Daruind vei dobandi…
Era pe scaun in stanga cand am intrat, cu capul plecat. Mi-au atras atentia mainile foarte ingrijite. Pielea alba, slabuta, cu degetele lungi lucra migalos pe o foaie de hartie. Era smerita, linistita, statea pe locul ei, langa Maria. Din cand in cand zambea ca un copil, rezervata nu atragea atentia si totusi ceva m-a apropiat enorm de ea. Poate ca era mai mare dintre copii…Cu ochi mari si verzi, ma privea oarecum trist dar si cu prietenie. Se citea in privirea ei ca o doare, si astepta un prieten.
Cosmina are 15 ani, a intrat de curand la liceu. La spitalul Budimex sta de aproape 3 luni, sufera de leucemie si are nevoie de transplant de maduva. M-am apropiat de ea, si am observat cat de deschisa si sociabila este, ii place sa citeasca, confectioneaza bratari din margelute colorate si ii place matematica. Este un copil deosebit, cand stai langa ea simti ca Dumnezeu o iubeste. Are langa pat icoana cu Maica Domnului, Mantuitorul si Sfantul Stelian. Este o fata foarte dulce, cu increderea in Dumnezeu ca o va salva.
Aveam in geanta un ingeras, nu stiam cui vroiam sa-l daruiesc. Cand m-am apropiat de ea si i-am oferit ingerasul, s-a bucurat nespus de mult…Mi-a spus ca acasa are o colectie intreaga de ingerasi. Mi-am dat seama ca are nevoie de o prietena. Am inceput sa vorbim mai mult, am vazut-o cum plangea ca ea nu a primit tort de ziua ei si ceilalti copii mai mici au avut tort. Nu puteam decat sa tac si sa ma simt neputincioasa. Si acum cuvintele mele nu pot sa exprime ceea ce am simtit langa Cosmina. Ma intrebam de ce nu pot sa-i dau eu sange, maduva? Stiu ca pot sa ma rog pentru ea, sa-i fac o mica bucurie…dar sanatatea ei este in mainile Lui Dumnezeu. Cand am plecat i-am spus ca Dumnezeu o iubeste, si stiu ca in viata de dincolo va fii o floare in gradina Maicii Domnului. Nu stiu ce pot face mai repede, mai degraba sa o pomenesc in rugaciunile mele…
Stim noi ce e viata? Stim atunci cand suferim si astfel ne apropiem de Dumnezeu, judecata Lui Dumnezeu nu o cunoastem, dar ce putem face este sa daruim iubire.
Va rog, cei care vreti sa faceti ceva, sa daruiti o jucarie, creioane colorate, carti, iconite, sau chiar un zambet si o imbratisare, sa ne organizam intr-o zi si sa le facem o vizita copiilor de la Budimex, din Bucuresti, asta pentru cei din Bucuresti.
Din experienta mea, va spun ca atunci cand i-am intalnit, am uitat de tot, de griji, de facultate, de serviciu, de suparari, de teama ca “pe mine cine ma iubeste”, de absolut tot. Mi-am dat seama cat de pretioasa e viata, mi-am dat seama ca trebuie sa multumesc pentru ceea ce sunt si sa ofer iubire celor care au nevoie. Daca eu vreau sa fiu mai buna, schimbarea trebuie sa porneasca de la mine, si sa ofer ceea ce am.
Daruind vei dobandi…
(Oana)
Claudiu
septembrie 7, 2009 @ 12:35 pm
Oana, as dori sa trimit si eu cate ceva copilasilor, dar fiindca este distanta destul de mare intre Galati si Bucuresti, cred ca o sa iti scriu un mail sa vedem cum rezolvam.
adriana
septembrie 7, 2009 @ 1:10 pm
Claudiu, te rog intra un pic si aici, mai ales ca baiatul este originar din galati…poate reusesti sa aduni ceva si pentru el
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/04/orfanul-radu/
multumesc
adriana
septembrie 7, 2009 @ 1:12 pm
sper ca povestea mea sa ii ajute pe toti copiii bolnavi…mi-a trebuit mult curaj sa-mi infrang emotiile si sa o scriu
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/povestea-mea-in-4-minute-am-cronometrat.html
cabira
septembrie 7, 2009 @ 1:19 pm
Ce idee buna, Oana!
Vreau sa ma alatur si eu initiativei tale, fiind din Bucuresti.
O sa ti scriu un mail.
Dan
septembrie 7, 2009 @ 1:24 pm
Eu nu sunt din Bucuresti, dar ma bucur mult ca va organizati sa-i ajutati pe cei necajiti ai lui Hristos.
