De ce nu a îngăduit Dumnezeu omului să zboare? De ce omul nu se poate teleporta?
Mobilitatea oamenilor a crescut enorm în ultimele secole dar problemele esențiale ale lumii sunt aceleași. Omul caută și astăzi ca și acum câteva sute sau mii de ani să fie fericit, apreciat. Omul caută să cunoască întreaga creație văzută și nevăzută, dorește să dobândească toate deprinderile și să depășească toate barierele știute de el. E în firea noastră să vrem tot, să știm tot să putem tot, căci Dumnezeu a sădit chipul Său în noi, El Cel ce face tot ce vrea și poate tot ceea ce gândește și nimic nu e cu neputință pentru Atotputernicia Lui.
Omul, conștient sau nu de acest lucru, vrea să se asemenea Creatorului, acționează instinctual (adică prin firea lui zidită în Dumnezeu) și vrea să nu aibă limite în tot ceea ce caută, cunoaște, crează și iubește.
Și totuși omul are în el însuși atâtea limite, trupul dar și sufletul fiindu-i piedică pentru multe din dorințele lui. Dar aceste limite sunt doar temporare, consecințe ale căderii omului în păcat și ale depărtării lui de Dumnezeu. Cu cât ne vom apropia de Dumnezeu mai mult, și El va trăi în noi, cu atât vom putea să fim ca El – împreună cu El, și toate limitele trupești și sufletești din noi vor pieri.
Dumnezeu Însuși, Tatăl cu Fiul și cu Duhul Sfânt, vine în sufletul nostru și își face sălaș în noi atunci când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și când facem voia Lui: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.” (Ioan 14, 23). Când Dumnezeu e în noi, toate le putem face cu puterea Dumnezeirii, și cum Dumnezeirii nu îi este nimic cu neputință, atunci și noi cu El putem face orice.
Putem zbura, putem fi în mai multe locuri în același timp, putem traversa spațiul într-o clipită fără efort, putem trece prin ușile încuiate, putem merge pe apă, putem sonda cu mintea cele mai adânci taine ale Universului și ale lumii nevăzute a îngerilor, putem orice este în Adevăr.
De ce păsările zboară și noi nu zburăm? De ce îngerii zboară și noi nu zburăm? Care este motivul pentru care Dumnezeu a hotărât ca omul să depășească spațiul mai anevoios ?
În primul rând ar fi bine să ne reamintim că din întreaga creație, o singură făptură văzută se împotrivește mai mult sau mai puțin lui Dumnezeu: omul. Restul, tot ceea ce este creat de Dumnezeu acționează după voia Lui, prin firea lor: animalele, păsările, peștii, mare, râurile, vântul, vulcanii, plăcile tectonice, atomii, forțele electromagnetice, soarele, luna, furnicile, albinele, pescărușii… și așa mai departe.
Păsările și insectele zboară dar prezența lor pe cer (în aer) și deplasarea lor este armonioasă, și are o rațiune în Adevăr. Ce-ar face omul dacă ar zbura? De fapt către ce ar zbura omul?
Cu mintea păcătoasă pe care o avem, zborul nostru s-ar îndrepta mai întâi lacom către dobândirea celor lumești. Gândiți-vă! Am zbura ca să ajungem mai repede la cele ce ne desfătează pântecele! Am zbura ca să dobândim aurul, argintul, petrolul și toate bogățiile acestei lumi. Am zbura ca să cucerim și să stăpânim teritorii ce nu sunt ale noastre. Am zbura pentru a fugi de cei pe care i-am înșelat, dezamăgit, păcălit sau întristat. Am zbura fugind de responsabilitatea familiei și a serviciului, căutând plajele însorite ale acestei lumi. Am folosi zborul ca să spionăm, ca să căutăm complici la capătul lumii împotriva dușmanilor noștri. Am zbura pentru a ajunge mai rapid la femeia frumoasă a aproapelui nostru. În zborul nostru, în fuga noastră după cele lumești ne-am ciocni unii de alții, și văzduhul ar fi un haos și mulți s-ar lovi și ar cădea și căderile lor ar fi mortale, căci ar cădea de sus. Luptele pe pământ, așa cum sunt astăzi, duc la căderi ușoare, mai lesne de vindecat și de scăpat din moarte.
