De ce facem privegheri de noapte [temeiuri biblice]. Domnul Hristos a poruncit așa și El Însuși a privegheat adesea

Privegherile de noapte cu rugăciune înaintea Domnului în biserici sau în casele / chiliile noastre nu sunt doar un gest de evlavie față de Dumnezeu, ci sunt o poruncă a Lui. Domnul nu doar că ne-a poruncit să priveghem ci El Însuși a privegheat și s-a rugat noaptea și continuu. El Însuși S-a arătat oamenilor noaptea provocând întâlniri tainice cu ei.

S-a vorbit mult despre rugăciunea neîncetată, un alt sens al privegherii, dar cred că s-a vorbit puțin despre temeiurile biblice ale acestui gest de iubire pe care omul îl face față de Dumnezeu. Și paradoxal aceste temeiuri nu sunt puține, ci abundă. Tot cultul nostru liturgic în Biserica Ortodoxă este așezat în jurul Sfintei Scripturi, este un răspuns al omului la Sfânta Scriptură, de aceea e foarte important să știm că ceea ce facem în biserică nu sunt gânduri omenești care au luat forma evlaviei ci sunt gânduri ale lui Dumnezeu puse în faptă pentru a ne întâlni cu El.

Așa este și privegherea! Domnul ne cheamă pe toți să priveghem cu El cât mai des noaptea, în adunarea bisericii și acasă în intimitatea noastră. Nu doar pe monahi sau pe clerici ci pe toți creștinii. Nu doar odată pe an ci cât mai des. Mai jos am adunat cele mai importante temeiuri biblice cu mesaj direct și ușor de înțeles despre privegherea de noapte.

Cuprins

Vechiul Testament (13)

1. Noaptea i se arată Domnul lui Isaac și-l întărește în credință
2. Iacob se luptă toată noaptea cu Dumnezeu. Priveghind Iacob, vede pe Dumnezeu, primește binecuvântarea Lui și mântuirea sufletului său
3. Paștile: noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea evreilor din ţara Egiptului
4. Trecerea prin Marea Roșie: o altă noapte de priveghere a Domnului pentru evrei în drumul spre Canaan
5. Mana era dată de Dumnezeu din cer evreilor noaptea, timp de 40 de ani
6. Proorocul Samuel se roagă o noapte întreagă pentru păcatul regelui Saul și Domnul îi răspunde
7. Moise stă pe Muntele Sinai 40 de zile și 40 de nopți în slava lui Dumnezeu. Cea mai lungă priveghere relatată în Biblie
8. Natan primește răspuns noaptea de la Dumnezeu pentru regele David care își pune în gând să zidească primul templu al Domnului în Israel.
9. Psalmistul David spune prin Duhul Sfânt că se trezește în miez de noapte să laude pe Dumnezeu
10. Inima Mirelui din Cântarea Cântărilor priveghează tot timpul înaintea lui Dumnezeu
11. Profetul Ieremia îi învață pe cei din Israel să plângă înaintea Domnului rugându-se în timpul nopții
12. Profetul Zaharia are o vedenie de la Dumnezeu în timpul nopții
13. Profetul Avacum priveghează ca să primească răspuns de la Dumnezeu

Noul Testament (16)

1. Domnul Iisus Hristos petrece toată noaptea în rugăciune către Tatăl înainte de a-i alege pe cei 12 apostoli
2. Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă să priveghem că nu știm ceasul în care va veni a doua oară pe pământ sau când vom muri
3. Pilda celor 10 fecioare. Mirele Hristos vine la miezul nopții și primește în împărăția Sa doar pe cei pregătiți
4. Hristos vine în miez de noapte și salvează pe apostolii care luptau în barcă cu marea învolburată
5. Mântuitorul merge și se roagă singur în miez de noapte după minunea înmulțirii pâinilor
6. Domnul Hristos în grădina Ghetsimani îi roagă pe apostoli să privegheze cu El în acele momente de mare suferință
7. Îngerul Domnului vine la apostoli în miez de noapte și-i salvează din temniță
8. Sfinții Apostoli Pavel și Sila lăudau pe Dumnezeu în cântări în miez de noapte în suferința temniței
9. Temnicerul care-i păzea pe apostoli se botează împreună cu toată casa sa în aceea noapte, și apoi se veselesc
10. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să priveghem
11. Sf. Pavel ne mărturisește cum adesea priveghează rugându-se pentru toate bisericile întemeiate
12. Sf. Pavel ne îndeamnă să nu dormim ca ceilalți ci să priveghem căci suntem fii ai luminii
13. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, și zi și noapte
14. Mai marii noștri priveghează pentru sufletele noastre
15. Sf. Apostol Petru ne îndeamnă și el să priveghem căci diavolul caută să ne facă rău
16. În cartea Apocalipsa Domnul Hristos îi spune Bisericii din Sardes să privegheze ca să nu-și piardă credință și să n-o pedepsească

