De ce nu mă iubeşte?
Multi ne punem deseori intrebarea „De ce nu ma iubeste?”. Ne aflam la o varsta in care sentimentele dau „buzna” in sufletul nostru chiar daca vrem sau nu vrem. Bun, pana aici… putem spune ca nu e nimic grav, nu?
Nu este pacat sa iubesti. Nu e pacat sa simti ceva pentru o anumita persoana. Important este cum iubim. Cum ne manifestam aceasta iubire… si cat de mult credem in ea. Poate nu e corecta forma „cat de mult credem in ea” deoarece Dumnezeu este iubire. El daruieste iubire celor ce cred in Cuvantul si Puterea Lui. Poate unii vad iubirea ca o forma a destinului; te lasi in voia sortii, iubesti…nu iti pasa de nimeni si nimic nu te opreste sa continui aceasta frumoasa poveste…Unii vad iubirea ca un bancomat, totul consta in interesul persoanei…. Insa numai putini isi dau seama ce este iubirea adevarata.
Iubire nu este atunci cand partenerul/partenera arata „super tare”. Iubire nu este nici cand la prima ispita, totul se sterge…totul dispare. Nu. Iubirea intre doua persoane vine de la sine. Iubirea…din punctul meu de vedere, e rugaciune. Este un cant al inimii…ce il inalti spre El. O partitura a vietii neinfinita in care nu faci altceva decat sa iubesti. Pai…veti spune…-cum sa nu arate bine? pai atunci, unde este acea atragere…unde este placerea? – Pai, iubesti din placere deaoarece si cel de langa tine te iubeste.Placerea e doar ardoarea sentimentelor,puterea lor.Chiar aici se ascunde dorinta din rugaciune. -Si daca nu ma iubeste? Tot iubesti.
Pentru unii poate e absurd, sa iubesti fara ca celalalt sa simta ceva pentru tine. De aceea facem lucruri ce duc spre pacat… Ne ambitionam si mai mult ca celalalt sa ne placa. Statusurile de dragoste utilizate des pe messenger, hi5-ul cu poze triste, mesaje si scrisori…..sunt doar mici ajutoare pentru a intemeia o relatie. Oare? De ce unii tineri apeleaza la acestea, si nu la rugaciune? Tinere, iubirea nu se naste prin intermediul Internetului. Dumnezeu nu ne iubeste doar daca avem internet. El ne iubeste neincetat…fara conditii… Asta ar trebuii si noi sa facem.
Nu trebuie sa fortam cumva lucrurile. Iubirea intre doua persoane vine de la sine. In clipa cand incercam sa „umblam” singuri la o relatie,e posibil sa se prabuseasca totul pentru totdeauna. Iubirea vine cand e trimisa de Dumnezeu la vremea ei…nu atunci cand ne dorim noi.
(Georgiana)
Madalina
noiembrie 14, 2009 @ 12:52 pm
Georgiana, esti o fata deosebita. Iti multumesc ca ma sprijini asa cum poti mereu.
Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru oamenii pe care ii am alaturi.
Slava Lui Dumnezeu pentru toate!
Alexandru
noiembrie 15, 2009 @ 9:42 am
Felicitari pentru articol! Ma regasesc in expunerea ta. Iti multumesc pentru lectie. Sa ne mai scrii!
PS. Imi place incheierea pt ca vii si cu solutii.
Doamne ajuta!
Georgiana
noiembrie 16, 2009 @ 9:26 am
multumesc,
sper ca ceea ce scriu sa ma trezeasca si pe mine intr-o zi, cat si pe ceilalti tineri.
Doamne ajuta!
Sergiu
noiembrie 18, 2009 @ 12:08 am
Iubirea, un sentiment minunat:-)
Voin Ionut
noiembrie 18, 2009 @ 9:23 pm
Georgiana, ma bucur k ai analizat acest aspect… totusi este o mica problema…knd iubesti o persoana iubirea trebuie sa fie medie si sa nu iubesti persoana respectiva prea mult (ma refer din punct de vedere spiritual) pentru k iubind prea mult, voi fi in stare sa fac absolut orice ptr persoana respectiva…dar oare nu incalc porunca care spune „Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare si sa te inchini lor”?…stii, ce vreau eu de fapt sa zic este k iubind prea mult acea persoana poate deveni pentru tn un idol…si incalc (intr-un fel) aceasta porunca
cabira
noiembrie 20, 2009 @ 4:59 pm
Ionut, desi cred ca am inteles ce vrei sa spui, iubindu l pe celalalt prin raportare la Hristos, iubirea fata de el nu poate fi „medie”, ci deplina.
Iubim pentru ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, care este Iubirea insasi.
Iubindu L amandoi pe Hristos, nu vor pune iubirea reciproca mai presus de cea pentru Hristos.
Imi spunea la un moment dat duhovnicul meu – o relatie intre doi credinciosi e ca un triunghi echilateral, in care la baza sunt cei doi, iar in varf Dumnezeu.
Georgiana, ai scris f frumos – din pacate, in cazul unora intervin caderi in urma carora inteleg ce inseamna iubirea adevarata, si mai mult decat atat cum trebuie ea manifestata.
Tinerii din zilele noastre, care traiesc departe de Biserica, dar se conformeaza societatii de consum, asta inteleg sa faca si in cazul iubirii, sa consume…nu mai exista perioada de cunoastere, de descoperire a celuilalt, nu si mai asuma responsabilitatea unei relatii.
E tragic ce se intampla cu multi dintre ei – refuleaza in droguri, alcool, si altele atat de vatamatoare sufletelor lor.
Georgiana
noiembrie 21, 2009 @ 2:44 pm
Aveti dreptate…
Sunt de acord cu ceea ce a spus Ionut, dar si cu Cabira. Cred insa, ca atunci cand celalalt nici nu isi da seama ca il iubesti si cat de mult tii la el, iubirea ta ramane in taina, doar Hristos vazand-o. Atunci cum trebuie sa fie iubirea, tot deplina?
D
noiembrie 21, 2009 @ 9:30 pm
iubire medie? iubesti atunci cand esti dispus sa-ti pui sufletul pt. celalalt,dupa cuvantul Mantuitorului.
florinm
noiembrie 21, 2009 @ 9:52 pm
Iubirea in taina e mai mult iubirea fata de un idol faurit de noi. Multi tineri iubesc asa-zis „in taina”. Si eu, ca multi altii la varsta adolescentei, am crezut ca am iubit in taina. Am crezut gresit. Cand ajungi sa cunosti persoana respectiva, lucrurile stau altfel in realitate.
Nu se compara nimic cu iubirea adevarata, cea care vine in timp. Iubirea „medie” mai poate fi numita „iubire”?? Azi vorbim atat de usor despre iubire, dar iubim atat de putin! La fel si cu credinta. Multi afirma din gura, dar putini au aceasta mare fapta, a credintei. Sau a iubirii. Azi confundam iubirea cu o mica tresarire, confundam credinta cu o mica emotie. Cautam emotii si credem ca suntem credinciosi, cautam senzatii si credem ca iubim. Sa avem grija, inselarea nu-i departe si suferinta e mai mare cand nu stii de unde vine.
bianchina
noiembrie 22, 2009 @ 12:06 am
De acord cu voi, “D” si “florinm”.
Totusi, ma gandesc ca, pentru a ajunge sa-ti pui sufletul pentru cineva, este nevoie sa ai o anumita maturitate duhovniceasca. Iubirea adevarata izvoraste din suferinta. Ca sa ajungi sa iubesti cu iubire dumnezeiasca, trebuie sa ai scoala vietii duhovnicesti, daca pot spune asa. Iubirea, fiind cea mai inalta dintre virtuti se obtine si cel mai greu; ea se naste din incercari si suferinte foarte grele. Cine-mi spune ca iubeste, dar nu stie ce este aia suferinta, ma indreptateste sa ma indoiesc de vorbele sale. Un citat de la Pr. Arsenie Boca, care se potriveste destul de bine contextului, adica ilustreaza si mai bine ce-am spus, suna asa: “Numai atata mangaiere putem aduce printre oameni, cata amaraciune putem sa bem in locul celor ce vrem sa-i mangaiem.”
Ca si concluzie, un om care iubeste (mult), este un om care a suferit (mult), restul e doar poezie.
PS: “D”, nu am spus lucrurile astea presupunand ca nu le cunosti, ci s-au vrut o completare (pentru altii).
florinm
noiembrie 22, 2009 @ 2:13 pm
bianchina, ai dreptate: iubirea inseamna jertfa, nu placere, placerea de a iubi adevarat fiind de natura mult mai inalta decat si-o inchipuie multi… Orice lucru bun incepe prin jertfa, printr-o renuntare. Iar „rasplata” vine uneori mai repede, alteori mai tarziu si aceasta rasplata este: ori luminarea cu dragoste a celui iubit de catre Cel de Sus, ori scoaterea noastra la lumina, din inselare.
Anonim
decembrie 6, 2009 @ 5:39 pm
Buna ma numes Cristi am 15 ani…
As vrea sa va spun…nu sunt un sinucigas..etc…
Dar…tatal meu..sincer..nu ma yubeste (cand ma duc la magazin sa ii cumpar tigari..sau altcva..merge mai bn..)
Dar in rest…ma uraste…suntem..doar ‘prieteni”….(Saluty,Ce faci,Cum a fost la scl cam atata vb…)
In rest…nici macar…nu mia cumparat nimic de Mos Nicolae..;-)) fie..mama ma yubeste ft moolt…si..sincer..sufar..pt ca el numi acorda..”iubirea de tata”
..Sper..sami raspundeti..nu’s un tip ciudat..:-))
D
decembrie 6, 2009 @ 5:49 pm
Buna Cristi.
Totusi, din ce spui tu nu rezulta ca nu te iubeste,si cu atat mai putin ca te uraste. Poate este o fire mai putin comunicativa, sau mai rece. Unii oameni pur si simplu nu stiu sa-si exteriorizeze sentimentele. Asta nu inseamna ca nu iubesc. Doar ca nu se exteriorizeaza. (si nu toti oamenii sunt la fel) De exemplu stii ca acum ceva mai mult timp,cu zeci de ani in urma (ce am auzit si eu de la batrani) se obisnuia destul de des ca parintii sa nu-si sarute copii decat in somn ,pentru a nu-i invata rasfatati? Si asta nicidecum din lipsa de iubire.
Deci eu nu cred ca tatal tau nu te iubeste,si cu atat mai putin ca te uraste. Poate ar trebui sa porti o discutie cu el, sa-i spui ca ai dori sa-si arate mai mult afectivitatea fata de tine.
Georgiana
decembrie 6, 2009 @ 7:21 pm
are dreptate D.
Mai bine ai vorbi cu el deschis despre aceste probleme, sau si mai bine daca ai un duhovnic care sa iti spuna exact ce sa faci..sa te calauzeasca asa cum trebuie;-)
Si nimeni nu te considera ciudat daca ne spui adevarul…putini tineri sunt deschisi ca tine crede-ma
Din contra,aici ne ajutam unii pe altii prin intermediul acestui site… cum putem 🙂
sper sa ne zici ce ai facut.
Anonim
decembrie 6, 2009 @ 7:38 pm
Ms mooolt 😡 sper..sa tina..:-) deja..ma-m mai inpacat..cu el..sia dat seama de greseala…mia promis cami va lua un catelus 😡 Multumesc 🙂
Georgiana
decembrie 6, 2009 @ 9:37 pm
iubirea conteaza..nu darurile;-)
dumbravioara
decembrie 6, 2009 @ 10:43 pm
Cristi tatal tau te iubeste, numai ca ii e foarte greu probabil sa ti-o arate. stii porunca aia? cinsteste pe tatal tau si pe mama ta? indiferent ca ne vorbesc urat, ca ne cearta (uneori poate si fara motiv) sunt parintii nostrii. Si eu cu tata am o relatie f rece…nu mai e ca atunci cand eram mica.Nu il iubesc la fel ca pe mama si nici el nu a facut in toata viata lui cate sacrifiii face mama pt mine zilnic,insa tine la mine, iar eu ma rog pentru el.Sper ca relatia mea cu el sa redevina o relatie normala intre tata si fiica si asta doar daca el se va schimba!
REXREXX
decembrie 7, 2009 @ 10:21 am
buna credeti ca masturbarea e un pacat?
Iulia
decembrie 7, 2009 @ 10:35 am
Da,este un pacat mare..Daca vrei sa citesti mai multe despre acest subiect cauta articolele de pe acest site si o sa gasesti multe pareri.
larrysa fiscusan
martie 11, 2011 @ 3:08 pm
vreau sa stie toata lumea ca te iubesc!
nu cred ca este chear asa.eu am iubit o persoana care insemna totul pentru mine si acum simbt acelas lucru.dap despartirea nea facut sa fim mai reci unul cu altul . putin si diferenta de varstra.dar il iubesc si vreau sa stie toata lumea.pentru el mias da si viata il iubesc din tot sufletul meu .nu am iubit vreodata asa de mult ca pe el,pe nimeni.dar ce nu am stiut e ca :::: nam stiut ca dragostea te face sa fi fericit dar si da fi trist,si ca despartirea e foarte trista . TE IUBESC VLAD!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:-x:-x:-x:-x:-x:-x:-x:-x:-x:-x:-x:-x:-x[quote name=”Iulia”]Da,este un pacat mare..Daca vrei sa citesti mai multe despre acest subiect cauta articolele de pe acest site si o sa gasesti multe pareri.[/quote]
Badea Patricia
iunie 21, 2011 @ 7:31 pm
Spunea Parintele Teofil Paraian ca daca avem oscilatii in iubire inseamna ca nu iubim dupa porunca, adica iubim pt ca asa vrem noi in momentul respectiv si maine e posibil sa nu mai iubim pe cel pe care ieri il iubeam. Chiar daca persoana respectiva nu ne iubeste noi suntem datori sa-l iubim, pt ca asa avem porunca de la Mantuitorul.
