Dacă există Dumnezeu de ce nu L-a văzut nimeni niciodată?
Întrebarea este una capcană dar are ca menire să deschidă o dezbatere mereu actuală: dacă Dumnezeu există de ce El nu mi se arată? de ce nu-L pot vedea? Deşi eu ştiu că mă ajută şi este mereu lângă mine, deşi îl simt cum intervine de multe ori pe zi în viaţa mea, totuşi nu-L văd. Au fost vremuri când mulţi oameni L-au văzut pe Dumnezeu şi au vorbit cu El.
La început Adam şi Eva vorbeau cu Dumnezeu faţă către faţă aşa cum vorbim noi cu cei dragi ai noştri, şi se bucurau de prezenţa Lui permanent. Dar fiind ei ispitiţi de diavol au căzut în plasa mândriei, gândind că vor fi ca Dumnezeu dacă vor mânca din pomul binelui şi al răului. Dumnezeu îi avertizase dinainte că dacă vor gusta din acel pom vor muri. Imediat ce au păcătuit iată ce s-a întâmplat:
„De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: „Adame, unde eşti?” Răspuns-a acesta: „Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns”. Şi i-a zis Dumnezeu: „Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?” „
Adam şi Eva au cunoscut că erau goi, şi-au pierdut inocenţa pe care o aveau de la început, şi au început să perceapă instinctul sexual. Din acest moment Adam şi Eva au intrat în cercul vicios al morţii, al coruptibilităţii, al degradării. Şi-au pierdut veşnicia vârstei, începând uşor uşor să îmbătrânească.
Este foarte important să sesizăm atitudinea celor doi imediat ce au greşit: „s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu”. Neascultarea lor şi păcatul săvârşit au început să-i îndepărteze de Dumnezeu. Au fost izgoniţi din rai şi au primit pedeapsa care urma să-i înveţe calea înapoi spre comuniunea cu Dumnezeu.
Aceasta a fost prima etapă, când omul îl vedea pe Dumnezeu faţă către faţă, şi vorbea cu El fără niciun impediment.
După căderea în păcat începe a doua etapă, Dumnezeu li se arată oamenilor mult mai rar, şi doar unora, prin diferite chipuri. Din acest moment Dumnezeu începe să se descopere omului căzut în mod treptat, din ce în ce mai evident, dar mereu apelând la libertatea noastră. De atunci şi până astăzi Dumnezeu nu S-a impus descoperindu-Se oamenilor cu forţa, peste voia lor, ci S-a arătat celor cu inima curata, care-şi doreau acest lucru.
Aşa se face că Avraam l-a primit pe Dumnezeu la stejarul din Mamvri în chipul celor trei îngeri, lui Iacov i s-a arătat Dumnezeu prin chipul unei scări care urca până la cer, lui Moise prin rugul aprins. Mulţi prooroci din perioada Vechiului Testament au vorbit cu Dumnezeu, auzindu-i doar vocea, primind porunci şi sfaturi pentru a îndruma poporul lui Israel.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune foarte frumos că noi n-am fi avut nevoie de Sfintele Scripturi dacă nu cădeam în păcat, pentru că vorbeam cu El faţă către faţă, iar poruncile Sale s-ar fi întipărit pe tablele de carne ale inimiilor noastre. Căzând în păcat Dumnezeu a dat tablele legii lui Moise ca să îndrume poporul şi să-l ferească de fărădelegi, prezenţa Lui fiind înlocuită de cuvânt. Depărtându-ne prin greşeli de Dumnezeu, El ne vorbeşte prin scripturi, ca şi cum ar trimite o scrisoare unui prieten îndepărtat.