Oana
septembrie 7, 2009 @ 1:30 pm
Ma bucur mult ca raspundeti la mesajul meu. Stiu ca sunt multi care sufera si au nevoie, stiu ca suntem saraci, stiu ca suntem neputinciosi, dar credinta fara fapte, este o credinta adevarata? De cand am fost la acesti copii, simt ca traiesc, m-am intrebat „pana acum ce am facut?”. Dumnezeu sa va ajute sa faceti un bine oriunde, si sa va rasplateasca!
Elena
septembrie 7, 2009 @ 1:49 pm
@Claudiu!
Daca vrei, poti trimite lucrurile pe un microbuz, exista destul de dese GL-BUC, iese cineva aci in Buc si le preia, apoi le imparte copilasilor din partea ta!
@cabira
I-am propus Oanei ziua de sambata, ca sa ne adunam mai multi, u c zici?
Doamne ajuta!
Oana
septembrie 7, 2009 @ 1:58 pm
Elena nu am primit inca mail, daca mi-ai trimis. Putem sa stabilim oricand o zi, si sa mergem la ei, sa vezi despre ce e vorba! Sunt niste copii lipiciosi, iti dau multa energie, in prezenta lor nu ai cum sa fii trist. Cei care ne urmaresc si din alte orase, sunt bineveti sa contribuie cu orice, chiar si cu o mica rugaciune. De altfel va indemn sa aveti curaj si sa va organizati si in orasul vostru, sa faceti un bine.
„Căci flămând am fost şi mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi mi-aţi dat să beau; străin am fost şi m-aţi primit; Gol am fost şi m-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi m-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? Sau când te-am văzut străin şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai mei, prea mici, mie mi-aţi făcu”(Matei 25, 31-46).
cabira
septembrie 7, 2009 @ 3:28 pm
@Elena
Pentru mine este ok sambata, important este sa fie bine pt toti.
E bine sa ne strangem mai multi, si sa mergem impreuna cel putin la prima vizita, ca sa n o stresam pe Oana fiecare in parte.
paula
septembrie 7, 2009 @ 9:48 pm
Chiar e pretioasa viata..si nu ne dam seama de asta, decat rar. ne lasat coplesiti de griji, incat uitam pentru ce traim.
adriana
septembrie 11, 2009 @ 2:03 pm
MARTI AM FOST IN VIZITA LA COSMINA http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/09/la-granita-dintre-doua-stari.html
cabira
septembrie 12, 2009 @ 11:09 pm
Astazi, multumita initiativei Oanei, am ajuns impreuna cu cativa prieteni in vizita la copiii de la Spitalul Marie Curie, sectia oncologie.
Prima oara am fost la Cosmina, de care Oana a scris in articol.
E greu sa exprimi in cuvinte ceea ce experimentezi ca si traire acolo.
Nu e o simpla vizita, e o lectie de viata.
Sa vezi cum o adolescenta de 15 ani vorbeste lucid si senin despre boala ei, despre tratamentul pe care il urmeaza, despre dorinte, despre credinta – acesta nu e un lucru cu care sa te intalnesti zilnic.
E o tanara frumoasa, si nu doar fizic, ci si sufleteste.
Zambeste tot timpul. Poate are si momente de tristete, insa astazi ne a bucurat cu privirea ei senina.
I am aflat povestea de la mama – o femeie puternica, care in ciuda marii incercari prin care trece si a unei situatii sociale nefericite (Cosmina si mama ei au fost evacuate din propria casa), ne a istorisit intreaga poveste ca si cum ne ar fi citit o dintr o carte – cu seninatate, uneori chiar zambind.
Am revazut impreuna fotografii din perioada in care Cosmina era un copil sanatos – fotografii din vacante, de la serbarile scolare.
Boala poate i a furat toate aceste lucruri acum, insa credinta si zambetul nu i le a stirbit.
Il iubeste pe Sfantul Nectarie, care o vegheaza din icoana.
Ne a marturisit cu bucurie ca atunci cand a putut iesi din salon a mers la biserica pentru spovedanie si impartasanie.
Cosmina este diagnosticata cu leucemie acută mieloblastică M1, si se poate insanatosi doar in urma unui transplant de maduva, care poate fi facut fie in Romania, daca se gaseste un donator compatibil, si cu costuri mai mici, fie in strainatate, unde costul este de 150.000 de euro.
A inceput tratamentul cu citostatice, si in curand va avea nevoie de sange – are grupa B3, RH negativ.
Cei care aveti aceasta grupa, si puteti dona sange ii veti face un mare bine Cosminei.
La donare, trebuie neaparat sa i mentionati numele (Cosmina Andreea Paun), si spitalul in care este internata.
Se pot face si donatii in bani, intr un cont deschis pe numele mamei ei – din cate am inteles, cazul ei a aparut si in presa, prin urmare, ar trebui sa existe si datele bancare. Eu am cautat pe internet, insa nu am gasit nimic.