Da așa este, omul ar zbura și pentru a-și liniști sufletul, cum zice psalmistul: „Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?” (Ps. 54, 6). Omul ar zbura și pentru a cunoaște lumea, pentru a se minuna de Creația lui Dumnezeu. Așa este, omul ar zbura pentru a depăși mai repede spațiul în dorul lui către cel iubit. Omul ar zbura și către Ierusalim, și către Insula Eghina și către Nea Makri… Omul ar zbura și ca să-mbrățișeze pescărușii, și ca să stea pe vârfurile munților în contemplație… Ar fi oameni al căror zbor ar fi în Adevăr și după Adevăr.
Dar punându-le pe cele de mai sus în balanță, Dumnezeu a hotărât că deocamdată e mai bine omului să nu poată zbură prin sine însuși. Și totuși omul zboară cu avioanele, deși mobilitatea lui și a bogățiilor lui e mult limitată de acest zbor. Spre ce zboară oamenii astăzi? În general tot către poftele trupului, tot către voia omului cea depărtată de Dumnezeu, tot pentru a dobândi averi, faimă, putere și plăceri…
De ce nu se poate teleporta omul? De ce omul prin gândul lui nu ar putea să dispară din locul în care e și să apară peste o fracțiune de secundă în alt loc al acestei lumi?
Tot din cauza nestatorniciei minții lui. Din cauza răutății și perversiunii minții lui. Să ne întrebăm inimile și să vedem unde am vrea să ne teleportăm acum dacă s-ar putea? Și ar fi destui care și-ar dori să se teleporteze în casele celor faimoși, în dormitoarele femeilor frumoase sau a bărbaților frumoși, în cancelariile celor puternici, în vistieriile celor bogați, în locurile interzise, în spațiile intime ale vieții de familie ale altor oameni.
O! ce nebunie ar fi pe acest pământ și ce haos dacă toți am dispărea și am apărea unde am vrea și când am vrea! Ar fi o permanentă fugă a omului dintr-un loc în altul după faimă și plăceri, și nimic statornic nu ar fi în viața lui. Relațiile între oameni nu ar cunoaște stabilitate și consecvență ci ar fi un haos de dimineață până seara… Omul n-ar mai avea casă ci ar fi mereu „pe drumuri” între gândurile lui păcătoase, doar doar ar obține ce ar vrea. Dacă omul ar putea zbura și dacă s-ar putea teleporta ar fi cu mult mai greu să-și întemeieze o familie, să fie serios într-o relație cu aproapele său, să aibă o casă / un loc în lumea aceasta.
E mult mai folositor pentru omul păcătos, cu mintea în afara lui Dumnezeu, să depășească spațiul mai cu anevoie pentru că ceea ce caută omul este înlăuntrul lui, în inima lui. Depășirea spațiului cu anevoie este un indiciu puternic al Creatorului pentru om, că ținta vieții lui e mult mai aproape, că locașul bucuriei lui e înimă, nu în lume.
Viteza mică de deplasare a omului în Creație, arată că spațiul pe care trebuie să-l depășească constant zi de zi, este de la minte la inimă în propia sa ființă, și acolo în inima lui îl va găsi pe Dumnezeu, Cel pe care inimile noastre-L caută neîncetat, conștienți sau nu de asta.
La ce mi-ar folosi de aș călători cu viteza luminii în Univers dar pe Dumnezeu în inima mea nu l-am aflat niciodată?
„Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Matei 16, 26)
De ce nu a îngăduit Dumnezeu omului să zboare? De ce omul nu se poate teleporta? Ca să ajungă mai ușor în inima sa!
Dar va veni o vreme, când cei care se îmbogățesc în Dumnezeu să poată toate, așa cum Sfântul Efrem astăzi e prezent în același timp în multe inimi, în multe gânduri, în multe biserici, în multe rugăciuni… și răspunde tuturor în același timp. Atributele Dumnezeirii vor deveni și atributele umanității așa cum se întâmplă în Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.
Astăzi Maica Domnului, Sfântul Nectarie, apostolii și toți sfinții pot fi prezenți oriunde vor într-o clipită, pot fi prezenți în mai multe locuri în același timp.
Tot ceea ce avem și suntem sunt destule viețuirii noastre în Dumnezeu, iar dacă va veni o vreme când ceva ne va opri să ne îmbogățim în El, El ne va dărui.
Slavă Ție Doamne, slavă Ție!