În anii Vechiului Testament, Dumnezeu este văzut de oameni prin minunile mari pe care le făcea cu poporul Israel, prin proorocii pe care-i trimitea, prin cuvintele lor înalte şi prin trăirea lor aleasă. Acum Domnul se face văzut ca un Dumnezeu drept care pedepseşte fărădelegea şi care-şi ocroteşte poporul de păcatele foarte mari ale popoarelor păgâne, Creatorul întregii lumi şi Unicul şi singurul Dumnezeu adevărat între toţi dumnezeii auziti de lume. Această etapă era un pregătitoare pentru un moment culminant: venirea lui Mesia, alesul lui Dumnezeu, care era aşteptat de toţi evreii cu mare interes. De aici începe etapa a treia.
Totul a culminat cu întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara. Iisus Hristos, om şi Dumnezeu adevărat, a fost şi este pentru umanitate până acest moment, modul cel mai clar în care Dumnezeu S-a descoperit lumii. În perioada Noului Testament oamenii L-au văzut pe Dumnezeu mergând printre ei, făcând minuni mari, vorbindu-le cu o putere şi cu o înţelepciune pe care n-a mai avut-o nimeni niciodată. Dumnezeu a locuit printre oameni 33 de ani. Unii L-au cunoscut ca Dumnezeu, alţii doar ca un mare profet, iar alţii doar ca un simplu om. Hristos nu S-a impus nimănui aşa cum este El defapt, ci a lăsat la îndemâna fiecăruia să-l perceapă după inima lor. Hristos L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu în Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.
Da! Au fost oameni care L-au văzut pe Dumnezeu, care L-au atins, care L-au luat in braţe de bucurie, care au vorbit cu El, oameni care i-au cerut ajutorul, care s-au plâns lui de neajunsurile vieţii. Ce s-a întâmplat în Israel în acei 3 ani în care Mântuitorul Hristos a propovăduit împărăţia cerurilor, nu s-a mai întâmplat niciunde şi nicicând în lume. Dumnezeu s-a făcut asemenea nouă ca să putem să-L percepem mai uşor şi ca să ne arate că este solidar cu nevoile noastre, simţind toate neajunsurile vieţii omeneşti chiar în trupul Său luat din Fecioara Maria. El a dus o viaţă fără păcat fiind mereu în comuniune cu Tatăl, dându-şi chiar viaţa pentru mântuirea noastră pe cruce.
A patra etapă în vederea şi perceperea lui Dumnezeu este arătatea lui Hristos oamenilor după învierea Sa din morţi. Trupul Lui nu mai era unul material plin de stricăciune, atârnat spre nevoile primare: foame, sete, somn, căldură, etc, ci era un trup pnevmatizat, un trup plin de Duhul Sfânt, un trup care se hrănea din harului Sfintei Treimi şi nu mai avea nevoie de nimic.
Cu acest trup S-a arătat Hristos apostolilor şi femeilor mironosiţe. Hristos cel înviat arată altfel decât Hristos cel înainte de moarte. Hristos cel Înviat era plin de lumină acaparându-i pe toţi cei din jur cu energiile sale dumnezeieşti.
Toate arătările lui Dumnezeu pe pământ au fost consfinţite de libertatea omului, El neimpunându-se niciodată.
În ultima etapă, cea de-a cinicea, când va veni sfârşitul lumii şi când toţi vom veni la judecată, Dumnezeu se va face văzut tuturor în mod deplin, ca fiind Creatorul şi Judecătorul lumii. Chiar şi cei păcătoşi care pe pământ au ales să nu-L cunoască şi să nu intre în relaţie cu El, sau chiar să-i nege existenţa, atunci stând faţă către faţă, vor fi copleşiţi de prezenţa Lui, şi vor cunoaşte imediat Adevărul. Atunci întreaga lume va înţelege tot ce s-a întâmplat şi-l vor mărturisi pe Dumnezeu aşa cum trebuiau s-o facă pe pământ.
Oamenii l-au văzut pe Dumnezeu şi încă pot să-l vadă şi astăzi, numai că El se arată doar celor curaţi şi smeriţi cu inima:
„Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.
Acum două mii de ani lumea era păgâna iar astăzi sunt sute de mii de biserici închinate lui Dumnezeu în toată lumea. Cei care au construit aceste biserici mărturisesc prin asta că L-au văzut pe Hristos, sau i-au simţit prezenţa foarte puternic în viaţa lor.
