Precum cuvântul poate să rănească, acesta poate să şi aline chinurile
Cuvintele… zi de zi auzim o sumedenie de cuvinte dar, oare, câte ne sunt de folos? Câte sunt spuse din inimă şi nu spuse aşa, fără a ne gândi la importanţa lor?
Puterea cuvântului este uimitoare… Prin Cuvânt a creat Dumnezeu lumea. Cuvântul tău poate avea o influenţă majoră asupra lumii, fără ca măcar să îţi dai tu seama; el poate ucide sau ridica un om. Cuvintele tale, îţi pot aduce osândirea sau binecuvântarea… să privim puţin în trecut şi să ne amintim de poporul care strigă: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27,25).
Sunt convinsă că poporul acela nu ştia ce cere, ce zice. Mă întrebam adesea de ce au strigat toţi acest lucru, de ce nu era nimeni care să se împotrivească… până într-o zi, mai bine zis seara, când la întâlnirea cu tinerii părintele a adus în discuţie acest subiect, făcând comparaţie cu fugitul de la ore. Cred că toţi am trecut prin situaţia următoare: nişte colegi de clasa îi ademenesc pe ceilalţi să fugă de la ora X, dar un coleg mai conştiincios refuza să se alăture mulţimii. Ceilalţi încep să îi aducă diverse argumente care să îl convingă să chiulească, în cele din urmă ajungând chiar să îl insulte dacă nu cedează; din cauza presiunilor, în multe cazuri colegul conştiincios cedează. Prin cuvânt, sabie cu două tăişuri, acel copil a cedat. Asemenea să întâmplat şi cu mulţimea.
Să privim puţin şi la procesul Mântuitorului. În cele ce urmează voi folosi cuvinte din manualul de Noul Testament pentru a aduce o nouă perspectivă a modului în care să desfăşurat procesul:
„Sinedriul de la Ierusalim se întrunea la date stabilite sau în şedinţe excepţionale, dar niciodată în zile de sărbătoare sau Sabat. Sinedriul era aşezat în semicerc şi avea doi grefieri, unul care înregistra voturile în favoarea achitării, iar celălalt, în favoarea condamnării.În cazurile capitale se făcea mai întâi pledoaria pentru achitare, apoi cea pentru condamnare. Persoanelor al căror caz era îndoielnic, li se acordă prezumţia de nevinovăţie, avantajul fiind întotdeauna de partea acuzatului.În acest context al condiţiilor procedurale de judecată, procesul Mântuitorului Iisus Hristos şi sentinţa pronunţată au însemnat mai mult decât o gravă eroare judiciară; a însemnat cea mai nedreaptă judecata din istoria omenirii, dar care a pecetluit însă drama care a mântuit lumea.”
Noi ne-am întors împotriva Cuvântului care ne-a creat, condamnând Viaţa prin propriile noastre cuvinte negândite. Pilat, prin cuvânt L-a judecat, oamenii prin cuvânt L-au rănit cel mai tare pe Mântuitor. Rănile fizice pe care noi I le-am provocat erau ca o adiere de vânt în comparaţie cu furtuna durerii cauzată de cuvintele noastre. O durere fizică trece cu timpul, însă un cuvânt nepotrivit se transformă într-o carnivoră care îţi muşcă zi de zi din suflet, poate pentru întreaga viaţă.
Într-un cuvânt sta condamnarea sau achitarea… noi am ucis Cuvântul prin vorbele noastre.
Precum cuvântul poate să rănească, acesta poate să şi aline chinurile. Să ne întoarcem privirea spre tâlharul de pe cruce. Prin cuvântul Domnului, Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai!” (Luca 23,43) omul acela şi-a găsit viaţă, prin moarte a înviat.
Haideţi să facem un mic test! Pentru o zi să cântărim fiecare cuvânt înainte de a-l rosti iar la sfârşitul zilei să tragem o linie. Multele cuvinte pe care nu le-am rostit poate ne-au salvat sufletul, ne-a salvat de la condamnarea lacrimilor semenului nostru. Cuvântul este o floare albă… haideţi să nu o murdărim cu noroiul gândirii noastre nebuneşti! Dumnezeu să ne ghideze pe drumul acestei vieţi iar gura noastră să nu ne fie spre osândire ci să fie asemeni unei comori nepreţuite, dătătoare de imnuri închinate Celui Fără De Sfârşit!
(Mihaela Gligan)
Laura Stifter
aprilie 5, 2012 @ 4:47 pm
Foarte înţelepte cuvinte ai folosit în articolul tău, Mihaela! 🙂
Îţi doresc o vacanţă minunată şi sărbători fericite! Sfintele Paşti cu bucurii duhovniceşti!
Doamne ajută!
Laura Stifter
aprilie 5, 2012 @ 4:55 pm
Prin doar câteva cuvinte, s-a mântuit şi sutaşul care L-a răstignit pe Domnul Hristos.
