De ce fug tinerii de Hristos?
„De ce fug tinerii de Hristos?” Probabil multi ne intrebam dar nu gasim niciodata un raspuns concret. Unii spun ca tinerii sunt prea ocupati in ziua de astazi incat sa-si mai aminteasca si de Dumnezeu, altii spun ca tinerii trebuie sa isi traiasca viata si pe Dumnezeu sa-L lase la urma….dar voi, ce spuneti? Ce credeti defapt despre acesti tineri? Unde vor ajunde ei?
Acum cateva zile, in timp ce ma pregateam sa plec la biserica, m-am gandit sa-mi sun cativa colegi si sa ii intreb daca vor sa merga cu mine la biserica. Ei se plimbau in parc… m-a mahnit foarte tare lucrul acesta si m-a facut sa ma intreb de ce tinerii fug de biserica… de Dumnezeu si de Fiul sau. Cred ca si Dumnezeu se mahneste cand unii aleg discoteca, parcul, plimbarile sau altceva… decat sa il aleaga pe El.
Nu ii judecam,are cine sa ii judece dar privesc inafara bisericii, si vad oameni diferiti care nu-L au pe Hristos. Uneori imi vine sa ascund realitatea si sa cred ca tot ceea ce se intampla in aceasta lume pare o iluzie.
Dar ma trezesc, si imi dau seama ca lucrurile acestea ne fac sa ne apropiem de Dumnezeu si mai mult, prin rugaciune si speranta. Haideti sa ne rugam pentru acesti tineri… copii sau adolescenti care nu cunosc bunatatea, lumina, harul lui Dumnezeu si a Fiului sau Iisus Hristos!
(Georgiana)
admin
mai 18, 2009 @ 7:52 am
Si eu ma intristez cateodata cand ii vad pe cei de langa mine ca nu se bucura si ei de Dumnezeu sau ca nu merg la Biserica. Cateodata ma gandesc ce frumoasa ar fi Sfanta Liturghie daca in biserica ar fi toti prietenii, toata familia, toti ce dragi…
Dumnezeu a intors suflete multe de la pacat si nestiinta, si sunt sigur ca inca mai intoarce. Daca ne rugam la Dumnezeu pentru cei ce nu vin la El, sunt sigur ca ne asculta si va veni o zi cand se vor intoarce si ei la Domnul Hristos.
Monica
mai 18, 2009 @ 11:46 am
A merge la Biserica nu este echivalent cu a-l avea pe Hristos.
Georgiana
mai 18, 2009 @ 5:22 pm
da,Monica, insa cei care merg la biserica, mai ales dupa Sf si Dumnezeiasca liturghie primesc darul Lui! Primesc pace,bucurie… impartasirea cu insusi Sangele si Trupul lui cel Sfant. Poti sa vii la biserica dar pentru cu totul altceva..sa cauti altceva si nu pe Dumnezeu! Insa,in calatoria noastra, spre Lumina,eliberare de tot ceea ce inseamna moarte,intuneric.. ar trebuii sa nu cautam altceva in timpul acestei calatorii..in timpul acestei „lupte”!. Si inca ceva; cei care inca nu`l cunosc p Hristos.. si vin la biserica,cum spui tu k a merge la Biserica nu este echivalent cu a-l avea pe Hristos,aceia merg sa caute ceva! Nimeni nu intra in Casa Domnului fara sa caute ceva acolo,fara sa caute mantuirea. Si cei kre cauta dar n`o gasesc,aceia trebuia s nadajduiasca si sa spere in Domnul.
dana
mai 18, 2009 @ 5:29 pm
da, a merge la biserica nu este echivalent cu a-L avea pe Hristos, dar e un inceput. si ce poti cladi fara inceput, fara temelie?
Monicell
mai 18, 2009 @ 7:06 pm
Nu-l putem avea pe Hristos daca nu mergem la biserica. Il simtim aproape de noi oriunde, dar in biserica suntem in casa lui. Sunt si oameni care vin la biserica de „ochii lumii” sau din plictiseala, dar eu sunt convinsa ca treptat vor simti acea chemare sfanta si vor veni si ei la biserica pentru a se intalni cu Dumnezeu, pentru a primi darul Lui.
