de a arăta cu degetul în dreptul teologilor ci de a face o invitație constructivă pentru toți.
elena
noiembrie 25, 2011 @ 12:44 pm
…. „mari surprize o sa avem la Judecata de Apoi” ….
elena
noiembrie 25, 2011 @ 12:46 pm
Nici eu nu am vrut asta si nici nu voiesc, dar m-a suparat o atitudine de curand si din cauza asta am fost poate prea dura, imi cer iertate daca am suparat…
Claudiu Balan
noiembrie 25, 2011 @ 12:53 pm
SB, ceea ce ai scris tu azi mi-a adus bucurie si liniste. Nu mai sunt suparat, mi-a trecut.
Va multumesc tuturor pentru incurajari si vom da inainte asa cum ne ajuta Dumnezeu si cum putem.
Vom insista mai mult pe activitatea cu asociatia, pentru ca e nevoie mare de ajutor pentru oamenii saraci.
Eu nu vreau sa publicam tratate teologice pe acest site, ci vreau doar ca teologii si preotii sa faca accesibila teologia inalta a Sfintilor Parinti oamenilor de rand intr-un limbaj foarte simplu.
Vreau ca invatatura de credinta sa fie expusa in termenii lumii actuale nu in termenii de acum 1600 de ani. Azi nu mai poti vorbi la predica de sclavi, de stapâni, de corăbii, etc. ci trebuie sa vorbesti de angajati, de şefi, de autostrăzi, tehnologie, etc.
Claudiu Balan
noiembrie 25, 2011 @ 12:58 pm
E bine sa invatam, sa studiem dar e foarte necesar sa si gandim. Nu este de ajuns sa citesti tratate de teologie ci este de mare nevoie sa vezi lumea din mileniul trei prin ochii lui Dumnezeu.
Nu este deajuns sa vorbesti de smerenie, ci trebuie sa vorbesti de smerenie in conditiile lumii actuale. De ex: Cum poti fi smerit daca esti agent de vanzari? Cum sa fiu smerit daca esti directorul unei companii?
Nu poti vorbi de post, rugaciune, asceza la modul general, ci trebuie sa vorbesti de asceza in lumea ultratehnologizata in care traim. Cum sa te rogi in metrou? Cum poti sa ai o relatii apropiata de Dumnezeu daca stai intr-o camera de camin cu 4 colegi care beau, fumeaza, dau muzica la maxim si injura de cele sfinte?
Despre asta vreau sa vorbeasca teologii si preotii, nu despre credinta la nivel general.
crysty
noiembrie 25, 2011 @ 1:01 pm
Personal nu cred ca discursul academic preotesc si uneori impersonal ar avea efect aici.Ci mai ales expunerile de viata,povestirile adevarate despre cum vad oamenii simpli lucrurile,adica chestiile personale intereseaza cel mai mult si nu cele auzite adeseori in biserica de cele mai multe ori goale de continut si cu acelasi refren clasic.
Intru zilnic pe acest site uneori chiar mai des pt ca l-am descoperit recent si vreau sa citesc si multe articole din urma, dar citind Claudiu ce ai scris realizez ca de fapt imi place sa iau prajitura fara sa dau nimic in schimb.Deci nu cred ca trebuie neaparat sa astepti semne de la preoti(ele nu vor veni vreodata) ci poate trebuie un indemn la adresa celor care intra aici(ca si mine de altfel) de a avea putin curaj si a scrie ceva chiar si foarte simplu pt ca duhul graieste si prin cei simpli nu neaparat prin preoti.
Asa ca dragi frati crestini ortodocsi nu va rezumati doar la a citi din experientele altora pt ca fiecare ar avea ceva de spus,numai sa vrea sa dea in schimb un mic efort.Doamne ajuta!
elena
noiembrie 25, 2011 @ 1:28 pm
Pai asta era si ideea,Claudiu, ca se pune mult prea mult accent pe ştiinta si nu pe viata, multi vorbesc de Dumnezeul din biblie, din carti, de acum 2000 ani si nu se raporteaza la Dumnezeul nostru din viata de zi cu zi. De cum ar trebui aceasta societate ” moderna ” sa se raporteze cu invataturile lui Dumnezeu, iar dragostea si smerenia nu inseamna a merge cu capul plecat sau a nu vorbi , ori a da tot de pomana si tu sa traiesti pe strazi, radicalismul e o greseala imensa, ci inseamna sa nu te sui mai presus de altii sau sa-i ignori si sa nu te mandresti cu talantii tai, la asta m-am referit mai sus. Ai perfecta dreptate si eu asta as vrea sa vorbeasca teologii despre cum sa traim crestineste la nivelul lumii actuale…
Coșa Alin Sergiu
noiembrie 25, 2011 @ 2:00 pm
Claudiu, îmi cer iertare, dar atitudinea asta nu e neapărat cea mai bună. Sunt unele probleme de-o foarte mare subțietate duhovnicească ce nu poate fi pătrunsă de cineva care nu a avut de-a face cu rezolvarea problemelor duhovnicești. E o mare diferență între gândirea unui duhovnic și gândirea unui începător în ale credinței. Pe de altă parte e o mare responsabilitate pentru un owner de site și scriitor de articole, cum ziceau unii dintre cei deasupra mea, nu e destul să discuți, trebuie să fi și trăit. Mai mult, nu e destul să fi trăit o dată, trebuie să fi trăit problema duhovnicească de mai multe ori, să percepi în toate formele ei și în toate subtilitățile ei. Și pe deasupra, trebuie să cunoști multe alte experieri ale aceleași probleme ale unor oameni diferiți de tine (ca personalitate duhovnicească) care au reușit să lupte cu acea patimă. Și ca o încununare a toate acestea, trebuie să fi trecut prin lupta cu toate celelalte patimi pentru a fi sigur că nu ,,excelezi” pe un front și ești ,,învins” pe toate celelalte fronturi. Doar experiența spovedaniei unui preot indiferent de trăirea lui, va rezulta într-o mai bună cunoaștere a vreunui subiect decât oricine în afara preoției și a duhovniciei. Pe scurt, oricât de netrăitor este un preot, va știi mai bine să trateze o problemă decât oricine care este încă un începător al credinței. Dar mai important decât toate astea este harul preotului care îl face pe Dumnezeu să vorbească chiar prin și cel mai nevrednic preot. Asta, în schimb e o taină, de aceea mă abțin să o dezbat.
