De ce ne contrazicem?
Se poate oare să discutăm fără să ne contrazicem? Putem avea un dialog sincer şi curat? Aproape în toate domeniile (teologie, filosofie, ştiinţă, sociologie, psihologie, istorie, literatură…) există polemici. Care-i ideea polemicilor că eu n-am înţeles de ce mereu, mereu trebuie să ne contrazicem?
Politica exagerează cel mai mult cu polemici absurde, şi de aici nu se face nimic în slujba cetăţeanului, fiindcă tovarăşii politicieni sunt preocupaţi de discuţii în contradictoriu, în loc să pună concret degetul pe rană. Politica de azi merge pe manipulare, pe filozofeală de bodegă.
Omul cere apă, apă de izvor nu apă potabilă, iar partidul X ţine o prelegere despre filosofia apei (cel mai adesea vorbeşte la tv) , căzând astfel în ridicol. Probabil ştiţi bancul cu „bea încet că-i rece”… Pe vremea când turcii şi tătarii năvăleau Ţara Românească, într-un sătuc locuitorii au otrăvit toate fântânile. Vin cotropitorii şi întreabă pe un bătrân: „E bună apa de băut?” , la care moşneagul „da taică, bea încet că-i rece.”
Politica Voievodului Ştefan Cel Mare şi Sfânt era politică de acţiune. Lupta cot la cot cu ostaşii. Dânsul punea mâna pe cana cu apă şi dădea celui însetat (nu trimitea la UE sau la ONG-uri umaniste), fără discuţii şi fără polemici.
Ce rost are să facem filosofie când omul are nevoie de ajutor urgent?!
Martirul Constantin Brâncoveanu nu s-a contrazis cu turcii, nu a negociat nimic, nu a ales varianta compromisului sau merge şi-aşa. Pentru credinţă şi pentru neamul românesc, cu demnitate a ales jertfa. Cine-şi mai dă azi viaţa pentru Hristos, pentru Adevăr?
Nu ne gândim că istoria se repetă… Până când pierdem timpul cu polemici fără sens? Istoria este reală chiar dacă este în trecut. Să lăsăm orgoliul şi să fim conştienţi că istoria poporului rom\n nu s-a făcut pe Facebook sau pe internet, ci s-a făcut cu sânge şi cu demnitate.
Din păcate trăim întro lume plină de iluzii (gen UE, gen Obama „mântuitorul” , gen erezia New Age etc.) , vrăjită de minciuni şi ahtiată după plăceri trupeşti. Este super-cunoscută afirmaţia că în sec. XXI (denumit secolul vitezei) „totul se rezumă la sex”.
Orice încercare de revenire la normalitate iscă polemici infinite. Sunt persoane care iau atitudini, dar nu se unesc, şi între „cei buni” e ceva nefiresc, e dezbinare. Apar polemici şi în Ortodoxie şi peste tot. Nimic fără contraziceri.
Cândva era nimic fără Dumnezeu, acum s-a schimbat ,,moda”.
Credinţa e blamată, detestată şi ignorată. Credinţa e de vină că libertinajul nu se manifestă la cote maxime.
Credinţa e ,,problema” după ateul Fernando Savater. Ca să izbăvim omenirea de „crize” (morale, spirituale, economice …) trebuie să „ucidem” credinţa.
Cu această bazaconie ajungem la nihilism … şi de aici în neant… şi tot aşa pâna când moartea va pune punct fărădelegilor. Noi rămânem cu întrebarea din titlu, căci aici (negând credinţa) apar polemici fără de număr, şi până la urmă:
De ce ne contrazicem?
(Dănuț Belu)
Costea
noiembrie 10, 2012 @ 12:58 pm
Buna ziua! Cand am citit titlul articolului am accesat imediat in speranta ca voi gasi raspunsul pt care intru si eu de atatea ori in discutii contradictorii cu cei apropiati ai mei si poate miraculoasa formula pe care o asteptam cu totii deseori ca leac pt o anumita problema. Insa, lucrurile nu stau chiar asa diferit, ba dimpotriva, sunt cam aceleasi cauze de la care porneste o cearta pe care mai nimeni nu se grabeste sa o atenueze cumva. Articolul e frumos, imi place.Felicitari celui care l-a scris! 🙂
Boitos
noiembrie 14, 2012 @ 11:26 am
A te contrazice putin nu-i nimic rau.Faptul ca ne contazicem tine de personalitatea fiecaruia dintre noi, fiecare suntem unici in felul nostru.Nu exista 2 oameni care sa gandeasca perfect la fel toata viata lor.
