Precum cuvântul poate să rănească, acesta poate să şi aline chinurile

8

Cuvintele… zi de zi auzim o sumedenie de cuvinte dar, oare, câte ne sunt de folos? Câte sunt spuse din inimă şi nu spuse aşa, fără a ne gândi la importanţa lor?

Puterea cuvântului este uimitoare… Prin Cuvânt a creat Dumnezeu lumea. Cuvântul tău poate avea o influenţă majoră asupra lumii, fără ca măcar să îţi dai tu seama; el poate ucide sau ridica un om. Cuvintele tale, îţi pot aduce osândirea sau binecuvântarea… să privim puţin în trecut şi să ne amintim de poporul care strigă: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27,25).

Sunt convinsă că poporul acela nu ştia ce cere, ce zice. Mă întrebam adesea de ce au strigat toţi acest lucru, de ce nu era nimeni care să se împotrivească… până într-o zi, mai bine zis seara, când la întâlnirea cu tinerii părintele a adus în discuţie acest subiect, făcând comparaţie cu fugitul de la ore. Cred că toţi am trecut prin situaţia următoare: nişte colegi de clasa îi ademenesc pe ceilalţi să fugă de la ora X, dar un coleg mai conştiincios refuza să se alăture mulţimii. Ceilalţi încep să îi aducă diverse argumente care să îl convingă să chiulească, în cele din urmă ajungând chiar să îl insulte dacă nu cedează; din cauza presiunilor, în multe cazuri colegul conştiincios cedează. Prin cuvânt, sabie cu două tăişuri, acel copil a cedat. Asemenea să întâmplat şi cu mulţimea.

Să privim puţin şi la procesul Mântuitorului. În cele ce urmează voi folosi cuvinte din manualul de Noul Testament pentru a aduce o nouă perspectivă a modului în care să desfăşurat procesul:

„Sinedriul de la Ierusalim se întrunea la date stabilite sau în şedinţe excepţionale, dar niciodată în zile de sărbătoare sau Sabat. Sinedriul era aşezat în semicerc şi avea doi grefieri, unul care înregistra voturile în favoarea achitării, iar celălalt, în favoarea condamnării.În cazurile capitale se făcea mai întâi pledoaria pentru achitare, apoi cea pentru condamnare. Persoanelor al căror caz era îndoielnic, li se acordă prezumţia de nevinovăţie, avantajul fiind întotdeauna de partea acuzatului.În acest context al condiţiilor procedurale de judecată, procesul Mântuitorului Iisus Hristos şi sentinţa pronunţată au însemnat mai mult decât o gravă eroare judiciară; a însemnat cea mai nedreaptă judecata din istoria omenirii, dar care a pecetluit însă drama care a mântuit lumea.”

Noi ne-am întors împotriva Cuvântului care ne-a creat, condamnând Viaţa prin propriile noastre cuvinte negândite. Pilat, prin cuvânt L-a judecat, oamenii prin cuvânt L-au rănit cel mai tare pe Mântuitor. Rănile fizice pe care noi I le-am provocat erau ca o adiere de vânt în comparaţie cu furtuna durerii cauzată de cuvintele noastre. O durere fizică trece cu timpul, însă un cuvânt nepotrivit se transformă într-o carnivoră care îţi muşcă zi de zi din suflet, poate pentru întreaga viaţă.

Într-un cuvânt sta condamnarea sau achitarea… noi am ucis Cuvântul prin vorbele noastre.

Precum cuvântul poate să rănească, acesta poate să şi aline chinurile. Să ne întoarcem privirea spre tâlharul de pe cruce. Prin cuvântul Domnului, Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai!” (Luca 23,43) omul acela şi-a găsit viaţă, prin moarte a înviat.

Haideţi să facem un mic test! Pentru o zi să cântărim fiecare cuvânt înainte de a-l rosti iar la sfârşitul zilei să tragem o linie. Multele cuvinte pe care nu le-am rostit poate ne-au salvat sufletul, ne-a salvat de la condamnarea lacrimilor semenului nostru. Cuvântul este o floare albă… haideţi să nu o murdărim cu noroiul gândirii noastre nebuneşti! Dumnezeu să ne ghideze pe drumul acestei vieţi iar gura noastră să nu ne fie spre osândire ci să fie asemeni unei comori nepreţuite, dătătoare de imnuri închinate Celui Fără De Sfârşit!

(Mihaela Gligan)

(Visited 6 times, 1 visits today)