Mihaela B
martie 7, 2012 @ 11:03 pm
De acord, ma regasesc in articolul tau. Referitor la partea de final, iubirea vine de la sine atunci cand e trimisa de Dumnezeu, nu cand vrem noi, intrebarea mea e urmatoarea : de ce nu vine reciproc, daca tot vine ? sau oare cea care nu e reciproca nu vine de la Dumnezeu? Intreb pt ca din punctul meu de vedere este usor sa iubesti, dar cel mai greu este sa te faci iubit de catre persoana respectiva. Probabil mi-am dat singura raspunsul, faptul ca nu vine de la Dumnezeu atunci cand nu e reciproca si incercam sa „umblam” , sa fortam oarecum nota…pentru ca in final sa ajungem tot la dezamagire, la frustrarea timpului pierdut si efortului depus fara a fi catusi de putin apreciat…
Sorin
martie 8, 2012 @ 7:45 am
Mihaela, să nu confundăm a iubi cu a fi îndrăgostit care e o chestie mai mult hormonală. Să îți spun ce mi s-a întâmplat și mie. Acum vreo câțiva ani mă îndrăgostisem de o colegă de muncă ( tipa era penticostală și îmi dădea atenție iar eu fiind o persoană foarte timidă e și normal că au apărut acele sentimente ). La un moment dat îmi făceam tot felul de probleme în legătură cu sentimentele mele față de ea ( mai ales că eu aveam în cap călugăria ). Am avut o luptă cu Dumnezeu care la un moment dat deși eu încercam să evit să stau în jurul ei El aranja să ajung tot pe lângă ea. La un moment dat la ce m-am gândit (un gând care cred că a fost de la El)? Să mă bucur de ea când sunt cu ea și să mă bucur de viața mea când sunt fără ea. Și mă simțeam foarte bine. Parcă sentimentele ce el simțeam pentru ea îmi dădea mai multă putere să mă bucur de viață. Aș fi putut trăi așa tot timpul fără să am pretenții de a fi iubiți. Îmi era de ajuns iubirea ei de amică ce o avea pentru mine. Bineînțeles că după ce mi-am învățat lecția Hristos m-a scăpat de ea ( a avansat în firmă și a ajuns în alt sector unde nu mai erau șanse să ne întâlnim ). Despărțirea nu a fost groaznică sau să mă lase distrus cum s-a întâmplat cu alte persoane de care m-am îndrăgostit. Noi când suferim din dragoste ( mă refer că dorim ca celălalt să ne iubească cum îl iubim noi ) cred că e din un anumit orgoliu și ce simțim noi e mai mult obsesie decât dragoste. De asta și Dumnezeu nu binecuvintează asta ci ne lasă în plata noastră. E drept că și în acele momente Hristos încearcă să oprească această relație ( ce știe clar că ne duce la autodistrugere ) cu multă gingășie. Îmi spunea o prietenă că atunci când ultima ei relație era pe terminate Dumnezeu nu a oprit relația brusc ci pas cu pas până ce a reușit și ea să iasă din relație fără să fie distrusă.
Sorin
martie 8, 2012 @ 7:57 am
În cazul meu iarăși a lucrat Hristos cu blândețe. Mă îndrăgostisem de data asta de o fată ortodoxă și asta era o mare problemă deoarece spre deosebire de tipa penticostală cu care nu îmi făcusem speranțe deoarece nu era pe drumul Bisericii cu această fată îmi făcusem speranțe. Și mă chinuia mult faptul că eu o doream și ea nu mă prea dorea. Era o obsesie în mine pentru acea persoană. Acum îmi dau seama că nici nu o cunoșteam așa că nu era cum să fiu îndrăgostit de ea. În fine, în momentul când a hotărât să oprească orice legătură cu mine și să nu-mi mai dea nici un fel de speranțe am ajuns în spital ( din motive independente de ea ) și asta a fost mila Lui. În spital fiind cu acei bolnavi am putut trece mai ușor peste durere. Acasă nu am fost prea apropiați ca familie și îmi puteam găsi să fiu singur și să mă chinui singur gândindu-mă la ea. La spital nu mai era așa că tot timpul stăteam în pat cu alții lângă mine. Bineînțeles că și după aia îmi mai făceam speranțe dar încet, încet Hristos m-a ajutat să mă eliberez tot mai mult de această obsesie până am întâlnit o altă fată.
Sorin
martie 8, 2012 @ 8:04 am
De ce unii ne îndrăgostim atât de tare și suferim atât de mult? Părerea mea este că unii dintre noi nu au avut parte de o familie foarte iubitoare ( nu neapărat că părinții nu ne-ar fi iubit ci mai degrabă că nu au știut să o arate ) și fiind foarte sensibili căutam iubirea. Cel puțin asta a fost în cazul meu. În perioada când eram singur și nu era nici o șansă să fiu cu o fată cu care să am o relație mă îndrăgosteam de orice fată care mergea la biserică sau îmi dădea un minim de atenție. Și sufeream foarte mult, mai ales când o anumită fată îmi dădea puțină atenție iar eu dezvltam o obsesie față de ea. În momentul în care am găsit o persoană care să-mi dea acea iubire ce o căutam, să-mi dea un echilibru emoțional, eu mi-am dat seama că eu tot timpul căutam de fapt să fiu iubit. Și neavându-L nici pe Hristos real în viața mea e normal să fi apelat la oameni care întotdeauna m-au dezamăgit ( până la urmă de asta și Hristos ne cere să ne dăruim doar Lui și anume deoarece tot timpul oamenii ne vor dezamăgi iar noi vom suferi ). Tind să cred că pentru mulți din tinerii de azi suferințele din dragoste nu pot ajuta să-L cunoaștem pe Hristos și să-L iubim cu adevărat. Căci până nu ajungi la momentul în care simți că dacă nu te lași cu totul în mâinile Lui viața ta e terminată, sunt șanse mici să ai o relație reală cu EL. Cel puțin asta e părerea mea.
Ana
martie 8, 2012 @ 9:49 am
@ Saurian, ce bine ai spus.
[quote]eu mi-am dat seama că eu tot timpul căutam de fapt să fiu iubit. Și neavându-L nici pe Hristos real în viața mea e normal să fi apelat la oameni care întotdeauna m-au dezamăgit ( până la urmă de asta și Hristos ne cere să ne dăruim doar Lui și anume deoarece tot timpul oamenii ne vor dezamăgi iar noi vom suferi ).[/quote]
Lilii
martie 8, 2012 @ 12:30 pm
Imi pare rau Saurian eu nu prea sunt de acord.:D
„până la urmă de asta și Hristos ne cere să ne dăruim doar Lui și anume deoarece tot timpul oamenii ne vor dezamăgi iar noi vom suferi”-Hristos nu ne cere sa ne daruim DOAR Lui(pt ca asta ar insemna calugarie pt toata lumea de pe aceasta planeta),Hristos ne spune sa iubim sanatos.:)
Daca e sa mergem pe ce-ai spus tu, atunci nu mai iubim oamenii,nu ne mai indragostim(si nu ma refer la modul superficial,ci la modul adevarat) pt ca vom fi dezamagiti?Asta e,suntem oameni,in consecinta suntem dezamagiti si la randul nostru dezamagim pe ceilalti din jurul nostru.Asta e,ne asumam acest lucru,dar asta nu inseamna sa fim de lemn sa nu mai iubim pt ca „vom fi dezamagiti”,intotdeauna vor exista momente in care parintii,prietenii,iubitul/iubita sau chiar sotul/sotia ne vor dezamagi,iar daca noi ii IUBIM ii iertam si incercam sa trecem mai departe cu ei alaturi!:)
Nu e nimic rau sa cauti sa fii iubit, e perfect normal.Esti om.Dar cu o conditie: sa iubesti si tu la randul tau!
Octavian Paler spunea „am invatat sa iubesc pentru a putea fi iubit”.
Sorin
martie 8, 2012 @ 2:57 pm
Păi, tot ce scrie în Evanghelie e pentru toți. Nu doar pentru călugări. Hristos nu a dat Evanghelia călugărilor și Evanghelia mirenilor. Iar acolo scrie foarte clar care e cea mai mare poruncă și anume să-L iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta. În El trebuie să ne bazăm și doar de El să depindem. Ce înseamnă a te dărui? Înseamnă a fi în poziția cea mai lipsită de apărare cu persoana iubită. Iar persoana iubită nefiind perfectă te va răni cumplit. El nu ne va răni niciodată. El este singurul nostru sprijin care niciodată nu dispare. Uită-te în jur la câți tineri se sinucid, se auto-mutilează, se chinuie deoarece nu sunt iubiți sau persoana iubită i-a dezamăgit. Din ce cauză sunt în acest hal? Deoarece toți aceștia și-au pus încrederea în om iar omul dezamăgește. Nu demult era un caz pus pe site cu o femeie care era distrusă deoarece alții își băteau joc de fecioria ei și ea nu găsea pe nimeni care s-o iubească și să se căsătorească cu ea. Femeia asta la ce e condamnată? La a fi tot timpul un paria din cauza unor idioți. Știu și eu cazuri ( iar eu mă număr printre acele cazuri ) cu oameni care nu sunt în stare să aibă o relație cu cineva de sex opus. De ce acei oameni să sufere în timp ce alții au norocul să găsească pe cineva? Tu ai un iubit? Dacă ai un astfel de băiat gândește-te că sunt 5 care ar da orice să ajungă în locul tău… chiar și sufletul și-ar da unele persoane diavolului doar pentru a fi iubit. Din cauză că suntem dezamăgiți în iubirea ce o căutăm apar gelozii, ură, durere, sinucideri, și tot iadul ce ne chinuie pe toți. Pe când în Hristos totul are sens. El te iubește indiferent cum ești și te iubește într-un mod unic cu toată ființa Lui. În fine, nu vreau să fac apologia iubirii divine că am și păcatele mele. Tot ce am spus e că ar trebui să ne dăruim total doar lui Hristos. Nu am spus că nu avem voie să iubim pe cineva ( dar să fie iubire și nu îndrăgostire sau orice altceva.. și la iubire adevărată ajung puțini și la o vârsta înaintată ).
Lilii
martie 8, 2012 @ 3:09 pm
Hai sa o iau pe rand.
1.Sunt de acord cu ce-ai zis: „acolo scrie foarte clar care e cea mai mare poruncă și anume să-L iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta”,pana aici totul perfect.Dupaia nu ne mai intelegem.:))
A te darui inseamna a te lasa complet fara de aparare fata de fiinta iubita si a avea incredere ca acea fiinta nu te va rani! Iar daca te raneste,a incerca prin iubirea pe care o simti in tine pt acea fiinta si regretul sincer(ca sa nu spun „pocainta” pentru ca parerea mea este ca acest cuvant se atribuie doar cand vorbim de relatia dintre noi si Dumnezeu) sa incercati sa va ridicati.Iubirea e suferinta.Daca nu te daruiesti complet persoanei iubite inseamna ca nu iubesti,chiar si in Scriptura spune „deveniti un singur trup”, adica tu nu mai esti tu ci esti persoana de langa tine si invers.
Bine,aici intervine o problema, cea care ai mentionat-o tu,sinuciderile,dramele tinerilor,depresiile si toate acestea.Stii de ce?
Dintr-un singur motiv: nu stim sa iubim sanatos.Adica noi prin „daruire” intelegem sa „Respiram prin plamanii celui de langa noi,iar cel de langa noi sa respire prin plamanii nostri”, cu alte cuvinte daca eu mut un ac,sa mute si iubitul meu tot un ac si nu cu un milimetru mai incolo ci fix cat am mutat eu.Ceea ce e f gresit,pentru ca la urma urmei sunt doua suflete.Doua suflete care oricat de bine s-ar..”completa” ca sa spun asa,uneori tot iau decizii gresite,tot fac ceva rau,deci pana la urma tot dezamagesc si provoaca suferinta,dar asta e,daca iubim persoana de langa noi,putem sa trecem peste suferinta aceea,putem sa vedem dincolo de suferinta provocata.Bineinteles ca necesita timp,multa rabdare,incercari multe,etc…dar daca iubim facem acest lucru.
Lilii
martie 8, 2012 @ 3:16 pm
2.Eu sincer cred ca tinerii care se auto-mutileaza si se distrug pentru ca „vai m-a parasit iubitul/iubita” sunt imaturi.Poate sunt dura,dar asa-i consider.Si ii consider asa pentru ca am trecut prin asta iar cu timpul mi-am dat seama ca nu e asa cum credeam eu.Adica daca cineva te-a parasit, sau daca acel „cineva” nu mai este(a plecat,sau Doamne fereste,a murit) asta nu inseamna ca trebuie sa te sinucizi sau sa te izolezi.Poti trai cu iubirea aceea in suflet.Iubirea nu trebuie sa te distruga,dimpotriva daca e iubire adevarata iti da putere sa mergi mai departe,doar ca..merge si ea mai departe cu tine,in viata, fiind in sufletul tau.