Vechiul Testament

1. Noaptea i se arată Domnul lui Isaac și-l întărește în credință

²⁴ În noaptea aceea i S-a arătat Domnul şi i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui  Avraam, tatăl tău! Nu te teme, că Eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta  şi voi înmulţi pe urmaşii tăi, pentru Avraam, sluga Mea».

²⁵ Acolo a făcut Isaac jertfelnic şi a chemat numele Domnului şi îşi  întinse acolo cortul său. Şi au săpat acolo slugile lui Isaac o fântână,  în valea Gherarei.

Pe temeiul acestei întâlniri tainice de noapte cu Dumnezeu, chiar în acelor loc Isaac ridică jertfelnic și cheamă numele Domnului. Iată temei pentru Liturghiile de noapte în care ne întâlnim cu El, îi aducem jertfa noastră și El pe a Lui, și apoi ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui.

2. Iacob se luptă toată noaptea cu Dumnezeu. Priveghind Iacob, vede pe Dumnezeu, primește binecuvântarea Lui și mântuirea sufletului său

²⁴ Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.

²⁵  Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei  lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu  el.

²⁶ Şi i-a zis: «Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!» Iacov I-a răspuns: «Nu Te las până nu mă vei binecuvânta».

²⁷ Şi l-a întrebat Acela: «Care îţi este numele?» Şi el a zis: «Iacov!»

²⁸  Zisu-i-a Acela: «De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei  numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!»

²⁹ Şi a  întrebat şi Iacov, zicând: «Spune-mi şi Tu numele Tău!» Iar Acela a  zis: «Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!» Şi l-a  binecuvântat acolo.

³⁰ Şi a  pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci  şi-a zis: «Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu!»

³¹ Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.

³² De  aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru  că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul  acestui muşchi.  (Facerea 32, 24-32)

Mitropolitul Bartolomeu Anania explică pe scurt acest eveniment:

Pasaj devenit celebru, nu numai prin aura sa de mister, ci şi prin implicaţiile teologice. În literatura patristică (Origen, Fericitul Ieronim, Sf. Ioan Hrisostom) lupta lui Iacob cu Dumnezeu este un simbol al luptei duhovniceşti şi al puterii pe care o poate avea rugăciunea stăruitoare. Într’un plan duhovnicesc mai adânc, Dumnezeu acceptă bucuros să fie „constrâns” de stăruinţa şi lupta omului care vrea să facă din El un prizonier, aşa cum Iacob L-a „silit” să-i dea binecuvântarea. „Împărăţia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc” (Mt 11, 12). În poezia românească ideea (şi experienţa) sunt rostite splendid de V. Voiculescu: „Oho, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, /Te ţin prizonier… / Bine, zâmbi El, ţine-Mă o clipă: /Ah, gemui, pier… /O clipă inima mi se făcuse cer”.

Iată temeiurile mari ale privegherii: întâlnirea cu Dumnezeu, vorbirea cu El, rugăciunea stăruitoare pentru mântuirea sufletului nostru și al întregii lumi.