Coșa Alin Sergiu
noiembrie 25, 2011 @ 2:11 pm
De ce spun toate astea? Pentru a răspunde celor ce judecă preoții, fie ei și nevrednici. Claudiu, eu îmi susțin punctul de vedere și consider că (fără să supăr pe cineva, iar dacă o fac vă rog să mă iertați! nu asta intenționez) unele lucruri nu pot fi înțelese de toți. Sunt unele lucruri ce țin de tact duhovnicesc și de tainele duhovnicești și ale războiului duhovnicesc pe care unii de aici încă nu sunt pregătiți să le guste. Unii au nevoie încă de lapte, chiar dacă doar pe anumite fronturi. Consider că răspunsurile primite mai sus, sunt exemple grăitoare de ce unele mâncăruri sunt doar pentru unii care au dinți să le mestece. Îmi cer din nou iertare pentru cele postate. Aș fi tăcut, la fel cum am tăcut și în anii trecuți, deoarece nu e responsabilitatea mea să îndrum și să rezolv nimănui problemele pe site. Însă apelul vostru a fost cel care m-a determinat să vă întind o mână frățească și creștinească, întrucât știu ce mare responsabilitate e să vorbești oamenilor, care sunt fiecare diferiți și unici, sau cum e să deții un site duhovnicesc, uneori ești purtat de val și începi să nu mai vezi problemele care sunt foarte vizibile din exterior. Îmi cer pentru a treia oară iertare tuturor userilor și administratorilor. Cele spuse în post-ul de mai sus, au avut doar caracterul de a demonstra cum gândirea și patimile care transpiră în unele postări, pot determina cuvinte nepotrivite, ca și multe alte chestiuni nepotrivite spuse în câteva din celelalte postări. Tocmai pentru a evita toate acestea, am vrut puțină intimitate. Mult spor și folos duhovnicesc! Doamne ajută!
elena
noiembrie 25, 2011 @ 3:46 pm
Citind cele scrise de Vavila, m-am simtit prost si imi cer iertare ca am exagerat sau nu am exprimat bine ceea ce voiam sa spun , nu am intentionat sa judec preotii nu am facut-o nicodata si nici n-o s-o fac , ma referem la studentii teologi, imi pare rau ca m-am facut prost inteleasa si am folosit exprimari gresite , am realizat prea tarziu ca am transmis un mesaj prost…Ma iertati!
Claudiu Balan
noiembrie 25, 2011 @ 5:29 pm
Salut Alin (Vavila)
Ai dreptate în ceea ce spui, preoţii pot vorbi mai bine oamenilor despre Dumnezeu decât noi, şi tocmai de aceea am scris acest articol, pentru a-i invita pe cei doritori să vorbească lumii din experienţa lor de duhovnici şi de viaţă.
Uita-te te rog înca odată la titlul articolului şi vei vedea că este departe de noi gândul de a ne considera autosuficienţi sau mari propovăduitori.
Alin, eu am întâmpinat multă indiferenţă din partea preoţilor şi din partea teologilor când i-am îndemnat să scrie pe acest site. Despre asta vobim aici. De ce refuză preoţii să vorbească tinerilor în scris?
Să nu ne înţelegi greşit, ”Ortodoxia Tinerilor” nu spovedeşte pe nimeni, nu se pune în locul duhovnicului ci pur şi simplu vorbeşte despre probleme ale tinerilor pe care preoţii nu le vorbesc.
Merg de 10 ani în Biserică şi în 99,99% din predici se vorbeşte de credinţă, virtuţi și păcate la modul general, nu concret sau aplicat. Aproape niciunul nu are curaj să spună lucrurilor pe nume. Preoţii nu prea vorbesc din experienţa lor ci din cărţi! De ce?
De frica episcopilor? Pentru că sunt complexaţi că nu ştiu prea multe? Pentru că nu-şi fac treaba cum trebuie?
Ortodoxia Tinerilor suplineşte o lipsă pe care oamenii Bisericii n-au ştiut s-o împlinească.
Eu stau în mediul teologic zilnic, lucrez în Arhiepiscopia Dunării de Jos, mă întâlnesc cu zeci şi zeci de preoţi săptămânal şi crede-mă, cunosc multe din ceea ce se întâmplă în Biserică, şi bune şi rele. Şi sunt dezamăgit, pentru că preoţii nu sunt interesaţi de mântuirea oamenilor în primul rând ci de altele.
Site-ul acesta e un strigăt din inima tinerilor că ne-am săturat să auzim predici la indigo, şi vorbe aruncate în vânt. Vrem preoţi şi teologi care să vorbească din inimă, din viaţa lor, nu din poveşti.
Şi sfinţii au lăsat mii şi milioane de pagini scrise de teologie, aşa că nu poţi acuza propovăduirea evangheliei prin cuvântul scris, ar fi o mare greşeală.
Ca să închei, îţi mai spun odată: Eşti dezamăgit de ceva, atunci pune osul la treabă. Citeşte, scrie, documentează-te, ajută oamenii, fă ceva concret. E uşor să spui că preoţii trebuie să se ocupe de asta. Nu, Alin! Societatea civilă trebuie să le vină în ajutor, nu să stea şi să se uite cum Biserica se duce de râpă.
Eu ştiu de ce nu scriu preoţii pe acest site dar nu vreau s-o zic pe faţă, încă mai cred că mai sunt şi oameni cu inimă bună.