In curand, nu va mai putea primi vizite, cel putin pana la sfarsitul primei sesiuni de citostatice (in total sunt vreo sase, dupa cum ne a confirmat chiar mama ei), insa o puteti cauta pe dna Steluta Neagu (mama ei), programul de vizita fiind intre orele 15-17.
Aflata sub tratament, Cosmina are nevoie de o alimentatie corespunzatoare – de cat mai multe proteine – fripturi proaspete din carne de pui sau vita, fara sare (nu are voie sare deloc), fructe proaspete, compoturi (facute in casa, caci nu are voie nici conservanti), branza dulce, dietetica.
De asemenea, in aceasta perioada ii sunt de folos hainutele cu fermoar sau nasturi, intrucat are catheterul lipit de piept (pentru citostatice) si ii este greu sa si scoata hainele care nu sunt deschise in fata.
Daca vreti si puteti ajuta, e bine sa va randuiti pe rand, sa nu mergeti in grupuri mari.
Numarul mamei Cosminei, Steluta Neagu, il gasiti pe site ul Adrianei.
Sa ne rugam cu totii Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului, pentru ea si mama ei.
Am impartit si celorlalti copii, mici pachetele si jucarii, dupa putinta, in dorinta de a i bucura putin, caci a lupta pentru viata la o varsta atat de frageda, nu este usor.
Numai Dumnezeu stie de ce a mijlocit aceasta lupta pentru ei si parintii lor, insa un lucru stiu sigur: nu poti merge acolo si apoi sa te intorci la viata ta dinainte.
Ei te invata sa i multumesti in fiecare zi lui Dumnezeu pentru acest dar numit sanatate, nu numai a ta, ci si a celor dragi, a copiilor tai.
Te invata ca nu ai dreptul sa spui ca ai o cruce prea grea atunci cand esti necajit – a lor e incomparabila cu a ta.
Te invata ca atunci cand te asezi la masa sa i multumesti lui Dumnezeu pentru darurile pe care ti le a pus inainte, stiind ca altii poate adorm nemancati, sau nu se pot bucura de ceea ce le place din cauza bolii.
Te invata sa nu folosesti banii nechibzuit, pentru ca ii poti folosi sa faci o mica bucurie unui copil necajit, fapta care te va bucura de mii de ori mai mult atunci cand ii vei vedea zambetul de inger, decat daca ti ai cumpara o haina sau alte lucruri nefolositoare.
Si te invata….SA ZAMBESTI, chiar daca fac citostatice.
Spunea Florin Piersic intr un interviu: „Daca ii intind mana unui cersetor pe strada, inseamna ca inca sunt om”.
Noi suntem in primul rand crestini – sa nu lasam comoditatea, lipsa de timp sau alte motive sa ne impiedice sa i ajutam pe ceilalti in suferintele lor, caci porunca avem de la Domnul Iisus Hristos sa l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine.
Doamne ajuta!
D
septembrie 13, 2009 @ 11:25 am
Acestia ne vor judeca pe noi. Cei care avand atatea probleme traiesc in dragostea lui Hristos, in timp ce multi dintre noi, desi avem de toate si nu le lipseste nimic,lancezim.
PS: stiu ca medicii de multe ori recomanda aceasta alimentatie, dar din ce stiu (am citit mult in aceasta privinta) in cazul cancerului este f.importanta tocmai eliminarea carnii din alimentatie. Carnea este materie prima esentiala pt. celulele canceroase.
Sigur,nu este treaba mea, dar poate mai are cineva probleme de acest fel si ia aminte.
cabira
septembrie 13, 2009 @ 12:05 pm
La fel stiam si eu din ce am citit, fara a avea insa cunostinte medicale.
Din cate am aflat, cei care fac citostatice au nevoie de proteine, pentru ca in urma tratamentului le sunt distruse toate proteinele asimilate.
Ele pot fi luate si din altceva decat din carne, insa, in ceea ce priveste alimentatia, se merge pe recomandarea medicului.
Mai mult, pentru copiii de aici e f important sa aiba intotdeauna mancare proaspata, adica pregatita in fiecare zi (nu din comert, care contine tot felul de conservanti), ceea ce pentru parinti este un efort considerabil.
D
septembrie 13, 2009 @ 12:58 pm
Din pacate rar gasesti astazi medici care sa depaseasca orizontul celor invatate in facultate, din care unele sunt chiar pe langa realitate.