3.Nu am un iubit, si pot sa afirm ca pana acum nici nu am iubit pe cineva(ma refer la un baiat) cu adevarat,tot ce a fost a fost superficial,si a trecut,si da cum spuneam am avut si eu fraze de genul „mor fara el”, si uite ca n-am murit.:)
Cand iubesti cu adevarat nu mergi pe ideea „mor fara el” nu te gandesti cum e „fara el/ea” ci incerci sa „repari” ceva tocmai ca sa il/o ai alaturi in continuare pe acel el/acea ea.
„Din ce cauză sunt în acest hal? Deoarece toți aceștia și-au pus încrederea în om iar omul dezamăgește. „Intr-o relatie(fie de prietenie sau iubire)-increderea e totul.Cum spuneam si tu dezamagesti,si eu dezamagesc si am dezamagit,totusi m-ar durea mult daca oamenii nu ar mai avea incredere-n mine.Avem nevoie cu totii de incredere,pentru a putea sa ne ridicam atunci cand cadem,avem nevoie ca cineva sa creada in noi(bininteles exista Dumnezeu care crede neincetat in noi,care ne ajuta sa ne ridicam,dar eu ma refeream la oamenii de langa noi,la oamenii dragi noua..)
Eu cred ca ar trebui sa ne daruim fiecarui om pe care-l intalnim.Pentru ca daca nu ne deschidem inimile atunci suntem doar niste oameni de lemn care vorbesc si totul merge struna din punct de vedere teoretic insa practic suntem tabula rasa,insa in acelasi timp sa avem grija sa nu facem un idol din persoana aceea.
Lilii
martie 8, 2012 @ 3:17 pm
4.Sunt de acord cu tine ca e o diferenta intre a te indragosti si a iubi.Indragostirea poate fi(si de cele mai multe ori este) efemera.Tine o saptamana,o luna,un an,doi,trei si gata,astea sunt indragostirile superficiale.Exista insa indragostirea care chiar daca la inceput e doar indragostire,un fior simplu, in timp se dezvolta si duce la o iubire profunda.
elena
martie 8, 2012 @ 7:14 pm
http://www.formula-as.ro/2011/973/asul-de-inima-45/despre-dragoste-cu-parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-13840 – cititi cu rabdare ceea ce spune Pr.Pantelimon despre dragoste….si e ceea ce cred si eu ca inseamna dragostea 🙂
Mihaela B
martie 9, 2012 @ 1:43 am
Saurian, iti multumesc pentru sfaturile tale si pentru faptul ca ai avut placerea de a impartasi experienta ta in acest sens. Ma regasesc in mare parte in ceea ce spui tu, sunt o fire timida si introvertita, cu incredere de sine scazuta, deoarece nu am avut parte de afectiune (nu la modul ca nu m-au iubit parintii, au incercat intotdeauna sa imi ofere conditiile optime pentru o viata decenta), nu am putut comunica, nu am avut prieteni in jur, ma durea faptul ca cei care imi vorbeau era doar atunci cand aveau nevoie de ceva, dupa care ma tratau foarte urat si faceau glume proaste pe seama mea. M-am simtit foarte singura, neinteleasa, imi era imposibil sa ma integrez in societate si cautam o singura persoana care sa ma iubeasca si mi-ar fi fost de ajuns. Mi-ar placea sa gasesc o solutie la capitolul asta, pentru ca m-ar ajuta foarte mult sa fiu mai vesela, mai rabdatoare, nu stiu, asa vad eu fericirea cel putin pana in prezent…Probabil vorbesc putin haotic, deoarece nici eu nu mai stiu ce caut, sau mai bine zis de ce anume as avea nevoie. De fiecare data m-am implicat cu tot sufletul pentru cei din jur si am fost dezamagita, in ciuda zicalei „bine faci, bine gasesti”. Stiu ca sunt incercari de la Dumnezeu si ca El stie rostul tuturor lucrurilor, nu incerc sa despic firul in 4, dar inca nu am gasit calea, si din pacate in ziua de azi e dificil sa gasesti persoane de incredere, pe care sa stii ca te poti baza toata viata. Dorinta mea cea mai mare este sa intemeiez o familie, sa gasesc persoana potrivita si sa ne legam sufletele pe vecie, doar asa pot infrunta orice necaz in viata si nu mi-ar lipsi nimic, as trai in propriul meu univers in comuniune cu Dumnezeu.
Mihaela B
martie 9, 2012 @ 2:00 am
In ceea ce priveste strict iubirea, mi se pare un concept vast, despre care stim foarte putine lucruri. Este un sentiment invaluit de mister, care nu se poate explica, nu se poate masura, nu se poate cuprinde intelesul sau in profunzime. Din tot ce am citit vreodata despre iubire, atat in carti, cat si in marturiile tinerilor si nu numai, nu pot desprinde decat cateva coordonate care nu ma multumesc, nici macar marii ganditori, marii filosofi nu au reusit sa formuleze o definitie suficient de cuprinzatoare pentru acest termen de „iubire”. Din propria mea experienta, am tras o singura concluzie : e usor sa iubesti pe cineva ales de inima ta, dar e foarte greu sa te faci iubit de catre acea persoana, pentru ca in rare cazuri e reciproc sentimentul si cu aceeasi intensitate. Asta e problema. Nu stim cat ne iubeste celalalt si ce intentii are. O alta chestie care ma nedumereste este cum oare este posibil sa iubesti pe cineva foarte mult si dupa un timp iubirea sa dispara complet, persoana aia devine din nou ca un strain, un om oarecare de care nu ai nevoie nici ca amic. Sigur veti spune ca aceea nu a fost iubire adevarata, sau nu a fost sa fie, sau orice alta explicatie, dar adevarul este ca noi incercam sa gasim raspunsuri la intrebari fara raspuns. Nu stim de ce, doar incercam sa ne consolam gasind un raspuns care niciodata nu ne multumeste si tot timpul ne macina aceleasi probleme. Imi cer scuze daca generalizez prea mult si vorbesc haotic, dar sunt foarte multe idei care imi vin in minte si am multe nelamuriri la care ma gandesc si pe care as vrea sa le dezbat. Doamne ajuta si ne lumineaza!
Mihaela B
martie 9, 2012 @ 2:19 am
Si cum sa gasesti persoana potrivita? Oare e bine sa iubesti pe toata lumea neconditionat si din tot sufletul chiar daca esti batjocorit, dispretuit si dezamagit? Daca da, cati dintre noi fac asta? Cati dintre noi si-ar calca la nesfarsit pe orgoliu si demnitate pentru a fi pe plac unei persoane? Pentru a-i fi mereu alaturi chiar daca nu ne vrea, pentru a-l ajuta chiar daca profita de bunatatea noastra….cati? ca mie imi e ciuda sa fiu mereu in postura asta, sa par vulnerabila si naiva si sa aud de la persoanele apropiate mereu acelasi lucru : cand o sa te inveti minte? de ce esti atat de bleaga si nu te indepartezi de cei care nu te apreciaza? de ce te consumi pentru ca nu esti iubita? Ce sa mai cred? Pana la urma ce e bine si ce nu? care sunt limitele? Orice crestin ar spune ca iubirea nu are limite, ca niciodata nu trebuie sa renunti, dar pentru lumea laica asta se traduce prin a fi prost la nesfarsit. Sau poate trebuie sa induri toate astea dar sa nu arati ca suferi, sa nu arati ca iubesti asa intr-un mod vizibil si evident, sa tii totul in tine si sa nu ceri nimic in schimb, sa iubesti in pace fara sa te gandesti de ce nu primesti iubire sau cum e bine sa procedezi. Sa iubesti in tacere si sa arati prin fapte, fara prea multe cuvinte si explicatii. Sa fii absent si prezent la momentul potrivit. Probabil asta e cel mai bun raspuns pe care pot sa mi-l dau. Am intrebat multe persoane, atat dintre cei care nu au treaba cu biserica, cat si cei care merg frecvent la biserica, ce ar face daca ar iubi pe cineva care nu le da atentie. Si in procent majoritar raspunsul a fost cam acelasi : nu te poti umili la nesfarsit, incerci, ii dai semne ii esti alaturi faci tot ce iti sta in putinta, dar totul are o limita. Nu are rost sa te legi de cineva care nu da importanta sentimentelor tale, nu te apreciaza pentru ceea ce esti si pentru ceea ce oferi si cea mai buna solutie este sa renunti si sa-ti vezi de viata ta. Ce se intampla deci cu iubirea? In timp dispare…
Boitos
martie 9, 2012 @ 7:40 am
@Mihaela B.
Si eu cred acelasi lucru ca si acele persoane, nu te poti umili la nesfarsit.
Aceea nu este o poveste de iubire in care sa existe Dumezeu.Este o iubire din partea ta.
Si intr-o relatie este nevoie de 2.Nu poti la nesfarsit ca tragi la caruta de una singura.
De ce esti vulnerabila si si naiva? Tu singura esti asa, deci tu singura te pui in aceasta situatie.
Eu nu spun sa nu ajutam cat putem si pe cine putem.E normal sa ajutam, sa fim alaturi de altii, dar cand aceea persoana se foloseste de noi poate o data , de doua ori a treia oara spun stop.
Si eu am incercat sa fiu alaturi de prietenul meu cand a avut necazuri si apoi m-a barfit ( am aflat mai tarziu) si ma desi ma tratat cu repect in timpul relatie noastre, prin spate ma trada.Ei bine atunci am spus stop.M-a barfit si a spus o serie de minciuni.In fine asta e, cand am avut nevoie de el nu era langa mine.Dar niciodata nu m-am umilit, nu m-am pus la nivelul lui, nu i-am cerut explicatii, este viata lui.
Cineva mi-a spus o data de ce nu merg la el sa ii cer niste explicatii si eu i-am spus ca in veci nu voi face acest lucru.
El a gasit si motivul despartirii noastre.Vreti sa vi-l spun: el vrea o femeie buna la pat.
Fantastic.De unde stia el ca nu sunt buna la pat atat timp cat eu nu am avut relatii de acest gen cu el.In fine a trecut timpul si acuma se vede ce famile are si ce a ajuns . Si eu ii multumesc lui Dumezeu ca m-a scapat de un betiv, bataus si afemeiat.
Desi atunci cu mine , nu m-a putut plange ca nu m-a respectat, numai cand era in preajma mea.
Asa ca ai mare grija ce faci. Tresteazat-ti inainte iubitul, ma refer la faptul ca sa ai rabdare si sa analizezi din comportamentul lui ce spune si ce face.Eu asa am facut si tot in acea perioada mergeam f. des la biserica si dezelgari si la maslu.
Bunul Dumezeu sa va deschida ochii la toti.Nu o sa spun sa aveti inimi deschise , ca se vede ca le aveti, ci ochii.
Lilii
martie 9, 2012 @ 10:32 am
Mihaela stii unde e problema noastra?(a oamenilor…) faptul ca nu stim sa facem distinctia intre iubire si obsesie.
Sa-ti dau un exemplu concret: o mama isi iubeste copilul.E dispusa sa-si dea si viata pt acel copil(personal,cred ca in mom. in care iti dai viata,sau esti dispus/a sa iti dai viata pt X, atunci iubirea a ajuns
la apogeu,Insusi Iisus a facut acest lucru pentru toti oamenii.)Insa,se intampla ceva si copilul moare(Doamne fereste!) ei bine mama respectiva sufera mult,dar totusi isi continua viata.Nu se sinucide si nu
ajunge nici la un ospiciu.Ei bine asta numesc eu iubire sanatoasa.Femeia respectiva isi continua viata,cu o suferinta care mereu va sta lipita de sufletul ei,insa e constienta ca daca innebuneste sau daca se sinucide
nu-l va recupera pe copilul sau,merge pe ideea ca undeva copilul ei este bine,ca o priveste si o iubeste la fel de mult ca atunci cand era pe pamant.Si tocmai de dragul lui ea isi continua viata,merge inainte,pentru ca sincer
sunt convinsa ca daca ne moare o fiinta iubita(sot,sotie,mama,sau alt membru al familiei) acea persoana nu doreste ca si noi sa murim,ci doreste sa ne continuam viata dar sa ii purtam mereu in suflet.
Prin asta inteleg eu dragoste adevarata: nu cea care te innebuneste si te duce la disperare,ci cea care te lasa sa traiesti dar e mereu in sufletul tau.
Revenind la ce-ai spus tu cu oamenii care batjocoresc si umilesc pe altii.Ei bine,indeparteaza-te de oamenii aceia care-ti fac rau,asta nu inseamna sa-i urasti ! Ci pur si simplu indeparteaza-te de ei, lasa-i,
iar cand se vor trezi la realitate tu sa fii acolo pentru a-i ierta.
Asta e important: sa iubim,insa nu trebuie sa facem un idol din fiinta iubita.
Toti avem nevoie de iubire,toti cautam asta,pentru ca este in firea noastra,insa in acelasi timp trebuie sa oferim si noi.
Lilii
martie 9, 2012 @ 10:33 am
@Elena: sunt perfect de acord cu ce spune parintele.
Mi-a sarit in ochi acest mic fragment: „Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi.”