Eşti dezamăgit de acest site, atunci te rog spune-ne concret unde greşim ca să ne corectăm: Crede-mă, vom lua în considerare tot ce vei spune. Dacă vrei ne poţi trimite email, dacă vrei spune-ne direct aici.
Dacă vrei să ajuţi vorbeşte cu preoţi şi propune-le să scrie pe site-ul nostru, au toată deschiderea din partea noastră, dar să nu scrie aşa cum predică unii, sec şi formal, ci viu şi cu râvnă.
Turcu
noiembrie 25, 2011 @ 7:58 pm
Minunat acest gand, dar foarte mult conteaza dragostea cu care este scris acel articol, nu teologiile si studiile inalte fac ca acel articol sa aiba „hrana” pentru suflet. Eu cred ca fiecare…dintre noi are o zii minunata si o poate impartasii si celor din „comunitate”, asternand cateva marturisiri si ganduri pe aceasta „cale” tuturor celor ce cauta ceva pentru sufletul lor.[b] Doamne ajuta![/b]
Laura Stifter
noiembrie 25, 2011 @ 8:46 pm
Claudiu, Doamne ajută!
Este adevărat că unii dintre preoţi ţin predici standardizate şi evită să-L mărturisească pe Hristos inspirându-se din propriile experienţe de viaţă. După ce l-a vindecat pe demonizatul din ţinutul gadarenilor, Mântuitorul Hristos nu i-a poruncit să explice cum stă treaba cu atotputernicia lui Dumnezeu, ci doar l-a îndemnat să le mărturisească tuturor cât bine i-a făcut Dumnezeu lui. Este adevărat că unii au căzut – aşa cum spunea un părinte – în ispita celor 3 r: rutină, rugină, ruină. 🙂
Totuşi, să nu generalizăm! Există o mulţime de duhovnici plini de dragoste pentru Dumnezeu şi mulţi absolvenţi de teologie care, ca şi tine, încearcă să facă accesibil mesajul credinţei pentru tinerii secolului XXI.
Mă refer, în primul rând, la unii dintre părinţii profesori ai noştri de la facultate pe care, cu siguranţă, îi cunoşti şi le ştii devotamentul faţă de lucrarea misionară ce li s-a încredinţat în Biserica lui Hristos. Apoi, mai sunt duhovnici cunoscuţi şi tineri profesori de religie care reuşesc să-i îndrume pe copii şi pe adolescenţii aflaţi la vârsta căutărilor, călăuzindu-i către Dumnezeu şi arătându-le, prin cuvinte şi prin exemplul personal, măreţia iubirii Lui faţă de noi. Aminteşte-ţi de părinţii profesori de la facultate, care reuşesc să-i ajute pe tinerii studenţi atât pe plan intelectual, cât şi spiritual, îmbinând într-un mod admirabil „cele două tradiţii ale teologhisirii” (teologia academică şi trăirea, experierea credinţei). Am observat că aşa faceţi şi voi pe O T şi mă bucură mult acest fapt. Dumnezeu să vă ajute să mergeţi mai departe!
Şi să nu fii descurajat, gândind că pe preoţi şi pe teologi nu-i interesează site-ul. Este aşa doar în aparenţă! De fapt, mulţi studenţi teologi vă apreciază în mod sincer pentru ceea ce faceţi, la fel cum vă admiră şi tinerii care-şi exprimă opiniile prin comentarii. Există tineri studenţi la Teologie care citesc articolele, dar postează rar sau deloc (nu ştiu nici eu de ce). Cert este că sunteţi apreciaţi şi respectaţi pentru activitatea voastră. Să nu vă descurajaţi! Aici, pe O T, s-a format o comunitate de tineri credincioşi (câţiva studenţi teologi, câţiva elevi care vor să urmeze acest drum al teologiei, alţii care lucrează sau studiază în alte domenii şi-L iubesc pe Dumnezeu, alţii care-L caută pe Hristos întrucât încă nu sunt pe deplin convinşi de adevărul credinţei noastre). Acestea sunt, din câte am observat, categoriile de tineri care s-au integrat în comunitatea O T. S-au creat relaţii de prietenie (nu doar în mod virtual) între cei de pe site şi… De fapt, nici nu ştiu de ce am început să scriu despre o realitate pe care o ştiţi mai bine decât mine. Poate că am simţit nevoia să scriu toate acestea pentru a vă aduce aminte că lucrarea voastră este binecuvântată de Dumnezeu şi apreciată de oameni (inclusiv de teologi).
M-a surprins opinia părintelui duhovnic al lui Dan despre site. 🙁 Poate că aşa era în trecut, atunci când i-aţi cerut părerea părintelui (nu ştiu asta). Acum, departe de a fi doar „un site de fete”, Ortodoxia Tinerilor este un spaţiu virtual în care se îmbină, într-un mod foarte înţelept şi echilibrat, discuţiile şi articolele teologice cu mărturisiri ale unor experienţe duhovniceşti personale şi cu dialoguri deosebit de interesante şi educative între tineri.
Mult succes pe mai departe! Şi – acum mă cam laud – voi continua să le vorbesc colegilor de la facultate despre acest site, promit! 🙂
Domnul nostru să fie cu voi şi să vă călăuzească în permanenţă, pentru rugăciunile Sfintei Ecaterina, mireasa lui Hristos şi ocrotitoarea tuturor tinerilor teologi!
Laura Stifter
noiembrie 25, 2011 @ 8:50 pm
Ellena,
Şi de ce te-ai supărat atât de tare pe studenţii teologi? 🙂
Claudiu Balan
noiembrie 25, 2011 @ 9:12 pm
Da Laura aşa e, sunt foarte mulţi preoţi cu bun simţ, şi cu mult har, care-L mărturisesc pe Hristos, la fel si profesori de religie foarte dedicati in ceea ce fac.
