De ce e complicată judecata universală a tuturor oamenilor?
În cartea profetului Isaia Domnul spune așa:
Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre. (Isaia 55, 8-9)
Felul în care vede Dumnezeu lumea, o judecă și o iubește este atât de complex și infinit de larg încât e foarte greu pentru noi să înțelegem tot ce face. Mi-am propus să vă las câteva idei prin care să vedem cât de greu este să judecăm acțiunile lui Dumnezeu ca fiind bune sau rele, potrivite sau nepotrivite, exigente sau blânde, pentru că la baza alegerilor lui Dumnezeu stau miliarde de miliarde de factori care se intercondiționează aproape infinit. E ca și ar trebui să rezolvăm o ecuație cu 100000000000000 de necunoscute.
În fiecare oră și zi trecem prin această viață și ni se întâmplă tot felul de lucruri, evenimente, trăiri…
Câte din cele întâmplate sunt de la noi și câte de la „alții”?
Dumnezeu mi-a dat libertate deplină să fac ce vreau și ce pot, prin urmare faptele mele sunt o consecință directă a alegerilor mele. Dar Dumnezeu a dat libertate și aproapelui meu, prin urmare libertatea mea trebuie să țină cont de libertatea lui și de fapt de libertatea tuturor oamenilor de pe pământ.
Deși Dumnezeu a dat libertate oamenilor pe pământ, libertatea noastră de a alege și făptui nu îngrădește libertatea Lui de a lucra în lume. Deci Dumnezeu lucrează toate câte vrea în mijlocul lumii, fără să fie limitat de nimic. Dar Dumnezeu a dat libertate și îngerilor, și celor buni și celor răi, și prin urmare și ei acționează în aceeași lume în care trăim. Îngerii fac voia lui Dumnezeu în această lume și sprijină pe oameni ca să-L cunoască pe Dumnezeu, iar demonii fac rău oamenilor și încearcă să-i ispitească și să-i depărteze de Dumnezeu.
Deasemenea creația întreagă se mișcă după legile pe care Dumnezeu le-a pus în ea. Astfel plantele, animalele, apele, vânturile, soarele, planetele, insectele, pietrele, munții, dealurile, și toate câte au ființă se mișcă în această lume și crează mediul permanent dinamic în care trăim, influențându-ne necondiționat.
Prin urmare ceea ce mi se întâmplă mie acum în viața mea nu e doar un efect al alegerilor mele, ci este un cumul extraordinar între: alegerea mea și alegerile celorlalți oameni, alegerile îngerilor, demonilor, ale mișcării creației cu toate ale ei, și nu în ultimul rând, ci mai ales alegerile lui Dumnezeu.
Deci secunda pe care o trăiești acum nu e doar a ta, nu e doar în mâinile tale a hotărî ce se va întâmplă cu tine, ci este mereu influențată de un cumul de alegeri și mișcări din afara ta.
În alegerile mele de azi stau și faptele oamenilor de ieri
Dar alegerile mele nu sunt influențate doar de factorii externi mie din acest moment, ci și de întâmplările din trecut. Părinții mei mi-au transmis o moștenire genetică care mă definește ca om, dar nu eu am ales ce am moștenit în trupul meu și în caracterul meu. Prin urmare alegerile mele de acum sunt și o consecință indirectă a faptelor părinților mei, care s-au „înscris” în mine de la zămislire și până astăzi.
Educația pe care am primit-o de mic copil și până astăzi de la părinți, familie, învățători, sfinți, preoți, profesori, etc. mi-a modelat viitoarele alegeri, cel puțin potențial. Mediul în care am trăit m-a influențat. Trecutul întreg cu toate ale vieții și-a pus, cu sau fără voia mea, amprenta pe caracterul meu. De aceea în alegerile mele de azi stau și faptele oamenilor de ieri.
Iată cum, în mod paradoxal, în fiecare mișcare a unui om, stă ca un rezumat întreaga lume prin care a trecut și care l-a modelat, cu sau fără voia lui. Atât de legați suntem unii de alții în această viață.
Oare cât de răutatea mea e în faptele de azi ale celorlalți? Oare cât din binele meu e în faptele tale? Oare cât din bucuria mea de azi e jertfa oamenilor de ieri? Oare cât din suferința mea de azi e răutatea celor din jurul meu de ieri?
Dumnezeu știe asta! Dumnezeu știe toate părțile componente ale alegerilor noastre de azi
Știe cât bine sau cât rău al meu din trecut și ale celorlalți m-au făcut ca astăzi să aleg așa. Și cântărește foarte înțelept toate și abia apoi judecă. Dumnezeu în fiecare secundă a vieții noastre rezolvă mereu această ecuație cu 100000000000000 de necunoscute și ne oferă soluția, ajutorul Lui acționând alături de noi.