(Claudiu Balan)
sdaniel
mai 9, 2017 @ 9:21 pm
Buna seara!
Mi se pare ca, totusi, Dumnezeu a ingaduit ca noi sa putem zbura si sa ne putem teleporta.
Nu zburam in sensul clasic, adica cu pene si aripi, sa dam din ele cu efort, sa zburam ca pasarile cu 80 de km pe ora. O facem intr-un mod mult mai lejer, confortabil si fara efort. Esti intr-un avion cu o mie de kilometri pe ora, poti sa dormi in timpul zborului, sa mananci sau sa citesti. Sau poti sa te telportezi. Nu corpul, dar iti teleportezi vocea prin telefonul mobil. Sau cum faceti dumneavoastra cu acest articol. V-ati teleportat gandurile catre mii de oameni, prin acest articol prin intermediul calculatorului, internetului si al satelitilor. Bazele/aparitia calculatorului este strans legata de un matematician, pe nume Alan Turing (un film magistral despre acest om a aparut recent, The Imitation Game). Ca un fapt interesant este ca acest geniu, Alan Turing era homosexual si, atunci cand a fost descoperit acest lucru, a fost arestat si condamnat la castrare chimica, castrare care i-a adus moartea la scurt timp.
Claudiu Balan
mai 10, 2017 @ 12:07 pm
Daniel,
E drept că omul zboară, dar zborul cu avionul limitează mult dorințele omului. Eu de exemplu aș vrea să zbor de pe vârful muntelui și să văd minunățiile dimprejur și să mă întorc în câteva minute. Asta cu avionul nu se poate.
Aș vrea să zbor până la cei dragi ai mei care sunt la câțiva kilometri depărtare, ori avioanele zboară doar dacă ruta este eficientă din punct de vedere economic. În România asta înseamnă minim 400 de km de la destinație la alta.
Avioanele de zbor au un program strict, și sunt limitate la numărul de locuri. Zborul cu avionul sau alte aparate costă, uneori foarte mult. Pescărușii zboară peste Dunărea noastră de la Galați, fără niciun ban.
Cred că înțelegi la ce mă refer….
Boitos
mai 11, 2017 @ 5:38 am
Nu am apucat sa citesc tot articolul , dar bine ca nu putem zbura.
Altfel am dori altceva si altceva si nimic nu ne-ar multumi.
E bine asa cum suntem , chiar foarte bine.
La cum suntem noi, oamenii, sigur am zbura sa il cautam pe Dumnezeu undeva sus de tot si am fi foarte dezamagiti ca nu il si vedem.Cand de fapt vine El la noi nu trebuie sa mergem noi la El.
Dar oare ce fapte bune am facut astfel incat sa avem dreptul sa zburam? Nimic.
Dan Tudorache
mai 15, 2017 @ 12:45 pm
Claudiu, deși înțeleg sensul în care ai vrut să duci ideea, ai făcut abstracție completă de relatările din viețile sfinților care arată tocmai contrariul afirmației din titlul articolului, și anume că Dumnezeu îngăduie ca omul să zboare… la propriu. Omului înduhovnicit la o anumită măsură, desigur.
Daniel, acel fapt interesant, nu este interesant ci doar tragic… și cam atât. Faptul că l-ai adus în actualitate, în contextul în care omul a avut o contribuție semnificativă în progresul tehnicii calculatoarelor, nu-i face deloc homosexualitatea mai scuzabilă, și prin extensie homosexualitatea mai morală la modul general. Homosexualitatea rămâne o perversiune și punct, la fel ca și perversiunile între heterosexuali. Altfel, dacă începem să „măsurăm” moralitatea unor acte de natură sexuală după realizările profesionale (sau de altă natură)… ajungem la aberația de a scuza și pedofilia, incestul sau violul.
Activiștii homosexuali fac din greu apel la astfel de sofisme sentimentale… că dacă x homosexual persoană publică are cine știe ce realizări profesionale (reale, nimic de contestat), atuncea în mod implicit și actul homosexual ar trebui să fie dezirabil.
PS: și mi se pare sincer, că au sufocat prezentul cu „problemele” lor.
PS: faptul că Alan Turing a fost într-un fel constrâns să aleagă un tratament care i-a ruinat sănătatea, pentru a fi condiționat, este într-adevăr condamnabil, dar pentru asta există și responsabili, cu nume și prenume, deci nu scuze pentru homosexualitate, ci acuze pentru rele tratamente (medicale).