Imi pare rau ca am intrat in controverse…. n-am vrut acest lucru.
E urat sa ne certam intre noi, sa ne pizmuim… pe viitor voi evita sa mai pun paie pe foc inutil.
Mă iertaţi!
Mulţumim pentru încurajări tuturor!
Aşteptăm şi ajutorul vostru în tot ceea ce facem zilnic.
Coșa Alin Sergiu
noiembrie 25, 2011 @ 9:36 pm
De fapt punctul meu de vedere este asemănător celui susținut de Laura Stifter, însă comunicarea virtuală de multe ori ne pune bețe în roate. De aceea nu mă regăsesc deloc în ultima ta postare (Claudiu). Nu-s deloc împotriva site-ului, a modului în care se scrie aici și nu e o opoziție între cei cu studii sau har și cei de pe site. Dimpotrivă. Mai mult, dacă ați schimba în vreun fel articolele sau ați interzice tinerilor să vorbească ați pierde tocmai ceea ce vă face pe voi (site-ul, comunitatea) unici și speciali. Îmi pare rău pentru confuzii, scântei și sentimente negative provocate. Toate cele bune!
Laura Stifter
noiembrie 25, 2011 @ 9:39 pm
Claudiu, îmi cer scuze dacă, prin ceea ce am scris, v-am creat impresia că am intrat în controverse.
Am afirmat doar că sunt de acord cu ideea potrivit căreia noi, studenţii teologi, avem datoria de a ne implica mai mult în această activitate duhovnicească desfăşurată în folosul tinerilor şi am menţionat faptul că există şi preoţi cu adevărat înduhovniciţi care, prin predicile lor, ne zidesc sufleteşte pe noi, credincioşii.
Să ne ajute Dumnezeu să rămânem „uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” şi să ne zidim unii pe alţii în viaţa spirituală! Datorită acestui site, formăm o comunitate de tineri credincioşi. Datorită vouă, avem posibilitatea de a ne cunoaşte, de a comunica, de a ne împărtăşi unii altora gânduri şi experienţe de viaţă. Este minunat ceea ce faceţi! Sunt sigură că site-urile (O T şi „Fericiţi Cei Prigoniti”) şi asociaţia vor deveni din ce în ce mai cunoscute şi apreciate în rândul tinerilor ortodocşi.
Hristos în mijlocul nostru!
P. S. Nu uitaţi de articolul scris de cei de la ASTO despre site-ul Ortodoxia Tinerilor. Este un articol în care se observă clar admiraţia studenţilor teologi faţă de echipa O T. Sunteţi mai apreciaţi decât credeţi! 🙂
Laura Stifter
noiembrie 25, 2011 @ 9:48 pm
Să recitim împreună:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/iubirea-aproapelui/14591.html?task=view
Pace şi bucurie întru Domnul!
elena
noiembrie 25, 2011 @ 10:04 pm
Laura nu sunt suparata pe nimeni, motivul pentru care am scris comentariile a fost atitudinea unor studenti teologi fata de adevarata traire ortodoxa, de ex: „ce doar pr. Cleopa nu-i etalon pentru biserica el nu avea nici macar zero pregatire teologica” sau multe altele , dar imi pare rau ca m-a luat gura pe dinainte si nu am gandit inainte sa scriu, nu am vrut sa generalizez desi fara sa vreau am facut-o, stiu ca sunt multi teologi adevarati si multi nu au meritat ceea ce am scris eu, imi pare rau! Nu am facut-o cu scop sa judec pe cineva ci doar mi-am dat o opinie , poate ca asteptarile mele in ceea ce privesc pe cei care studeaza teologia sunt prea mari , de aceea uneori ma mai supar cand vad comportamente care nu-si au locul, dar sunt constienta de faptul ca suntem oameni si nimeni nu e perfect…
A gresi e omeneste , a ierta e dumnezeieste!
elena
noiembrie 25, 2011 @ 10:05 pm
@ Laura : Este si va fi…
Laura Stifter
noiembrie 25, 2011 @ 10:12 pm
Elena, acum te-am înţeles.
Să ai o noapte binecuvântată!
Dumnezeu să fie cu tine!
Anesti
noiembrie 26, 2011 @ 1:49 pm
De multe ori se intampla sa mai „trag cu ochiul” la articolele publicate pe OT. Astazi am vazut la comentarii despre acest „Cautam …” si prima reactie a fost sa incep sa trimit din nou articole, dar citind apoi comentariile imi aduc aminte cu intristare ca oricine vrea sa faca un bine trebuie sa se pregateasca sa si primeasca palme pentru dorinta cea buna din inima lui.
A fost o perioada cand scriam des articole pe aceasta platforma online, dar aducandu-mi-se jigniri, uneori doar acuze, chiar si din partea d-lui tanar teolog Claudiu Balan in mod privat pe e-mail (pana azi totusi ne-argumentate), am renuntat la a mai rupe din timpul personal pentru a-mi impartasi trairile, convingerile ca absolvent de facultate teologica (ce aduce o titulatura din pacate uzuala astazi de teolog).
De un an si jumatate predau religia la tineri de varste diferite (6-16 ani) Am placerea si misiunea de a intelege multe suflete si totodata neputinta de a ajuta alte multele si dese ori ma gandeam sa mai impartasesc aici unele trairi dar ma opream parca inaintea unei cetati de necucerit… daca iarasi voi fi improscat?…cum chiar din comentarii se poate vedea judecata semenilor .
Imi cer iertare pentru simplitatea si aparenta abatere de la subiectul „Cautarii…”, insa am considerat firesc, ca fost autor de articole pe OT semnate cu pseudonimul Anesti, sa aduc fie poate si pentru ultima data unele motivatii.
