Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Măicuţa Domnului,
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.” (1Corinteni 13,1)
Dragostea are un nume dulce:Maria, Preasfânta Născătoare a lui Dumnezeu şi Pururea Fecioară!
Numele Mariei, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, e cel mai dulce, mai sfânt şi mai frumos nume pe care buzele nostre îl pot rosti; e un nume care îi bucură deopotrivă pe îngeri, pe oamenii credincioşi sau păcătoşi; pe tineri sau bătrâni şi mai ales pe copii, cei care fiind curaţi cu inima probabil simt cel mai mult cine este şi ce reprezintă MARIA: copila de 3 ani dusă de sfinţii ei părinţi la templu; fecioara ale cărei vorbe au schimbat o lume (Fie mie după cuvântul Tău); mama care L-a născut, iubit şi crescut pe Iisus, Mântuitorul lumii şi prin a cărei inimă au trecut săbii când a văzut cum a fost răstignit Fiul ei iubit, şi nu în ultimul rând, mama noastră, a tuturor celor care avem nevoie de rugăciunile, de ajutorul şi de acoperământul ei preasfânt.
Măicuţa Domnului se roagă pentru noi Fiului ei, Mântuitorul lumii, pentru că ne iubeşte mult mai mult decât am putea noi să o iubim pe ea, chiar dacă am avea toate inimile sfinţilor şi ale îngerilor la un loc, cum foarte frumos spune părintele Arsenie Papacioc.
Poate ar trebui să ne rugăm şi noi mai mult şi mai mulţi Măicuţei Domnului, pentru că fiecare se roagă în inima lui pentru sănătate, fericire, iertarea păcatelor sau izbăvire de vrajmaşi, dar ar trebui să ţinem cont de faptul că rugaciunea în comun străbate într-o clipa cerul şi face adevărate minuni. Să ne rugăm şi să spunem:
„O! Măicuţă Sfântă Te rugam fierbinte Să ne-asculţi de-a pururi Marea rugăminte: Nu lăsa Maicuţă Să pierim pe cale Căci noi suntem fiii Lacrimilor tale!”
Bucură-te, Mireasa, pururea Fecioară!
Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău acoperămant!
(Monica Frăţilă)
