Daniel Turcea – Urme în veșnicie (volum biografic) – recomandare de carte
Cu puțin timp în urmă am primit în dar cartea „Daniel Turcea – Urme în veșnicie (volum biografic)” scoasă la Editura Doxologia, care așează în fața românilor viața marelui trăitor și poet creștin: Daniel Turcea.
Necunoscut nouă tinerilor, întrucât a trăit într-o perioadă în care părinții noștri nici nu erau născuți sau erau prea mici ca să înțeleagă lucrurile, Daniel Turcea revine în memoria neamului nostru ca un model de trăitor în Hristos, un om cu multă smerenie și credință, așa cum îl caracteriza duhovnicul său, părintele Arsenie Papacioc.
Născut și crescut în comunism, asemenea lui Tarkovsky, Daniel Turcea era considerat un geniu, un om cu o minte strălucitoare, care-și fascina profesorii, prietenii și familia. După o viață fără de Dumnezeu, petrecută în plăcerile găunoase ale vieți, Daniel îl întâlnește pe Dumnezeu datorită rugăciunilor smerite ale mamei sale. Scriitor de renume până la acel moment, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Daniel își schimbă viața total, și toată râvna care și-a pus-o în a filozofa eretic în vechile sale scrieri o folosește acum pentru a-L cunoaște și iubi pe Hristos.
Întâlnirea decisivă a vieții sale o are la Mănăstirea Cernica în fața părintelui Arsenie Papacioc, care-l spovedește timp de 8 ore. Părintele Arsenie mărturisește cuviincios că s-a temut că nu va ști să-i răspunda lui Daniel la toate întrebările sale existențiale, văzându-l un tânăr foarte inteligent și cult, dar Dumnezeu i-a dat cuvânt bun și răspunsurile veneau natural, de parca părintele ar fi citit cel puțin cât Daniel.
Daniel făgăduise ca dacă acest părinte nu va ști să-i răspundă la toată întrebările sale, atunci creștinismul nu este ceea ce el caută, nu este credința adevărată.
Din acest moment Daniel, folosește toată viața sa păcătoasă punând-o ca îngrășământ de smerenie în pământul sufletului său. Realizează cât de mult rău a făcut prin scrierile sale, numindu-și cartea care l-a făcut cunoscut, „Entropia”: un gest de apostazie. Astfel făgăduiește că tot ce va face de acum înainte va fi pentru Dumnezeu, fiecare cuvânt care-l va scrie va fi pentru el.
Nu vă mai dezvălui prea multe detalii din viața sa, ci vă las singuri să o descoperiți. Imaginați-vă că acest om a avut o inimă așa curată încât Mântuitorul a venit la el și au stat o noapte întreagă în discuții. S-a întâlnit deasemenea și cu Maica Domnului și cu alți sfinți dragi lui.
Avea atâta credință în Dumnezeu, încât în boala sa din ultimele luni ale vieții, spune că are toată încrederea că dacă-i va cere lui Dumnezeu să-l vindece, îl va vindeca, dar apoi medicii, asistentele și cunoscuții îl vor considera sfânt și laudele îl vor înfunda și mai tare în păcatele sale.
Trăiește ultimele luni ale vieții într-o stare de sănătate foarte gravă, despre care medicii spuneau că-i vor aduce moarte în 2-3 zile, dar el mai trăiește 8 luni bucuros și plin de Hristos, fără să-și arate greaua suferință a trupului, încât toți cei din spital erau uimiți.
Cartea m-a ajutat să-înțeleg mai bine ce evlavie aveau românii la Părintele Ilarion Argatu în acele vremuri, primindu-l ca un sfânt între ei, la fel și pe părintele Sofian Boghiu și Părintele Arsenie Papacioc, Daniel sfătuindu-se și spovedindu-se la toți trei.
Iar ca să vă stârnesc și mai mult curiozitatea vă spun că părintele Dumitru Stăniloae, deși nu l-a cunoscut personal, citind poeziile lui, l-a considerat un poet filocalic, fiu duhovnicesc al Sfântului Simeon Noul Teolog, drept pentru care i-a și scris prefața cărții „Epifania – Cele din urmă poeme de dragoste creștină” editată tot la Editura Doxologia.
Mi s-a părut excepțională și viața părinților lui Daniel Turcea, prezentată la început, mai ales a mamei sale – o profesoară excepțională, de a cărui viață Daniel s-a simțit legat permanent, de la naștere până la moarte.
Mulțumim doamnei Lucia Turcea, sora lui Daniel, astăzi aflată la Mănăstirea Christiana, care a scris viața lui Daniel, ca una ce a stat lângă el în toate perioadele vieții lui.
E o carte extraordinară… Merită citită, întrucât insuflă în noi Duhul lui Dumnezeu și puterea lui cea mare.
Hristos S-a înălțat!
(Claudiu Balan)