Anesti
noiembrie 26, 2011 @ 1:50 pm
Pe d-l Claudiu il inteleg cat se poate de bine intrucat si eu personal intalnesc des membrii „oficiali” clerici sau laici ai Bisericii si ajungem uneori sa strigam inabusit un „nu mai pot!”, un „ajutati-ma!!! sa ajut…”, pe care marturisesc ca nu l-am primit. Poate ca aceasta descatusare este menita sa aduca un echilibru, o stabilitate si o siguranta mai mare, un sprijin de alta natura decat cea omeneasca cunoscuta. Ma refer la un suflu de putere care sa ne sustina sa mergem mai departe, cand incercam din rasputeri sa facem ceva, sa facem – nu sa vorbim.
Aceste neputinte trebuie plinite cu nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu. El va auzi glasul celui ce striga catre Sine si va trimite in tot ceasul cele si pe cei de care avem nevoie pentru savarsirea tot lucrului bun.
Sunt sigur ca deja simte o noua sau intarita putere de a merge mai departe fie si in „formula” de acum.
Pace si Bucurie in inima va doresc tuturor!
Claudiu Balan
noiembrie 26, 2011 @ 3:04 pm
Anesti imi pare rau ca esti suparat. Motivul pentru care unele din articolele tale nu au fost publicate este ca erau prea complicate, prea pline de termeni pe care doar teologii ii pot intelege.
N-am vrut sa te supar, si crede-ma ca in inima mea a ramas o parare de rau ca te-am refuzat.
Nu esti singurul caruia i s-au refuzat articole.
Chiar si eu am retras doua articole de ale mele pentru ca din discutii a reiesit ca nu e treaba buna cu ele, si ca mai mult fac rau decat bine.
Trebuie sa reprezint interesul tuturor.
Pr Alexandru Nicodim
noiembrie 28, 2011 @ 4:11 pm
Acum cateva zile, sotia imi spune de faptul ca a descoprit un site interesant, unde tinerii isi spun trairile lor legate de relatia cu Dumnezeu. Mai mult, mi-a spus ca se cauta teologi sau preoti care sa scrie pe site. Mi-a trezit curiozitatea… Am cautat sa vad ce se scrie pe Ortodoxia Tinerilor si prin urmare am dat de comentariile voastre.
Doresc sa va indemn sa nu renuntati asa usor la a vorbi, dand marturie despre prezenta lui Dumnezeu in viata voastra.
[b]Anesti[/b], nu te descuraja in a scrie in continuare, iar voi toti ceilalti scrieti marturiile voastre, caci este mare nevoie de ele in lumea in care traim.
De cele mai multe ori, in spovedanii, ma vad nevoit sa apelez la acest tip de marturii, caci numai ele pot hrani credinta omului. Inteligentei are nevoie de cuvantari academice… Dar credinta, are nevoie de marturii inflacarate, de trairi autentice. Acestea ating inimile oamenilor.
Este totusi o problema atunci cand apar comentarii nedorite. Dar daca Hristos ar fi renuntat la misiunea Sa, la primele impotriviri, ce am fi facut noi acum?
Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvanteze,
Pr Alexandru
Administrator
noiembrie 28, 2011 @ 4:18 pm
Sarutmana parinte!
Va invitam cu drag sa scrieti cate un articol cititorilor nostri atunci cand timpul va permite.
Multumim de incurajari!
Doamne ajuta!
Dan Tudorache
noiembrie 28, 2011 @ 5:37 pm
Sarut-mana parinte si multumim cu bucurie pentru incurajari!
Hrab Alexandru
noiembrie 28, 2011 @ 9:02 pm
Salut!
Că veni vorba de ce nu scriu teologi, pentru că nu toţi teologi au darul scrisului. De multe ori teologi fac copy paste, teologi preferă să stea retraşi, de multe ori teologi sunt primi care nu mai cred în Dumnezeu, de multe ori teologi sunt cei care nu au timp. De multe ori au şi o lene păcat că nu doare, există şi o frică de a vorbi oamenilor, nu sunt pregătiţi.
Dar despre acest site se pot spune multe lucruri:
1. Nu este un site pentru fete.
2. Se adresează şi preoţilor şi teologilor.
3. Este un site ce priveşte problemele tinerilor de actualitate.
4. Site-ul deranjează, dar pe pe diavol.
5. Aş putea spune că este un site de care părintele Necula de la Sibu ar fi mândru!
Ştiţi problema voastră îi că voi nu propovăduiţi ortodoxia de gen taliban, nu caracterizaţi ierarhi, nu daţi cu pietre, şi cel mai grav nu aveţi treaba cu ecumenismul. De asta deranjaţi pe net.
Şi din nou la scris articole, acum în anul IV am fost pus în faţa faptului de tine predici pe la capela facultăţi şi chiar în parohia din care fac parte, din experienţa mea care visam prin anul 2 şi 3 că eu când va fi să tin predici voi spune una şi alta, am vazut că nu e aşa simplu. În cu oameni nu te joci pentru că poţi să-i derutezi, sau mai grav să le loveşti sufletele şi sentimentele. Cam aşa şi cu articolele. Decât un articol prost mai bine nici unul.
Dar să ştiţi că faceţi o treabă foarte bună! De asta are nevoie creştinul din ziua de azi!
Dan Tudorache
noiembrie 29, 2011 @ 9:08 am
Doamne ajuta, Alexandru!
Multumim mult pentru cuvintele frumoase, insa dat fiind faptul ca ai aratat niste eventuale scaderi/greseli/neputinte din lumea teologilor rog ca cei care sunt teologi sau preoti, si vor citi dialogul nostru, sa nu se supere ci sa fie incredintati de faptul ca singurul scop al acestui articol nu este de a arata cu degetul ci de a face invitatie pentru conlucrarea la aceasta lucrare de formare duhovniceasca. Si noi avem scaderile noastre, tocmai de aceea am facut apelul.