Boitos
mai 16, 2017 @ 8:07 am
Ce mai faci , Dan ?
Nu te-am „auzit” de mult timp .
Familia, sunteti bine ?
Va doresc sanatate si mult bine !
Merla Bogdan
mai 16, 2017 @ 7:58 pm
Doamne ajuta dragi prieteni… as avea si eu o mica gluma de facut cu voi… Eu as extinde articolul la ceva mult mai frumos… la astronomie, domeniu care m-a pasionat foarte mult. Ce parere aveti de conditia existentiala a omului de pe planeta noastra, sa privesti cerul instelat, sa privesti prin telescop stele, nebuloase, galaxii, alte planete dar sa iti fie absolut si complet imposibil sa ajungi la ele in mod real. Sa te simti ca o printesa din basmele lui Petre Ispirescu, sa stai toata viata inchisa intr-un turn de piatra, sa te uiti la padure prin fereastra dar sa stii ca este aproape imposibil sa ajungi sa te plimbi printre copaci in mod real… decat daca te salveaza Fat Frumos sau te rapeste zmeul. Fat Frumos fiind pt noi Mantuitorul Iisus Hristos.
Articolul nu este tocmai exact, cu zborul pana la urma omenirea a dres-o cu tehnologia… exista parapante, jet-pack-uri, baloane, parasute, mini avioane extrem de manevrabile, avioane de vanatoare…. cu putina ambitie cineva poate inventa un jet-pack cu care sa zbori ca in naruto sau dragon ball Z. iar prin ingineria genetica se pot obtine in viitor puteri supranaturale… si chestia asta sigur se practica deja in serviciile secrete. Bineinteles… toate aceste lucruri sunt foarte regretabile din punct de vedere crestin. Insa daca acum sunt la nivelul de experimente de laborator, viitorul se arata foarte sumbru daca se va ajunge la folosirea lor pe scara larga pentru ca se va ajunge la segregare rasiala intre cei alesi si cei sclavi. Oricum, speram cu mila Domnului si Maicii sale sa nu se ajunga pana acolo, sa ne salveze Dumnezeu.
Ceea ce mie mi se pare in schimb sublim, mi se pare astronomia, universului este imens (vedeti pozele facute de telescopul Hubble in modul deep space field si ultra deep space field, fiecare punct de pe poze cu mii de puncte este cate o galaxie) insa omenirii ii este complet imposibil sa paraseasca sistemul solar. mi se pare o sublima stare de smerenie sa scriem povesti si romane sf, sa facem filme cu extraterestrii dar sa ne fie absolut si complet imposibil sa traim aceste lucruri in mod real. Suntem atat de departe de a ajunge la Marte sau satelitii lui Jupiter cu echipaj uman, si, chiar daca am cuceri sistemul solar ne va fi extreeeeeem de greu sa iesim din el sa ajungem la alte stele…. pentru a realiza acest lucru ar fi nevoie de inca minim 500 de ani iar parintii de la muntele Athos spun ca apocalipsa bate la usa… deci povestile sf vor ramane numai basme de ametit adolecentii, iertare de gluma.
In concluzie, mi se pare frumos articolul (pe care l-am citit doar fugitiv, maine dimineata il citesc integral)… cel putin ideea de baza, ca prin neputintele si limitele sale, omul gaseste smerenia si cunoaste maretia si atotputernicia lui Dumnezeu, creatorul lumii si al universului.
Claudiu Balan
mai 18, 2017 @ 7:44 am
Bogdan,
Aș vrea să fac câteva precizări la ceea ce ai zis. Frumusețea Universului nu e doar o prăjitură pe care Dumnezeu a lăsat-o ca s-o salivăm ci ne-o va descoperi în veșnicie. Vom avea timp destul să descoperim creația lui Dumnezeu până-n cele mai adânci taine ale ei.
Într-adevăr sfârșitul lumii bate la ușă, dar avem o veșnicie întreagă să-l descoperim pe Dumnezeu, să-L căutăm pe El.
Tot ceea ce a creat Dumnezeu a creat pentru om și pentru înger, și toate le vom ști, pe toate le vom vedea, nu va exista niciun secret între om și Dumnezeu, așa cum în Hristos nu există niciun secret între Fiul lui Dumnezeu-Hristos și Omul-Hristos pentru că sunt una, Dumnezeu-Omul Hristos.
