Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.
(Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov cap. 1, 26)
Ce crezi ca a vrut sa zica Sfântul Apostol?
(Visited 2 times, 1 visits today)
Claudiu
iulie 7, 2010 @ 1:45 pm
Unul dintre semnele vazute ale credintei noastre in Dumnezeu este vorbirea. In constiinta apropiatilor nostri noi suntem vazuti ca persoane de la care se asteapta altceva, un comportament diferit, surprinzator in bine.
Prin cuvant se vindeca inimile dar tot cuvantul poate aduce multa suferinta.
Un crestin adevarat isi infraneaza gandurile si apoi limba.
g
iulie 9, 2010 @ 6:37 am
„Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea” Ps 33,13
„Zis-am:>” Ps 38,1
„Cel ce voieste sa iubeasca viata si sa vada zile bune sa-si opreasca limba de la rau si buzele sale sa nu graiasca viclesug” 1 Petr 3:10
Doamne ajuta! Va iubesc in Domnul! 😀
Laura-optimista
iulie 9, 2010 @ 11:53 am
Puterea cuvântului
Dumnezeu ne încredinţează, prin cuvintele Sfinţilor Săi, că fiecare dintre noi este responsabil în faţa lui Hristos nu doar pentru faptele şi gândurile sale, ci şi pentru fiecare cuvânt, pe care-l rosteşte. În acest sens, Mântuitorul Însuşi ne-a poruncit să-L mărturisim în faţa oamenilor, fără a ne ruşina de El(cf. Matei10,32), iar „Apostolul neamurilor”, arătând importanţa mărturisirii credinţei prin cuvânt, le-a scris creştinilor din Roma: „…de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul(…) te vei mântui, căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire”(Romani10,9-10). Fiind hulit şi tăgăduit de către adversarii credinţei şi ai adevărului, Domnul Iisus Hristos a evidenţiat faptul că „pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii”.
Să ne ajute Dumnezeu să-L slăvim prin faptele şi prin cuvintele noastre, pentru a ne putea bucura în veci de comuniunea cu El, amin!
Laura-optimista
iulie 9, 2010 @ 11:56 am
Nelămurire…
De ce oare nu s-a afişat comentariul meu în lista cu ultimele comentarii? 🙂
Laura-optimista
iulie 9, 2010 @ 8:44 pm
Ceva interesant
Cred că, pentru această temă de discuţie, foarte potrivit este dicţionarul „vicleano-român” de pe site. 🙂
RDF
iulie 10, 2010 @ 6:33 pm
Sa nu uitam ca sabia raneste trupul,…dar ascutisul limbii taie dureros sufletul…Sa fim atentu cum ne purtam in lume si cum ne purtam in Biserica,…atunci cand suntem cu Hristos…De ce sa nu tacem pentru El? De ce sa nu luam seama la faptul ca El vrea sa revarse har asupra noastra iar noi Il alungam cu viclesug vorbit de limba vicleana??? Aici e foarte potrivita cartea „Barfa(clevetirea) si urmarile ei” de pr.Dragos Buta.
bejan sergiu
februarie 19, 2016 @ 10:20 am
ADEVARAT VOM DA SOCOTEALA DE TOATE VORBELE DESARTE PE CARE LE SPUNEM FARA ROST