Mihaela B
martie 9, 2012 @ 11:30 am
Simona si Lilii, va multumesc mult pentru ceea ce ati spus, imi place foarte mult cum ati analizat situatia si pentru mine este important sa gasesc raspunsuri…e ca o consolare de la Dumnezeu sa aflu parerea unor persoane cu capul pe umeri si bineinteles privind din alt punct de vedere decat al meu care sunt in miezul problemei. Domnul sa va binecuvanteze !
Albinuta
martie 9, 2012 @ 12:45 pm
Doamne ajuta ,deoarece sau scris si spus destule nu o sa mai spun nimic nou Mihaela o sa spun insa despre ceva ce pe mine ma ajuta foarte mult in momentele in care nu gasesc raspunsul la multe intrebari si anume DUHOVNICUL.Din cele scrise de tine nu am inteles daca ai sau nu unul,daca reusesti sa ajungi atunci cand este nevoie ,iertare daca am suparat ,poate pentru unii pare ceva lipsit de sens sa mergi la duhovnic sa pui intrebari despre… iubire insa eu cred cu siguranta ca de acolo vei intelege adevarata iubire si muuulte alte foarte folositoare .
Mihaela B
martie 9, 2012 @ 2:54 pm
Am duhovnic dar am retineri in a intreba niste chestii care sunt banale si nefolositoare pentru suflet, mai degraba sunt probleme din lumea cotidiana, de care duhovnicul ma sfatuieste intotdeauna sa ma tin la distanta si sa nu caut alinare la cei din jur, ci numai la Dumnezeu, asta daca vreau cu adevarat sa gasesc pacea interioara. Iar mie imi e greu sa ma tin departe de lumea in care traim, pentru ca pur si simplu nu ai cum sa traiesti fara sa relationezi cu oamenii, fie la scoala sau la serviciu. Daca as trai in pustie totul ar fi foarte simplu.
Sorin
martie 9, 2012 @ 4:33 pm
@Mihaela B: Știu că ce voi spune în continuare nu va fi pe placul multora. 🙂 Ideea este că am fost și eu o perioadă de timp foarte atent în a împlini totul perfect cu posturi, rugăciuni și tot ce ține de viața bisericească. Între timp am întâlnit o fată mulțumită căreia… m-am cam ”îndrăcit”. 🙂 De ce spun asta? Odată ce am întâlnit fata asta lucrurile s-au schimbat foarte mult, am trecut și trec prin crize foarte mari și am ajuns să cunosc cu alt Dumnezeu față de cel din biserici. În ce sens spun asta? În sensul că am cunoscut un Dumnezeu care e foarte smintitor prin felul Lui de a fi și de a iubi și de a vedea lucrurile.
Dar să revin la mesajul inițial. Eu cred că noi nu prea iubim. Adică nu iubim desăvârșit ci iubim pătimaș, iubim interesat, iubim păcătos. În momentul în care iubim curat atunci nu ne mai poate răni atitudinea celuilalt. Iubirea ne face atotputernici. A iubi nu înseamnă a te umili. Omul îndrăgostit se umilește, omul dependent sufletește de celălalt se umilește. Omul care iubește cu adevărat niciodată nu se va umili. Când iubești cu adevărat știi să îi dai celuilalt o palmă peste cap încât să se trezească la realitate. A iubi nu înseamnă a fi sluga celuilalt. Asta nu e iubire ci e dependență, îndrăgosteală. orice dar iubire nu e. Iubirea ne ține drepți, iubirea ne ține demni în fața celuilalt. Iubirea aduce și o mare suferință. Dar suferința nu e din cauza că celălalt nu te iubește. În momentul în care suferi că celălalt nu te iubește înseamnă că încă nu ai ajuns la iubire. Iubire e Dumnezeu. Iubirea e dezinteresată. În momentul în care vezi că celălalt suferă, ce celălalt se auto-distruge atunci iubirea ta suferă. Dar în nici un caz un om care iubește desăvârșit nu va suferi că nu e iubit. Poate sunt cam dur în aceste cuvinte dar nouă trebuie să ne intre foarte clar în cap că iubirea nu se obține așa de ușor și să vedem adevărata măsură a iubirii.
Sorin
martie 9, 2012 @ 4:42 pm
@Mihaela B: Tu spui că ai suferit mult din cauza celorlalți. Îmi pare rău să aud asta. Cunosc oameni care sunt de încredere și care dau foarte multă dragoste. Deci există astfel de oameni.
Mai întrebi cum să îți cauți perechea. Eu aș spune ce mi-a spus și o fată și anume atunci când cauți un băiat să te gândești dacă respectivul băiat e destul de puternic sufletește încât să ducă o familie în spate. Nu te mai gândi dacă îl iubești sau nu ci dacă e capabil de o căsătorie. Multe persoane fac o mare greșeală deoarece se grăbesc să se căsătorească când s-au îndrăgostit de cineva fără să aibă habar cu cine s-a căsătorit ( dragostea e oarbă… mai bine spus îndrăgosteala și hormonii sunt orbi… ) iar după 2-3 ani urmează pentru unele persoane iadul. Alte persoane au avut binecuvântarea să nimerească pe un om vrednic. Deci întotdeauna când îți cauți perechea să cauți cu mintea și nu cu inima. Nu trebuie să stai tot timpul lângă un ratat dacă nu vrea să se ridice din halul în care e. Pe om îl ajuți atât cât poți și cât timp vezi că omul are bunăvoința să lupta și el cu starea lui. Altfel îl lași în plata Domnului. Trebuie să fim foarte realiști. Noi nu suntem Dumnezeu. Noi suntem limitați de slăbiciunile și păcatele noastre. Fiecare să facă cât poate.
Iar în legătură cu duhovnicul ți-aș recomanda ca exceptând cazul în care e un om la fel de sensibil ca tine să eviți să îi spui anumite lucruri deoarece s-ar putea să te facă să suferi. O spun asta din experiența mea. Am avut crizele mele și am tot căutat la duhovnici răspunsurile și de multe ori am fost dezamăgit. Am primit asta ca o lecție de la Hristos ca să nu mai caut răspunsuri și ajutor de la oameni ci doar de la El. Vorbește cu El. Spune-I Lui toate durerile și întrebările tale. Și nu o fă doar o dată ci tot timpul. Insistă cât de mult, amintește-ți pilda judecătorului nedrept și vei afla răspunsuri. Sunt multe de zis dar timpul nu mă ajută. 🙂 Maica DOmnului cu tine!
Lilii
martie 9, 2012 @ 4:59 pm
Imi place chiar mult cum ai scris Saurian.:)Si sunt de acord cu ceea ce ai zis in ultimele 2 comenturi.
O singura exceptie !
„Deci întotdeauna când îți cauți perechea să cauți cu mintea și nu cu inima”, nu ! Sa cauti cu AMANDOUA.Daca vei cauta doar cu mintea se numeste egoism->adica ma casatoresc cu X pt ca are bani,masina si nu trebuie sa fac nimic,ca munceste el cat pentru doi.Sau ma rog,daca nu are bani si masina, cel putin e harnic si ma va scoate intotdeauna din orice problema.
Trebuie si iubire ! De fapt iubirea e esentiala.Oamenii se casatoresc si apoi isi dau seama ca au ajuns intr-un iad pentru ca au facut acest pas fie din interes(egoism!) fie din faptul ca asa cum ziceai tu,a fost o indragosteala de moment si nu au deschis ochii clar sa vada pe cine au langa ei.
In rest mi-a placut mult ce-ai spus.:)
„Când iubești cu adevărat știi să îi dai celuilalt o palmă peste cap încât să se trezească la realitate. A iubi nu înseamnă a fi sluga celuilalt. Asta nu e iubire ci e dependență, îndrăgosteală. orice dar iubire nu e. „
De acord,iubirea nu e umilinta ! Poti iubi pe o persoana enorm si totusi tocmai din cauza iubirii sa o zgudui ca sa se trezeasca la realitate si sa revina pe drumul cel bun,iar daca nici asa, atunci solutia e ce-ai spus tu: „Nu trebuie să stai tot timpul lângă un ratat dacă nu vrea să se ridice din halul în care e. Pe om îl ajuți atât cât poți și cât timp vezi că omul are bunăvoința să lupta și el cu starea lui. Altfel îl lași în plata Domnului. Trebuie să fim foarte realiști.”
P.S.: Nu iti poti impune sa nu suferi pt ca nu esti iubit.Asta e imposibil.Insa iti poti impune nivelul suferintei.Adica suferi,dar nu mergi pana acolo incat sa te autodistrugi din cauza suferintei produse de un „idiot”.:)
Mihaela B
martie 9, 2012 @ 7:41 pm
Da, asa este, aveti amandoi dreptate. Voi incerca sa fac in asa fel incat sa imi pun ordine in minte si in suflet pentru a judeca limpede cui ii dau dragostea mea si pt cine voi lupta de acum incolo. Si da, am nevoie de mai multa ratiune in alegerile mele, caci pana acum am ascultat decat inima si am dat gres. Trebuie sa schimb foarte multe lucruri si bineinteles numai Dumnezeu imi poate indruma pasii, o sa comunic cu El mai mult de acum incolo si cu siguranta viata mea se va imbunatati. Am incredere si ma intareste gandul ca framantarile mele pe care eu le numesc „probleme” nu-s decat niste fleacuri fata de adevaratele probleme si ca trebuie sa am tarie de caracter pentru lucruri mai importante. E adevarat ca nu poti evita sa nu suferi cand nu esti iubit, dar in acelasi timp sunt constienta ca persoana aia nu e cea potrivita pt mine, nu ma va face fericita, asa ca daca analizez la rece nici nu mi-ar trebui iubirea sa chiar daca mi-ar oferi-o.
Lilii
martie 9, 2012 @ 8:02 pm
Saraca Mihaela, cred ca te-am zapacit de cap daca ai ajuns sa ne dai dreptate la amandoi.:)) Glumesc desigur.:)
Ai inteles foarte bine.Dragostea e ok sa o oferi,dar nu e ok sa devii bataia de joc a cuiva.Nu te arunca niciodata la genunchii cuiva pentru ca nu esti iubita de acea persoana!
„Si da, am nevoie de mai multa ratiune in alegerile mele, caci pana acum am ascultat decat inima si am dat gres.”
Da,ai nevoie si de ratiune.:)Peste tot e nevoie de putina ratiune.Insa nu trebuie nici sa mergem doar pe ratiune,pt ca atunci devenim niste roboti, si crestinii pentru a intelege pe cei din jur,pentru a simti compasiune,dragoste,iertare..au nevoie sa-si asculte inima!Pentru ca in inima sta ascuns Dumnezeu.
Mihaela B
martie 9, 2012 @ 8:56 pm
Totul ar fi mult mai usor daca am avea in jur persoane potrivite, dar cum acestea se gasesc greu, probabilitatea de a da gres e mult mai mare…pentru ca ne indragostim inevitabil si aproape niciodata nu e persoana potrivita….pt ca tineretul are o gandire deformata asupra iubirii si asupra vietii in general. Imi pare rau sa o spun, dar eu pana acum nu am intalnit nici un baiat care sa vrea ceva de la viata…de-asta am si suferit pt ca vedeam ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda si ca trebuie sa ma indepartez 🙁
Mihaela B
martie 9, 2012 @ 8:58 pm
Si nu m-ati zapacit de cap, dimpotriva multumesc ca primesc raspuns si intotdeauna imi face placere sa comunic cu persoane care au ceva de spus !!! Doamne ajuta!
Lilii
martie 10, 2012 @ 9:02 am
„Imi pare rau sa o spun, dar eu pana acum nu am intalnit nici un baiat care sa vrea ceva de la viata…de-asta am si suferit pt ca vedeam ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda si ca trebuie sa ma indepartez „-acelasi lucru mi s-a intamplat si mie,si nu o data ci de o multime de ori.Cred ca cel mai mult suferim atunci cand peristam sa credem in iluzia noastra,cand nu vrem sa vedem omul din fata noastra,cand nu vrem sa acceptam realitatea.Eu pana acum nu cred ca am suferit din dragoste ci din incapatanrea mea de a vedea ceva acolo unde nu era nimic,sau cel putin nimic asemanator cu ceea ce vroiam eu sa fie.Intr-un fel e vina noastra atunci cand ne facem iluzii si nu vrem sa le dam drumu sa se risipeasca ci ne agatam cu toata puterea de ele.;)
Sorin
martie 11, 2012 @ 5:12 am
[quote name=”Lilii”]”Imi pare rau sa o spun, dar eu pana acum nu am intalnit nici un baiat care sa vrea ceva de la viata…de-asta am si suferit pt ca vedeam ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda si ca trebuie sa ma indepartez „[/quote]
Păi, nu știai până acum că noi băieții suntem niște copii care trebuie să fim crescuți de voi fetele pentru a ajunge bărbați? :)) Asta e prima regulă în căsătorie: întâi îți crești soțul iar apoi faci copii și îi crești. 😛
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 10:47 am
Exaaaaaaactttttt ai pus punctul pe I, exact asta a fost si viata mea pana acum. M-am incapatanat sa vad ceva acolo unde nu era nimic, si ce e mai grav e ca si daca ar fi fost ceva, tot nu ar fi fost spre binele meu, spre ceea ce am nevoie si caut. Era doar o iluzie, iubeam o imagine pe care eu insami o creasem despre persoana aia, si vroiam sa ma bucur asa in amagirea mea, pt ca stiam ca viata nu e roz si ca nu voi gasi pe nimeni perfect asa ca mai trebuie sa inchid ochii la anumite lipsuri si defecte, sa mai las de la mine si sa nu fiu exagerat de pretentioasa caci altfel risc sa raman singura. Dar nu e asa. Am observat ca ma indragostesc mereu de acelasi gen de persoana, superficiala, nu stiu de ce ma atrag numai astia, si nici nu e de mirare ca se termina mereu asa, cu dezamagire. Solutia cred ca ar fi sa incerc sa caut alte lucruri atunci cand ma indragostesc si sa nu ma mai las condusa de pofta inimii, sa incerc sa cunosc mai bine persoana, desi nu e greu sa imi dau seama de la inceput, din contextul care il inconjoara si din felul sau de a fi, ce fel de om e si ce sanse sunt sa am un viitor cu el, sa se implice pt mine si sa ma faca fericita. Nici nu trebuie sa ma apropii prea mult pt asta ca intotdeauna mi-am dat seama destul de repede cine e persoana, tocmai de aceea, din incapatanarea de a lupta impotriva realitatii, de a fi totusi cu acea persoana pt ca vroiam neaparat si eram entuziasmata simteam ca imi bate inima pt el, i-am creat o imagine perfecta, falsa, pt a-l putea iubi in continuare. Am facut asta, nu stiam pana cand va dura, ce se va intampla, dar eram oarecum fericita pe moment. Apoi vedeam ca desi m-am dedicat lui si ii aratam ca il iubesc, nu obtineam nimic in schimb, nici macar o vorba despre ce ma interesa, se limita in a vorbi cat mai putin si intotdeauna despre alte lucruri nu despre cele importante. Cu timpul daca a vazut ca sunt nemultumita s-a racit tot mai tare si am ramas eu si imaginea lui ideala. Si dezamagirea. Iar o iau de la capat
Lilii
martie 10, 2012 @ 11:57 am
Ah,Mihaela,ce mult m-am regasit in ce-ai spus.:)
„Am observat ca ma indragostesc mereu de acelasi gen de persoana, superficiala, nu stiu de ce ma atrag numai astia, si nici nu e de mirare ca se termina mereu asa, cu dezamagire. Solutia cred ca ar fi sa incerc sa caut alte lucruri atunci cand ma indragostesc si sa nu ma mai las condusa de pofta inimii, sa incerc sa cunosc mai bine persoana”-Problema e ca nu exista „dragoste la prima vedere”,adica nu „dragostea” aia fulgeratoare care te loveste ca un traznet.Nu.Poate ca la „prima vedere” exista un fior, o atractie,o bataie mai puternica a inimii.Asta nu e dragoste.Poate fi ceva superficial,sau poate fi un mic inceput de unde va aparea in timp(a se citi ani) o dragoste mare.Insa asa din start nu,in niciun caz nu e dragoste.
Iti spun din experienta nu cauta un baiat care spune cuvinte frumoase,care non stop e..”deschis”(pentru ca de obicei acestia sunt niste stereotipuri, genul de baieti care se baga non-stop in seama pt „reclama” ;)) )
Incearca sa cauti un baiat [b]profund.[/b] (cu o viziune profunda asupra vietii,care stie ce e viata,care are ceva experienta in urma,si nu,nu ma refer la experienta cu fetele,ci la experienta de si cu viata.)
Cineva care sa poata sa-ti fie alaturi indiferent de starile tale.Cineva in care tu insati sa te regasesti.;)
Nu-ti crea iluzii !Pentru ca putem sa ne indragostim de o iluzie,insa nu putem trai o viata alaturi de o iluzie!
Daca vezi ca respectivul nu e capabil de nici cel mai mic sacrificiu,daca vezi ca nu te regasesti in el,atunci inseamna ca nu e potrivit pentru tine.Nu incerca sa-ti pierzi timpul in a-l schimba asa cum iti doresti tu daca vezi ca el nu vrea si e cu lumea lui,pentru ca nu vei reusi.Trebuie sa existe constientizare si vointa atunci cand cineva vrea sa se schimbe in bine.
Si nu in ultimul rand nu spune usor „te iubesc” si nici nu astepta sa ti se spuna din primele dati!:)
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 1:23 pm
Ultima parte din ceea ce ai zis mi-a placut enorm de mult, „Daca vezi ca respectivul nu e capabil de nici cel mai mic sacrificiu,daca vezi ca nu te regasesti in el,atunci inseamna ca nu e potrivit pentru tine.Nu incerca sa-ti pierzi timpul in a-l schimba asa cum iti doresti tu daca vezi ca el nu vrea si e cu lumea lui,pentru ca nu vei reusi.” Exact asta am incercat sa fac si asa e, nu am reusit. Iar referitor la sintagma „te iubesc”, e adevarat ca am spus-o cand am smtit-o, dar in momentul cand mi s-a spus, nu stiu daca a fost cu adevarat din inima, sau doar asa ca sa nu para ca nu e reciproc. Oricum faptele conteaza, degeaba spune „te iubesc” daca demonstreaza contrariul, dar cateodata e nevoie si de aceste cuvinte ca o confirmare, nu stiu, face bine sa auzi asta, dar in acelasi timp faptele sa confirme asta inainte, ca sa ai satisfactia cand auzi pt prima data cuvintele magice. Altfel, nu stiu, am impresia ca ar fi mai mult din politete, sau ca o obligatie ca ar trebui sa o spuna pentru ca suntem impreuna, dar nu neaparat ca simte. Multi se tem sa se implice prea mult sentimental, se feresc de asta pt ca probabil sunt constienti de la inceput ca nu vor ramane cu persoana respectiva pana la final, ci e decat asa o relatie ca sa treaca timpul. In felul asta se detaseaza, pastreaza o anumita distanta, si nu se pot manifesta cu aceeasi intensitate cu care ar trebui, nu pot iubi liber, nu se pot darui si raman asa la un stadiu mediocru, in voia sortii (ce o fi o fi, daca mai vrea sa fim impreuna bine, daca nu asta e). Sunt multi factori care duc la deteriorarea acestui sentiment divin, „iubirea”. Sensul sau este mult distorsionat, limitat, confuz si chiar murdar. Daca toate cuplurile s-ar iubi cu adevarat, iubirea de care putini sunt capabili, atunci nu ar exista despartire, ar depasi orice impas. Dar cum toti se lasa la voia intamplarii, nu pun pret pe sentimente, isi zic „asta e” si o iau de la capat fara prea multa drama, nu vad ameliorare sau evolutie spirituala.
Lilii
martie 10, 2012 @ 1:50 pm
Perfect de acord.
„Daca toate cuplurile s-ar iubi cu adevarat, iubirea de care putini sunt capabili, atunci nu ar exista despartire, ar depasi orice impas.”-Daca e vorba de iubire reciproca,atunci asa este.Daca e vorba de iubire individuala, adica tu-da, el-nu, atunci revenim la sfatul lui Saurian: nu incerci la nesfarsit sa schimbi realitatea astfel incat sa fie precum ti-ai imaginat tu,pentru ca poate persoana aceea nu vrea sa se schimbe(stiu,pare ciudat dar sunt unii oameni care nu inteleg ca nu sunt bine,care nu inteleg ca le vrem binele si ca au nevoie de o schimbare), unde nu exista vointa si credinta(atat in Dumnezeu cat si in cei din jur), nu exista nicio cale !
si atunci mai bine ii lasam,decat sa ne facem noua mai mult rau.
Revenind la tine,capul sus!:)Sunt sigura ca pana la urma va fi bine!Dumnezeu intotdeauna face ca in cele din urma sa fie bine.:)
Oricum,imi place mult viziunea ta;)
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 2:22 pm
Iti multumesc! Si da, mereu am avut puterea de a o lua de la capat dar intrebarea e pana cand? Macar acum sunt necasatorita, ma pot gandi ca nu e capat de lume, nu am pierdut nimic, sufar o perioada si apoi gata. Dar Doamne fereste de cei care patesc o dezamagire in casatorie! Pentru ca acolo chiar te implici total, nu mai este o simpla relatie de prietenie, dai tot ce ai mai bun si toata increderea…aici e marea „loterie” a vietii…cand faci marea alegere si cum stii daca e cea buna, cat timp trebuie sa stai intr-o relatie ca sa iti dai seama ca e persoana potrivita, de unde stii ca dupa casatorie nu isi va arata adevarata fata si lucrurile se vor strica in timp, practic nu avem garantia ca alegerea este corecta,oricat de prudenti am fi. Sigur ca rugaciunea te ajuta , ii poti cere Lui Dumnezeu sa iti trimita persoana de care ai nevoie, dar El ne lasa liberi, si o persoana care e potrivita acum, poate cadea in pacat mai tarziu. Uneori ma gandeam la o chestie, chiar daca nu are neaparat legatura cu ce vorbim acum, ma gandeam la femeile musulmane care umbla acoperite. Pe undeva vad partea buna a lucrurilor, faptul ca nu isi expun corpul si in felul asta nu mai exista ispite, infidelitati. Excluzand tot ce stim despre religia musulmana si izoland doar acest detaliu, pentru mine e un lucru care cred ca ar combate desfraul. Pe de alta parte, este bine si sa avem ispita in fata, pentru a ne testa taria si credinta, caci indiferent ce vedem in fata noastra, suntem liberi sa alegem daca sa facem un lucru sau nu. Dar cum omul e slab in fata ispitei, ma gandeam ca ceea ce impun ei femeii, sa umble acoperita, ar fi totusi un lucru bun pt societatea in care traim. Nu sunt adepta acelei religii si nu am nimic de-a face, era doar un gand care mi-a venit de multe ori in minte. Si cred ca si biserica e de acord cu asta, caci si maicutele sunt acoperite. Deci e un lucru bun. Voi ce credeti? ar ajuta treaba asta pt a descoperi iubirea la un alt nivel? dintr-un alt punct de vedere?
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 2:34 pm
Spun asta pentru ca in general relatiile se intemeiaza pornind de la atractia fizica. M-am indragostit de X pt ca e blond cu ochii verzi, pt ca imi place cum zambeste cum se imbraca, etc. Dar nu credeti oare ca lucrurile ar fi total diferite daca nu ne-am vedea trupurile, ci doar sufletele? Legat de ideea asta am vazut un film mai demult , imi pare rau ca nici nu mai stiu cum se numea, dar mergea exact pe ideea asta. O sa povestesc putin pe scurt : un baiat foarte frumos , perfect dpdv fizic, vanat de fete la fel de frumoase, cu corp de invidiat, se indragosteste de o fata grasa si nu foarte atractiva, comparativ cu cele care se tineau dupa el. Celelalte fete nu intelegeau ce a vazut la ea, erau mirate si intrigate ca el nu numai ca nu le baga in seama si ca sta cu o fata urata si grasa, dar o mai si iubeste!!! Care era explicatia : el nu stia cum arata fata, nu stia ca e grasa, pt ca nu ii vedea decat sufletul, si asa le vedea si pe celelalte, nu le vedea trupurile ca sa faca diferenta. El vedea sufletele celor din jur si s-a indragostit de fata aceea pt ca era simpla, timida, blanda, avea un suflet cald si luminos si se simtea bine in compania ei. Pe celelalte in schimb le vedea arogante, invidioase si egoiste. Nu stiu exact ce se intampla la final, parca se intampla o minune si ii vede trupul dar nu o paraseste, pt ca deja era legat sufleteste de ea. Deci iata ce important este sa cunosti mai intai sufletul inainte sa judeci ! pt ca de cele mai multe ori ne pacalim sau respingem anumite persoane din start, fara sa le dam macar sansa de a le cunoaste, uneori descoperim comoara din sufletele lor (tarziu), dar alteori dam cu piciorul la persoane valoroase, care ne pot fi alaturi pe viata. Lumea ar fi cu siguranta alta daca nu ne-am lasa orbiti de trupul asta inselator si stricacios…am putea intelege iubirea adevarata pe care Dumnezeu o cere de la noi, ne-am iubi unii pe altii in mod egal.
Georgel Chiriac
martie 10, 2012 @ 7:17 pm
[quote name=”Mihaela B”]…Legat de ideea asta am vazut un film mai demult , imi pare rau ca nici nu mai stiu cum se numea, dar mergea exact pe ideea asta… [/quote]
Cred ca e vorba de filmul „Shallow Hal”.
Intr-adevar interesanta ideea filmului.
Lilii
martie 10, 2012 @ 2:47 pm
Mihaela,
„de unde stii ca dupa casatorie nu isi va arata adevarata fata si lucrurile se vor strica in timp, practic nu avem garantia ca alegerea este corecta,oricat de prudenti am fi. Sigur ca rugaciunea te ajuta , ii poti cere Lui Dumnezeu sa iti trimita persoana de care ai nevoie, dar El ne lasa liberi, si o persoana care e potrivita acum, poate cadea in pacat mai tarziu.”- Pai,in primul rand nu trebuie sa te avanti atat de usor intr-o casatorie.In al doilea rand,asa cum spunea Saurian,cand decizi sa te casatoresti iti folosesti si ratiunea nu doar inima,pentru ca inima uneori refuza sa vada esentialul,adevarul care e in fata ta.Important e sa vezi defectele celui de langa tine si sa te intrebi daca poti sa traiesti cu acele defecte ale lui,daca poti convietui,iar daca da,atunci faci pasul.