„nu din comert, care contine tot felul de conservanti” – pai si acea carne recomandata nu o ia din comert? Se stie cate anomalii are azi carnea de pe piata: de la modul total impropriu in care sunt hranite animalele din crescatorii, pana la antibioticele si hormonii care le sunt administrate din greu.
adriana
septembrie 14, 2009 @ 7:18 pm
am fost in seara asta la Cosmina…eu i-am dus pangasius cu legume…m-am gandit ca e de preferat decat carnea…ii place pestele, asa ca daca mai merge cineva, puteti sa-i duceti…in plus gasiti o lista cu alimente pemise, pe blogul Isabelei…chiar ma gandeam sa facem acolo „cartierul general”, pentru a avea toate informatiile la un loc…cabria, copiez eu acolo comentariul tau…astazi, unii din copiii pe care ii stiam eu, erau plecati acasa, in schimb au aparut altii…pe la mijlocul holului, pe partea cu Cosmina, este o fetita Gabriela (cu taticul ei)..intrebati si de ea cand mergeti…eu am impartit la copii banane…cand am ajuns si la ea…cred ca si ei au nevoie de ajutor…nu am vorbit inca cu taticul ei, dar o voi face la urmatoarea vizita
blogul Isabelei este: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/11/stelutele-de-mare-cosmina-un-desen-o-lacrima-si-cateva-celule-stem/#comments
cabira
septembrie 14, 2009 @ 9:53 pm
Adriana, sa te binecuvinteze Dumnezeu pentru tot binele pe care il faci copiilor de la Spitalul Marie Curie. Sa ti intoarca indoit.
Am vorbit si cu Oana astazi, si am hotarat sa citim pentru Cosmina si ceilalti copii bolnavi Paraclisul Icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care se citeste impreuna cu Acatistul Bunei Vestiri.
L am luat de la M-rea Mihai Voda din Bucuresti, unde se afla icoana facatoare de minuni Odighitria („cea care te povatuieste si care te intapina”, „te previne de necazuri”), care este grabnic ajutatoare celor bolnavi de cancer si femeilor care nu pot avea copii.
Desi a fost restaurata, icoana dateaza din 1666, si a fost adusa din Sfantul Munte Athos.
Pentru cei care vor sa ni se alature in rugaciune, il pot trimite scanat pe e-mail, sau se poate procura direct de la manastire.
Doamne ajuta!
Adrian
septembrie 15, 2009 @ 4:03 pm
Poate fi de folos si acatistul Maicii Domnului Pantanassa,
vindecatoarea de cancer:
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67098-acatistul-maicii-domnului-pantanassa-izbavitoarea-de-cancer
Icoana se gaseste intr-o manastire din Grecia (o puteti vedea si in partea de sus a acatistului),a ajutat
multi bolnavi de cancer,iar acatistul sub forma de carticica se poate gasi si la pangarul unor biserici,dar nu mai stiu din pacate exact care sunt acestea
Flori
septembrie 18, 2009 @ 6:25 pm
Despre Gabriela, internata cu tatal ei langa salonul Cosminei
http://apeluriumanitare.wordpress.com/
r@du
martie 8, 2010 @ 10:05 am
Primavara… anotimpul renasterii, al trezirii la viata, face acum de ziua aceasta de 8 Martie,ziua cea mai plina de feminitate, zambete, si caldura …
De 8 Martie va urez atat sa fi-ti,fericita si inconjurata de cei dragi incat sa aveti zambetul pe buze pana la urmatoarea zi a femeii. Cu drag r@du
r@du
aprilie 1, 2010 @ 1:14 pm
Invierea Domnului sa va sporeasca sanatatea si belsugul, sa va implineasca gandurile si sperantele. Lumina sfanta a Invierii sa coboare in sufletele si in inimile voastre.Paste fericit
Diana
noiembrie 22, 2010 @ 11:22 pm
"Nu e o simpla vizita e o lectie de viata" – scrie Cabira.
Un gest minunat, extraordinar!
Domnul sa va binecuvanteze!
Diana
noiembrie 22, 2010 @ 11:42 pm
“DĂRUIND VEI DOBÂNDI” pentru că darurile se înmulţesc atunci când, din puţinul nostru, dăruim un bănuţ pentru cei nevoiasi. Vom dobândi, în primul rând, bucuria de a fi împlinit una din poruncile Mântuitorului: ” FIŢI MILOSTIVI PRECUM ŞI TATĂL VOSTRU ESTE MILOSTIV “ ( Luca 6,36 )
Un părinte îmbunătăţit ( Iustin Pârvu ) spunea că: ” Bănuţul văduvei a fost singura valută forte a bisericii: din el se poate cumpăra şi pâine pentru masa săracului şi BILET PENTRU RAI. “
” UNDE VA FI COMOARA TA ACOLO VA FI ŞI INIMA TA. “ ( Matei 6,21 )
Să ne ţinem inimile aproape !
Dăruiţi căci ” RĂSPLATA VOASTRĂ MULTĂ VA FI ÎN CERURI “.