De 18 ani n-am auzit pomenindu-se numele lui Dumnezeu

4

De când trăiesc eu m-am tot uitat ore-n şir la televizor încă din 1990 şi pănă azi, am citit ziare de toate felurile, am citit reviste de toate genurile, am făcut mulţi ani de şcoală şi am citit tot felul de  manuale şi cursuri. Am călătorit în multe locuri prin ţară şi puţin prin câteva ţări străine, şi am întâlnit mulţi oameni.

Ce mă miră extraordinar de mult este că nimeni sau aproape nimeni nu pomeneşte numele lui Dumnezeu sau numele lui Hristos.  Vă zic sincer şi nu exagerez, de 18 ani de când ştiu să scriu şi să citesc eu am auzind vorbindu-se de Dumnezeu extrem – extrem de rar, şi aproape că nici nu se aduce aminte de El, ci se evită întotdeauna discuţia. În toate educaţia mea şi-n toată experienţa mea de viaţă nu am găsit o persoană care să-mi vorbească liber de Dumnezeu şi cu dragoste, şi mai ales din experienţă.

f8cc2480-6e69-4df8-a82a-b2b10e5e2a98_hmedium

În afară de o emisiune religioasă sau una sau două reviste religioase eu n-am auzit pomenindu-se numele lui Hristos-Dumnezeu. Am auzit vorbindu-se de multe lucruri frumoase, de atâtea descoperiri ştiinţifice, de atâtea frumuseţi ale lumii dar niciodată nu a pomenit cineva în discuţie pe Dumnezeu. Nu am auzit spunându-se că Dumnezeu a creat toate acestea, că Dumnezeu ne iubeşte, că Dumnezeu vorbeşte cu noi, că ne poartă de grijă, că ne-nţelege, că ne iartă, nimic….sau aproape nimic.

Am văzut atâtea emisiuni de ştiri din ţara noastră şi din alte ţări dar nu vorbeşte nimeni de El, nimic din cele ale lumii nu pare să aibă legătură cu El. Oare de ce ? De ce în afară de profesoara de religie, în şcoală, nici un profesor (din clasa I şi până-n facultate inclusiv) nu l-a pomenit pe Dumnezeu la un curs ? De ce nu vorbeşte nimeni de Dumnezeu în mediul ştiinţific ? Ce se-ntâmplă în lumea asta în care trăim ? De ce oamenii, mai de mult, porneau războaie din divergenţe religioase, din cauza neînţelegerilor pe teme dogmatice sau spirituale ? De ce pentru oamenii de acum câteva sute de ani credinţa în Dumnezeu era problemă de importanţă naţională şi regele sau împăratul trebuia să asigure în primul rând păstrarea credinţei în Dumnezeu moştenită de la strămoşii lor (vezi Sinoadele Ecumenice). Azi doar preoţii şi cei care merg la Biserică vorbesc de Dumnezeu, mai mult între ei decât şi cu ceilalţi. Sfinţii ne-au spus că vremurile pe care le trăim arată evident că sfârşitul lumii e aproape. Nu se mai vorbeşte de Dumnezeu, nu se mai vorbeşte de Biserică, nu se mai vorbeşte de sfinţi şi de Sfânta Scriptură, nu se mai aude de rai şi de iad, de bucuria cea veşnică şi de durerea cea veşnică. Nu se mai vorbeşte de viaţă care vine după moarte şi nici de chinurile nesfârşite ale celor răi care vin după moarte. Dar la necaz nu cred că este cineva care să nu fi strigat: „Doamne ajută-mă!!!”. Fiecare în inima sa nu cred că are curaj să zică ferm: „Da, nu există Dumnezeu şi da, nu cred că există vreo judecată universală” pentru că înţelege că sunt multe secrete ale vieţii aici pe pământ pe care nu le ştie, dar oare cum va şti tainele împărăţiei cerurilor. Lumea de azi nu ştie sigur cine a creat omul, apa şi aerul, deci cum poate fi sigură că nu există Dumnezeu? Dacă va avea o supriză ?! Deşi lumea modernă de azi Îl ocoleşte, fiecare-i simte ajutorul şi simte cum este protejat de atâtea şi atâtea întâmplări negative. Când sunt sănătoşi şi bine, Dumnezeu nu prea există şi e mai bine fără El, iar când sunt bolnavi şi trişti, plini de supărări şi de necazuri, atunci îşi vin în sine, atunci cu drag şi bucurie îi cer ajutorul. Înainte de a ne abţine să vorbim de Dumnezeu ar trebuie să ne gândim la ce spune chiar El: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Mt.10,32-33) (Balan Claudiu)

(Visited 2 times, 1 visits today)