Dumnezeu știe până la capăt efectele faptelor noastre de azi pe viitor
Faptele mele de azi influențează faptele mele din viitor, dar și faptele din viitor ale tuturor oamenilor. Așa se face că viitorul copiilor de mâine este modelat de faptele viitorilor părinți de astăzi.
Dumnezeu știe care vor fi efectele faptelor noastre de azi asupra viitorului nostru și al întregii lumi, și asta cântărește foarte greu în felul Său de a ne judeca și de a acționa. Noi nu știm clar care vor fi efectele, ci doar intuim ceva pe termen scurt. Dumnezeu vede faptele noastre mereu de la A la Z, de când le-am făcut până la ultima consecință care se va consuma în lume.
De aceea ceea ce nouă ni se pare puțin lucru, Dumnezeu poate să ne arate că e mare lucru, și invers, ceea ce nouă ni se pare un rău mic El poate să ne arate că va avea efecte grave pe termen lung.
Faptele mele de azi influențează nu doar lumea văzută ci și pe cea nevăzută
Zic Sfinții Părinți că pentru viața de sfințenie a unui om Dumnezeu poate ierta mulțime de păcate ale celor din familia lui și ale întregii lumi. Așa se face că probabil foarte mulți membri ai familiei Sfântului Nectarie din Eghina, care deja au trecut la Domnul, s-au bucurat de rugăciunile Sfântului pentru ei atât când era pe pământ și mai ales acum când este în ceruri.
Viața mea e legată permanent înaintea lui Dumnezeu de viața părinților, bunicilor, străbunicilor și tuturor strămoșilor mei. Pentru biruința binelui lor care și-a pus amprenta în mine, vor fi și ei răsplătiți. Pentru lucrarea răului lor care e activ azi în mine, vor fi și ei pedepsiți.
Suferința adâncă a unui om astăzi în lume poate fi o lucrarea a lui Dumnezeu de a ierta păcatele lui și ale părinților lui, bunicilor și strămoșiilor lui.
Faptele Preacuratei Fecioare Maria din timpul vieții ei aveau să influențeze nu doar întreg pământul ci și întreg cerul și mulțumirea tuturor îngerilor, căci Ea a devenit Împărăteasă a Lumii, Stăpână a Cerului și a Pământului alături de Fiul Ei.
Așa a fost de la Creație și până astăzi, lumea văzută și cea nevăzută împart aceeși spațiu de acțiune.
Să mai adăugăm și alte gânduri
Dumnezeu pentru potențiale fapte din viitor ale mele, acționează ferm în prezent, pentru a modela cum vrea El viitorul. Nimeni nu știe viitorul, numai El, deci cum vom putea înțelege ceea ce face El în prezent?
Dumnezeu pentru faptele bune din viitor ale omului iartă păcate din prezent. Câte nu-i va fi trecut cu vederea Dumnezeu lui Saul până să se fi întâlnit cu el în drumul spre Damasc?
Dumnezeu acționează nu doar ca un judecător care analizează faptele și rezolvă înțelept această ecuație cu 100000000000000 de necunoscute, ci adaugă la toate acestea iubirea Sa, ca nu cumva în această lume creată de El să biruie răul.
De aceea Dumnezeu azi iartă mult ca să vindece mult.
Dumnezeu și pedepsește mult ca să stăvilească lucrarea puternică a răului din mine, din noi și din întreaga lume.
Dumnezeu modelează lumea, ținând cont de alegerile noastre, și o duce în direcția în care El dorește. Nu știm cum va arăta lumea veșniciei pe care El vrea s-o construiască, deci prin urmare nu știm proiectul construcției. Dacă nu știm proiectul cum vom înțelege faptele de pe șantierul de construcție?
E complicată lumea în care trăim! Și judecata sau analizarea ei este la fel de complicată.
Dumnezeu este purtătorul de grijă al întregii lumi, și e responsabil să ne păzească și să ne ajute.
Toate ale vieții sunt interconectate permanent
Trecutul cu prezentul și cu viitorul, oamenii cu Dumnezeu și cu îngerii și cu întreaga creație, faptele de ieri cu cele de azi și cu cele de mâine, pruncii ce se vor naște mâine de străbunicii lor ce s-au născut în trecut.
Așa a creat Dumnezeu viața în acestă lume încât toate sunt prezente în toți în fiecare secundă. E ca și cum tot întregul vieții e prezent în cea mai mică părticică de timp a vieții mele.
Cum să judeci așa ceva cu ochi omenești?
Cum să înțelegi complexitatea incredibilă a componentelor din fiecare alegere umană? E un puzzle infinit în fiecare faptă de om, în fiecare secundă. Cine-L poate descifra și judeca?
De aceea Iisus Hristos spune:
„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7, 1)
A judeca drept și milostiv pe oameni e treabă de Dumnezeu Atotputernic, nu de om.
Să-i lăsăm Lui toată judecata!
Autor: Claudiu Balan