Iulia
iunie 4, 2009 @ 9:28 pm
As vrea sa va intreb daca D-zeu se supara pe mine pentru ca nu pot ajunge mereu la biserica?Cateodata ma mai duc vinerea cand ies de la ore seara si duminica nu am cum sa ma duc pentru ca sunt plecata la tara.Mereu ma rog la Dumnezeu in sufletul meu sa ma ajute sa fiu mai smerita si daca se poate sa imi mai dea si cate ” un sut in fund” sa ma duc la biserica.Astep raspuns…
elena
iunie 4, 2009 @ 10:58 pm
Draga Iulia, iti dau eu un „sut in fund” sa te duci la biserica 🙂 si ti-l dau cu drag, cum l-am primit si eu in liceu de la profesoara mea de religie de atunci (pe vremea aia mergeam 2-3 duminici pe luna la biserica), care ne-a intrebat ce facem duminica dimineata; la care multi colegi au zis ca dorm. Si ea ne-a intrebat plina de uimire si indignare: Hristos Se rastigneste pentru voi si voi aveti inima sa stati si sa dormiti? M-au impresionat cuvintele ei si mai ales, faptul ca am simtit ca le traieste cu adevarat.
Prin urmare, de rugat ne putem ruga oriunde, dar Hristos este fizic tot timpul in biserica prin Sf Sau Trup si Sange, acolo ne rugam in prezenta Lui fizica, nu doar duhovniceasca (daca e corect spus asa). Mai mult, daca citesti ce scriu Sf Parinti (de ex Sf Maxim Marturisitorul), afli ca in biserica, la momentul savarsirii Sf Liturghii, iesim afara din timp, Hristos Se rastigneste ACUM (timpul e un vesnic ACUM din perspectiva Lui Dumnezeu, care este in afara timpului) toti Sfintii sunt prezenti, ingerii se cutremura, cu totii Il Slavesc pe Dumnezeu Cel in Treime inchinat… este o mare taina la care Dumnezeu ne vrea partasi, e un mare si tainic Ospat la care suntem cu totii chemati, e o mare sarbatoare la care Dumnezeu isi cheama toti copiii.
Eu nu cred ca se supara in sensul in care ne suparam noi, oamenii (sau eu, pacatoasa). Cred ca Se amaraste un pic si astepta cu o nadejde copilareasca, naiva momentul in care toti copiii Sai se vor reuni sa Il slaveasca si sa se bucure de mantuirea pe care le-a daruit-o prin Sf Sa Jertfa. Si mai cred ca Ii pare rau ca suferim cautand sa ne saturam cu roscove cand El a junghiat vitelul cel ingrasat si a tocmit asa o sarbatoare si ne asteapta: veniti la Cina, iata, toate sunt gata!
Te imbratisez in Hristos, draga Iulia si te astept sa ne intalnim la Dumnezeiasca Liturghie! Si fie ca Domnul sa aprinda inimile noastre de iubire pt El si sa ne dea sa ne ospatam cu adevarat din Cina pe care ne-a pregatit-o in Imparatia Sa!
Iulia
iunie 5, 2009 @ 4:01 pm
Si eu tot la liceu sunt,in clasa a 9-a…sunt la inceput de drum,pentru ca deabea L-am descoperit pe Dumnezeu si iubirea pe care mi-a oferito m-a tras de la intuneric la lumina.Eu am suferit mult din cauza anturajului si in anii trecuti ajunsesem de nerecunoscut,mai ales pentru ca ascultam muzica rock(alternativa).Acum m-am maturizat mult si doresc sa ma schimb in bine.Iar faza cu mersul la biserica ma trage inapoi,dar mi-am propus sa ma duc macar o data sau de doua ori pe luna si asa sa incep sa merg cat mai des.Poate Dumnezeu o sa ma ajute si am sa ajung mai des la casa Lui.
