De ce credinţa exclude argumentarea?
Putem înţelege existenţa lui Dumnezeu uitându-ne la lumea creată din jurul nostru, la o frunză, la un bob da fasole, la o piatră, la maşină, la un munte sau la un nor. Unii văd toate acestea şi totuşi nu-L percep pe Dumnezeu, alţii da. Unii urcă cu gândul la existenţa lui Dumnezeu şi de la un fir de praf sau de la o mână de nisip. Tot ce este creat are amprenta Creatorului, toate ne vorbesc de Dumnezeu, dar numai anumite inimi aud, numai anumite persoane simt.
Mă gândeam odată la o chestie interesantă. Să zicem că Florin i-ar fi dăruit Gabrielei o maşină frumoasă cadou de ziua ei, şi pe fiecare parte componentă din maşină Florin a lipit un mesaj cu dedicaţie pentru ea „De la Florin pentru Gabi„; pe volan, pe schimbătorul de viteze, pe uşi, pe geamuri, pe roţi, pe oglinzi, pe motor… peste tot, asta pentru ca Gabi să-şi aducă aminte mereu de la cine a primit maşina. Oare cum s-ar simţi Gabi?
Pe moment s-ar bucura dar cu timpul dedicaţia lui Florin, pe care o observă peste tot, ar deveni foarte stresantă şi s-ar gândi: „îmi scoate ochii că mi-a luat maşină, de aia a lipit peste tot mesajele astea.”
Deşi putem să ne dăm seama de existenţa lui Dumnezeu din fiecare lucru creat care ne înconjoară, şi deşi Dumnezeu putea să-şi impună prezenţă în multe feluri, aşa cum a făcut Florin cu mesajele sale, totuşi El nu face asta, ci ne lasă să-L acceptăm liberi şi de bună voie, fără să se impună în nici un fel asupra noastră, fără să ne scoată ochii că ne-a dăruit aşa de multe, că are grija de noi în fiecare secundă, că ne iubeşte aşa de mult. Prezenţa lui Dumnezeu în lume este paradoxală, pe cât este de evidentă pe atât este de subtilă.
Dumnezeu este prezent peste tot, chiar şi-n locul ocupat de masă în sufragerie, chiar şi-n locul ocupat de ape în oceane, etc, dar nu se confundă cu ele, căci ce legătură de fiinţă poate avea creatul cu Necreatul?
De ce credinţa exclude argumentarea?
Să zicem că un necredincios ar nega existenţa lui Dumnezeu iar 10 credincioşi i-ar da argumente solide, evidente şi întemeiate că Dumnezeu există. Se vor impune argumentele acelea asupra necredinciosului? Îi vor schimba lui părerea?
Nici un argument din lumea aceasta nu-mi poate schimba felul de a gândi dacă eu nu vreau. Nimic nu se poate impune cu forţa asupra minţii mele, indiferent cât de adevărat şi argumentat este, pentru că eu sunt liber. Sunt liber să fac ce vreau, bine sau rău.
Din acest motiv credinţa nu poate fi schimbată prin argumente ci prin voinţă. Singurul motiv pentru care există credinţa în lume este pentru că noi suntem liberi, altfel argumentele ar fi acţionat asupra noastră ca o reprogramare a softului din minte, ca asupra unui roboţel.
Indiferent câte argumente ar aduce cineva pro sau contra existenţei lui Dumnezeu, cheia este tot voinţa. Şi asta de asta e lumea aceasta frumoasă, căci Dumnezeu nu vrea să se impună, ci Hristos stă smerit la uşă şi bate, iar de-i va deschide cineva, va intra şi-şi va face locaş în inima noastră împreună cu Tatăl.
