Dacă ai şti că un cerşetor câştigă până la 5000 de lei lunar, i-aţi mai da bani?

78

imag000

De câteva luni în capitală se desfăşoară o campanie anticreştină împotriva cerşetorilor care vrea să ne-nveţe şi să ne-ncurajeze să nu mai dăm bani la cei de pe stradă. Citând îndemnul campaniei de pe panourile campaniei se observă repede  nu numai că nu e fair-play dar chiar şi dezinformează, urmărindu-şi scopul cu orice mijloace:

„Dacă ai şti că un cerşetor câştigă până la 5000 de lei lunar, i-aţi mai da bani?”

Răutatea afişului vine în primul rând din faptul că nu toţi cerşetorii câştigă 5000 de lei lunar, ci doar foarte puţini, o mică parte dintre ei care sunt puşi de alţii pentru a cerşi. Sunt foarte mulţi oameni săraci pe străzi care dorm în frig, care n-au cu ce se îmbrăca, care n-au ce mânca şi nici măcar apă de băut. Vă pot da mărturie că ştiu copii şi oameni necăjiţi pe care i-am găsit la 11-12 noaptea în stradă la sub zero grade, care stăteau şi îngheţau, fără să facă nimic. La ora aceea târzie, nu cerşeau că n-aveau cui, ci erau trişti şi resemnaţi…

Afişul ne-ndeamă să nu mai dăm bani nimănui, dar totuşi nu dă nici o soluţie. Nu spune: „nu mai daţi bani cerşetorilor ci daţi bani caselor de copii unde vor fi aduşi cei de pe stradă”. Nu! Ci doar ne atenţionează să nu dăm. Bun, şi ce am rezolvat? O să fie câteva zeci de cerşetori care câştigau 5000 de ron care n-o să mai câştige, şi pe ceilalţi, câteva mii de oameni fără casă şi fără familie, oameni care trăiesc în mizerie la colţul străzii, cum îi ajutăm ?

Îi ştiu pe aurolacii de la Gara de Nord care dorm în canalizări, şi care sunt evitaţi de toată lumea, şi care abia au o bucată de pâine, care se bucură când le duci o sticlă cu apă sau o pâine, cum oare să nu-i ajut?

Dacă acele afişe erau cu adevarat bine intenţionate, ofereau şi alternativa. Nu este nevoie să fac milostenie neaparat în bani. Pot să dau şi o haină  din şifonierul meu plin cu îmbrăcăminte, pot să dau un pacheţel de mâncare din frigiderul meu în care s-au stricat atâtea şi-atâtea alimente. Pot măcar să spun o vorba bună cerşetorului care-mi întinde mâna. Pot să mă rog lui Dumnezeu să aibe grija de sufletul lui. Milostenia nu se face cu bani, ci cu sufletul în primul rând. Orice am da unui nevoiaş, să dăm ca unui frate al nostru mai mic intru Hristos.

Ştiu şi eu un cerşetor care zilnic cere la un semafor şi îşi schimbă mereu hainele ca să arate sărac şi amărât, şi deşi i-am dat de câteva ori câte un bănuţ, odată am hotărât să nu-i mai dau. În momentul în care el mi-a cerut, eu am întors capul, şi am simţit o mică mustrare în inimă, am simţit că nu e bine ce fac, am simţit că-l supăr pe Dumnezeu. A trecut şi asta…

După asta, în altă zi vine un alt cerşetor la mine şi-mi cere ceva, iar eu care de obicei le dădeam ce aveam, m-am blocat şi am început să mă gândesc dacă să-i dau sau nu, dacă vrea să facă bani sau chiar are nevoie. De atunci mi s-a mai întâmplat să întâlnesc şi alţi oameni necăjiţi şi să-ncep să-i judec înainte de a le da. Eu nu făceam aşa înainte, dar de când l-am judecat pe cel ce-şi schimba hainele, m-am schimbat şi eu.

Mi-am dat seama că am intrat în capcana diavolului, am început să-i judec şi să-i analizez. Am uitat că Domnul Hristos îmi spune să nu judec pe nimeni şi tot El îmi spune: „Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.” Am început să nu-i mai ajut, am uitat că eu am de toate, că nu-mi lipseşte nimic, că am toate mofturile, că Dumnezeu îmi ajută în tot ce vreau, că nu-şi întoarce faţa de la Mine. că nu-mi reproşează că mi-a dat şi ieri, că nu-mi spune că ce cer eu e moft ci se milostiveşte şi-mi dă.

Nu-mi lipseşte nimic şi mereu dacă am nevoie de ceva găsesc ajutor la părinţi sau la prieteni, mereu Dumnezeu găseşte cum să-mi ajute prin oameni, nu am rămas niciodată cu mâna întinsă la rugăciune, ci mereu am primit.

Cum să am curajul ca eu să nu dau celor ce îmi cer? Cum să nu dau celor săraci când Domnul Hristos a zis că atunci când dăm cuiva ceva îi dăm chiar Lui. Cum să nu-i dau lui Hristos când Hristos îmi dă mereu totul?

Ajută-ne Doamne să dăm cu inimă bună, căci atunci când facem milostenie ne facem în primul rând nouă bine, devenim noi mai puţin egoişti, mai iubitori, mai aproape de Dumnezeu şi abia apoi facem bine celui ce îi dăm.

Nu vă întoarceţi faţa de la nimeni! ca nu cumva să vă întoarceţi faţa de la Dumnezeu.

(Claudiu)

(Visited 58 times, 1 visits today)