3. Paștile: noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea evreilor din ţara Egiptului

În cartea Ieșirea aflăm că în miezul nopții a lovit Domnul pe întâii-născuții din pământul Egiptului, ca pedeapsă (a 10-a plagă) pentru că nu-i lăsau pe evrei să plece. Noaptea Paștilor a fost prilej de judecată a lui Dumnezeu pentru unii și binecuvântare pentru alții:

„În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului şi voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul. Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele şi vă voi ocoli şi nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.” (Ieșirea 12, 13)

Atunci au murit mulți copii din familiile egiptenilor, de la fiul lui Faraon până la fiul celui mai sărac om, la fel s-a întâmplat și cu întâiul-născut dintre animale. În noaptea aceea a fost jale mare și bocet în Egipt. În noaptea aceea Faraon l-a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis:

„Sculaţi-vă şi ieşiţi din pământul  poporului meu! Şi voi şi fiii lui Israel! Şi duceţi-vă de faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru, precum aţi zis. Luaţi cu voi şi oile şi boii voştri, cum aţi cerut, şi vă duceţi şi mă binecuvântaţi şi pe mine!” (Ieșire 12, 31-32)

Observați îndemnul lui Faraon către evrei de a pleca chiar acum noaptea să meargă să facă slujbă Domnului. Nu era ideea lui, ci Moise i-o ceruse cu mult timp înainte. Chiar atunci în noaptea aceea evreii conduși de Domnul prin Moise au ieșit din sclavia Egiptului îndreptându-se către pământul făgăduinței, Canaan:

³³ Şi sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din ţara aceea, căci ziceau: «Pierim cu toţii!»

³⁴ Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi, cu coveţile învelite în hainele lor.

³⁵ Şi făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint şi de aur şi haine;

³⁶ Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut. Şi astfel au fost prădaţi Egiptenii. (Ieșirea 12, 33-36)

După ce au stat 430 de ani în Egipt, în mare parte din timp fiind sclavi și opresați, evreii scapă și iată ce concluzie extraordinară aduce Domnul:

„Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din ţara Egiptului şi pe această noapte de priveghere pentru Domnul o vor păzi toţi fiii lui Israel din neam în neam.” (Ieșirea 12, 42)

Domnul a privegheat pentru evrei în acea noapte ca să-i salveze pe evrei. Deci se cuvine și evreilor ca să privegheze în fiecare an în această noapte a Paștilor, veșnic, și să aducă slavă și mulțumire lui Dumnezeu.

E clar că Domnul nu doarme niciodată, dar când spune Scriptura că El priveghează pentru om asta arată că se îngrijește de noi, ne ajută, lucrează ceva special în noaptea aceea pentru noi.

4.  Trecerea prin Marea Roșie: o altă noapte de priveghere a Domnului pentru evrei în drumul spre Canaan

Trecerea prin Marea Roșie ca pe uscat este una dintre cele mai mari minuni pe care Dumnezeu le-a făcut pe pământ în mijlocul oamenilor. Este, cred eu, temeiul tare al credinței evreilor în Dumnezeul lui Moise, dar în același timp este și un eveniment foarte bogat în înțelesuri teologice adânci pentru Biserica lui Hristos.

Această noapte a fost plină de evenimente și de lucrări mari ale Domnului, Care și-a arătat slava Sa asupra lui Faraon și armatei lui. Noaptea a fost benefică evreilor căci au trecut prin mare ca pe uscat, iar ziua a fost blestem egiptenilor căci marea a revenit și i-a înecat.

¹⁹ Atunci s-a  ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui  Israel, şi s-a mutat în urma lor; şi s-a ridicat stâlpul cel de nor  dinaintea lor şi a stat în urma lor.

²⁰  Astfel a trecut el şi a stat între tabăra Egiptenilor şi tabăra fiilor  lui Israel; şi era negură şi întuneric pentru unii, iar pentru ceilalţi  lumină, noaptea, şi toată noaptea nu s-au apropiat unii de alţii.

²¹ Iar  Moise şi-a întins mâna sa asupra mării şi a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit şi s-a făcut marea uscat, că s-au  despărţit apele.

²² Şi au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta şi la stânga lor.

²³ Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui.

²⁴ Dar  în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi din nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă.