Luca23, 43: „Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost”.
Doamne ajută!
mihaela G
aprilie 5, 2012 @ 5:35 pm
Multumesc, draga mea Laura!O vacanta binecuvantate si sarbatori cu bine iti doresc!Frumos verset ai amintit.:)
Boitos
aprilie 6, 2012 @ 8:10 am
Mi-a placut acest articol.Si ca sa mai adaug ceva (ma bag si eu ca musca in lapte): nu stiu exact citatul ,dar in Biblie se spune ca nu ceea ce intra in om il spurca si ceea ce iese.Si eu daca imi aduc aminte era vorba exact despre cuvinte.Din asta am inteles ca nu este f important sa mancam ceva anume, sau sa tinem posturi f aprige, ci ceea ce vorbim, ceea ce facem, cum ajutam, cum ne comportam , acestea sunt mai importante.Degeaba o persoana tine post negru o zi intreaga, sau mananca numai vegetale, daca jigneste, injura, bleastama, si nu are un cuvant bun de incurajare.
Si in anumite ruganciuni se spune : sa pui Doamne paza gurii mele.
mihaela G
aprilie 6, 2012 @ 9:33 am
Draga Simona, nu te bagi ca musca in lapte :).Ma bucur ca ti-a placut.Da, ai dreptate citatul este din Marcu 7, 14.
Danut Belu
noiembrie 8, 2012 @ 11:29 am
Felicitari! Abia astept sa iti citesc cartile draga Mihaela, in special romanul Viata adevarata … Puterea cuvantului rostit are un efect iar puterea cuvantului scris are alt efect… alt dar spun eu … daruind vei dobandii … Problema este daca trecem de la cuvant la fapta. Putem foarte usor sa fim acuzati ca facem teorie sau filosofie crestina … ca nu marturisim prin viata noastra. Pe mine unul, acum ma intereseaza sa-ti citesc articolele, sa-ti vad cartile …. si sa ii multumesc Domnului ca scrii asa placut. Nu te cunosc, nu te cunosteam … fratele Claudiu a pomenit de tine si eu m-am gandit (ca si cititor care a indraznit sa publice o carte de incercari poetice …) ce fain e sa vad ce si cum scrii ca sa ma indragostesc de Ortodoxia Tinerilor si mai mult. Doamne ajuta! Bucurii! Si spor la scris ca si eu scriu …!!!
mihaela G
noiembrie 8, 2012 @ 12:00 pm
Iti multumesc mult, Danut! Sunt surprinsa, nu ma asteptam sa fiu pomenita, sa fie pomenit romanul pe care l-am scris doar cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului si care nu credeam ca va ajunge sa fie cunoscut. Acum o luna era doar un vis frumos, visul de a ajuta cativa oameni interesati sa citeasca acele cuvinte, iar in prezent, acel vis s-a indeplinit datorita unui om, pe care, desi nu l-am cunoscut personal, stiu ca este o persoana deosebita: Claudiu.Prin Claudiu am simtit din nou iubirea lui Dumnezeu care nu m-a parasit niciodata, dar, pe care, de multe ori o trec cu vederea, uitand sa mai privesc spre Viata. Sunt curioasa sa iti citesc cartea si iti doresc multa pace in suflet si spor la scris! Doamne ajuta!
Danut Belu
noiembrie 8, 2012 @ 2:28 pm
Sarut-mainile Miha! Eu credeam ca deja il cunosti face to face pe fratele Claudiu. L-am cunoscut de la Putna noi (adica eu, fratemiu si inca un prieten care am mers atunci in august) si plus acum la Sambata. Ma bucur enorm pentru tine ca publici la o editura de super-calitate … am incercat si eu la Egumenita din Galati insa am fost refuzat, deoarece eu nu scriu asa cum se scrie … scriu mai ciudat, mai crazy… etc. Daca nu te deranjez iti las aici blogul sa te uiti la cateva articole scrise de mine … linkul e acesta danutbelu.blogspot.com . Eu am mai publicat si intro revista din Vrancea de unde sunt, anul trecut. Lasa-mi un mesaj pe e-mail beludanutz@yahoo.com si iti trimit eu cartea prin posta, cadou… Inca n-am facut nicio lansare oficial, am primit prea multe critci si m-am cam descurajat dar am sa vad … nu trebuie sa cadem in extreme noi credincioasii ….. si nu e ok sa fiu ipocrit, am primit si aprecieri… In fine, mai corect e sa vezi tu cartea sa nu te influentez eu negativ de pe acum. Ma bucur ca tu Miha esti smerita si ca nu te grabesti sa publici, e minunata sa lasi totul in voia Bunului Dumnezeu! Sa fii iubita! Bucurii! Multumesc si eu. Maicuta Domnului sa ne ocroteasca!