Skip to content

26 Comentarii

  1. Anca
    decembrie 2, 2009 @ 1:44 pm

    …gandurile astea…imi amintesc de durerea mea trecuta…cand iubeam un baiat „interzis” mie. Foarte greu…
    Numai ca Dumnezeu ne mai incearca uneori rabdarea, credinta si iubirea pe care sustinem ca o simtim pentru ceilalti…si pana la urma…acel baiat mi-a devenit sot.
    Dar multe au trebuit sa treaca peste noi ca sa ajungem aici…si inca mai trec…

    Reply

  2. D
    decembrie 2, 2009 @ 3:16 pm

    deci nu era chiar interzis … 🙂

    Reply

  3. Georgiana
    decembrie 2, 2009 @ 7:55 pm

    A fost o bucurie neasteptata pentru tine, Anca… acel baiat pe care il iubeai, dupa multe incercari…sa iti devina sot.Parerea mea…
    Domnul numai prin suferinta si prin incercari ne invata sa iubim; sa cunoastem adevarata Lui iubire pentru noi,incat sa invatam sa ne iubim unii pe altii respectand porunca data chiar de El.

    Reply

  4. Anca
    decembrie 3, 2009 @ 1:55 pm

    Pe acea vreme imi era total interzis…(nu era casatorit!!! in cazul in care va ganditi la asta…)Dar…minunate sunt caile Domnului! Intr-adevar! Neasteptata bucurie…

    Reply

  5. Elena
    decembrie 3, 2009 @ 2:00 pm

    Dureros de ..frumos!
    Superb!Bravo, Georgiana…ai reusit sa exprimi si sa redai in chip minunat ceea ce se ascunde acum in inima mea…Slava Mult-Milostivului Tata Ceresc! Nu ne lasa niciodata! Multumescu-ti, Tie, Doamne!

    Reply

  6. andreea c
    decembrie 3, 2009 @ 3:46 pm

    prea frumos spus…dar, slava lui Dumnezeu pentru toate..:-)

    Reply

  7. andreea c
    decembrie 3, 2009 @ 4:06 pm

    Anca, daca nu indraznim prea mult, mai povesteste-ne putin din povestea ta…:-)

    Reply

  8. Georgiana
    decembrie 4, 2009 @ 10:06 am

    si eu te rog acelasi lucru…
    🙂

    Reply

  9. Georgiana
    decembrie 4, 2009 @ 10:09 am

    si mai e ceva, poate ma puteti ajuta…
    Initial aceasta poezie, era pentru cineva…insa curand am aflat ca e pacat sa i-o trimit…
    problema e..ca nu inteleg dce este pacat!
    ma puteti lamuri voi?

    Reply

  10. Georgiana
    decembrie 4, 2009 @ 10:10 am

    oare chiar pot face rau unui om cu cateva randuri…in care am scris tot ceea ce simt..?
    il pot rani??

    Reply

  11. Elena
    decembrie 4, 2009 @ 3:47 pm

    De ce ar fi pacat, Georgiana? Ti-a interzis duhovnicul tau lucrul acesta? Poate doar daca l-ai sminti prin versurile tale, dar nu au nimic smintitor in ele…dupa parerea mea, sa-mi fie cu iertare indrazneala..consider ca ar fi intelept sa i-o trimiti, atata timp cat ai binecuvantare de la duhovnic…poate misca sufletul celui ce-o va citi..

    Reply

  12. Georgiana
    decembrie 4, 2009 @ 8:42 pm

    Poezia i-am dat-o duhovnicului sa o citeasca, si i-a placut…evident..
    Dar mie rusine parca…sa ii cer binecuvantarea pentru asta…
    Mie teama sa nu-mi spuna …,,Nu”.
    Dci…ce sa fac?

    Reply

  13. D
    decembrie 4, 2009 @ 9:23 pm

    Pai noi cerem binecuvantare doar pentru ce stim ca o s-o primim ? Prin duhovnic vorbeste Dumnezeu. Sau ai vrea ca nici Dumnezeu sa nu spuna nu ?

    Reply

  14. Georgiana
    decembrie 4, 2009 @ 9:57 pm

    ,,Prin duhovnic vorbeste Dumnezeu”… asta insemana ca ar fi fst un ,,Da” de mult timp..asa cred…
    si poate si pentru poezie ar fi raspunsul da, dar acum depinde de personalitatea acelui om. Nu pot schimba cu o poezie un suflet, este evident…

    Reply

  15. andreea c
    ianuarie 23, 2010 @ 2:28 pm

    dar o poezie dezvaluie substanta unui suflet…un suflet poate schimba multe…:-)..ma gandesc acum.. ar fi bine de zis: ceva nu merge, ceva nu ma valideaza..;-)) dar de fapt personal, am gasit cel mai bun raspuns intrebandu’ma: cum sa’L fac pe Dumnezeu sa se indragosteasca de mine?!?… daca Dumnezeu nu m’ar place intai, atunci cine?…oricum, omul e din firea lui de o frumusete incredibila, nici daca’ti vine sa’l iei la pumni n’ai cum sa negi asta..am cadea in extaz pt fiecare chip in parte daca ne’am uita cu adanca atentie..poate, si de aia tacerea e una din tainele vietii viitoare…dar ceea ce noi observam adanc fata de cineva, si nu se prea intampla si invers, poate ca arata pragul unei alte lucrari interesante spre Dumnezeu…cu desavarsire ca nimic nu e intamplator..cred ca trebuie doar sa avem o traista mare tot timpul dupa noi, in care sa adunam, ca pe niste perle, ce intelesuri vrea Dumnezeu sa ne dea…toate sunt spre bucurie, cum vrea Domnul, fiecare la timpul lor, numai urechi bune de auzit sa avem…:-)

    Reply

  16. Lucia
    februarie 21, 2010 @ 10:41 pm

    Georgiana,

    Iartă-mă, dar sper că – între timp – ai avut curajul să-i spui TOT, duhovnicului!