²⁵ Şi a făcut să sară roţile de la carele lor, încât cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: «Să fugim de la faţa lui Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu Egiptenii!»

²⁶ Iar Domnul a  zis către Moise: «Întindeţi mâna asupra mării, ca să se întoarcă apele  asupra Egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor».

²⁷ Şi  şi-a întins Moise mâna asupra mării şi spre ziuă s-a întors apa la locul  ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a înecat Dumnezeu pe  Egipteni în mijlocul mării.

Domnul S-a luptat toată noaptea pentru evrei și au văzut minuni mari, așa cum n-au mai fost pe pământ de la Potopul lui Noe. Domnul a privegheat pentru evrei iarăși, lăsându-le în istorie o noapte memorabilă. Cum să dormi în această noapte, evreu fiind? Cum să doarmă peste ani și ani urmașii evreilor când știu că aceasta e noaptea când Dumnezeu a scris în istoria umanității cu litere de aur viața lor.

Totuși e interesant că Scriptura zice că în noaptea aceea Domnul și-a arătat slava Sa doar lui Faraon, nu și evreilor. De ce oare, deși și ei au văzut asta? Pentru că evreii urmau să se lepede de el peste câteva săptămâni prin vițelul de aur, dar Domnul Iisus Hristos își va arăta Slava Sa evrerilor peste 1500 de ani pe cruce gol și răstignit întru mare smerenie, așa cum zice Sf. Evanghelist Ioan. (Ioan 13, 31). De aceea, în Sâmbata Mare la slujba vecerniei noi creștinii cântăm, paradoxal, imnul de laudă a lui Moise și Miriam după trecerea prin Marea Roșie (Ieșirea cap. 15).

Paștile Domnului Iisus Hristos e noaptea cea mare de priveghere a creștinilor și rămâne ca temei de priveghere și pentru alte zile de praznic și sărbătoare de peste an.

5. Mana era dată de Dumnezeu din cer evreilor noaptea, timp de 40 de ani

⁷ Iar mana era ca sămânţa de coriandru şi înfăţişarea ei era ca înfăţişarea cristalului.

⁸  Poporul se ducea şi o aduna, o râşneau în râşniţe sau o pisau în piuă, o  fierbeau în căldări şi făceau din ea turte; iar gustul ei era ca gustul  turtelor cu untdelemn.

⁹ Când cădea noaptea roua pe tabără, atunci cădea peste ea şi mana. (Numerii 11, 7-9)

Dacă evreii primeau în pustie mană din cer (pâine îngerească, cum o numește Scriptura), Iisus Hristos peste 1500 de ani va spune evreilor că El este adevărata Pâine care S-a coborât din cer. El este Pâinea vieții, arătând că mana era doar un simbol al Lui și al Trupului și Sângelui Său pe care ni-l va da să-L mâncăm.

Iată temei pentru ca privegherile de noapte ale creștinilor să se finalizeze cu Liturghie și cu Împărtășirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos.

6. Proorocul Samuel se roagă o noapte întreagă pentru păcatul regelui Saul și Domnul îi răspunde

¹⁰ Atunci a fost  cuvântul Domnului către Samuel astfel: «Îmi pare rău că am pus pe Saul  rege, căci el s-a abătut de la Mine şi cuvântul Meu nu l-a împlinit».

¹¹ Şi s-a întristat Samuel şi a strigat către Domnul toată noaptea. (1 Regi 15, 10-11)

Samuel priveghează o noapte întreagă rugându-se pentru regele Saul, a cărui păcate puteau aduce pedeapsa lui Dumnezeu peste întreg poporul. Iar Domnul îi răspunde.

¹⁶ Samuel a zis către Saul: «Îngăduie-mi să-ţi spun ce mi-a spus Domnul astă-noapte». Iar Saul a zis: «Spune!»

¹⁷ Şi a  zis Samuel: «Când erai tu mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu oare  căpetenia seminţiilor lui Israel şi Domnul te-a uns rege peste Israel?

¹⁸  Apoi te-a trimis Domnul la drum, zicând: Mergi şi dă junghierii pe  Amaleciţii cei necredincioşi şi luptă împotriva lor până îi vei stârpi.