Ca o parere personala, si fara sa vreau sa detaliem cu exemple, consider ca daca ar fi fost cativa teologi/ preoti prezenti in blogosfera in mod constant si la timp, si care sa trateze echilibrat diversele provocari de zi cu zi, nu ar mai fi existat extremismul ortodox internautic sau cel putin nu ar fi luat o asa amploare. Iata de asta consider ca este atat de necesara prezenta unor teologi/preoti in spatiul virtual. Exista totusi preoti deosebiti in spatiul virtual cum este si parintele Mihail Stanciu, insa consider ca nu este destul doar cati sunt acum.
Speram insa ca lucrurile sa se aseze si toti sa-l marturisim pe Hristos Domnul in acelasi duh crestin ortodox.
Rugati-va si pentru noi pentru ca nu suntem scutiti de greseli si de ipsite.
Hrab Alexandru
noiembrie 29, 2011 @ 9:09 pm
Să ştiţi că totul se va aşeza şi sincer imi pare rău că nu scriu şi eu. Dar poate mă va ajuta Dumnezeu, îmi voi face curaj şi voi scrie. Sper să fie cât mai curând. Aţi pomenit de rugăciune: cu toţi sunt datori suntem să ne rugăm unii pentru alţi. Doar prin rugăciune se vor aşeza lucrurile pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare.
Profit şi fac o urare: Tuturor celor care îşi prăznuiesc Sfântul Ocrotitor vă doresc un sincer şi călduros LA MULŢI ANI BINECUVÂTAŢI! Şi tuturor românilor fie ca Sfântul Andrei care este încreştinătorul României şi care a dat mărturie pentru Hristos să vă păzească şi să se roage pentru toţi şi nu în ultimul rând La Mulţi Ani pentru ziua noastră a tuturor!
Laura Stifter
noiembrie 29, 2011 @ 11:10 pm
Doamne ajută!
La mulţi şi binecuvântaţi ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Andrei, Apostolul cel întâi chemat al lui Hristos şi ocrotitorul poporului nostru!
Dumnezeu să vă dăruiască, pentru rugăciunile Sfântului, sănătate, spor duhovnicesc şi mântuire! Lumina dragostei lui Hristos să strălucească neîncetat în inimile voastre, iar Sfântul Apostol Andrei să vă fie model şi călăuzitor în viaţa spirituală!
Gheorghe Iftimi
mai 10, 2012 @ 9:03 am
„Nu este deajuns să vorbeşti doar în biserici, mai trebuie să te foloseşti şi de mass-media ca să mărturiseşti Adevărul.”
Plecăm de la acest citat extras din articolul de faţă. Oare să nu mai fie suficient doar vorbirea din biserici? Poate că da, poate că nu, depinde de poziţia ce o are şi de scopul urmărit de acel ce face afirmaţia. Una este să aud, eu preotul, aceasta de la episcopul meu, spre exemplu, şi alta este să o aud de la o persoană (relativ) virtuală din spaţiul total virtual! Deci, fraţi mei, nu vă arătaţi grabnici spre judecată, ci rămâneţi în smerenia lui Hristos, dacă vreţi să moşteniţi raiul. Aţi început această lucrare; de este duhovnicească sau nu doar Domnul vă va arăta-o la vremea cuvenită. Eu acum însă simt (din cuvintele voastre) că vă plângeţi că nu vin alţii să vă slujească! Ia gândiţi: v-aţi zidit mânăstire şi acum aţi ieşit în lume şi strigaţi că nu vrea lumea să fie călugăr la voi! Bun lucru este mânăstirea (zidirea ei) dar viaţa din ea trebuie să se facă după voia Domnului. Nu acuzând îndreptăm, nu judecând chemăm, nu strigând iubim! Această atitudine este în conformitate cu vârsta voastră; energia, iuţimea şi graba din cuvânt sunt proprii tinereţii (ce lucru minunat este acesta!). Ce ne facem însă, că Împărăţia lui Dumnezeu se câştigă cu înţelepciunea? Iar înţelepciunea vine prin rabdare şi se adapă din smerenie.
(mesaj parţial – continuare în mesajul următor)
Gheorghe Iftimi
mai 10, 2012 @ 9:09 am
(continuare)
Revin la citatul de sus: personal nu prea dau gir în duhovnicie mass-mediei. Saitul acesta ca şi altele din aceeaşi lucrare oferă informaţie şi poate pătrunde chiar pâna la inima omului. Dar nu poate substitui, nici măcar parţial, biserica (organizatoric şi la nivel de reprezentare a autorităţii divine). Mi-e groază de ideea că vor fi oameni care vor încerca, pentru câştig lumesc, să prezinte, ca posibil de împlinit şi de folosit, parohia virtuală. Singura lucrare ce trebuie să fie considerată de acceptat pentru mediul virtual este misionarismul, la general, şi catehizarea, în concret. Cât despre adevăr, mai ales scris cu majusculă, rămâneţi in duhul Sfinţilor Părinţi şi încercaţi să deschideţi voi ochii până să călăuziţi pe cei orbi! Aceasta este o referinţă clară pentru studiu şi vine ca urmare a ideii generate, tot în articolul de faţă şi prin comentariile la acesta, cum că în aceste vremuri Biserica are nevoie de „aggiornamento” ca să poată lucra. Are nevoie de mai multă tărie decât se vede la unii membri ai clerului, are nevoie de „cuvânt cu putere multă”, are nevoie de multă iubire jertfelnică, însă acestea se vor împlini nu prin „up-date” la cele nepurtătoare de Har, desacralizate, secularizate, ci prin întoarcerea în Duh şi Adevăr la comuniunea [b]reală[/b] cu Domnul Iisus, Cel Jertfit de bună voie, şi prin El cu Creatorul! Calea se afla în Biserică, iar în duhul ortodox se mărturiseşte că Adevărul este cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie.
