De-aş putea întoarce timpul…
Citind din viaţa părintelui Arsenie Boca, care-mi este foarte drag, aflu că odată, pe când era copil, a primit bătaie de la tatăl său ca să nu mai piardă timpul, ceea ce i-a şi făgăduit cu lacrimi, lectia asta fiindu-i de folos toată viaţa.
O pierdere irecuperabilă. Asta reprezinta timpul folosit fără rost in viata noastră. Ţin minte că atunci când eram mai mic şi aveam timp berechet la dispoziţie şi mi se încredinţa ceva rezolvat, indiferent cât de simplu, tot timpul găseam altceva mai important de făcut decât, si amânam pe altă dată, pentru că…. eram ocupat cu pierderea timpului: ba la televizor, ba la calculator, o muzică, ba o întâlnire spontană cu prietenii, orice altceva numai aia nu.
Lucrurile s-au schimbat însă şi au apărut munca, familia, responsabilitatea în general, iar timpul a început să nu-mi mai ajungă pentru a le face pe toate fără prea mare efort. Iar atunci când am realizat că nu mai aveam timp la dispoziţie pe săturate, brusc am invăţat să-l preţuiesc, să-l drămuiesc, gândindu-mă cum am putut să-l irosesc până atunci pe nimicuri.
„Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.” (Ec.3:1)
Nimic mai adevărat. Este timp şi de şcoală, şi de muncă, de într-ajutorare, dar şi de odihnă, plimbare sau intâlnire cu cei dragi.
Însă ce-ar fi dacă am mai renunţa un pic din uitatul la televizor, din timpul generos de stat la calculator pentru jocuri şi internet fără masură, din uitatul in oglindă pentru a ne tot aranja, şi multe alte activităţi zilnice cu caracter „important”. Poate că atunci am găsi 15 minute pe zi pentru a citi dintr-o carte, şi 5 minute de rugăciune seara fără grabă, sau 10 minute pentru a asculta un sfat, şi-atunci poate nu ne-ar mai trece uneori prin minte gândul…”De-aş putea întoarce timpul…”
(Dan Tudorache)
viorel dudau
septembrie 23, 2008 @ 3:49 pm
Cred ca tocmai de-aia e frumoasa viata, ca nu poti intoarce timpul inapoi. Primesti astfel darul descoperirii. Viata e frumoasa cu toate cele bune si toate cele rele, e frumos sa afli pe parcurs, sa inveti lucruri noi, daca ne-am naste invatati n-am mai simti bucuria descoperirii, daca totul ar fi „perfect”, ar fi foarte plictisitor.
Si pe de alta parte, e timp pentru toate in viata, inclusiv pentru pierdut timpul. Italienii spre exemplu au numit asta „Dolce far niente”. Cuvantul „dolce” rings a bell? 🙂
Balan Claudiu
septembrie 23, 2008 @ 3:53 pm
E frumos sa faci ce vrei, sa te duci unde vrei, sa nu fii presat de timp, sa nu te oblige nimic si nimeni sa faci ceva. E frumos sa ai numai timp liber. Dumnezeu n-a creat omul ca sa moara sau sa munceasca ci sa se bucure de toate cele create impreuna cu ceilalti oameni. Sa descopere impreuna cu ei toate tainele lumiii si sa-L descopere putin cate putin si pe Creatorul nostru.