¹⁹ Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului, şi te-ai aruncat asupra prăzii şi ai făcut rău în ochii Domnului?» (1 Regi 15, 16-19)

7. Moise stă pe Muntele Sinai 40 de zile și 40 de nopți în slava lui Dumnezeu. Cea mai lungă priveghere relatată în Biblie

¹⁵ S-a suit deci Moise şi Iosua în munte şi un nor a acoperit muntele.

¹⁶  Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai şi l-a acoperit norul şase  zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul  norului.

¹⁷ Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor.

¹⁸ Şi s-a suit Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului; şi a stat Moise pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. (Ieșirea 24, 15-18)

Moise, văzătorul de Dumnezeu, așa cum îl numele Sf. Grigorie de Nyssa, a stat în priveghere 40 de zile și 40 de nopți pe Muntele Sinai, fără să realizeze cum timpul a trecut. Era învăluit în slava Domnului, în lumină, în pace, în iubirea și mângâierea lui Dumnezeu. Tradiția Bisericii ne arată că astfel de răpiri și de teofanii îl scot pe om din timp și-l introduc în veșnicie. O clipă aici face cât mult timp pe pământ.

Moise priveghează 40 de zile și 40 de nopți, vorbind față către față cu Dumnezeu cel adevărat.

8. Natan primește răspuns noaptea de la Dumnezeu pentru regele David care își pune în gând să zidească primul templu al Domnului în Israel.

¹ Pe când regele trăia în casa sa şi-l liniştise Domnul dinspre toţi vrăjmaşii săi de primprejur,

² A zis regele către proorocul Natan: «Iată, eu locuiesc în casă de cedru, iar chivotul Domnului stă în cort».

³ «Tot ce ai la inimă, a zis Natan către rege, mergi şi fă, căci Domnul este cu tine!»

⁴ Şi chiar în noaptea aceea a fost cuvântul Domnului către Natan, zicând:

⁵ «Mergi şi spune robului Meu David: Aşa grăieşte Domnul: Tu oare ai să-Mi zideşti casă pentru locuinţa Mea,

^(…)

¹² Iată Domnul  îţi vesteşte că-ţi va întări casa, iar când se vor împlini zilele tale  şi vei răposa cu părinţii tăi, atunci voi ridica după tine pe urmaşul  tău, care va răsări din coapsele tale şi voi întări stăpânirea sa.

¹³ Acela va zidi casă numelui Meu şi Eu voi întări scaunul domniei lui în veci. (2 Regi 7, 1-5, 12-13)

David după ce are acest gând de a construi primul mare templu Domnului. se consultă cu proorocul Natan pe care-l considera om al lui Dumnezeu și avea încredere în el întru toate. La acel moment chivotul Domnului, cel mai sfânt obiect din poporul lui Israel și din întreaga lume, stătea în cort, iar David stătea într-un palat frumos. Și de aceea David consideră că e potrivit și necesar să construiască casă Domnului, unde să așeze acest chivot.

Surprinzător, Domnul răspunde chiar în acea noapte în rugăciune lui Natan, și-i spune că nu David îi va constru templu, ci Solomon, urmașul său. Iată cum răspunsul Domnului vine mereu la cei care vin înaintea lui în rugăciune, mai ales noaptea, la timp de liniște și pace, cât oamenii păcătuiesc mai puțin.

9. Psalmistul David spune prin Duhul Sfânt că se trezește în miez de noapte să laude pe Dumnezeu

^„La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.” (Psalmul 118, 62)

Acest verset a trezit conștiința creștinilor de a lăuda pe Dumnezeu  în miez de noapte. Așa a apărut slujba „Miezonoptica” în tradiția monahală.

Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie.În majoritatea locurilor unde se mai ține în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia și cu Primul Ceas într-una din cele trei slujbe compuse, prezente și în Tipic.