    Reply

  17. Catalin
    aprilie 27, 2010 @ 8:34 am

    Georgiana, iarta ma ca iti vorbesc, dar poezia aceasta e foarte frumoasa. Traiesc si eu ceva asemanator.

    Reply

  18. Anesti
    aprilie 27, 2010 @ 10:06 am

    minunat

    Reply

  19. Ioan
    aprilie 27, 2010 @ 11:24 am

    Lucia,
    de cand i se spune TOT duhovnicului? Doar stim cu totii, ca ii spui doar pacatul, si amanuntele le dai Domnului, ca altfel il smintesti si pe duhovnic; dar daca vrei sa-l smintesti, atunci spune-i TOT, dar Doamne ce pacat mare faci daca se sminteste preotul, si cat de greu il platesti ! Cum nu-ti inchipui ! Asta, daca vrei sa traiesti cu Dumnezeu, daca nu, atunci spune-i TOT, si creeaza-i imagini de care bietul preot nu mai poate scapa, ca si el este om ! Menajati-i pe preoti, daca vreti sa aveti duhovnici buni! Iarta-ma !

    Reply

  20. Lucia
    aprilie 27, 2010 @ 11:54 am

    Ioan,

    Ca de obicei, ai dreptate: TOT înseamnă esenţialul, evitând detaliile ce-l pot tulbura pe duhovnic.

    Reply

  21. Ioan
    aprilie 27, 2010 @ 1:04 pm

    Lucia,
    Te rog sa ma ierti, daca te-am suparat, dar nu imi doresc „sa am dreptate intotdeauna”; acuma am inteles si eu mai bine ce inseamna acel Tot de care zici tu. Inca o data, iarta-ma, ca nu mai vreau sa supar pe nimeni.

    Reply

  22. Lucia
    aprilie 27, 2010 @ 3:04 pm

    Ioan,

    chiar nu m-ai supărat cu nimic. Pur şi simplu ţi-am dat dreptate, căci este un lucru foarte important felul cum relaţionăm cu propriul duhovnic, astfel încât dânsul să ne poată ajuta spre mântuire…

    Reply

  23. Ioan
    aprilie 27, 2010 @ 5:55 pm

    Lucia,
    Pentru voi tinerii este mai usor, si preotii se implica mai mult, dar pentru noi, care nu mai suntem, cronologic vorbind, prea tineri, e mai greu; de ce? din mai multe motive, nu incerc sa le dezleg, nici nu ma preocup de asta.
    Sa-ti dau un exemplu: daca unui duhovnic i-am dat tot materialul listat despre problema microcipurilor, si volumul „La apusul libertatii”, asta anul trecut, cand a fost fierbinte problema, acel duhovnic m-a ocolit, si nu m-am mai dus la el, ci la altul; Acel altul, nu de mult, a iesit din Sfantul Altar in fata credinciosilor si a marturisit erezia, de am crezut ca nu mai am aer in piept; nici la biserica nu m-am mai putut duce o vreme, da-mi-te la el; am trecut mai departe, la al treilea, la care m-am apucat si i-am spus, ca biserica mea tinde spre ecumenism, fara sa dau nici un nume, ei, i-a fost destul si aceluia ca sa fuga de mine.
    Am suferit enorm, dar merg mai departe, cu nadejdea ca imi va trimite Domnul un duhovnic care nu este fricos, si nici las, rusinos tare pentru preoti, acum la vremea marturisirii, si cu care voi putea discuta cele ce ma preocupa pe mine, in ceea ce ma priveste, fiind depasite cele ale primei tinereti, care ii lupta pe cei mai multi de pe site, si care sunt tot atat de grele ca si ale mele, daca nu si mai mult.
    Poate asta este cauza pt care uneori sunt mai aspru, dar trebuie sa merg singur pe cale, dar merg, nu ma las, sperand ca macar pe unul il voi trage dupa mine spre mantuire, ca sa ma pot mantui si eu, si Domnul sa ne ajute si pe mine, si pe voi sa biruim !

    Reply

  24. Ioan
    aprilie 27, 2010 @ 6:01 pm

    Frumoasa poezie, Georgiana, scrisa cu sufletul ! Felicitari ! Si nu mai lasa condeiul din mana ! Scrie versuri, ca Domnul este poetic, si El trimite poezia, celui care o asterne pe hartie. Foarte frumos !

    Reply

  25. Georgiana
    aprilie 27, 2010 @ 6:54 pm

    multumesc din suflet! o sa tin cont de vb tale.
    Doamne ajuta!

    Reply

  26. Catalin
    mai 3, 2010 @ 9:49 am

    Scrii foarte frumos, Georgiana. 🙂 Iti doresc sa ramai mereu la fel de buna si de puternica. Doamne ajuta! Ai mult har!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *