De ce este Hristos Judecător?

Hristos e împuternicit să fie Judecător deoarece a fost şi El om şi deci prea bine cunoaşte firea oamenilor, lumea, cum stau lucrurile acolo pe pământ, care sunt cu adevărat raporturile dintre făpturi, care le sunt nevoile, grijile şi durerile. Hristos e Judecător fiindcă ştie cum stau lucrurile din lăuntru, experimental, ca Unul Care şi El a cunoascut ispitele, oboseala, foamea, durerea.

Care a stat faţă către faţă cu trufia, invidia, ura, prostia şi trădarea. Care a fost vândut, batjocorit, pălmuit, scuipat şi omorât, în chinuri, Căruia I s-a pus pe cap cunună de spini şi a fost îmbrăcat cu purpură mincinoasă.

Ca Unul Care va judeca în cunoştinţă de cauză, nu după relatări şi expuneri purtate din gură în gură, ca Unul Care ştie despre ce e vorba (de quoi il en retourne, spun plastic şi intraductibil francezii, eu aş tălmăci: care cunoaşte tărăşenia şi dedesubturile toate), Căruia nu-I poţi îndruga verzi şi uscate şi câte-n lună şi-n soare sau suci şi răsuci adevărul sau a-l ascunde sau măslui sub vorbe frumoase cu iscusite vicleşuguri.

Ca Unul Care a fost şi El Om, ca toţi oamenii, Care va aprecia nu după criterii şi consideraţii teoretice, abstracte, „divine”, ci după criterii şi consideraţii foarte simple, foarte omeneşti, de toate zilele, banale, vulgare (să nu ne sperie termenul acesta, să nu uităm că limbajul evanghelic nu-i simandicos şi fandosit, că nu se fereşte a denumi lucrurile pe şleau şi pe adevăratul lor nume), criteriile „omului de pe stradă”, ale omului dosădit, trudit, ferecat în supărări şi neocolit de valurile vieţii.

Ale omului obişnuit, cel din viitoarea şi frecuşul vieţii celei mai neangelice, nespiritualizate, criteriile bunului simţ celui mai elementar.

Şi care-s acestea? Cele ale întrajutorării (a da năpăstuitului de ce are mai întâi nevoie: hrană, adăpost, culcuş, îmbrăcăminte, cercetare la spital şi închisoare), bunei vecinătăţi, solidarităţii celor nerăsfăţaţi de ursită.

Părintele Nicolae Steinhardt