În privința Miezonopticii, Sfântul Marcu din Efes spune:

„Începutul tuturor imnurilor și rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (kairos) rugăciunii de la miezul nopții. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viața înșelăciunii întunericului către vața care este, după spusele lui Hristos, liberă și luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Isaia 9:1.” Starea generală a acestei slujbe este una de pocăință, îmblânzită de o atitudine de așteptare plină de speranță.

10. Inima Mirelui din Cântarea Cântărilor priveghează tot timpul înaintea lui Dumnezeu

¹ Venit-am în  grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am  mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi  beţi de dragoste, iubiţii mei!

²  De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la  uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea,  porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de  vlaga nopţii. (Cântarea Cântărilor 5, 1-2)

În inimile celor ce au dobândit rugăciunea neîncetată, se rostește permanent „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă pe mine păcătosul!” O astfel de inimă priveghează neîncetat.

11. Profetul Ieremia îi învață pe cei din Israel să plângă înaintea Domnului rugându-se în timpul nopții

¹⁸ Strigă către  Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un  şuvoi, zi şi noapte; nu înceta, ochiul tău să nu zăbovească!

¹⁹  Scoală, jeleşte-te în timpul nopţii, la început de strajă; varsă-ţi  inima ta ca apa înaintea feţei Celui Atotstăpânitor. Către El ridică  mâna ta pentru viaţa pruncilor tăi, care se prăpădesc de foame la colţul  tuturor uliţelor. (Plângerile lui Ieremia 2, 18-19)

12. Profetul Zaharia are o vedenie de la Dumnezeu în timpul nopții

Vedeniile au loc în momentele de veghe, spre deosebire de vise care apar când dormim și suntem înconștienți. Deci aceste vedenii / descoperiri de la Dumnezeu vin

«Am avut o vedenie în timpul nopţii, şi iată un om călare pe un cal roşu; şi stătea între mirţi, într-un loc umbros, şi în urma lui cai roibi, murgi şi albi. (Zaharia 1, 8)

13. Profetul Avacum priveghează ca să primească răspuns de la Dumnezeu

¹ Voi sta de strajă şi mă voi aşeza în turnul cel de veghe ca să priveghez şi să văd ce-mi va grăi mie şi ce-mi va răspunde la tânguirea mea.

² Şi Domnul mi-a răspuns şi mi-a zis: «Scrie vedenia şi o sapă cu slove pe table, ca să se poată citi uşor;

³ Căci este o vedenie pentru un timp hotărât; ea se va împlini la vreme şi nu va fi vedenie mincinoasă. Dacă întârzie, aşteapt-o, căci ea va veni sigur, fără greş. (Avacum 2, 1-3)

 

Noul Testament

1. Domnul Iisus Hristos petrece toată noaptea în rugăciune către Tatăl înainte de a-i alege pe cei 12 apostoli

¹² Şi în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

¹³ Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.

¹⁴ Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe Vartolomeu,

¹⁵ Şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul,

¹⁶ Şi pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător. (Luca 6, 12-16)

2. Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă să priveghem că nu știm ceasul în care va veni a doua oară pe pământ sau când vom muri

⁴² Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.

⁴³ Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.

⁴⁴ De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. (Matei 24, 42-44)

E vorba atât de a doua lui venire pe pământ cât și de moartea fiecăruia dintre noi.

Tot despre acest subiect, aflăm din Evanghelia după Luca:

³⁶ Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.

³⁷ Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor.

³⁸ Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. (Luca 21, 36-38)

Să priveghem ca să ne întărim și să scăpăm de toată pedeapsa pentru răul din noi și din lume.

3. Pilda celor 10 fecioare. Mirele Hristos vine la miezul nopții și primește în împărăția Sa doar pe cei pregătiți

¹ Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.

² Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.

³ Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.

⁴ Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.

⁵ Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.

⁶ Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!

⁷ Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.

⁸ Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.

⁹ Dar  cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă  nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi  pentru voi.

¹⁰ Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.

¹¹ Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.

¹² Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi.

¹³ Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.  (Matei 25, 1-13)

E pilda care împreună cu Ps. 118, 62 a impulsionat creștinii să se roage în miez de fiecare noapte.

4. Hristos vine în miez de noapte și salvează pe apostolii care luptau în barcă cu marea învolburată

⁴⁷ Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.