Va imbratisez cu drag si rugati-va si pentru sufletul meu pacatos.
elena
iunie 5, 2009 @ 7:03 pm
Domnul sa te mantuiasca, draga Iulia si sa iti calauzeasca pasii cu nemasurata Sa iubire de oameni. Nu te ingrijora, ci incearca sa mergi pe calea dorintei celei bune care s-a salasluit in inima ta. Daca observii copiii mici inveti f multe despre calea noastra in credinta: la inceput se chinuie din rasputeri si tot ce reusesc este sa mearga taras; apoi cu chiu cu vai merg in picioare, daca ii tine cineva de maini; apoi se sprijina singuri si invata sa mearga; apoi se ridica singuri, faca cativa pasi si cad si iar se ridica, iar fac cativa pasi, iar cad; dar la un moment dat cad din ce in ce mai rar si ajung chiar sa alerge. Si au atata bucurie ca nici nu mai plang cand cad ci imediat se ridica. Asa e si drumul nostru, asa invatam si noi sa vietuim in Hristos…
Aniri
iunie 5, 2009 @ 8:57 pm
Ideal e sa mergi, da. Dar am citit undeva ca cel care nu poate din anumite motive sa mearga (acolo era un caz cu o sotie, al carei sot nu o lasa, sau ceva de genul..), dar suspina, si se gandeste la slujba, o traieste in sufletul ei, ba o traieste mai mult decat multi din biserica, e rasplatita. E bine-placuta:-) De fapt era povestita o minune, cum i s-au aratat unui sfant, cred, multi oameni in biserica, fara capete.. Si apoi i s-a descoperit ca aceia erau acolo cu trupul, dar cu gandul si inima erau departe. Si cred ca multora ni se intampla asa..
Asta nu inseamna sa stam acasa si eventual sa ne uitam pe trinitas (tata chiar zicea ca multe emisiuni d-astea cu slujbe, sunt puse special ca sa te tina acasa, ca na „vezi liturghia la televizor”). Dar cred ca e important ca atunci cand nu poti merge, regreti si iti doresti sa fii acolo…:-)
Aniri
iunie 5, 2009 @ 9:11 pm
A, si referitor la intrebarea din text… Eu cred ca „fug de biserica” pentru ca nu ii cunosc „taina”, sau nu o inteleg. Pentru ca o vad doar ca pe un locas, pentru ca stiu si generalizeaza prea mult cazurile triste, ideea de preot. Pentru ca eventual vin o data, si vad niste babe barfind, si gata. Pentru ca asa inteleg ei, pentru ca nu au fost crescuti in spiritul asta, sau pentru ca daca vin, nu isi doresc cu adevarat sa simta, sa inteleaga, sunt cred prea reticenti, si chiar asteapta sa li se demonstreze ca aveau dreptate..
Eu aud ff des argumentele astea.. Si mereu le spun ca nu rezolvam nimic daca doar ne plangem si imprastiem in stanga si in dreapta cat de… x, y, sunt preotii nostri. Ma deranjeaza chiar si expresia „fa ce spune popa- chiar si cuv asta, care pare un pic peiorativ-, nu ce face el” – Pf.. Da, cred ca stim ca exista si astfel de preoti, poate multi. Care nu ne-ar putea fi exemple.
Dar cred ca e mult mai important sa aducem la lumina cazuri bune, preotii cu adevarat sfintiti, sfintii nostri…
Si cred ca ar putea fi convinsi sa mearga si sa inteleaga cu inima, doar daca ar vedea in jur, la prieteni etc, cum le este bine pentru ca simt asa. Cum ei cred cu adevarat..
Dar tot mai sunt multi, care vin numai cu argumente logice si exasperante.. Mi-ar placea sa ajunga o data la un preot care sa ii convinga, desi nu si-a propus asta in mod explicit. Care sa il atinga la suflet..
Uneori particip la discutii, care ma fac sa imi doresc sa am toti oamenii acolo.. sa fie toti cei care nu cred.. Of, sunt atatia carora nu are cine sa le explice.. incat sa ajunga sa simta.
Gata, ca v-am plictisit:D sau nici n-a citit nimeni..