(mesaj parţial – continuare în mesajul următor)
Gheorghe Iftimi
mai 10, 2012 @ 9:11 am
(continuare)
Acestea să le prezentaţi, dacă aveţi autoritatea, în locul unde v-a pus Dumnezeu păstori. Preotul are acest loc în parohia sa iar monahul în mânastirea sa. Vai nouă de preoţi sau monahi „de internet” şi iar, vai nouă şi de credincioşi „de internet”! Colecţia de informaţie teologică prin acest mediu chiar… (culmea!!!) informaţional, este foarte binevenită şi deosebit de utilă, dar pentru mulţimea vizitatorilor virtuali („peste 1000”!!!) să nu cădem în păcatul mândriei şi apoi să judecăm pe apropele nostru!
În concluzie, cred că am simţit chemarea spre a fi folosit dincolo de ascultarea mea, fiindcă internetul nu este biserică. Eu preotul am ascultare în biserică fraţilor, iertaţi-mă! Ce autoritate mai am dacă ies de sub ascultare? Iar dacă nu am autoritate de învăţător în numele Domnului, ce mai caut aici?
Poate nu ve-ţi înţelege atitudinea mea! Vă rog să nu vă încărcaţi cu păcate judecându-mă. Lasaţi judecata Judecatorului. Iar de sunt preot (şi sunt, din mila şi binecuvântarea Domnului Nostru) mai de folos este să mă ascultaţi. Încercaţi şi veţi vedea cât de greu este, pentru că azi ne lipsesc şi preoţii înduhovniciţi dar şi credincioşii care să caute duhovnicia autentică. Aceasta se poate afla doar prin smerenie, fraţilor, iar smerenia fără ascultare este calea cea mai scurtă spre iad!
Domnul să fie cu voi, cu toţi!
Administrator
mai 10, 2012 @ 9:33 am
Sărutmâna părinte!
Am citit cu atenție ce ne-ați scris. Sunt sfaturi foarte frumoase și pline de adevăr.
Eu sunt autorul articolului și recunosc că uneori scriu din anumite impulsuri, fără să rumeg și să gândesc prea mult ce va ieși.
Noi am invitat preoții să scrie articole pe acest site, așa cum scriu articole pentru foia parohială, pentru revista eparhiei, pentru reviste teologice de la nivelul întregii Patriarhii, așa cum scriu pentru lucrarea lor de licență, master sau doctorat. Invitația n-a fost nicidecum una de înlocuire a lucrării preotului în biserică cu o lucrarea preoțească virtuală.
Aveți dreptate, un preot ar trebui să aibe binecuvântare de la episcopul lui pentru a se implica într-o astfel de lucrare. Și noi, cei care scriem aici articole, avem binecuvântarea duhovnicului și cerem mereu sfat înainte de a porni un anumit, proiect, site sau campanie.
Recunosc ca afirmația „peste 1000” are în ea și păcatul mândriei, în care cad adesea, dar are și un strigăt către cei care sunt păstori de suflete că aici sunt tineri care nu ajung în parohiie lor, sau ajung mai rar, sau n-au găsit un preot care să-i atragă, iar aici pot fi pescuiți.
Site-ul acesta nu înlocuiește nicidecum lucrarea preoților în Biserică ci trimite cât se poate de des spre duhovnic și spre lucrarea mântuitoare a Sfintelor Taine.
Așa cum sunt preoți care abia așteaptă să scrie un articol în revista eparhiei, pentru a se face remarcați, revistă care nu o citește mai nimeni, noi strigăm sus și tare că aici preoții vor fi ascultați și foarte mult… peste 20.000 vizitatori unici lunar citesc articolele publicate.
Dacă acest site promovează sau susține idei contrarea lucrării Bisericii Ortodoxe atunci sunt de acord ca niciun preot să nu se apropie și să nu-și dea girul pentru această lucrare. Dar dacă munca tinerilor de aici, care scriu din inimă este pe linia Sfintei Tradiții, atunci normal ar fi ca slujitorii Bisericii să o susțină, și nicidecum s-o treacă cu vederea.
Nu veți găsi aici articole de teologie înaltă, pentru că sunt scrise de noi tinerii, copiii în cele duhovnicești, dar veți găsi sentimente curate, strigate de ajutor ale unor adolescenți care n-au găsit ajutor la biserica de lângă blocul lor.
Lucrarea noastră este lucrarea laicatului ortodox, parte integrantă a Bisericii, creștini botezați în numele Sfintei Treimi, și întregește lucrarea slujitorilor Bisericii Ortodoxe.
Preoții nu vor putea niciodată face misiune fără mireni, la fel cum mirenii nu se vor putea mântui niciodată fără preoți.
Concluzia mea este că ar trebuie să colaborăm! Și în mediul real și în cel virtual!
Chiar de este un mediu virtual, el exprima gândurile nevăzute (virtuale) ale unor creșlini ortodocși, mădulare vii ale Bisericii noastre, gânduri pe care poate n-ar avea curaj să le exprime față-n față.
Gheorghe Iftimi
mai 10, 2012 @ 10:32 am
[quote name=”admin”]Sărutmâna părinte!
Am citit cu atenție ce ne-ați scris.
[/quote]
Domnul să vă binecuvânteze gândul cel bun!
De ai citit cu atenţie, să pui în inima frăţiei tale! Va veni o vreme când ceea ce aduni acum îţi va fi hrană şi apă. De tine depinde să nu slăbeşti atunci, sau chiar sa nu cazi!
Lucrarea voastră este, aşa cum spuneam, mânăstire. În spaţiul virtual (o copie palidă a realităţii) avem o lume segmentată şi stratificată. Avem zone tematice, avem interese, avem valori, avem gunoi, avem ridicare dar şi cădere, avem mândrie, avem crimă, avem viaţă… avem multe, aproape orice! Nu avem însă Duhul lui Dumnezeu, care nu lucrează în virtual. Duhul Lui este iubire jertfelnică şi eL nu lucrează decât în şi prin oameni reali. Este o falsă impresie că acei vizitatori unici sunt tot atâţia oameni, şi tehnic vorbind dar mai ales personal. Există însă probleme reale, ori soluţii reale, şi pe care oameni reali le prezintă prin acest mediu. Ajungem deci, iar, la informaţie; aceasta este necesar a fi calculată şi gestionată, dar nu oamenii din acest spaţiu, pentru că aceştia nu există decât virtual aici. Analiza o fac doar referitor la domeniul teologic sau spiritual. Depersonalizarea omului este un vrăşmaş perfid care vrea să pună stăpânire pe lume. Bine este, dacă asta îţi este chemarea, să pui umărul la lucrarea de sprijinire a celui în neştiinţă. Trăim vremuri foarte „înguste” pentru duhovnicie, în mare parte datorită lărgimii imaginare pe care, nu internetul ci lumea virtuală ce subzistă prin acesta o crează în raţiunea omului, mult prea raţional, de azi.
Gheorghe Iftimi
mai 10, 2012 @ 10:32 am
Concret, avem tineri ce nu-şi găsesc rostul şi împlinirea căci stau pe lângă scări de bloc, îi „alungăm” de acolo spre biserică prin internet şi apoi îi lăsăm pradă ignoranţei unui stat secularizat ce face din Biserică şi din preotul lui Dumnezeu unelte de propagandă atee!!! Defecţiunea? Este în gândirea leneşă a oamenilor mici de azi: dacă se poate uşor şi prost de ce nu ar rămâne aşa? Înţelept, dar greu, ar fi să-i dăm Bisericii (reale) creditul pe care-l are de la Capul ei, sau să o sfărâmăm! Biserica nu va fi sfărâmată, deci mai devreme sau mai târziu se va hotărî reînvierea Bisericii.
Aceşti tineri educaţi prin şi pentru internet ce loc vor avea atunci, frate, în Biserică? Lasă-i să meargă la duhovnic şi să înţeleagă că este singura cale. Învaţă-i ce este duhovnicia şi roagă-te pentru toţi spre a-L cunoaşte pe Mântuitor, până nu este prea târziu pentru fiecare. Acestea sunt şi misionarismul şi catehizarea de care pomeneam anterior. Aveţi un sait util în această lucrare, nu vă împrăştiaţi spre multe! Domnul va completa ceea ce pare că nu veţi reuşi să faceţi voi.
Domnul cu voi!
Administrator
mai 10, 2012 @ 11:16 am
Până la urmă problema se rezumă la o singură întrebare: „este internetul util omenirii sau nu ?”
Răspunsul este: parțial Da, parțial Nu. La fel ca toate lucrările pe care le întreprinde omul, binele este amestecat cu răul. Așa cum spuneați, numai Dumnezeu știe dacă lucrarea bună a internetului (în toate domeniile) este mai mare sau mai mică decât lucrarea celui rău.
Afirmația sfinției voastre: „Nu avem însă Duhul lui Dumnezeu, care nu lucrează în virtual.” nu este adevărată pentru că articolele ortodoxe din mediul virtual sunt tot niște scrisori, doar că sunt „imprimate” pe un mediu magnetic nu pe hârtie.
Așa cum Sfântul Maxim Mărturisitorul se folosea de scrisori pentru a comunica cu ucenicul lui, pentru a-l lămuri în diverse probleme duhovnicești, la fel facem și noi astăzi.
Nu puteți spune că Duhul lui Dumnezeu nu lucra între Sfântul Maxim și ucenicul cel tânăr, la fel cum nu puteți spune că Duhul Sfânt nu a lucrat între scrisorile atâtor sfinți și ierarhi, pe care i-a dat Biserica, și păstoriții lor. Însăși Sfânta Scriptură este o scrisoare a lui Dumnezeu către noi oamenii, așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, și Duhul lui Dumnezeu lucrează din plin prin ea.
Nu avem pretenția că articolele noastre sunt inspirate de Duhul Sfânt, în felul în care sunt Cărțile Sfintei Scripturii, dar avem nădejdea că ne cercetează și pe noi Dumnezeu și ne dă putere să mărturisim Adevărul, așa cum putem, la măsura micimii noastre.
Un articol pe internet poartă în el cuvintele pline de energie (buna sau rea) ale autorului. Cel care citește acel articol se împărtășește de duhul celui care a scris…
Dacă autorul a scris cu inimă blândă, dragoste și întru Adevăr atunci cuvintele lui vor fi purtătoare ale acestor virtuți, și toți cei care vor citi se vor împărăși din ele. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt.
Au fost tineri care au scris unele articole cu atâta dragoste încât cuvintele lor se ridică. măcar pentru o clipă. la înălțimea curăției dumnezeiești a cuvintelor Sfântului Ioan Hrisostom.
Dacă oamenii se bucură de cuvintele din cărți ale Sfântului Ioan, cu siguranță se vor bucura și de cuvintele unui tânăr cu viață curată, stocate pe un server și afișate pe un monitor.
Părinte, eu cred că Duhul lui Dumnezeu lucrează peste tot, și în cea mai mare mizerie, și în sufletele cel mai păcătoase, și în viețile celor sfinți, și în viețile păgânilor.
Cum oare să nu lucreze Dumnezeu între o mână de tineri adunați la discuții despre mântuire pe un site? „Acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu” zice Domnul Hristos.
Asta e minunea, că Cel Nevăzut ne unește pe toți în același Duh, chiar dacă suntem la distanțe foarte mari unii de alții.
Propovăduirea Evangheliei prin mediul online nu este nicicum mai prejos decât propovăduirea ei prin cărți sau reviste.
Așa cum discuțiile și lămurirle prin scrisori între membrii Bisericii, acum 1000 de ani, nu excludea viața și comuniunea reală a credincioșilor în biserica de zid, la fel nici astăzi discuțiile pe internet nu exclud în niciun fel lucrarea preoților în biserică, ci se completează.
Doamne ajută!