Şi tu poţi să-l vezi pe Dumnezeu, dar El se arată doar celor fără de păcat, celor care iubesc şi se lasă iubiţi. Sfântul Antonie cel Mare a vorbit cu Hristos aşa cum vorbeşti cu un prieten, dar viaţa lui era una îngerească…
Sfântului Nicolae i s-a arătat în temniţă Hristos şi Maica Domnului ca să-l întărească în propovăduirea dreptei credinţe la Sinodul I ecumenic.
Sfântului Apostol Pavel i s-a arătat Hristos din cer deşi el nu-l văzuse niciodată.
Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan L-a văzut pe Hristos de-a dreapta Tatălui în Sfânta Treime când s-au deschis cerurile .
Sfinţii mereu L-au văzut pe Dumnezeu…
De ce nu se lasă Dumnezeu văzut păcătoşilor? Ca să-i încurajeze să iasă din boala lor, ca să conştientizeze că a-L vedea pe Dumnezeu e lucru mare şi înfricoşător, şi foarte de dorit… şi nu ceva mereu la îndemână. Noi oamenii mereu am fost atraşi să obţinem cu usurinta ceea ce nu putem ajunge.
Ştiind că e greu să ajungi a-L vedea pe Dumnezeu, cu siguranţă unii se vor încumeta a urca drumul anevoios al luptei cu patimile.
(Claudiu)
Vasile
iulie 31, 2010 @ 11:36 am
Un articol exceptional; totusi titlul mi se pare putin cam nepotrivit, cand stim ca Domnul Iisus S-a aratat sfintilor Sai chiar si acum in ultima vreme, cum este Sfantul Siluan Athonitul.
Un articol minunat, ca toate cele scrise de autor.
Doamne ajuta !
Veronica
iulie 31, 2010 @ 8:53 pm
Doamne ajuta-ne sa meritam raiul, ca sa Te putem vedea, o vesnicie! Amin!!!
Filofteia
august 1, 2010 @ 10:27 am
Frumos articol,felicitari!
Eu sunt genul de om care nu crede pana nu are dovezi dar totusi in Dumnezeu cred pentru ca cu toate ca nu L-am vazut,I-am simtit de foarte multe ori prezenta(care pt mine au fost dovezile existentei Lui).L-am simtit la Biserica prin intermediul moastelor sfintilor,prin ajutorul pe care mi l-a dat.Eu am fost operata acum cativa ani,iar medicul mi-a zis ca nu mai scap.Mama a chemat preotul sa ma impartaseasca iar Dansul pe langa asta mi-a tinut si un fel de slujba la spital,cine se pricepe mai bine poate stie mai bine ce fel de slujba mi-a tinut.Ei bine,dupa ce a plecat,cam adoua zi eu m-am dat jos din pat si sunt vie,sunt ceea ce sunt azi.Alteori I-am simtit prezenta la scoala,cand am de dat vreo teza mereu imi iau o iconita cu mine si o tin in penar…apoi iau note mari si chiar daca am examen,parca nu am emotii si dupa ce imi scot iconita si o pun in penar pe banca langa mine,imi vin ideile si tot ce am invatat imi amintesc…de multe ori ma uit la colegi care au emotii si uita tot,eu insa imi amintesc.Cand sunt suparata,daca ii cer ajutorul lui Dumnezeu,am o senzatie ciudata dar placuta si apoi El ma ajuta.
Daniel
august 1, 2010 @ 11:35 am
Frumos articol si bine documentat dpdv teologic. Pana acum cred ca mi-au placut toate articolele scrise de Claudiu.
