De ce țipă oamenii unii la alţii mai ales când se ceartă?
Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
– De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
– Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
– Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? – intreba din nou inteleptul.
– Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
– Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
Saurian
martie 16, 2010 @ 1:06 pm
n-am cuvinte…
Geo
martie 16, 2010 @ 1:10 pm
Doamne ajuta! E minunat!!! Slava lui Dumnezeu ca am primit raspuns la intrebarea pe care mi-o puneam mereu cand cineva tipa la mine sau…cand eu tipam la cineva si acela ma intreba:”De ce tipi???” SA FITI BINE IN DOMNUL!! Flacara inimii voastre sa fie aprinsa de cerescul DOR! Amin.
Jamaica
martie 16, 2010 @ 5:10 pm
Continuare:
„In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”
Mahatma Ghandi
Lucia
martie 16, 2010 @ 11:53 pm
Mulţumim, Jamaica, pentru necesara completare!
jhoallina
martie 17, 2010 @ 11:42 am
Frumos articol, Domnul sa ne ajute sa traim fiecare in pace cu cel de langa noi si in momentele de tensiune, sa nu lasam mania sa ne aprinda, ci sa lasam de la noi, si sa ne pastram inimile noastre in dragoste si pace. Doamne ajuta.
florentina26luca
august 29, 2011 @ 12:52 pm
O femeie, mergând la o mănăstire, se plânse unui părinte duhovnic de bărbatul ei, zicând:
– Părinte, bărbatul meu este aşa de ursuz şi arţăgos, că nu mai pot să-l suport. Tot timpul ne certăm şi nu ştiu cum să fac ca să-l îndrept.
Părintele, înţelegând despre ce este vorba şi vrând să-i dea un mijloc prin care pacea să se reîntoarcă în familie, îi zise:
– Mergi la trapeză şi spune-i fratelui care are ascultare acolo, să-ţi dea într-o sticlă apă din fântâna mânăstirii şi s-o duci acasă. Când vine bărbatul tău acasă, să iei o înghiţitură din această apă. S-o păstrezi cu grijă în gură şi apoi vei vedea minunea.
Femeia făcu tot ce i se spusese. Când bărbatul veni seara acasă, lesne se vedea că era rău dispus, obosit şi nerăbdător. Numaidecât femeia luă în gură o înghiţitură din apa misterioasă şi se străduia să n-o piardă.
Într-adevăr, curând, bărbatul încetă. Astfel furtuna din acea seară trecu repede.
Încă o dată luă femeia acel medicament minunat şi din nou se lăsa cu acelaşi succes. Din acel moment bărbatul era altul, era transformat. Îi vorbea frumos şi o lăuda pentru gingăşia şi răbdarea ei.
Fericită din cale-afară pentru schimbarea soţului ei, femeia merse în grabă la părinte şi-i povesti despre succesul cu apa minunată.
– Nu apa din fântâna mănăstirii, spuse părintele, a făcut minunea, ci tăcerea ta. Mai înainte comentai înaintea bărbatului tău, care venea obosit de la muncă, şi-l enervai prin contraziceri. Tăcerea ta însă l-a îmblânzit.
florentina26luca
august 29, 2011 @ 12:53 pm
Câtă apă sfințită avem la îndemână și nu o folosim! Cu siguranță poate fi folosită și apa de la robinet!!!
A cultiva tăcerea înseamnă a pregăti calea verbală către împărăţie. Cale care ne este uneori cu a nevoie de urmat spre împărăţie! Cei care reuşesc să ajungă la acea stare a tăcerii curate în împrejurări zbuciumate vor reuşi să învingă şi ispitele cele trupeşti care sunt distrugătoare de corp! Dacă vei reuşi să îţi stăpâneşti cuvântul înseamnă că ai ajuns la adeărata trăire a smereniei. A şti să taci înseamnă a şti să fii smerit în vorbă! Această tăcere este plăcută şi înaintea lui Dumnezeu.
Să ne ajute Dumnezeu să reuşim să îl desăvârşim pe aproapele nostru prin vorba noastră smerită şi prin aceasta să ne desăvârşim şi noi!
Doamne pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele.
ralucaaa
august 30, 2011 @ 6:44 pm
wow……si tocmai azi incepusem sa tip la o fff buna prietena din cauza ca….ce mai! nu conteaza….dar fix azi am stat putin pe ganduri sa aflu de ce am tipat ,dupa atata timp in care nu tipasem,si de ce tocmai la ea! Nu zice cine l-a scris,dar eu ii doresc acelui om tot ce-i mai bun in viata!!! God bless you!!!
MariaSia
august 31, 2011 @ 12:20 pm
Chiar intelept…a facut o corelatie mai mult decat expresiva