Nu trebuie nici sa fii orb de iubire-pentru ca ai putea sa nu-ti dai seama care e adevarata fata a persoanei respective dar nici nu trebuie sa mergi pe interes,adica fara niciun pic de iubire.Cu alte cuvinte trebuie sa iubesti fata adevarata a acelei persoane! Si daca in timp ce iubesti iti pastrezi totusi mintea treaza nu ai cum sa nu o vezi.
„o persoana care e potrivita acum, poate cadea in pacat mai tarziu”-da,poate cadea.Important e sa vrea sa se ridice!Daca noi o iubim suntem alaturi de ea si credem in ea si incercam sa o ridicam.Daca nu vrea si ne face si pe noi sa cadem in pacat(dau un ex: sotul cere sotiei sa faca avort,iar sotia nu poate sub nicio forma sa il convinga sa renunte la ideea lui)atunci mai bine ne indepartam de persoana respectiva…
Lilii
martie 10, 2012 @ 2:53 pm
Legat de musulmani-da, femeile sunt mai pazite de desfranare, insa, totusi,acolo nu e vointa lor proprie, adica intr-un fel valul purtat pana pe ochi e o regula,un fel de lege.Ele intr-un fel nu desfraneaza pentru ca nu pot.
Noi,crestinii avem libertate deplina: a face pacatul sau a nu-l face.Ca sa-ti explic, e diferit sa porti de ex. val si sa fii acoperita de doar ochii sa ti se vada si sa spui „eu nu desfranez”, decat sa porti tricou de exemplu(cum purtam noi) si sa fim atente: ce model e triocul,sa nu fie prea decoltat,sau etc..pentru ca nu dorim sa pacatuim.
Poate ca da,baietii nu ar mai vedea la fete doar trupurile, ci ar incepe sa vada sufletele.Insa,nu stiu ce sa spun,si atunci ar fi piedici…
Imi pare cunoscut filmul de care zici tu,cred ca am citit undeva despre el.Trist ca e doar un film.Iar realitatea e alta.
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 3:38 pm
Asa este, la ei desfraul nu se face pt ca nu se poate, asa impune religia, nu neaparat ca nu vor ei sa pacatuiasca, sunt convinsa ca se simt sufocati si ar fi gata sa faca toate pacatele lumii daca ar avea libertate. Cunosc fete musulmane care pacatuiesc pe ascuns, iar baietii musulmani cand vin intr-o tara crestina, li se pare raiul pe pamant si fac toate nenorocirile (fumeaza, bea, se drogheaza, sunt desfranati). Am colegi musulmani la facultate si am discutat asa despre unele chestii, diferente intre noi si ei, referitor la traditii si religie. Au spus ca nu este bine ce facem noi aici, ca viata noastra este un haos, ca asta nu e religie care ne permite toate libertatile, ca femeile noastre sunt desfranate si ca atare ei vin aici ca sa se distreze cu ele, nu pt a se indragosti, iar apoi pleaca inapoi in tara lor unde sa casatoresc cu o fata de-a lor, curata, pazita de catre parinti, de religie musulmana. Ei sunt de parere ca degeaba o romanca ar accepta sa treaca la religia lor si sa umble acoperite, atata vreme cat pacatul deja a fost comis, au fost desfranate inainte sau pur si simplu si-au expus corpul in lume. Si mai greu cu iertarea la ei. O data comis pacatul nu se mai poate da inapoi, ori unde nu e iertare, nu e Dumnezeu, nu e iubire.
Lilii
martie 10, 2012 @ 3:52 pm
Sunt multe de spus.Ei se raporteaza altfel la Dumnezeu.Ei nu vad in Dumnezeu o fiinta milostiva si iubitoare care iubeste chiar si pe cei pacatosi.Ar fi multe de explicat insa e mai bine sa nu deviem de la tema articolului.:)
Insa e adevarat ei nu prea au conceptul de „a ierta” si iertare.
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 4:36 pm
Ai dreptate, era doar o idee ratacita. Mereu am fost asa, m-am agitat prea mult si mi-am stors creierii pe toate partile ca sa gasesc raspunsuri, solutii, dar numai timpul poate ajuta, deoarece in momentul de fata inca nu s-a intamplat nimic care sa schimbe lucrurile, situatia actuala, pentru a gandi altfel, pentru a obtine ceea ce asteptam. Trebuie sa se intample ceva care sa schimbe o situatie sau o stare actuala, deci cea mai buna solutie la orice durere e asteptarea.
Lilii
martie 10, 2012 @ 4:45 pm
Stii,in unele cazuri nu e suficienta asteptarea.Pentru ca poti astepta ca totul sa dispara de la sine,dar nu va disparea.Uneori trebuie sa facem si noi ceva-desigur depinde de posibilitati si de situatie.Esti sigura ca nu poti schimba ceva?:)
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 5:19 pm
Pai pt mine o iubire nu se vindeca decat cu alta iubire..si pana nu gasesc persoana potrivita, voi sta in asteptare, in dezamagire….in speranta la ceva mai bun care nu stiu cand va veni
Lilii
martie 10, 2012 @ 5:32 pm
„Pai pt mine o iubire nu se vindeca decat cu alta iubire”-Si daca acea iubire vine doar dupa..5-10 ani, atatia ani vei sta asteptand si suferind?Nu este tocmai o solutie.
Eu iti propun sa te trezesti din dezamagirea asta!Nu sa stai pur si simplu sa astepti.Incearca sa cunosti oameni noi si in cazul in care cunosti baieti in niciun caz sa nu ii vezi ca pe niste posibili iubiti, ci doar ca pe niste amici,prieteni,pt ca altfel iarasi vei suferi.Incearca sa iti gasesti o activitate pe care sa-ti concentrezi mare parte din energie,sunt diverse lucruri pe care le-ai putea face.;)DAR IN NICIUN CAZ SA STAI SA PLANGI SI SA ASTEPTI NU ESTE O SOLUTIE.
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 6:17 pm
Nu sa plang ca pana la urma nu am pierdut nimic important/vital in viata mea. Ma oftic asa pt unele chestii si mai am stari de melancolie, dar sunt constienta ca trebuie sa imi vad de treburile mele, de prioritatile mele si sa evit cat pot sa ma gandesc la lucruri triste. Doar timpul ma poate ajuta si sperantele la Dumnezeu ca imi va calauzi calea
Lilii
martie 10, 2012 @ 6:49 pm
„Ma oftic asa pt unele chestii si mai am stari de melancolie,”-toti avem momente din acestea,dar cum ai spus, timpul si Dumnezeu te vor ajuta sa treci peste ele.:)
Cand oamenii pleaca din viata noastra, nu e tot timpul din vina noastra,uneori pleaca pentru ca asta le este dorinta dar si pentru ca Dumnezeu face in asa fel stiind ce e mai bine pentru noi.
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 8:10 pm
Nu stiu exact, dar o sa ma interesez, ca as vrea sa il revad
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 8:14 pm
Da, am cautat si intr-adevar acela este filmul, multumesc ca mi-ai amintit cum se numeste.
adina
martie 10, 2012 @ 8:58 pm
Multumesc si eu pentru ideea cu filmul. Abia astept sa-l vad maine seara.
Mihaela B
martie 10, 2012 @ 10:10 pm
Eu il vad chiar acum, online. Daca vrei il poti vedea pe acest site http://www.alluc.org/movies/watch-shallow-hal-2001-online/28984.html
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 10:19 am
Nu mai zic nimic…dar noi fetele meritam ceva vreodata? Adica ok te cresc, dar in afara de rasplata divina mie ce-mi iese la treaba asta? Pt mine ar face cineva ceva bun?
Sorin
martie 11, 2012 @ 10:48 am
@Mihaela: Era o glumă dar dincolo de asta știam că atunci când iubești nu mai aștepți să primești ceva de la celălalt.
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 11:59 am
Da, nu astepti, ca trebuie sa vina de la sine din partea celeilalte persoane, nu sa astepti sau sa o faca din obligatie. Si chiar daca nu vine de la sine, tot iubesti ca nu ai cum sa eviti asta, dar pana la urma esti obligat sa renunti
Lilii
martie 11, 2012 @ 1:25 pm
Hai c-a fost buna asta Saurian.:))
Da’ lasa-ma te rog sa vad daca am inteles ideea pe care tu mergi, deci:
1.Iubesti pe X, pur si simplu il iubesti(fara drame,crize,taieri de vene,sinucideri si etc.) nu ajungi la disperare pentru ca X nu te iubeste,nu faci imposibilul ca sa ii atragi atentia ci pur si simplu il iubesti si ii esti alaturi chiar daca el nu observa asta.
(Logic ca te doare sa vezi ca nu esti iubit/a,dar vreau sa zic ca nu ajunge chestia asta sa-ti afecteze toata viata)
2.Oricat l-ai iubi pe X,daca vezi ca el/ea nu vrea sa se ridice,nu vrea sa se schimbe in bine,cu alte cuvinte ii place fix starea-n care ii, nu te distrugi pe tine insati ca sa schimbi ceva ce nu poate fi schimbat,nu cauti non-stop ceva acolo unde nu e.Adica suferi cat suferi dar pana la urma toata suferinta aceea se preschimba in altceva(resemnare,acceptare,etc..)
3.Cand iubesti tre’ sa ai si mintea treaza,nu?:)Adica sa vezi realitatea: X e asa,sa nu iti creezi o iluzie despre respectiva persoana,ci pur si simplu sa o vezi asa cum e ea in realitate,nu sa te lasi orbit/a de sentimente si sa refuzi adevarul.
Am inteles pana aici?:)
Si totusi,mi-e greu sa cred ca tu poti sa alegi pe cine sa iubesti,sa alegi fata pe care vrei sa o iubesti in functie de calitatile/defectele sale,pentru ca asta ar insemna sa „iubesti” cu mintea,ceea ce nu se poate.Ai spus mai sus ca sa alegi cand te casatoresti persoana in functie de avantajele pe care le-ai putea avea cu ea,insa degeaba alegi o persoana care e ok, daca tu nu simti nimic pt persoana respectiva,nu poti non-stop sa te trezesti langa o persoana care cel mult iti poate inspira un sentiment de prietenie,de confort,de orice vrei tu,dar nu de dragoste! pentru ca atunci nu vei putea niciodata sa te sacrifici pt persoana resp,doar daca iubesti poti cu adevarat sa faci sacrificii.
Sorin
martie 11, 2012 @ 1:48 pm
@Lilii: La primele 3 puncte gândește-te la Hristos. Nimeni nu te poate iubi cum te iubește El și totuși nu-L vezi pe El nici să-și taie venele, nici să nu te lasă să-ți tai venele și nici nu ascultă prostește toate cerințele aberante, nu? Când spui iubire gândește-te la Hristos că El e modelul nostru.
La faza cu fata iubită îi o chestie ce am mai spus-o și văd că a fost trecut cu vedere: una este a iubi și alta este îndrăgostirea. Păi după logica ta călugării pornesc pe un drum mort. Adică dacă iubești doar când ”ți se aprind călcâiele după cineva” înseamnă că nu mai are rost să te necăjești să-ți iubești dușmanii. Deci când îți place ție un băiat și ești moartă după el atunci tu ești îndrăgostită. Hormonii sunt de vină pe de o parte iar pe de altă parte și copilăria și mediul în care ai trăit. A iubi apare mult mai greu. Iubirea se contruiește greu, după foarte mult timp și după multe sacrificii. Când ai iubit pe cineva nu poți să mai urăști acea persoană sau să o uiți indiferent ce face. Te ferești de respectiva persoană dacă încearcă să îți facă rău dar nu poți să o urăști și nici să fie indiferentă. Aia e iubirea la care trebuie să ajungem. Restul sunt forme lăsate de Dumnezeu pentru a gusta ceva din iubirea reală. Știi de ce a spus Sf. Ioan Gură de Aur că a lăsat Dumnezeu atracția sexuală atât de puternică (iar îndrăgostirea ține tot de atracție sexuală că bănuiesc că nu ți s-a întâmplat vreodată să te îndrăgosteși de o fată)? Deoarece știa Dumnezeu că oamenii vor ajunge atât de răi încât doar un sentiment cu o putere atât de mare ar putea să-i facă să se unească și astfel să nu dispară neamul omenesc.
Lilii
martie 11, 2012 @ 2:21 pm
@Saurian:
Sunt de acord.:)Ai spus f bine.Hristos ne iubeste neconditionat,cat a fost pe pamant a iubit la fel,neconditionat oamenii,insa,cei care nu au vrut sa se schimbe,sa renunte la pacat,cei care nu i-au acceptat,nu s-a distrus pe Sine(nici n-avea cum..) pentru a-i schimba pe acei oameni,pt ca stia ca nu ii poate schimba,pt ca ei NU VROIAU.Intr-o schimbare e 50% ajutor, si 50% vointa.Deci da,a mers mai departe la oamenii care vroiau sa-l accepte si sa creada in El.
„Deci când îți place ție un băiat și ești moartă după el atunci tu ești îndrăgostită. Hormonii sunt de vină pe de o parte iar pe de altă parte și copilăria și mediul în care ai trăit”-De acord.:D Si poate tocmai din cauza asta adolescentii fac cele mai nesabuite lucruri, de exemplu,le este f usor sa se mutileze,sa se distruga,sa-si inece suferinta in alcool, insa nu cred ca ar fi dispusi sa faca un real sacrificiu pentru persoana pe care cica o „iubesc”.
„Iubirea se contruiește greu, după foarte mult timp și după multe sacrificii. Când ai iubit pe cineva nu poți să mai urăști acea persoană sau să o uiți indiferent ce face. Te ferești de respectiva persoană dacă încearcă să îți facă rău dar nu poți să o urăști și nici să fie indiferentă”- asa este,insa eu ma refeream la casatorie,nu te poti casatori cu o persoana fata de care nu simti nimic mergand pe ideea „va aparea iubirea in timp”,trebuie sa aveti anumite puncte in comun,trebuie sa te regasesti pe tine in acea persoana,acea persoana sa fie punctul tau de sprijin,limanul tau(bineinteles nu in asa fel incat sa devina un idol,in cazul in care persoana aceea dispare, tu sa nu mai reusesti sa razbesti in viata)nu,ci in limite normale.
Sunt de acord ca indragostirea nu e iubire.Insa si la indragostire sunt 2 cai: 1.calea superficiala-cand sunt chiar doar hormoni si atractie, dar si a2a cale cand simti ceva(chiar daca nu e iubire) iar in timp de la acel „ceva” se formeaza dragostea.
Lilii
martie 11, 2012 @ 2:23 pm
„Deoarece știa Dumnezeu că oamenii vor ajunge atât de răi încât doar un sentiment cu o putere atât de mare ar putea să-i facă să se unească și astfel să nu dispară neamul omenesc.”-In mod normal,ar trebui sa-i uneasca dragostea de aproape, sau cel putin prietenia sincer, nu atractia sexuala.Eu cred ca daca e sa gandim la „rece”, cand spunem ca pe oamenii cel mai mult ii uneste atractia sexuala, mi se pare un lucru f trist.:D inseamna ca am decazut destul de mult..
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 3:06 pm
Saurian, tu cum iubesti? Daca m-ai iubi pe mine de exemplu, cum m-ai face sa inteleg? Asa, in viziunea ta despre iubire, ca vad ca vrei sa iubesti cat mai curat si cat mai aproape de standardele divine. Imagineaza-ti ca as fi sufletul tau pereche, sau cum consideri tu persoana iubita. Sa zicem ca eu nu as simti acelasi lucru pt tine. Ce ai face?
Lilii
martie 11, 2012 @ 3:24 pm
Mihaela,
tu ai zis „Asa, in viziunea ta despre iubire, ca vad ca vrei sa iubesti cat mai curat si cat mai aproape de [b]standardele divine.”[/b]- cred ca ideea de a iubi cat mai aproape de standardele divine ar inspaimanta orice adolescent/tanar,pt ca s-ar gandi la o iubire sufocanta,dar in realitate nu e atat de greu: a iubi [b]sanatos[/b], asta inseamna a iubi la standardele divine.Sa-i vezi adevarata fata acelui de langa tine,sa-i vezi defectele si totusi tu sa-l iubesti.Sa stii ca poate el nu te va iubi,si totusi sa nu te fortezi sa-l scoti din sufletul tau si sa-l arunci ca pe o carpa,ci sa-l iubesti in continuare.Iubirea pe care tu o simti pt o persoana nu trebuie sa-ti afecteze viata(in sensul rau zic), in conceptia mea aia inseamna „a iubi sanatos”, a-ti pastra demintatea proprie si in acelasi timp a-i respecta si libertatea celui pe care-l iubesti.
Sorin
martie 11, 2012 @ 3:25 pm
@Lilii: Gândește-te la căsătoriile ce se făceau înainte să apară această libertate a tinerilor de a-și alege soțul/soția. De multe ori tinerii nici nu se cunoșteau. Ce să mai vorbești despre îndrăgostire? Gândește-te la cazul Sf. Teodora. Ea nu dorea să se căsătorească și a făcut-o doar din cauză că au insistat părinții. Și cum se termină povestea vieții ei? Soțul ei, care se călugărise între timp, aflând despre trecerea la cele veșnice a soției sale a petrecut restul vieții lui nevoindu-se în locul unde era mormântul Sfintei. Nu-mi spune mie că Sfânta nu a ajuns să-și iubească soțul dar reușește întâi să-l convingă să se îndrepte spre călugărie iar apoi se ajunge ca soțul să-și petreacă restul zilelor lângă ea. Dacă tu poți să spui că acei oameni nu se iubeau și nu era o dragoste reciprocă…. nu mai zic nimic.
@Mihaela: Am tot repetat: să nu confundăm îndrăgosteala cu iubirea. Eu am fost și sunt „îndrăgostit” de un fost duhovnic. Asta nu înseamnă că mor dacă nu se căsătorește cu mine. :)) ( am pus acel cuvânt în ghilimele ca să subliniez că e iubire că eu nu sunt homosexual ). De obicei când iubești nu poți să nu fii iubit. Eu îți povestesc ce am văzut în jurul meu. Iubesc pe un fost duhovnic și simt că și sfinția sa mă iubește. O bună prietenă iubește pe duhonicul ei și se vede că și el o iubește foarte mult. Ba mai mult, eram și sunt îndrăgostit de o fată. La un moment dat a fost o problemă și mă rugasem pentru ea să-i fie bine. Când m-a văzut tipa am întrebat-o ce s-a întâmplat cu problema ei și ea a zis că totul s-a rezolvat așa că m-am bucurat. Ceva mai târziu îmi spune fata respectivă că dragostea ce o aveam atunci față de ea e aproape imposibil să nu răspunzi cu dragoste exceptând cazul în care ești chiar de piatră ( vorbim de o fată care era rece la toate declarațiile mele de dragoste ). Iar în momentul acela nu îmi păsa deloc de mine ci să se rezolve problema acelei fete, o problemă care nu mă afecta pe mine absolut deloc.
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 3:47 pm
Si in final ai reusit sa o faci sa te iubeasca sa inteleg. Inseamna ca e un caz fericit.
Lilii
martie 11, 2012 @ 3:48 pm
Iarta-ma ca te dezamagesc Saurian insa exista si oameni de..”piatra” care fie sunt foarte indiferenti si nu vad sacrificiile persoanei care ii iubeste,faptul ca le este mereu alaturi,faptul ca se roaga pt ei, faptul ca ii ajuta mereu, faptul ca persoana respectiva e fericita cand vede ca cel/cea pe care-l indrageste este fericit..si totusi..respectivul nu vede…e „legat la ochi”…sau pur si simplu nu-i pasa.
E foarte frumos exemplul ce l-ai dat tu, cu fata pe care o [b]iubesti[/b].Insa totusi,
sunt f multe exemple in care tu iubesti(cu adevarat iubesti-te sacrifici,iti doresti ca X sa fie fericit ..etc..) iar respectivul/respectiva nu te iubeste,pentru ca in fond..fiecare inima bate altfel, nu poti sa-ti zici tie: trebuie sa o iubesc pe aceasta fata pt ca si aceasta fata ma iubeste(aia n-ar mai fi iubire ci ar fi obligatie)
Iar de ce-ai spus tu mai sus ca in trecut casatoriile se faceau iar oamenii nici nu se cunosteau.Scuze, dar sunt f putine cazurile in care oamenii ajung sa se iubeasca,ajung inimile lor sa bata in acelasi ritm,de multe ori casatoriile se faceau din interes(fie a parintilor, fie interese politice,a popoarelor,etc..) si respectivii nu poti spune ca erau fericiti.
In al doilea rand, intr-un fel astfel de casatorii contravin invataturii Bisericii Ortodoxe(si cred ca si catolice)care spun ca o casatorie trebuie sa se intemeieze pe iubirea celor doi soti.(Chiar si Sfintii Parinti spuneau asta..) pentru ca nu poti avea o familie fara iubire la baza.Iar iubirea rareori apare din nimic,la inceput totusi trebuie sa fie o scanteie cat de mica in sufletele persoanelor,o atractie minuscula(nu ma refer la atractie a trupurilor) ci sa simti in inima ta ceva..pt X,pentru ca altfel e foarte riscant si nimeni nu recomanda sa-ti risti viata,fericirea pentru o presupunere(Presupun ca pana la urma voi iubi si ma va iubi..)
Lilii
martie 11, 2012 @ 3:50 pm
De exemplu nu cred ca tu ai accepta acum sa te duci la biserica si sa te casatoresti cu prima fata care ti-o aduc eu in fata si sa mergi pe ideea: Da,ma casatoresc cu ea pentru ca probabil o voi iubi in timp.Trebuie sa cunosti omul,sa vezi ce aveti in comun,calitatile,defectele,ce-i place si ce nu-i place,daca aveti viziuni asemanatoare asupra vietii/lumii,oamenilor,etc.
Cu alte cuvinte,chiar trebuie sa simti ceva,cat de mic.
In al treilea rand,oamenii din trecut erau altfel fata de cei de acum.Nu erau atat de superficiali,nu se uitau doar la trup si atat,in schimb acum…
Sorin
martie 11, 2012 @ 3:56 pm
@Mihaela & Lilii: 1. Nu am spus nicăieri că am făcut-o să mă iubească. A fost o chestie ce s-a întâmplat la un moment dat și atât.
2. Părerea mea personală ( să nu o luați în nume de rău ) e că mulți tineri/tinere de azi au văzut prea multe telenovele și au citit prea multe basme și așteaptă prințul/prințesa fără să aibă habar cu ce se mănâncă viața.
În fine, acestea sunt doar niște păreri personale și eu nu sunt un om important cu o vastă experiență ca să considerați că părerea mea ar reprezenta ceva important.
Lilii
martie 11, 2012 @ 3:57 pm
„Ba mai mult, eram și sunt îndrăgostit de o fată”-Deci vezi?:) Chiar si tu iubesti,si nu esti casatorit, deci nu poti spune ca iubirea nu poate aparea inainte de casatorie,ba poate! Nu poti spune ca e gresit sa simti ceva pentru cineva mergand pe ideea ca nu poate fi un sentiment real.Ba poate fi f real! Altfel ar trebui „pusi la zid” toti tinerii care au iubiti si iubite si se tin de mana cu ei si-s fericiti.:)
Lilii
martie 11, 2012 @ 4:00 pm
„mulți tineri/tinere de azi au văzut prea multe telenovele și au citit prea multe basme și așteaptă prințul/prințesa fără să aibă habar cu ce se mănâncă viața.”-da,asa e, si pt ca isi asteapta cu ardoare finalul fericit, cand vad ca ei se despart, hop! apar deznadejdiile,sinuciderile si altele.
Am spus si repet: sunt de acord ca una e indragostirea(sentiment superficial gen: „azi te iubesc,maine poate am sa ma razgandesc”) si alta e dragostea.Insa nu sunt de acord cu faptul ca dragostea nu poate aparea inainte de casatorie.Ba poate si inca cum!
Sunt multe cazuri de tineri care iubesc sincer si curat.Ca nu stim noi chiar toate cazurile, ca de multe ori am dat numai peste tineri aiuriti care iubeau superficial,asta e altceva.
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 4:54 pm
Sunt intru totul de acord cu tot ce a spus Lilii. Exact asa gandesc si eu si exact asa am patit. M-am implicat aiurea ca o fraiera, am zis ca ce daca nu ma iubeste, eu trebuie sa iubesc daca asta simt, si cu siguranta voi primi rasplata de la Dumnezeu, imi va trimite pe cineva care sa ma iubeasca la fel de mult in viitor si sa fie dedicat mie asa cum sunt eu dedicata fata de persoana de care m-am indragostit. Dar n-a fost asa. Si mai rau ar fi daca s-ar indragosti cineva atat de tare de mine si eu nu as simti la fel. As rani inevitabil, dar macar as fi sincera si i-as spune in fata exact ce simt si cum sta treaba, nu cum fac unii baieti de te lasa asa in aer, nu au curajul sa spuna in fata ca nu te plac si nu vor nimic de la tine. Iti lasa impresia ca si ei ar simti ceva,dar numai din orgoliul de a te sti legata de el, se simt bine sa fie cautati si iubiti desi nu sunt in stare nici sa corespunda, nici sa vorbeasca deschis. Mie asta mi s-a intamplat si ma intriga ft tare dc o persoana nu spune ce simte cu adevarat, dc lasa lucrurile in voia sortii, oare au impresia ca iubirea e un joc? Niciodata nu m-as juca cu sentimentele cuiva, pt ca e punctul cel mai sensibil al cuiva si cel mai pur.
