De 3 ori ne „cheamă” Dumnezeu la viaţă
Dumnezeu are trei porunci majore carora trebuie sa se supuna toti oamenii, la doua dintre acestea se supun fie ca vor fie ca nu, absolut toti indiferent de rasa, religie sau pozitie sociala
Prima dintre porunci este aceea de a veni in lume,”luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. (Facerea 2:7) Nimeni, absolut nimeni nu alege din propria initiativa sa vina in lume, aceasta decizie ii revine in exclusivitate Lui Dumnezeu.
A doua porunca a Lui Dumnezeu este pocainta “Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască”(Fapte 17:30). E drept aceasta porunca nu e respectata de toti oamenii dar este o porunca care aduce mari beneficii atat aici cat mai ales dincolo, in vesnicia cu Hristos, intarit fiind acest crez de cuvintele Scripturii „Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci” (Isaia 32:17) si “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. (Matei 11:28).
Oamenii nu se pocaiesc fie ca nu vor, fie ca nu cred in pocainta, fie ca sunt orgoliosi si nu vor sa se smereasca fie ca le este drag pacatul si destrabalarea, si exemplele pot continua, tot timpul se gasesc scuze pentru a amana pocainta, tot timpul se gasesc motive pt a evita o viata morala, o conduita dreapta, o iubire neconditionata si o daruire desavarsita pt semeni, o viata in Adevar in dreptate in cinste si respect
Apoi de multe ori oamenii se intreaba, de ce ne pedepseste Dumnezeu?, nu dragii mei, noi insine ne pedepsim. Dupa cum spunea Pr Arsenie Boca, bolile, neputinta, necazul vin, fie din desfranarea noastra, fie din imbuibare, din necumpatare, din necinste, din lipsa de iubire si de adevar… din acestea ne vin pedepsele, bolile, necazurile, tocmai pentru ca nu ne pocaim si nu avem randuiala in viata noastra, in casa noastra, in familia noastra.
Din aceste motive, nu ne intelegem cu sotul/sotia, din aceste motive copiii nu ne mai asculta si o iau pe carari gresite, periculoase, distrugandu-si viata si lasandu-ne in suflet un gust amar, tocmai pentru ca noi l-am alungat pe Hristos cu tot cu Evanghelia Sa din casa noastra si L-am inlocuit cu programe, reviste, imagini deocheate, am inlocuit rugaciunea cu vorbe de ocara, cu sudalme cu barfe cu invidie, am inlocuit mersul la biserica cu mersul in carciumi, discoteci, sau alte locuri de desfranare, am inlocuit tamaia cu tutunul, am inlocuit postul cu imbuibarea, am inlocuit cumpatarea cu betia si apoi ne miram, ne intrebam, de ce societatea e la pamant? De ce copii nostri sunt tot mai obraznci? tot mai distanti, oamenii sunt tot mai reci, lucrurile normale au devenit anormale, non valorile au devenit valori, si dupa toate acestea concluzionam ca Biserica e de vina si ca Dumnezeu e nepasator! dar dupa cum se zice: “Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi?” si parintele Arsenie Boca spunea: “Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.” A treia porunca careia trebuie sa se supuna toti oamenii indiferent de statut, este moartea, toti absolut toti indeplinesc aceasta porunca, oricat de puternica e lumea, oricat de evoluata e stiinta si medicina, vine o zi cand toti raspundem acestei porunci, dupa cuvantul Scripturii “Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9 :27), “lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. (Psalmul 103 :30) Poruncile Lui Dumnezeu raman si se implinesc, „cuvântul Domnului rămâne în veac”(1 Petru 1:25). Dumnezeu este un Dumnezeu al implinirilor dar si unul al libertatii, este acel Domn care ne cheama, nu ne forteaza, ne asteapta nu ne fugareste, ne iubeste nu ne domina
In virtutea acestor trei porunci putem trage concluzia ca suntem chemati de trei ori la viata, o data raspundem sigur atunci cand suntem chemati la viata pamanteasca, apoi suntem chemati la viata in Hristos, aici ramane la latitudinea noastra daca raspundem sau nu, iar daca raspunsul nostru la chemarea Lui Hristos este pozitiv, atunci a treia porunca si anume moartea, se transforma in porunca la viata si inca la viata vesnica,
Sa ne invredniceasca Dumnezeu sa putem fi chemati si sa raspundem la adevarata Viata si la izvorul de apa Vie care nu seaca niciodata , la odihna si linistea din ziua cea neinserata a Imparatiei Cerurilor acolo unde Dumnezeu ne-a pregatit loc de rasplatire
“Va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. “ (Apocalipsa 21 :4) (Daniel)
Dan
septembrie 25, 2009 @ 11:31 pm
FOARTE BUN ARTICOLUL ! BV ! DOAMNE AJUTA
Claudiu
septembrie 26, 2009 @ 8:13 am
Si mie mi-a placut mult ideea.
Multumim Daniel.
Avem nevoie de astfel de articole care ne aduc aminte de Sfanta Scriptura si de bogatia si frumsetea ei.
bamby
martie 14, 2010 @ 12:24 pm
Aceasta e legea vietii.primim ceea ce dam,dam ura,primim ura,dam dragoste primim dragoste.Ceea ce e important ,e ceea ce dam noi intai.Daca nu dam nu primim. Caci nu conteaza ce ai in minte,ci ceea ce faci in raport cu semenii.Se teme de moarte cine nu nadajduieste in inviere,iar de judecata se teme cel ce este necinstit cu sine,cu semeni si cu Dumnezeu. DOAMNE MANTUIESTE-NE…
g
iulie 19, 2010 @ 8:45 pm
Pe mine a inceput sa ma infricoseze, chiar ingrozeasca moartea, judecata..o sa ne intalanim cu totii in vesnicie..mi-e groaza sa ma gandesc ca pacatele mele se vor descoperi in fata a toata lumea… 🙁 🙁 🙁 😮 😮 😮 Mi-e groaza
Veronica
iulie 19, 2010 @ 11:00 pm
Draga g!
Sa nu-ti fie frica de nimic, atata timp cat esti cu Dumnezeu. Pacatele tale nu le intrec pe a le mele.Si iata , mie nu mi-e frica. Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, le-a spus Apostolilor : ” Tot ce veti dezlega voi pe pamant, dezlegat va fi si in cer”. De ce ti-e frica atunci? Du-te la un Apostol de-a Lui Iisus ( Preot) si marturiseste-i toate, dar, TOATE pacatele tale si ai credinta ca pe toate ti le dezleaga Bunul Dumnezeu.
Dumnezeu nu e ca si noi. Daca iertam pe cineva ,tot ii mai reprosam din cand in cand.Dumnezeu te-a iertat, iertat esti pentru totdeauna si nimeni nu mai afla despre pacatele tale niciodata. Vezi tu ce fantastica e bunatatea lui Dumnezeu!
Slavit sa fie numele Lui in veci de veci ! Amin!
Iti doresc toate cele bune!
tot
Dan
iulie 20, 2010 @ 6:20 am
Veronica, asa este ca avem un Dumnezeu minunat care iarta usor cand ne pare rau de ceva si nu ne scoate ochii cu „iert dar nu te uit”.
Prin taina spovedaniei se iarta toate pacatele marturisite (si la care ne-a parut rau de ele) insa pacatele noastre nu vor fi ascunse pentru totdeauna.
Ele se vor descoperi in ziua judecatii celei mari inaintea tuturor, la fel cum se vor descoperi si toate lucrurile noastre bune.
Pr. Arsenie Boca explica foarte bine aici: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/index.php/sfaturile-sfintilor/parintele-arsenie-boca/17246-marimea-raspunderii
G… nu trebuie sa te descurajeze faptul ca toate pacatele si faptele noastre bune vor fi in vazul tuturor in ziua judecatii, ci sa te incurajeze sa faci numai lucruri placute lui Dumnezeu, lucruri cu care nu te vei rusina in veac inaintea oamenilor.
Cand am aflat si eu ca la judecata de apoi se vor descoperi toate lucrurile (fie bune sau rele) m-a apucat groaza (stiindu-ma cum sunt).
Apoi, in timp, m-am linistit si mi-am dat seama ca nu se putea o judecata mai buna si mai dreapta decat una completa de la a la z, cu toti oamenii, din toate timpurile….ca sa ne vedem cum am fost noi in realitate in fata tuturor.
Iar gandul la judecata de apoi ne ajuta pe noi sa nu mai facem fapte de rusine (si lucrul acesta este un mare castig pentru sufletul nostru).
Deci, daca Dumnezeu a hotarat sa judece cu totul pe fata (stiind cat de pacatosi suntem), inseamna ca a hotarat asa spre binele nostru.