De ce a intrat diavolul în Iuda? Omul în fața evidenței adevărului

Ascultă și pe Apple Podcasts,  Soundcloud, Google Podcasts

Viața lui Iuda, apostolul care l-a vândut pe Iisus Hristos, este o lecție pentru noi și avem multe de învățat din ea. Iuda a avut mereu Adevărul în față și totuși a trădat și a făcut cea mai gravă faptă din istoria umanității. Oare nu ni se întâmplă și nouă să ne pună Dumnezeu în față adevărul despre noi prin întâmplările vieții? Ce facem atunci? Acceptăm adevărul sau ne mințim?

Iuda, pus mereu de către Domnul în fața adevărului rostit delicat, a tot evitat să fie sincer cu sine însuși și s-a tot menajat, s-a mințit, până când diavolul a început să câștige din ce în ce mai mare putere în ființa lui, ajungând până la urmă să-l posede. Diavolul a intrat în Iuda pentru că Iuda nu a acceptat să spună că a greșit, și a nu a vrut să se schimbe și să-și ceară iertare.

Deși Domnul Iisus Hristos știa de la început că Iuda îl va vinde totuși a încercat de atâtea ori să-i arate adevărul, să-l facă să se răzgândească, să-i dea putere să-și schimbe felul de a fi. Iuda nu a fost predestinat ca să-L vândă pe Iisus, ci a acționat în libertate permanent, motiv pentru care Domnul Hristos a și spus:

„Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut.” (Marcu 14, 21)

Preștiința lui Dumnezeu nu este predestinare. Faptul că Dumnezeu știe nu înseamnă că ne îndeamnă spre păcat, ba dimpotrivă, S-a răstignit și a suferit pentru noi ca să nu mai facem păcatul. Ne-a lăsat învățătura Lui și ne-a dat puterea Lui ca să trecem peste toată lupta cu păcatul din noi și din lume.

Iuda a fost unul dintre cei 12 apostoli și a primit de la Iisus Hristos ca toți ceilalți „putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă” (Matei 10, 1) în popor. Iuda a făcut minuni, a vindecat oameni de boli grele, a scos duhuri demonice din cei păcătoși, a înviat pe cei morți, a curățit pe cei leproși (Matei 10, 8). Iuda a cunoscut Duhul lui Dumnezeu care vorbea prin el (Matei 10, 20), a văzut ce putere are cuvântul Domnului.

Iuda a propovăduit Evanghelia ca și ceilalți 12 apostoli (Matei 10, 7). Iuda a mărturisit pe Hristos înaintea celor din poporul lui. Iuda a chemat pacea în casele oamenilor în care intra (Matei 10, 12).

Iuda a fost martorul tuturor minunilor făcute de Domnul Iisus Hristos Însuși, de la mersul pe apă, la potolirea furtunii, de la înmulțirea pâinilor la mii de oameni și până la învierea morților. Iuda a ascultat predicile Domnului Hristos pline de Har, a văzut cum oamenii Îl ascultă și Îl primesc. Iuda a fost lângă Domnul și a primit alături de ceilalți apostoli, sfaturi de taină, învățăminte curate, ca să știe cum pot birui lumea.

Pe scurt spus, Iuda a fost martorul lucrării de mântuire săvârșită de Învățătorul Său de la botezul din Iordan și până la vânzare. A văzut tot, a auzit tot, a simțit și trăit pe pielea lui cine este acest Iisus, pe cât a putut El să înțeleagă.

A ucenici pe lângă Iisus, Dumnezeu-Omul, e de infinite ori mai mult decât a ucenici pe lângă cel mai mare geniu al istoriei umanității. Fiecare clipă în prezența unei astfel de personalități te marchează, te luminează, te întărește, te încurajează, îți deschide noi perspective, te motivează să-l urmezi și să te schimbi. Cu cât mai mult cei care au fost ucenicii Marelui Creator al Lumii? Cu cât mai mult cu cât Maestrul lor era Iubitorul de Oameni, Tatăl nostru care ne-a creat și ne știe toate ale ființei noastre?

Iuda, ucenicind pe lângă Iisus Hristos, a avut parte de cea mai mare școală a vieții pe care o poți avea în această lume. Și totuși… toate astea nu l-au schimbat în bine, ci dimpotrivă, iubitor de bani fiind (vezi momentul în care spune că ar fi trebuit să se vândă mirul cu care l-a uns femeia pe Iisus, ca să se dea săracilor, și să ia și el o parte din bani căci avea punga), își pune în cap să-L vândă chiar pe Maestrul lui.

Iuda a primit multe daruri în viața lui de ucenic, a acumulat o experiență de viață extraordinară, dar ce sens a dat el acestei experiențe? Sunt unii care dau sens sărăciei și bolii de care suferă și se apropie de Dumnezeu, și sunt alții bogați, pe care toate darurile primite de la Dumnezeu, îi fac mai mult să se depărteze de El.

Evanghelia spune că diavolul a pus în inima lui Iuda gândul ca să-l vândă pe Iisus Hristos. Iuda a primit acest gând căci a pus la cârma vieții sale iubirea de bani, și toate ale vieții lui le subordona acesteia. În Săptămâna Mare dinainte de Paști, cântările Bisericii create de Sfinții Părinți arată câ Iuda era iubitor de arginți, și nicio scuză nu are pentru toate câte a făcut.

1. La Cina cea de Taină Domnul Hristos îi spală picioarele doar doar se va rușina văzând cum Învățătorul și Domnul se smerește înaintea Lui atât de mult. (Ioan 13, 5)

Spălarea picioarelor de către Iisus apostolilor era de fapt spălarea păcatelor lor, curățire a conștiințelor, luminare a inimilor și mărturisire a iubirii Lui. Cum să reziști unui astfel de gest? Petru se înduioșează și spune că nu se poate să se întâmple așa ceva, să i se spele lui picioarele de către cel mai mare. Iuda nu se înduioșează, conștiința îl mustră, dar trece peste ea, se uită în ochii lui Iisus având deja gândul de a-L vinde, dar nu are curaj să-și mărturisească păcatul înaintea Domnului. Ci se învârtoșează, se minte pe sine, crede că face bine ce face, se întârește și mai mult în hotărârea sa. Aici e una din primele mari căderi de la sfârșitul vieții sale.

2. Iisus spălând picioarele ucenicilor spune clar că unul din apostoli deși va fi spălat rămâne necurat.

„Iisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi. Că ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toţi sunteţi curaţi.” (Ioan 13, 10-11)

Iuda aude, dar nu spune nimic, se face că plouă, ascunzându-și gândul rău. Dar și de data aceasta Domnul Hristos încearcă să-l salveze, să-l rușineze, să-l facă să se răzgândească. Încă mai era timp. Iuda refuză.

3. Iisus, pe când mâncau masa de Paști le spune clar că unul din apostoli are gând să-L vândă:

„Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne?” (Matei 26, 21)

Iisus Hristos încearcă iarăși să-l salveze, și să-i schimbe gândul vânzării. Iuda nu recunoaște deși gândul său este dat pe față înaintea tuturor apostolilor. Iuda fusese martor la situații în care Iisus a arătat că știe gândurile oamenilor, și trebuia să știe că Iisus îi știe toate gândurile inimii. Totuși nu se rușinează, și nu recunoaște că el este.

4. Iisus arată clar cine-L va vinde

^„Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.” (Matei 26, 23)

În Evanghelia după Ioan se spune că Iisus pentru a-l arăta pe vânzător, i-a oferit o bucată de pâine direct lui Iuda:

„Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.” (Ioan 13, 26)

Aproape arătat cu degetul de către Iisus înaintea tuturor, pentru a se rușina și a-și cere iertare, Iuda nu recunoaște. Tace.

După acest moment a intrat Satana în Iuda:

„Şi după îmbucătură a intrat satana în el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai curând.” (Ioan 13, 27)

Domnul îi dă lui Iuda acceptul ca să-l vândă, căci altfel nimeni nu ar fi avut nicio putere asupra Lui.

5. Iisus îi arată cât de gravă e fapta lui, deși o ține ascunsă.

„Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea.” (Matei 26, 24)

Iuda e pus în fața Adevărului în Persoană dar și în fața adevărului propriei lui ființei, adică în fața conștiinței sale. E atât de gravă fapta lui încât mai bine să nu se fi născut decât s-o săvârșească. Iuda nici acum nu recunoaște.