Catalin
mai 14, 2010 @ 9:59 am
Inteleg de ce esti mahnita. Si mie mi se intampla adesea, dar au ajung sa i si judec uneori. Stiu ca e rau, dar ma pierd…
Bogdana
mai 14, 2010 @ 7:25 pm
– nu-i invata nimeni
– ocolesc sa fie invatati
– teama de a fi respinsi
Adriana
mai 14, 2010 @ 9:07 pm
Poate pentru ca inca nu-L cunosc pe Hristos, sau poate ca Il cunosc putintel dar inca nu au ajuns sa Il iubeasca, sau poate ca Il iubesc putintel dar nu suficient cat sa simta nevoia de a-L intalni in fiecare duminica la Biserica. Sau poate ceea ce a zis Hristos si anume ca nimeni nu Il poate cunoaste pe El daca nu ii da Tatal sa Il cunoasca. De ce la unii Tatal le da sa Il cunoasca pe Fiul Sau si la altii nu, nu stim noi.
Laura-optimista
iunie 29, 2010 @ 7:56 pm
„De ce fug tinerii de Hristos?”
Nu ştiu, dar cred că cele trei motive enumerate de către Bogdana pot fi luate foarte serios în considerare. Tinerii(mă refer la cei necredincioşi) nu-L cunosc pe Domnul nostru Iisus Hristos Cel iubitor, îngăduitor, Care Şi-a dat viaţa pentru noi şi respectă libertatea noastră. Probabil că aceşti tineri, în mod profund greşit, consideră că toată religia se rezumă la un ansamblu de restricţii: nu te distra, nu fuma, nu merge la discotecă, nu face dragoste etc. cred că un alt obstacol în calea întoarcerii lor la Hristos este falsa ştiinţă şi modul în care este prezentat Iisus Hristos în manualele şcolare(nu mă refer la manualele de religie, ci la cele de istorie). În învăţământul secularizat, tinerii află că Iisus este Întemeietorul unei religii. De aceea, cred că aceşti tineri ar trebui să ştie că: Iisus Hristos este Unicul Fiu al lui Dumnezeu; El nu interzice bucuriile fireşti, ci doar pe cele păcătoase; Hristos nu este un Judecător aspru, Care contabilizează şi pedepseşte toate naivele noastre greşeli, ci este Mântuitorul nostru, Cel Care S-a sacrificat din iubire faţă de noi, Prietenul nostru Cel mai drag(să-mi fie iertată exprimarea în termeni neteologici, dar mă gândesc la acei tineri, care nu ar înţelege şi nu ar accepta să asculte noţiuni de dogmatică); că El ne înţelege infinit mai bine decât prietenii, părinţii, sau profesorii noştri, că de fapt credinţa în El nu contrazice ştiinţa, deoarece ştiinţa studiază lumea, pe care El Însuşi a creat-o, că El ne poate oferi şi vrea să ne ofere o iubire şi o fericire mai presus de capacitatea de înţelegere a raţiunii noastre şi, nu în ultimul rând, că viaţa în Hristos NU plictiseşte, ci ne umple de bucurie, căci, prin credinţă, putem simţi în permanenţă prezenţa iubitoare a lui Hristos, Care ne-a îndemnat să ne bucurăm de El şi să avem mulţi prieteni, dar credincioşi şi iubitori de Dumnezeu, ajutându-i cu iubire şi pe cei păcătoşi să intre în această categorie de tineri. Deşi nu am experienţă didactică, eu însămi fiind foarte tânără, cred că domnii profesori de religie, care ştiu să le vorbească elevilor despre Hristos cu multă convingere, pasiune şi entuziasm(iar nu cu o figură severă, nu amintind în continuu despre flăcările iadului, sau despre alte realităţi triste), reuşesc să-i apropie mai uşor pe tineri de adevărata bucurie, ce constă în comuniunea veşnică în iubire cu Sfânta Treime, Dumnezeul Cel adevărat.
Îmi cer iertare, dacă, prin cuvintele mele, am întristat, sau am smintit pe cineva.
Domnul să fie cu noi!