(Claudiu)
gabriela
mai 5, 2009 @ 8:42 pm
Pentru ca credinta SE SIMTE!Neaga pe Dumnezeu aceia ce nu simt existenta Lui in viata lor, chiar daca El este acolo, ne ocroteste, ne poarta de grija. De aceea…de multe ori, e nevoie de un necaz ca omul sa realizeze ca exista Dumnezeu. Sau, dimpotriva, de un miracol.Si chiar si atunci…refuzam sa recunostem nimicnicia noastra.Pentru ca ne lipeste credinta.Iar cei ce avem o farama, nu avem putere de convingere. Poate ca exemplul personal vorbeste cel mai bine. Si penru asta trebuie multe vointa. Nu numai sa simti prezenta lui Dumnezeu, dar sa si incerce sa pastrezi legatura cu El prin rugaciune, sa fii des in casa Lui si sa ai in vedere mantuirea. Stiu…e ideal..
Cat despre exemplul tau..ai mare dreptate! Daca Florin mi-ar lua o masina si mi-ar pune si mesajele alea nu ar face decat sa ma deranjeze situatia, in schimb Dumnezeu nu sileste pe nimeni. Ne asteapta pe fiecare..insa noi uitam sa venim sau , mai rau, nici nu vrem sa recunoastem ca exista. Poate din mandrie? Poate ca omul se crede mare si tare?…Nu stiu. Insa stiu un lucru: De la Dumnezeu o am pe fiica mea, care e totul pentru mine si numai El mi-a salvat-o de la boala, de la accidente, si m-a salvat si pe mine, prin ea.
P.S: intamplator, pe sotul meu il cheama si Florin 😀
Claudiu
mai 5, 2009 @ 9:20 pm
Sa-ti traiasca fetita Gabi, e foarte draguta si simpatica, am vazut pe mess 🙂
Sa dea Dumnezeu sa fiti mereu linistiti si fericiti, si sa va mantuiasca pe fiecare din voi.
florinm
mai 5, 2009 @ 10:24 pm
Nu cred ca credinta chiar exclude argumentarea.
De ce spun asta? Pentru ca daca vei cauta, vei afla. Daca bati, ti se va deschide, daca ceri, ti se va da.
Ori, daca eu vreau sa INTELEG ceea ce trebuie sa cred, cum sa nu aflu???
Iata ce scrie Sf. Grigorie de Nazianz in lucrarea TAINA M-A UNS.
„Sa ne facem la fel cu Hristos, fiindca el s-a facut la fel cu noi. Sa ne facem Dumnezei pentru el, fiindca si el s-a facut pentru noi; a luat asupra-si ceea ce este mai bun; s-a saracit, ca sa ne imbogatim noi prin saracia lui; a luat chip de rob, ca sa dobandim noi libertatea; s-a coborat el, ca sa ne inaltam noi; a fost necinstit el, ca sa ne slaveasca pe noi; a murit el, ca sa ne mantuiasca; s-a inaltat, ca sa traga la el pe cei ce zaceau jos, in decaderea adusa de pacat. Fiecare sa dea toate, fiecare sa aduca prinos toate, celui care s-a dat pe sine pret si rascumparare pentru noi. Nimic insa nu va da fiecare de un asa de mare pret, decat ca pe sine insusi devenit intelegator al tainei si facut pentru Hristos toate cate s-a facut el pentru noi„.
In aceasta lucrare Sfantul face niste comparatii cu lucruri din lumea noastra, pentru a intelege, acei care doresc, tainele Sfintei Treimi. Deci daca si aceste lucruri atat de inalte, de complicate, pot fi explicate pentru acei care vor, cum sa nu poti intelege altele, mai simple?
Nu vreau sa zic ca trebuie sa incerci sa iti explici orice, sa ai o fire iscoditoare, sa nu crezi din cauza ca nu intelegi deplin. Asta este gresit din start.
Credinta este inaintea celorlalte fapte, dar credinta vine din vointa, din libertate. Intr-adevar, credinta aceea de inceput nu necesita prea multe argumente, poate deloc. Dar pe parcurs, omul are nevoie de argumente, de ajutor. Ajutor pe care Domnul i-l da celui care cere, celui care bate, celui care VREA.