GABRIEL resurection
decembrie 17, 2010 @ 9:23 pm
Universul ma incurca si nu pot gandii macar ca exista ceasul fara ceasornicar( voltaire) pe Dumnezeu in fiinta nu l a vazut nimeni este infricosator,chiar si ingerii,nicioadata nu s au aratat in slava lor de ingeri ci au luat forma umana,MOISE a indraznit sa l intrebe pe IAHVE, ca vrea sa l vada, atunci Dumnezeu i a spus sa se intoarca cu spatele si l va atinge cu mana pe umar,pt ca daca l ar vedea ar murii,cum putem sa cerem sa l vedem pe Dumnezeu cel neancaput de ceruri,pe munte moise doar a vorbit insa nu a vazut nici o fata ,in rai adam si eca nu l au vazut pe dumnezeu in fiinta sa,in schimb era CUVANTUL,cu care discutau fata catre fata
GABRIEL resurection
decembrie 25, 2010 @ 2:04 pm
CRACIUN FERICIT SI BUCURIE SFANTA DOAMNE AJUTA
Miruna
februarie 15, 2011 @ 1:50 pm
Nici Iubirea nu poate fi vazuta, ci doar simtita. Nu o vezi, nu o auzi, ci o simti. Nu cu ochii, nu cu palmele, nu cu urechile, nici cu mintea. Cu inima.
"Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu".(Matei 5,8)
GABRIEL resurection
februarie 23, 2011 @ 10:17 am
MARIA AI UN SIMTAMANT FOARTE BUN, sa facem focul
maria
martie 6, 2011 @ 4:20 pm
claudiu mai pune iar de-un foc divin… :-))
Andrei D
martie 6, 2011 @ 4:57 pm
Dumnezeu nu o sa vina niciodata sa iti dea o carte de vizita cu date de contact si eventual un Blog. Cu toate astea, cine are ochi sa vada il poate recunoaste in jurul sau prin creatia Sa.
Asa cum il poti cunoaste pe Rembrand in anumite picturi, pe Da-vinci in concepte si schite sau pe Mozzart in uverturile sale, asa poti sa il vezi pe Creator in creatia sa… care este peste tot. De la micro particulele cuantice la superclusterii gigantici ai Universului, de la bacterie la Elefant, totul, absolut totul, are un sens si o menire, o logica de a fi si o forma desavarsita.
Iar pentru cine nu Il intelege prin creatie, poate sa Il vada prin intermediul oamenilor de langa noi.
andrei alex
mai 11, 2011 @ 9:23 am
"Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut" Ioan 20,29
Simi
mai 11, 2011 @ 11:26 am
Sa ma iertati, dar intrebarea asta si-o pun numai ateii.Nu fac referire la alte religii ca sunt apropare sigura sa aia nu isi pun astfel de intrebari.Dumnezeu e peste toti si in toate.In soarele ce rasare dimineata si are grija sa alunge norii, in ploaia ce vine si ne racoareste, in mama de langa noi, in tata, in frati si surori, in sotii nostrii si in copii.Oare nu si ei s-au botezat si au luat trupul si sangele lui Hristos?
Si daca tot vreti sa Il vedeti pe Dumnezeu, mergeti intr-o biserica si daca aveti norocul sa fiti si singuri acolo, o sa surprindeti o multime de ochi care va vor urmari, si o sa simtiti ca biserica e plina .Si ridicati-va capul catre icoana Mantuitorului ca sa il vedeti sa ii vorbiti ca e acolo; ca nu il vedem noi e problema noastra ca poate nu suntem vrednici.
Cineva zicea ca asa trebuie sa ne rugam ca si cum l-am vedea pe Dumnezeu in scaunul de domnie si stam in fata tronului si ii multumim, apoi il rugam sa ne ierte pacatele si apoi ii cerem ceva.
Daniel
mai 11, 2011 @ 4:23 pm
@Simi
Este o intrebare normala pentru orice om rational. Adica sunt lucruri care nu se vad dar stii ca exista prin calcul metmatic, il simti, cum e gravitatia de de exemplu, razele x si asa mai departe.
Ori d-zeu nu poate fi nici vazut si nici simtit. Unii spun ca l-au vazut, pentru unii e greu de crezut ca au existat oameni acum mii de ani care au scris ca l-au simtit, serios ? Pai sunt multi care l-au simtit pe Allah sau pe Marte, sau pe zeus, sau altii mii si mii de zei.