Cât privește faptul că omul a mai dres-o cu zborul, așa este… dar când mă uit la zborul lin și elegant al pescărușilor, la zborul fantastic al vulturilor, îmi dau seama că tehnologia nu ne va ajuta niciodată să facem acest lucru. Zborul omului azi e mult limitat de condiții atmosferice, de autorizații de zbor, are în spate motoare și zgomot, și multe altele.
Una e să faci din fire acest lucru și alta e să fii ajutat de tehnologie.
Oricum, ideea centrală a articolul rămâne în picioare: dacă omul ar fi zburat, ar fi fost un haos pe acest pământ. De ce? Pentru că omul încă nu-și știe rostul total pe această planetă.
Dan Ilie Baterica
mai 20, 2017 @ 11:01 pm
Dumnezeu daca ne dadea doar zborul fizic nu ne largea orizonturile ci dimpotriva le ingusta . Insa noi avem gandirea si cu aripile mintii putem zbura mai sus decat vulturul. Noi inchidem ochii si zburam, vedem o imagine si suntem acolo intelegem ce reprezinta. O pasare nu intelege acest lucru nu stie de ce e acolo stie doar ca are un cuib niste pui trebuie sa-i hraneasca si sa-i apere. Gandirea si constiinta omenirii sunt varful creatiei. Ateii au gasit diferite explicatii pentru aparitia Pamantului ca planeta, aparitia vietii si toate minunile cu care suntem inconjurati insa gandirea si constiinta nu au reusit si nu vor reusi sa o argumenteze in asa fel incat sa alunece in teoria lor evolutionista. Unii pseudo oameni de stiinta au venit cu ipoteze aberante : o mutatie datorata radioactivitatii sau nu stiu ce schimbare in alimentatie…. Sa multumim in fiecare zi pentru acest dar al gandirii, constintei si inteligentei care ne-au fost date de sus insa nu gratis, avem obligatia sa respectam acest statut sa folosim inteligenta pentru a ne inalta. Din pacate oamenii aleg sa se coboare la diferite alte trepte. Ateii si societatea secularista demonstreaza existenta lui Dumnezeu chiar prin indarjirea cu care il combat. Ei au nevoie de un motiv pentru a scapa de responsabilitatea care o avem ca pret pentru darul primit. Cautand in permanenta acest motiv ei demonstreaza contrariul!
Merla Bogdan
mai 26, 2017 @ 10:49 am
Doamne ajuta Claudiu. Acum am citit articolul tau in mod integral si cu mila Domnului si Maicii Sale iti dau dreptate. Dumnezeu a pus in oameni limitarea timpului si a spatiului, tocmai pentru ca oamenii au fire pacatoasa cate o data si multi din ei si-ar folosi puterile (daca le-ar avea) ca sa faca lucruri rele. De exemplu, eu in liceu cand visam la puteri supranaturale, visam sa bag nasul in arhivele vaticanului sau cele ale zonei 51 sau sa fiu campion de MMA sau K1. Nici prin gand nu imi trecea sa fac bine aproapelui. Si Domnul si Maica Sa au ingaduit sa nu primesc nici o putere, ci doar foarte multa umilinta. Si cred ca este mai bine asa, sa nu avem puteri supranaturale pt ca nu am avea discernamantul si responsabilitatea sa le folosim spre bine.
Si totusi, daca stai sa te gandesti, sfintii au primit de la Dumnezeu puteri supranaturale. Ei pot transcede limitele timpului si spatiului, trecutul, prezentul si viitorul, spatiul 3D sau 4D. Dar pentru a ajunge acolo, ei s-au purificat de raul din ei si au polarizat cu binele si dragostea, cu voia lui Dumnezeu. Daca ne uitam in acatistul sf Nicolae, sau sf Ioan Rusul, vedem ca ei au putut si sa teleporteze. Primul a eliberat un tanar din mainile arabilor si l-a dat inapoi familiei, al doilea a trimis o farfurie cu orez la Mecca pentru a le demonstra stapanilor musulmani ca Dumnezeu cel crestin este Cel adevarat.