6. Iuda întreabă dacă este el cel care-l va vinde.

„Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.” (Matei 26, 25)

Iisus îl pune iarăși pe Iuda în situația de a accepta adevărul și de a mărturisi el însuși că și-a pus acest gând. Dar Iuda tace și din mândrie nu acceptă să spună că a greșit. Iuda iarăși își calcă peste conștiință, nu primește adevărul și rămâne în minciună, rămâne în duhul celui rău care-l stăpânea.

7. Iisus îi împărtășește pe toți apostolii cu trupul și sângele Său, inclusiv pe Iuda.

IIsus Hristos Se dă pe Sine Însuși real și întreg tuturor apostolilor prin pâine și vin, doar doar li se vor deschide ochii și-L vor cunoaște. Iuda se împărtășește cu sângele pe care avea să-l verse, cu sângele vânzării sale, dar în loc se se lumineze mai tare se întunecă.

Iisus încearcă prin multe gesturi să-l salveze pe Iuda de propia lui greșeală, dar acesta nu se smerește, nu se pocăiește. Domnul L-ar fi iertat. Trupul lui Hristos putea să scoată pe satana din Iuda, dar ar fi trebuit și Iuda să vrea.

8. Când este prins în Grădina Ghetsimani Iisus îi arată iubire lui Iuda.

„Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.” (Matei 26, 49-50)

Chiar după sărătul trădării, Iisus îi arată iubire și nu-i dă niciun motiv ca să-L vândă sau să-L urască. Iisus caută să-l salveze pe Iuda până în ultima clipă.

9. Iuda își dă seama că a greșit dar nu-și cere iertare de la Domnul

„Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.” (Matei 27, 3-5)

Nici în ultima clipă a vieții, când își dă seama că a vândut sânge nevinovat, Iuda nu se roagă lui Dumnezeu, și nu-și cere iertare. Dumnezeu l-ar fi iertat chiar atunci ca și pe tâlharul pe cruce.

Concluzii:

Căderea lui Iuda a fost treptată. Zi după zi, gând cu gând, faptă cu faptă, el a ales să dea frâu patimilor sale, și să se mintă pe sine. Expus permanent în fața adevărului, Iuda l-a considerat minciună și a dat crezare gândurilor sale. Iuda s-a înrăit treptat, zi după zi, acceptând din ce în ce mai mult lucrarea celui rău în inima sa. Iuda s-a demonizat treptat, dând diavolului putere asupra ființei sale.

Învățătura pentru noi astăzi

Dumnezeu ne arată cine suntem prin faptele vieții noastre, prin cuvintele noastre, prin căderile noastre. Dumnezeu ne spune adevărul despre noi zi de zi, prin cuvintele Scripturii, prin gânduri bune, prin oamenii din jur, prin întâmplări simple sau prin necazuri și bucurii.

Suntem chemați ca în fața acestora să ne oglindim pe noi înșine. Să ne vedem pe noi înșine, și vâzându-ne să ne smerim, să ne schimbăm, să cerem Domnului iertare și vindecare.

Fuga de adevăr e fuga de noi înșine, de sinele bun din noi, de chipul curat al lui Dumnezeu în care am fost creați.

Tot acceptând minciuna dăm putere diavolului asupra noastră, fugim de Dumnezeu, ne lăsăm pradă puterilor întunericului… Și într-o zi cel rău va intra în noi și ne va stăpâni complet.

De aceea, în fața evidenței adevărului despre noi și despre lume să ne smerim și să-l acceptăm. Să lepădăm gândurile noastre și percepția noastră asupra lumii și să acceptăm realitatea așa cum este ea creată de Dumnezeu.

Frate drag, soră dragă, nu există punct zero în viața duhovnicească, nu există punct de echilibru, ori creștem spre Dumnezeu, ori cădem duhovnicește și primim duhurile rele ale satanei. Așa că, ori acceptăm adevărul așa cum e, ori primim minciuna. Adevărul amestecat cu minciună e tot minciună. Ori adevărul curat, ori nimic.

Ajută-ne Doamne să acceptăm adevărul despre noi și despre lume!

Autor: Claudiu Balan