Dan
mai 11, 2011 @ 7:00 pm
Tocmai aici este problema ca Dumnezeu poate fi simtit si este simtit de toti cei care cred in El…altfel oamenii nu ar mai avea fundamente de a crede…cel putin cand sunt pusi la incercarea de a se lepada de credinta (mucenicii). Prin rugaciune omul il simte permanent pe Dumnezeu la fel cum toata lumea simte gravitatia. Dar ca sa te rogi si sa-L simti pe Dumnezeu trebuie mai intai sa crezi iar credinta este un act de vointa…smerita. Daca nu-ti exerciti vointa, Dumnezeu nu se instaleaza cu boncancii in sufletul tau doar ca sa-L simti tu. Sta finut/smerit si bate la usa.
Deci problematizarea simtirii lui Dumnezeu este ridicata cu pertinenta pana la un punct. Insa de la un anumit punct incolo devine impertinenta sa crezi ca oamenii l-au simtit si vazut pe Dumnezeu doar acum mii de ani.
Adica insinuezi ca oamenii de astazi cred in virtutea faptului ca altii de mai inainte au crezut/vazut/simtit pe Dumnezeu. Nu Daniel, oamenii cred pentru ca simt cum Dumnezeu este cel putin la fel de prezent astazi ca si acum mii de ani.
Si draga Daniel, aici nu vorbim de zei ci de Dumnezeu. Nici noi nu credem in zei. Oamenii simt multe, spre exemplu ateii simt ca nu simt nimic supranatural, dar asta nu inseamna ca acea simtire este veridica…la fel ca si simtirea lui Marte, Zeus si tot noianul lor.
Trebuie sa verificam si daca ceea ce simtim este o realitate sau doar un fals.
Dar cum verifici? Ce-ti trebuie ca sa verifici asta? Nu lipseste nimic din ecuatie?
Daniel
mai 11, 2011 @ 7:13 pm
@Dan
Pai unii simt ca-l simt pe allah, sau pe buddha, sau Marte etc. Eu pe care sa cred. Pe niciunul , adica e un fel de placebo, vrei sa crezi ca exista "ceva", crezi continuu ca exista si incepi sa-l simti, exact cum simt copiii ca exista Mos Craciun. Intr-un final creierul e obligat sa iti creeze ceea ce tu tot vrei sa crezi ca exista. Asa ajunge sa existe (bineinteles doar in mintea ta).
Intr-un experiment banal oricine poate intelege autosugestia. Repetati de o mie de ori "mi-e sete" si chiar va va fi sete chiar daca ati baut un butoi de apa mai devreme. Creierul face cum i-ati cerut. Iti poate crea orice, senzatii, amintiri chiar si zei.
Daniel
mai 11, 2011 @ 7:21 pm
@Dan
Asa ca mai aveai intrebari la sfarsit. Suntem intr-un punct mort. Lipsesc dovezile. Sunt multi care sustin ca l-au simtit pe allah, budha sau d-zeu. Eu nu am um sa dovedesc ca nu este asa cum nici ei nu au cum. Cum au dovedit sfintii Pavel, Nicolae, Ioan Gura de aur si alti sfinti ca l-au vazut pe d-zeu. Nu aveau cum dar nici eu nu am cum sa dovedesc contrariul.
De aia suntem intr-un punct mort, al afirmatiilor ce nu pot fi dovedite. Pai atunci (fara suparare va rog) pot face niste afirmatii care nu pot fi dovedite.
Se făcea că jucam şah cu calculatorul. Deodată unul dintre caii mei a prins viaţă, a zburat pe geam şi nu l-am mai văzut. Din cauza asta am pierdut jocul. Să-mi demonstreze cineva că mint. Poate să arate că mint? Dacă nu poate atunci înseamnă că spun adevărul.