Vedem ca sfintii nu au facut minuni spre slava desarta sau spre placere personala, ci doar atunci cand a fost strict nevoie sa ajute aproapele aflat in nevoi sau suferinte sau sa marturiseasca puterea lui Hristos.
In aceeasi idee, ma gandesc refertitor la frumosetea universului de dincolo de sistemul solar. E adevarat in viata terestra este greu de ajuns acolo, insa nadejdea si speranta mea sunt ca Dumnezeu ne va arata frumusetea Lui dupa ce vom trece pe lumea cealalta. Dupa moarte si dupa judecata, daca ne vom mantui, Dumnezeu ne va arata frumusetea si tainele universului, de-a lungul eternitatii.
Eu de multe ori mi-am pus problema, de ce Dumnezeu nu ingaduie sa cunoastem lumea oculta, secretele omenirii si ale universului. Si raspunsul pe care l-am gasit este ca daca intram in lumea oculta, puterea de iubire a sufletului nostru se va distruge, vom iubi mai mult cunoasterea si puterea decat pe Dumnezeu si pe aproapele nostru (pe care vom ajunge sa il dispretuim pt simplitatea lui, comparativ cu cunoasterea noastra). Iubirea constituie principala porunca pe ne-a lasat-o Hristos si criteriul de masurare la judecata de apoi.
Chestia asta o spune si Sfantul Apostol Pavel in epistola 1 Corinteni, sfarsitul capitolului 13: „acum toate le vad ca in oglinda si in ghicitura insa dincolo le vom cunoaste pe toate fata catre fata, asa cum sunt cunoscut si eu”. (referitor la cunoasterea si vederea pe care le vom dobandi dupa trecerea la cele vesnice). Si ceva mai sus tot in capitolul 13, degeaba avem intrega cunoastere intelectuala sau oculta daca nu avem dragoste. fara dragoste suntem chimval rasunator si arama rasunatoare.
In incheiere am o ultima intrebare pt tine Claudiu sau pt ceilalti admini… ce parere aveti de calatoria cu gandul, cu mintea si cu imaginatia… sa inchizi ochii si sa vezi peisaje din muntii Carpati, din Scotia sau Franta…. sau cu putina indrazneala, chiar de pe Jupiter, Marte sau alta planeta. Cat de in regula si de sigure sau de autentice sunt chestiile de genul asta din punct de vedere ortodox? Stiu ca sfintii parinti spun ca nu este deloc bine sa ne jucam cu treburile de genul pentru ca este foarte greu sa avem discernamant intre trairile autentice si trairle inselatoare.
P.S. Iti multumesc Claudiu daca vei avea rabdare sa imi citesti si sa imi publici acest comentariu… efectiv mi-ai facut ziua mai frumoasa pt ca mi-ai amintit de treburile astea pt ca le cam uitasem. dragostea este cea mai importanta, mai mult decat cunoasterea si puterea… daca dragoste nu e, nimic nu e, dupa cum spunea cineva (nu mai stiu cine).
Iertare de deranj, la revedere si ne pomenim la rugaciune.
ZECU
mai 30, 2017 @ 11:42 am
Salutare tuturor,
Revenind la topicul initial despre zborul omului, levitatie si/sau teleportare cred ca Dumnezeu a inzestrat pe unii oameni vrednici cu acest dar.Din pacate au fost putini sau putini au fost cei despre care s-a vorbit/scris.Despre unii oameni care au avut astfel de daruri mi-a fost randuit in decursul vietii sa citesc si eu.Bineinteles ca fiecare din noi avem liberul arbitru de a crede, a fi sceptici sau a nu crede in aceste scrierisau relatari.Din toate comentariile facute la acest topic nu s-au facut referiri la acesti oameni cu viata curata.Voi mentiona cateva nume de oameni care au fost inzestarati cu acest dar si care au dus o viata curata:Arsenie Boca,Nil Dorobantu,Sfântul Serghie de Radonej, Serafim de Sarov,Giuseppe Desa.Cu siguranta sunt mult mai multi oameni care au dus o viata exemplara si care au fost inzestrati cu acest dar(talant), despre multi preoti a caror nume nu le mai tin minte am citit ca se ridicau de la pamant in timpul rugaciunii.De ce nu zburam si noi cei care comentam la acest topic?Nu stiu!Dar poate ca nu suntem vrednici de acest dar sau nu ne este de folos pentru mantuire.