Iar a te contrazce nu vad nimic rau.Este rau atunci cand trecem un anumit prag al bunului simt: ridicam vocea, impunem cuiva ceva, nu tine seama de conjunctura sau mediul problemei, etc.
Dar ar trebuie sa luam aceasta contrazicere ca pe ceva normal, sa invatam ceva din ea, sa venim cu idei mai bune, sa gasim solutii mai bune.
Danut Belu
noiembrie 17, 2012 @ 3:14 pm
Frate Danii , accept ironia … dar te rog fii atent la ESENTA articolelor, nu cele scrise de mine ci la articol in general. Nu se scriu ca sa dea solutii la anumite boli, nu exista raspunsuri general valabile … nu au efect magic, nu-s tratamente miraculoase… eu am scris asa ca idee si mai mult sa ma potolesc pe mine , caci si eu ma contrazic de mama focului. Multumesc Simonei, sper ca te-a lamurit dansa! Doamne ajuta!
Danut Belu
noiembrie 17, 2012 @ 3:36 pm
si sa intelegi omul trebuie sa fii psihanalist, duhovnic … psiholog umanist etc. eu sunt un biet student la Teologie Didactica … si scriu din suflet pentru suflet … nu scriu ca sa ma dau destept sau ca eu am solutii vindecatoare la orice problema din lume. Stii cum spune filosofia omul – acest necunoscut sau omul o intrebare fara raspuns … etc. sunt mai multe variante, unii zic si animal rational, trestie cugetatoare si tot asa… dar cel mai mult imi place dl. Cristian Tabara (vezi cartea Traditii & Apucaturi) problema omului este OMUL. Deci e simplu, problema problemelor este insusi omul … ce sa mai filozofam fara rost… stim clar ce spune teologia (religia, credinta) omul este o taina… e foarte delicat sa dai un raspuns standard (gen tipic tipic si la inima nimic) pe tema contrazicerii, pe acest subiect crazy … Mie imi e drag la nebunie maestrul Dan Puric, a tinut conferinte despre multe si marunte, insa a specificat mereu ca nu doreste sa epuizeze subiectul … mai lasa loc de interpretari … de alte idei poate mai bune … Asta am incercat si eu pacatosul sa va invit pe dvs sa gasiti un raspuns la problema contrazicerilor absurde, dar un raspuns personal … nu pentru tot universul, caci doar Bunul Dumnezeu ne poate ajuta aici, omul e neputincios fiindca e extrem de orgolios … si nu stie sa taca cand e cazul. Si ca o concluzie, sa fim realisti, suntem copii … punem accent (stiind raspunsul din Biblie, de la Sf. Pariniti …) foarte des pe intrebarea DE CE … DE CE si DACA … Numai asa auzi vorbind omul contemporan (ca sa nu spun dupa H. R. Patapievici – omul recent) … DE CE ASA si nu altfel , DACA ne intereseaza ceva profund, vrem raspunsuri mantuitoare … sa apelam doar la Domnul Hristos, Mantuitorul da raspunsuri geniale … omul pune intrebari … si da pseudo-raspunsuri … Ce sa facem , suntem oameni nu dumnezei!
Maria Vicol
noiembrie 17, 2012 @ 5:36 pm
@danut belu
problema nu este neaparat la contrazis,indiferent de gradul de rudenie,de relatia de prietenie,etc diferente de opinie apar mereu si pana la urma e si normal,suntem diferiti,traim viata diferit,percepem realitatea in mod diferit.nu aici e problema,consider ca „buba” e atunci cand renunti la o relatie care ar fi putut fi frumoasa in continuare,renunti la oamenii cu care ai impartit si bune si rele doar din cauza unor astfel de discutii care da,de multe ori nu sunt tocmai pe un ton calm,se mai spun si replici mai taioase tocmai ca sa-ti sustii si mai mult parerea.important este sa nu uitam ca dincolo de astfel de „discutii” ne iubim unii pe altii si daca nu ne iubim sa invatam sa o facem pentru ca asta vrea si Hristos de la noi.
asa ca iertare danut si multaaaaaa sanatate iti doresc,sa ai putere sa mergi mai departe,sa te ajute Domnul si pe noi pe toti de altfel si sa-ti mangaie sufletul tau cu Sfanta Lui pace !
Slava si Lui Dumnezeu lauda!