Dumnezeul creştin a fost creat la rândul lui de un dumnezeu şi mai mare şi mai transcendent numit "Gigel de la Mihai Bravu". Eşecul în a demonstra că afirmaţia mea e falsă rezultă în adevărul ei.
Simi
mai 12, 2011 @ 6:05 am
@Daniel
E treaba lor ce au simtit unii sau ce simt.Nu am treaba nici cu Allah nici cu Budha nici cu alte religii.Ce crede fiecare e problema fiecaruia.Si sincer mi-ar placea sa intru intr-o moschee sa vad constructia si frumusetea ei dar…. e goala.Cred ca l-as vedea pe Dumnezeu numai in oamenii de acolo sau chiar in constructia propriuzisa, pt ca daca nu ar fi fost El nimic nu ar fi existat.
Dovezi? Cate doriti … numai sa vreti sa cititi Biblia si alte carti ale sfintilor.Cum putem sa cerem dovezi acuma cand Fiul lui Dumnezeu s-a nascut in urma cu 2000 de ani si cand nume de imparati si de regi, si carti despre ei au fost date uitarii si inca numele lui Dumnezeu exista atat de viu printre noi.Numele lui nu va disparea niciodata.Cred ca atata timp cat va exista cineva pe pamant care crede cu adevarat(sincer si sigur) in El, lumea va mai exista.
Da, copii stiu ca exista Mos Craciun pana sunt mici.Dar spune-mi care dintre oamenii mari (adica nu copii) mai cred in Mos Craciun? Ei, asa e si cu credinta si Dumnezeu, la inceput de drum e firesc sa iti pui intrebari, dar pe urma?Ce faci, stagnezi in acel loc, inchipuindu-ti ca exista un mos craciun sau allah sau budha sau alti zei.
Si inca ceva e tare ciudat sa vorbesti despre existenta lui Dumnezeu atat timp cat e printre noi, nu de alta.. dar poate sa va infuria si chiar ne va atata prezenta lui destul de dur.Si stiti de ce, ca prea se intreba multa lume de prezenta Lui in viata noastra.
Cred ca v-am mai spus ca avem un Episcop minunat, poate si pt. faptul ca e in varsta, si cand ne-a tinut predica ne-a spus o data : ca nu el vorbeste de la el ci Dumnezeu vorbeste prin el.
Daniel, sincer iti doresc sa ti se descopere Dumezeu in viata asta, pe pamant si intr-un mod placut ;si sa nu fi ca Toma necredinciosul.
caietescu
septembrie 14, 2012 @ 11:19 pm
Nu crede nimeni ca geneza nu ar trebui citita ad literam deoarece este un simplu mit al creatiei, unul contradictoriu dar totusi un mit al creatiei cu nimic mai special decat descrierile din Epopeea lui Ghilgames? Oare amanuntul cu Noe si potopul e citit la fel? Toata lumea a fost inundata pentru ca oamenii erau pacatosi? Daca da, cum sa impaca treaba asta cu Dumnezeul iubitor si atoateiertator? Doar o anumita zona a fost inundata, Orientul Apropiat? In acest caz de ce mai era nevoie ca Noe sa adune animale pe arca? In regiunile neinundate nu s-ar fi aflat diverse vietuitoare? Care-i faza cu Noele sumerian? E cumva inspiratia autorilor biblici? Si ce femeie a intalnit Cain in tinutul Nod daca Eva e prima femeie? E mai credibila viziunea astronomica din geneza biblica decat soarele vazut ca metal incandescent de catre ionianul Anaxagoras? Se poate obiecta ca filosoful ionian era pagan, dar ideea sa cu soarele-bila de foc e bizar de precisa, ceea ce nu prea se poate spune despre evenimentele din cele sase zile divine.
Sorin
septembrie 15, 2012 @ 6:52 am
Sfinții Părinți ne învață clar că ce e scris la Geneză trebuie citit ad literam.