Claudiu
mai 6, 2009 @ 11:30 am
Florin eu stiu ca argumentele ajuta la intarirea credintei dar credinta nu este determinata in mod direct de argumente ci doar de vointa.
florinm
mai 6, 2009 @ 1:33 pm
Claudiu, atunci cand crezi prima data, de ce o faci? Numai pentru ca vrei? De ce vrei?
Inteleg ce zici, insa daca vrei sa AJUTI pe cineva sa creada, trebuie sa ii aduci in fata ceva, in functie de persoana sa, in functie de cel care VREA sa creada, DAR NU POATE pentru ca nu intelege. Unii inteleg si ajung sa creada din minuni, altii – din contra, ajung sa creada in urma unor intamplari nefericite, sau cand sunt pusi in fata greutatilor vietii. Pentru mine, si astea sunt argumente. Altii cred dupa multi ani de cercetari, iar altii cred de prima data. In primul rand cred ca e importanta intentia – daca e buna sau rea. Iar intentia e in inima.
Cred ca a spune ca a crede exclude argumentatia, da apa la moara acelora care sustin ca religia este doar o forma de manipulare a maselor.
Toma a crezut, pentru ca a vazut. Ceilalti apostoli au crezut fara sa vada ranile, dar au stat atata timp cu Iisus si totusi nu au crezut nici ei pana atunci pe deplin.
Cred ca un argument f. important e acesta: cand realizezi ca esti un nimic fara El, ca nimic nu se intampla fara voia Lui. Cum ai spus si tu in articol, argumente pentru a crede sunt peste tot, atat in mediul inconjurator, cat si in noi insine – totul este prilej de constatare a existentei Lui Dumnezeu, deci argument. Dar nu toti le vad.
florinm
iunie 14, 2009 @ 11:37 pm
Claudiu, tu ai dreptate in ce ai scris mai sus (articol + comentariu), eu vorbeam despre altceva, dupa cum ai spus si tu. Am gasit ceva pe tema asta, am citit, am inteles si recunosc ca asa este: credinţa depinde (numai) de voinţă.
Argumentele ajută, dar asta după ce-mi manifest actul de voinţă, prin care-L primesc pe Dumnezeu în „cămara” mea. El mă ajută după aceea să recunosc binele ca bine, răul ca rău. Fără credinţă, aşa cum ai spus şi tu – pot avea oricâte argumente, tot nu cred dacă nu vreau.
Doamne ajută!
NihilSineDeo
octombrie 24, 2009 @ 4:54 am
🙂
Eu nu pot sa citesc vreo carte fara lumina sau cu lumina stinsa…caci ochii mei nu vad in intuneric. Ba chiar am citit o buna perioada in semi-intuneric, la lumina unei veioze mici si mai rau mi-am vatamat ochii.
Guest
iunie 10, 2010 @ 7:07 pm
Va rog sa postati cit mai multe articole cu aceasta tematica- necredinta, ateism….. sunt si eu intr-o perioada de indoieli, ma rog lui Dumnezeu (desi cu inima cam rece) sa-mi ajute mie, credinciasa necredintei mele… Pur si simplu prea multi „destepti”, oameni de stiinta si altii ne-au pus bigudi pe creier, astfel incit acum sa nu mai credem in nimic… Intr-adevar, credinta poate veni de la sine, asa cum era la mine in scoala,dar acum , nu stiu de ce imi vin in minte tot felul de argumente ca n-ar fi asa. Ce sa fac, ca sa CRED fara rezerve???
gabriela tudor
iunie 10, 2010 @ 7:14 pm
pentru AQdmin
Foarte buna treaba cu noua imagine a site-ului! Felicitari!
niky
iunie 10, 2010 @ 9:13 pm
@anonim.
Roagate Lui Iisus Hristos El poate sa iti deschida ochii si sa vezi sau si daca ai fi mort El poate sa te reinvie in credinta pt caci El este cel care poate cu desavirsire acest lucru. La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.
Doamne ajuta
@ admin Felicitari pentru noul site . Dumnezeu sa-ti rasplateasca munca.