⁴⁸ Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.^†

⁴⁹ Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat.

⁵⁰ Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!

⁵¹ Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor;

⁵² Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată.

⁵³ Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.

⁵⁴ Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. (Marcu 6, 47-54)

5. Mântuitorul merge și se roagă singur în miez de noapte după minunea înmulțirii pâinilor

²¹ Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

²² Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

²³ Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.

6. Domnul Hristos în grădina Ghetsimani îi roagă pe apostoli să privegheze cu El în acele momente de mare suferință

³⁶ Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.

³⁷ Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni.

³⁸ Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.

³⁹ Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.

⁴⁰ Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!

⁴¹ Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios. (Matei 26, 36-41)

Să priveghem și noi atunci când suntem în clipe grele. Să priveghem împreună cu cei ce sunt în suferință acum. Să priveghem și să ne rugăm pentru întreaga lume. Măcar o oră să priveghem noaptea. Să ne adunăm în biserici și să priveghem pentru toată parohia noastră și pentru toată creștinătatea.

7. Îngerul Domnului vine la apostoli în miez de noapte și-i salvează din temniță

¹⁸ Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au băgat în temniţa obştească.

¹⁹ Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis:

²⁰ Mergeţi şi, stând, grăiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii acesteia. (FA 5, 18-19)

8. Sfinții Apostoli Pavel și Sila lăudau pe Dumnezeu în cântări în miez de noapte în suferința temniței

²³ Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă.

²⁴ Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele în butuci;

²⁵ Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniţă îi ascultau.

²⁶ Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat. (FA 16, 23-26)

9. Temnicerul care-i păzea pe apostoli se botează împreună cu toată casa sa în aceea noapte, și apoi se veselesc

²⁷ Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit.

²⁸ Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici.

²⁹ Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;

³⁰ Şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?

³¹ Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.^†

³² Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui.

³³ Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.

³⁴ Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu. (FA 16, 27-34)

10. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să priveghem

¹³ Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă.

¹⁴ Toate ale voastre cu dragoste să se facă. (1 Co. 16, 13-14)

11. Sf. Pavel ne mărturisește cum adesea priveghează rugându-se pentru toate bisericile întemeiate

²⁷ În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine.

²⁸ Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile.

²⁹ Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? (2 Co. 11, 27-29)

12. Sf. Pavel ne îndeamnă să nu dormim ca ceilalți ci să priveghem căci suntem fii ai luminii

¹ Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,

² Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea.

³ Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.

⁴ Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur.

⁵ Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

⁶ De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji.

⁷ Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată.

⁸ Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire;

⁹ Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos (1 Tes. 5, 1-9)

13. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, și zi și noapte

¹⁶ Bucuraţi-vă pururea.

¹⁷ Rugaţi-vă neîncetat.

¹⁸ Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.^†

¹⁹ Duhul să nu-l stingeţi.

14. Mai marii noștri priveghează pentru sufletele noastre

¹⁷ Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos. (Evrei 13, 17)

15. Sf. Apostol Petru ne îndeamnă și el să priveghem căci diavolul caută să ne facă rău

⁷ Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni.

⁸ Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. (1 Petru 4, 7-8)

––

⁶ Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.

⁷ Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.

⁸ Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,

⁹ Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume.

¹⁰ Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi. (1 Petru 5, 6-10)

16. În cartea Apocalipsa Domnul Hristos îi spune Bisericii din Sardes să privegheze ca să nu-și piardă credință și să n-o pedepsească

¹ Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort.

² Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară. Căci n-am găsit faptele tale depline înaintea Dumnezeului Meu.

³ Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta. (Apocalipsa 3, 1-3)

Alt îndemn la priveghere al Domnului Hristos:

¹⁵Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui!

Acestea sunt pasajele biblice găsite de mine ca temei pentru priveghere, dacă mai sunt și altele, vă rog să le semnalați lăsând un comentariu la acest articol.

Concluzia e simplă: Privegherea de noapte este o invitație tainică a Domnului de a ne întâlni cu El cât mai des și mai intim. El a privegheat, profeții au privegheat, apostolii au privegheat, toți sfinții Bisericii noastre au privegheat și au vorbit mult despre rugăciunea neîncetată. Să le urmăm și noi exemplu după putere.

Autor: Claudiu Balan