Claudiu Balan
septembrie 15, 2012 @ 7:53 am
Salut Caiețescu,
În Tradiția Bisericii Ortodoxe cele scrise în carte Facerii nu sunt nicidecum un mit ci o realitate a creării Universului de către Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nyssa, Origen și alți sfinți ai Bisericii au tâlcuit în detaliu fiecare verset din pasajul dedicat facerii lumii din Sfânta Scriptură.
Astăzi poți citi scrierile Părintelui Serafim Rose, a ingineruluI Gheorghe Sandu (Ieromonahul Grigorie), ale lui Jean Kovalevsky și a multor altora care comentează referatul facerii.
Cuvintele Sfintei Scripturi sunt insuflate de Dumnezeu și din fiecare pagină a ei iese la iveală Adevărul, care este chiar Iisus Hristos. Scriptura nu minte și nu proliferează mituri sau povești, ci mărturisește Adevărul, îl mărturisește pe Hristos, și pe Dumnezeu Cel în Treime slăvit.
Sfinții Părinți mereu ne spun că pentru a înțelege Vechiul Testament cheia este Iisus Hristos. Nu vom înțelege mesajului Vechiului Testament decât prin raportarea la Cel prin Care și în Care se împlinesc toate: Hristos, Dumnezeul nostru.
Întrebările pe care ți le pui sunt pertinente și mi-aș dori să aflu și eu mai multe răspunsuri.
Totuși ar fi bine să studiem înainte de a ne da cu părerea și de a arunca în derizoriu Sfânta Scriptura, interpretând-o după mintea noastră plină de egoism și mizerii.
Duhul Sfânt este Singurul care ne poate lumina să înțelegem mesajul Sfintei Scripturi. Fără El, orice exegeză biblică ocolește esența mesajului.
caietescu
septembrie 15, 2012 @ 10:01 am
@Claudiu:Sincer, nu prea inteleg ideea postarii tale, nu mi-o lua in nume de rau dar s-ar spune ca indoiala incolteste in mintea ta daca ai zis ca ai dori sa afli mai multe raspunsuri dupa ce ai sustinut realitatea Facerii, deci lectura ei ad literam si ai insiruit o serie de exegeti biblici. Apoi folosesti ceea ce se numeste argumentul circular in care demonstratia este deja afirmata in una din premise: trebuie citita Sfanta Scriptura pentru a cunoaste Adevarul, dar nu putem intelege Scripturile daca nu ne raportam la Adevar; daca nu avem credinta mintea e plina de mizerii si egoism. Daca vrei sa afli mai multe raspunsuri, poate ca ar trebui sa citesti si altceva in afara exegezei biblice. Problema ramane: daca Facerea sau si alte parti contin de fapt mituri? La urma urmei nu este deloc absurd sa presupunem ca vechii evrei sa fi fost influentati de culturile cu care se invecinau, ca asiro-babilonienii, pentru ca similitudini intre versiunile potopului, de exemplu, se cunosc. Oricum, exista contradictii chiar si in primul capitol al genezei si daca e vorba de mitologie, atunci nu-i nimic special fata de oricare alt mit al creatiei.
Leonard
septembrie 15, 2012 @ 8:03 pm
Domnule Caietescu, nu stiu daca tu chiar esti interesat de Adevar, sau doar cauti sa-ti afirmi convingerile, din nu stiu ce motive, fie pentru faptul ca esti un militant activist, fie ca doresti dezbateri (acest site nu este pentru dezbateri, daca doresti acest lucru sunt forum-uri speciale pt. asa ceva, insa nu iti recomand; este doar o pierdere de timp). Daca totusi esti interesat de Adevar, incearca totusi sa citesti cartile recomandate de Claudiu. Poate o sa gasesti raspunsuri la multe intrebari, si doar la cele pe care ti le-ai pus acum. Doamne ajuta sa-ti fie de folos!
