Da, Bunule în inima mea Te voi găsi!
Aşa cum fulgi mici de zăpadă se aşează lin pe pământul tăcut, aşa îmi doresc ca mângâierea Ta să vină lin în inima mea!
Să-ţi mai spun că sufletul meu e tulburat şi că singurul lucru de care mă pot agăţa este o rugăciune simplă care nădăjduieşte iertare? Ai să mă ierţi pentru tot ceea ce am greşit şi pentru ceea ce nu ştiu că am greşit? Te-am pierdut într-o ţară a patimilor, iar acum Te caut ca un copil…
Vreau să-ţi dăruiesc inima mea aşa cum e ea, iar Tu s-o speli, s-o vindeci,s-o împodobeşti cu caldură şi multă iubire, aşa cum binevoieşti. Vreau să-ţi dăruiesc o inimă tristă, pentru că ştiu că lângă Tine, ea va găsi bucuria…
Ce-ai făcut sufletul meu de ai pierdut pe Domnul? Te ascunzi de faţa Domnului, dar El te priveşte cu duioşie pentru că dincolo de păcate, te iubeşte Domnul…şi rău mă doare inima că eu nu ştiu să iubesc pe Mântuitorul meu…
Şi am să mă las în voia Ta, am să rabd, am să plâng, am să cer iertare căci ştiu cât sunt de păcătos…Mai presus de iertare, facă-se voia Ta, să-mi fie mie spre mântuire…
Să nu mă părăseşti, căci mă voi ridica de fiecare data, să mă aştepţi te rog, căci voi veni mereu în Biserica Ta, te rog Bunule, nu mă părăsi căci Te caut cu dor,
Mi-e dor să simt iubirea Ta, ca o raza suavă de lumină, mi-e dor să te caut în inima mea, căci acolo este locul unde Te voi găsi veşnic!
Da, Bunule în inima mea Te voi găsi, Te rog nu mă părăsi, ci aşteaptă-mă că voi veni!
Mariana
februarie 2, 2010 @ 3:35 pm
Mi-a scăpat o lacrimă..sau două…nu mai ştiu. Şoapte ale inimii extraordinare, dintr-un un suflet curat…Mulţumesc!
Vin şi eu cu ceva gânduri şoptite în vers:
( 18 dec. 2009 – tresărind la şoaptele de dor ale dragului Mântuitor…)
Răspuns cu iubire
O, Doamne, mă prăbuşesc
La margine de drum…
Cu inima în zbor spre Tine,
Cu palmele câuş
Pline de lacrimile iubirii…
Te-am iubit, umil, tăcut,
Că n-am ştiut să-Ţi spun
Tot dorul şi tot cântul
Ce de drag murmura în adânc…
Mi-a fost teamă să Te privesc,
Mi-a fost teamă să-Ţi spun cât Te iubesc!
Voiam mai întâi să-mi sfinţesc buzele
Neştiind că însăşi iubirea le sfinţeşte.
Mă iartă că m-am ascuns,
speriat de păcatul ce atârna greu
În tot mersul şi zborul meu…
Acum m-ai găsit şi mi-ai vorbit
Mai dulce ca niciodată,
Mai blând, mai clar, mai cu iubire…
Sau poate inima mea abia acum Te-a auzit
Şi Te-a-nţeles…şi Te-a primit…
Da, Doamne! Vino în sufletul meu!
Vino să-Ţi fac sălaş din flori de gând
Şi cu iubire să-Ţi cânt cel mai drag psalm,
Un nou psalm de de iubire…
( Mariana L. )
Lucia
februarie 2, 2010 @ 6:24 pm
Doamne, cat ma recunosc in „şi rău mă doare inima că eu nu ştiu să iubesc pe Mântuitorul meu…”
si cat as vrea sa ajung la „Vino să-Ţi fac sălaş din flori de gând”…