Da Doamne, am greşit!
Da, Doamne gresesc in fiecare clipa, si uit de binefacerile Tale. Uit in clipa in care gresesc, de invataturile Tale, de blandetea Ta, de glasul Tau… Dar glasul Tau ramane in inima mea pentru ca o inima de pacatos mai pastreaza o raza de lumina chiar si atunci cand este cel mai josnic. Numai Tu stii ce simt si cine sunt eu, ce voi face, ce voi gandi, ce voi spune. Tu imi arati cat de slab sunt in fiecare zi, si cad, cad, cad…si cazut fiind in genunchi indraznesc sa-mi ridic mainile spre rugaciune, caci aceea e singurul lucru ce mi-a mai ramas. Dar rugaciunea e grea in inima mea, iar eu ma simt pustiu.
Doamne cata rabdare ai cu mine? Atata cata am eu cu mine? Doamne cata iubire ai pentru mine? Atata cat am eu pentru aproapele meu? Dar, Doamne cata iertare ai pentru mine?Atata oare, cat iert si eu aproapelui meu? Cum oare am eu pretentia sa cer sa ma asculti, cand eu judec pe aproapele meu si nu am rabdare ascultandu-l? Cum oare am pretentia sa ma iubesti, cand eu in fiecare clipa iti arat ca nu te iubesc? Cum pot crede ca te iubesc, pe Tine, cand eu sunt in stare sa simt manie, suparare pentru aproapele meu? Cum iti pot cere sa ma asculti in rugaciune, cand eu nu-mi ascult parintii?
Da, Doamne eu sunt, si sunt aici tare necajit, si chiar si asa in starea asta eu am nevoie de Tine mai mult ca oricand. Cum voi pune oare inceput bun ? Sa incep de acum? Sa-ti promit? Nu pot…caci firea mea e slaba tare.
Da Doamne, am gresit! Si precum voiesti iarta-ma pe mine!
Cristian Stavriu
octombrie 30, 2009 @ 4:19 pm
Superba rugaciune! Ne ragasim in ea cu totii!
Doamne cat avem nevoie de Tine!
Cristian Stavriu
Angelica
octombrie 31, 2009 @ 5:52 pm
Da Doamne, am gresit… am gresit, dar e absurd sa vorbesc doar la trecut… Da Doamne, gresesc cu nerusinare… si desi tot pun inceput bun vietii mele… e un inceput superficial… fiindca nu m-am schimbat deloc… sunt tot eu, Angelica cea pacatoasa… ce alearga cu disperare la Tine, fiincdca, Da Doamne numai Tu ma poti salva… de mine… si de pacatele mele… pe care numai Tu, sti cat le regret, desi le repet mereu… unele… de unele cu ajutorul Tau… am scapat… Da Doamne, am gresit, gresesc, dar TE IUBESC, inima mea Te vrea partas la viata ei…
Laura
noiembrie 1, 2009 @ 1:32 pm
Gresala e parte din viata mea si Doamne nu pot sa scap de ea…as vrea ca timpul sa treaca mereu mereu sa uit de tot, sa uit cine sunt eu…sa pot ca sa mai ma inasc o data, sa pot sa fiu si eu curata…dar timpul trece incet tacut, si eu ma intorc iar in trecut si gresesc azi si iar ma inchin si ma pierd trist si sunt strain…strain de Tine si de tot as vrea sa pot ca sa ma rog sa pot sa spun ca voi fi pur sa uit gresala sa fiu bun…