Eu sunt un nestiutor (sunt alti teologi si creationisti care ar putea sa-ti raspunda mai bine), insa o sa incerc sa iti raspund la intrebari:
In primul rand, as dori sa stii ca intr-adevar, caile lui Dumnezeu nu sunt caile noastre. Noi incercam sa-l intelegem pe Dumnezeu prin intelegerea noastra limitata insa intelepciunea lui Dumnezeu nu poate fi cuprinsa de nicio minte. Noi ne revoltam ca „de ce Dumnezeu a facut asa, si asa”, dar la urma intelegem ca daca nu ar fi facut asa ar fi fost mult mai rau pentru noi. Eu cred ca tocmai pentru ca Dumnezeu este iubitor si atoateiertator, Dumnezeu a pedepsit atunci lumea astfel (pt ca sa nu o pedepseasca mai rau, mai tarziu). Dumnezeu este cum ai zis, dar este si just. Lumea trebuia pedepsita. Aminteste-ti, dupa potop, au mai fost pedepsite doua cetati, tot pentru pacatele lor (Sodoma si Gomora). De ce ar fi spus Mantuitorul „mai uşor va fi în ziua judecăţii pentru pământul Sodomei şi al Gomorei decât pentru cetatea aceea”, daca toti oamenii din Sodoma si Gomora ar merita iadul. Eu cred ca, prin aceasta pedeapsa pamanteasca, unii din acei cetateni ai Sodomei si Gomorei au fost salvati. Asa vad eu. Ar putea fi altfel… Un teolog ti-ar putea raspunde mai bine decat mine.
Nu vad nicio problema cu viziunea astronomica a soarelui din primile sase zile ale creatiei si nu vad nicio contradictie in Geneza.
Cat despre scrierile „inspirate”, parerea mea e ca toate scrierile sunt inspirate dintr-un fapt real: si anume potopul de pe timpul lui Noe.
Iar datarile istorice ale scrierilor, ele sunt relative: sunt datate, doar copiile cele mai vechi existente ale originalelelor.
Cu privire la faptul ca iti pui intrebarea ca ce femeie a intalnit Cain in tinutul Nod, demonstreaza ca nu ai citi suficient de atent Geneza. Daca ai fi citit-o, nu ai mai pune astfel de intrebare. Ciudat, este ca aceasta intrebare am intalnit-o la multi atei „activisti”, ceea ce demonstreaza cat de ignoranti sunt, si de neinteresati de adevar. Nu te fac pe tine ignorant, pentru ca, daca te intereseaza Adevarul, inseamna ca ai pornit cu niste idei preconcepute, ceea ce este de inteles, provenind dintr-o societate post-comunista.
Fie ca Hristos sa iti lumineze mintea, si MAI ALES inima in cautarea ta a Adevarului. Bun venit in lumea Credintei! Dumnezeu sa te binecuvanteze! Doamne ajuta! 🙂
Claudiu Balan
septembrie 16, 2012 @ 5:49 am
Salut Caiețescu,
Întrebările la care mă refeream sunt cele legate de Noe.
În referatul Facerii din Sfânta Scriptură nu este inclusă relatarea despre Noe și potop.
Eu personal nu am îndoieli asupra referatului Facerii.
În schimb e prima dată când îmi pun problema dacă a fost inundat tot pământul sau doar zona aceea din Mesopotamia. La fel e prima dată când mă gândesc cine era acea femeie care a întâlnit-o Cain.
Ghiuri Sebastian
iunie 9, 2013 @ 2:28 pm
Poate,gresesc Claudiu,dar s-ar putea ca sotia lui Cain sa fie o sora de a lui (da stiu ca incestul e pacat),dar ganditi-va ca era numai o familie pe paman,familia primodiala.
Daca acum supit ar muri toata planeta si culmea cumva scapa o familie,acea familie ar astepta sfarsitul rasei umane? Nu,nu cred, cel mai probabil sa-r imulti cum se poate.
Dan Tudorache
iunie 9, 2013 @ 5:54 pm
Salutare Sebastian!
Soția lui Cain era în mod cert una din surorile lui. Altfel nici nu s-ar fi putut. Cât privește ”incestul” explicația o găsești aici: [url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/intrebari-incomode/17573-urmasii-adam-eva-incest[/url]