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 5:13 pm
Tin sa mentionez ca iubirea mea a fost puternica si dezinteresata. Nu m-am lasat batuta desi stiam ca nu voi primi niciodata inapoi ceea ce ofer, persoana respectiva nu ma va iubi nici macar ca pe o persoana sau amica. Dar ma gandeam ca Dumnezeu ma incearca sa vada cum reactionez, daca voi cauta consolare in alta parte sau voi continua sa iubesc. Si am continuat. Nu mi-a pasat cine e persoana, nu am incercat sa o schimb, nu am avut pretentii desi toata lumea ma indruma „sa fie cineva cu facultate ca si tine, de familie buna, serios, sa aiba ce sa-ti ofere etc”. Am zis ca indiferent ce imi impun eu, pana la urma nu am control sa ma indragostesc de cineva care indeplineste toate caracteristicile. Si daca nu le indeplineste ce fac cu sentimentele? pur si simplu le inabus? ce simplu de zis pt cei care sunt in afara situatiei. Imi spuneau „trebuie sa gandesti realist, raportat la vremurile noastre, nu poti sta cu cineva care nu iti poate oferi nimic, ca vezi ce grele sunt vremurile si dc sa te chinui toata viata in saracie?” si tot felul de chestii la care trebuia sa ma gandesc inainte de a „ma indragosti”. Dar iata ca nu am putut tine cont de toate astea, pt ca atunci cand m-am indragostit nu stiam nimic despre persoana respectiva. Nu stiam ce situatie economica are, ce studiaza, din ce familie provine, unde locuieste, si tot ce trebuia sa iau in calcul inainte de „impact”. Asa ca m-am pomenit indragostita de un baiat care nu a avut posibilitati sa urmeze o facultate, a trebuit sa se angajeze pt ca tatal sau a murit, sora lui din fericire urmeaza o facultate, iar mama lui lucreaza si ea cum poate. Toate bune si frumoase, nu conteaza lucrurile astea, conteaza cum e el ca om si asa mai departe nu? Corect. Asa ca am continuat sa il iubesc. El nu prea imi arata interes, a fost o perioada cand s-a comportat normal si totul era bine, dar din cauza serviciului sau si a problemelor sale, s-a distantat. Si pur si simplu refuza sa si comunice, nu spunea ce il framanta
Lilii
martie 11, 2012 @ 5:18 pm
In primul rand cand eu folosesc cuvantul „indragostit” ma refer la iubire.E adevarat nu la iubirea aceea care-i la un nivel f inalt(pe care-l poti atinge dupa 20-30 de ani de casatorie) ci la iubirea tinerilor care e la prima treapta si-n „crestere”.:)
La indragostirea superficiala la care face referire Saurian eu ii spun simplu: atractie.
Mihaela: Adevarul e mai bun decat orice minciuna.Nu poti fi cu o persoana din mila!Niciodata! Pentru ca una e mila si alta e dragostea.(ma refer la dragostea dintre 2 persoane nu la cea de semeni) Deci eu intotdeauna am ales calea mai „dura”, am spus adevarul verde-n fata,si chiar daca stiam ca acel baiat tine cat de cat la mine,nu puteam sa il mint sau sa ma mint si da,il raneam,inevitabil,il raneam,pentru ca nu poti sa nu simti durere cand persoana iubita iti spune:” nu te iubesc,tin la tine doar ca la un prieten”,ar insemna sa fii inuman,sa nu iubesti de fapt persoana respectiva.
Oamenii(si in special baietii) se joaca cu(scuze de cacofonie) sentimentele unei persoane pentru ca pur si simplu nu le pasa.Asta e adevarul.
Lilii
martie 11, 2012 @ 5:25 pm
Mihaela, eu cred ca la faza ce-ai patit-o tu se aplica sfatul lui Saurian: nu poti non-stop sa cauti ceva acolo unde nu este nimic,pt ca intr-un final vezi realitatea si iti dai seama ca de fapt tot timpul acolo a fost..nimic! Nu poti sa persisti.
Cand iubesti te debarasezi de chestile exteriore adica: daca are sau nu master, daca are bani si masina, etc.
Nu poti non-stop sa stai langa un om care stie ce simti pt el si nu-l intereseaza.
Hai ca cel care nu isi da seama ca il iubesti,are aceasta scuza.
Insa tu sa faci sacrificii si pe el sa nu-l intereseze?Sa nu vrea sa vada?Asta e cu totul altceva..
Este ca si in credinta: Dumnezeu iti este alaturi,insa daca tu nu vrei sa-l accepti,atunci Dumnezeu nu te forteaza,te lasa in pace.
La fel este si la tine: Daca nu vrea,nu-l poti forta.tot ce poti e sa il lasi in pace,candva isi va da seama,daca va vrea!
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 5:26 pm
In situatia asta ce era de facut? nu stiam ce are, deci nu aveam ce sa inteleg, totul era ft confuz si nu imi spunea nici ca vrea sa fie lasat in pace, desi imi arata prin fapte ca ma evita, ca nu vrea nimic de la mine, nici macar sa-i fiu amica. Si lucrurile au ramas asa….in aer, fara nici o explicatie. Nu stiu ce s-a intamplat cu el, fie nu ma iubea deloc, fie avea pe altcineva nu pot sa imi explic. O data l-am intrebat ce vrea de la mine, ce vrea de la relatia asta sau ce considera el ca reprezinta, l-am intrebat daca are sentimente fata de mine si mi-a raspuns calm si senin „ce sunt alea?” moment in care am ramas socata. Oricine ar spune „da, pai daca ar fi avut mai multa scoala, ar fi comunicat, ar fi gandit altfel…”. Fals. Am avut un alt prieten care avea facultate, eram oarecum colegi dar nu la aceeasi serie, si nu era deloc ceea ce pare. Era un obsedat sexual si genul care vrea sa subjuge femeia. Ai mei erau incantati la inceput, ca am ales bine, un baiat cu scoala totul in regula, dar el era o mata blanda, care ar fi vrut sa fie stapanul meu si de fapt credea ca ii apartin, ca daca sunt prietena lui trebuie sa fac tot ce spune el si nici nu aveam voie sa ma uit la cineva pe strada ca facea crize de gelozie si mi se parea exagerat. Asa vroia el sa imi arate ca ma iubeste, dupa spusele lui. Iar cand i-am spus ca imi pare rau eu nu pot merge pe drumul asta, mi se pare ca duce la pierzanie, i-am propus sa se schimbe sa se apropie de Dumnezeu, il duceam la biserica, a rezistat o vreme dupa care a zis ca am devenit insuportabila, ca am prea multe pretentii…Ne-am despartit, i-am spus ca ramanem amici ca il ajut in masura in care pot, dar nici asa nu s-a putut, a inceput sa imi vorbeasca urat atat mie cat si la adresa familiei mele, a dat vina pe tatal meu ca „m-as fi lasat influentata”, ca sunt „fata lu’ tata” si multe alte chestii de care nu merita sa imi amintesc.Cu alte cuvinte,ori nu stiu eu unde sa caut, ori pur si simplu ceva nu e bine, undeva gresesc
Lilii
martie 11, 2012 @ 5:31 pm
Mihaela sunt 2 posibilitati in cazul..baiatului pt care tu suferi:
1.Ori nu stia ceea ce vroia,
2.Ori nu-i pasa,poate el nu crede-n dragoste,el poate vedea o simpla prietena/amica la tine si atat.Tu poate ti-ai facut sperante si ai inceput sa vezi mai mult tocmai fiindca il iubeai.Poate pt el sunt lucruri mai importante decat sentimentele.
Sorin
martie 11, 2012 @ 5:31 pm
Eu dacă aș întâlni o fată care mi-ar spune că mă iubește nu știu ce aș face. Oricum nu m-aș grăbi să o resping pe acea persoană. Poate și din cauză că am fost și eu în cealaltă parte a baricadei și știu cât de mult poți să suferi. Cred că aș prefera pur și simplu să fiu cu o astfel de persoană și să-i dau șanse reale să fie ceva între noi dacă aș fi singur. La ora actuală cred că aș putea iubi cam orice fată atât timp cât m-aș putea înțelege cu ea. Nu știu dar eu unul nu cred în ”marea iubire”. Poate e și faptul că am cunoscut o persoană foarte realistă și care m-a influențat foarte mult încât la ora actuală consider că se poate ajunge la o căsnicie frumoasă cu oricine atât timp cât este înțelegere și respect reciproc.
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 5:33 pm
„Oamenii(si in special baietii) se joaca cu(scuze de cacofonie) sentimentele unei persoane pentru ca pur si simplu nu le pasa.Asta e adevarul.” ASA ESTE!! mie tot timpul imi spunea ca este prea ocupat ca sa ii stea mintea la prostii, ca el munceste, nu sta ca mine cateva ore la scoala si restul timpului mai mult degeaba, avand timp sa ma gandesc si sa bat campii. Imi dadea de inteles ca ii cer prea mult, dar nu credeam in scuza asta ca e ocupat , cat de ocupat sa fii ca in 24 de ore sa nu ai timp sa dai un mesaj macar? daca iti pasa sigur gasesti timp, orice ar fi, cand iubesti, macar putina atentie acolo. Dar cu el treceam 4 5 zile fara nici un semn de viata si cand il cautam zicea ca eu nu inteleg ca nu are timp, ca nu are cand, etc. Ori imi dadea de inteles ca nu vrea, sau nu stiam ce sa mai cred exact, pt ca aveam nevoie de sinceritate, sa imi spuna in fata, asta i-am si cerut, spune ca nu ma iubesti ca nu vrei sa te mai caut si asta e, macar stiu ce sa fac mai departe, dar probabil ca vroia sa ma tina atarnata, nu stiu cu ce motiv, din moment ce oricum nu vroia nimic de la mine. D-asta zic, sunt atat de complicate caile iubirii, de am avea gura sa vorbim (unii tin pt ei), sau de am putea sti ce gandeste celalalt, …nush ce sa mai zic dar pe mine ma depaseste situatia. Uneori as vrea sa nu ma mai indragostesc, sa stau asa si sa vad, oare pt mine cine ar face toate astea? cine ar sta asa dupa mine si mie sa nu-mi pese? ala care ar face treaba asta ar merita sa il iubesc si eu. Si as face-o
Georgiana Ionela Tofoleanu
martie 11, 2012 @ 5:36 pm
Asa e, baietii se joaca cu sentimentele unei pers fiindca nu le pasa…=> sunt indiferenti. Iar indiferenta e cea mai dureroasa.
Lilii
martie 11, 2012 @ 5:37 pm
Saurian..incepem sa ne intelegem.:)
Deci, recunosti ca atunci cand refuzi o persoana care te iubeste, acea persoana sufera? Recunosti ca nu poti fi pasiv/a cand tu iubesti pe cineva si acel cineva iti zice: nu tin la tine,nu ma interesezi.Suferinta tot e in sufletul tau!(fiindca ziceai mai sus ca atunci cand iubesti nu trb sa suferi ca pers. resp nu-ti raspunde la sentimente)e adev,nu suferi pana la disperare,dar tot suferi cat de cat.
Nici eu nu cred in „marea iubire” asa cum e prezentata in telenovele si filme comerciale…
Insa cred ca pot exista sentimente profunde care pot sa tina o viata.
„consider că se poate ajunge la o căsnicie frumoasă cu oricine atât timp cât este înțelegere și respect reciproc”-da,asa e.:)Insa merg pe ideea ca e mai bine ca inainte sa te avanti intr-o casnicie sa existe si nitica sentimente.(asta e parerea mea.)
@Mihaela: nu ai vrea sa discutam un pic in particular?Nu de alta,dar te urmaresc greu prin comentarii,pentru ca se pare ca in timp ce tu scrii,scriu si eu, si ne cam incurcam in stiinta.;))
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 5:39 pm
Saurian….m-ai bagat in ceata total. Mai sus scriai de iubirea aia cea mai pura, daruire, vedeam atata inaltime in cuvintele alea ca ma durea gatul sa privesc atat de sus, si acum spui ca nu crezi in „marea iubire”. Pai cand iubesti asa cum spui tu, cu daruire totala, adica esti si entuziasmat cu adevarat, nu doar respect si intelegere, simti pur si simplu, esti viu, aia e marea iubire nu? ori tu poti sa te conformezi si cu cineva pt care nu simti atractie, dar daca te intelegi si exista respect e ok. Si ce faci cand intalnesti alta persoana pt care vei simti pe langa respect si intelegere, si atractie? vei fi confuz….si iarasi cadem in aceeasi problema : ce e iubirea pana la urma?! eu imi dau seama ca iubirea nu depinde numai de noi, sa stim ce este, cum o simtim, cum o manifestam, depinde ft mult si de persoana peste care dam, este vital acest lucru!!! si invatam amandoi sa iubim, iubirea se invata in 2, caci ceea ce stiu eu in mod individual despre iubire este doar teorie….
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 5:41 pm
Lilii, bineinteles ca vreau sa discutam in particular, pt ca am vazut ca imi urmaresti comentariile si pe undeva ne si asemanam. Coincid in multe chestii cu opiniile tale, si probabil avem experiente similare. M-ar interesa viziunea ta mai in profunzime si iti multumesc ca ai propus asta. jacy_lee_ayumi este id-ul meu
Lilii
martie 11, 2012 @ 5:49 pm
@Mihaela: Multumesc pt id.:)
Nu vreau sa vorbesc in numele lui Saurian, dar cred ca atunci cand a zis „nu cred in marea iubire” se referea la iubirea patimasa,iubirea care se conuma,care se arde iar apoi ramane doar cenusa.Cu alte cuvinte,iubirea comerciala.
Eu spun doar atat: parerea mea este ca pentru a porni intr-o relatie(cu gandul la casatorie,nu doar asa de florile marului) e nevoie de maturitate,ochi deschisi (sa nu te lasi orbita de iluzie,ci sa vezi adevarul,realitatea)insa si de sentiment.Cat de mic,dar trebuie sa existe.
Sunt convinsa ca nimeni nu ar risca atat de mult incat sa porneasca o relatie cu cineva fara niciun strop de sentiment,doar pe ideea: „apai poate o voi iubi”,e ca si cand ai juca ruleta ruseasca.:) Si e periculos,e un risc extrem.
In mom. in care incepi o relatie cu o pers pt care nu simti nimic,poti rani enorm acea persoana, de ce?pt ca ii dai iluzia ca poate fi ceva mai mult.Iar daca nu e?Ai facut-o sa „investeasca” sentimente si timp degeaba.
Repet,sunt extrem de rare cazurile in care, de la nimic->s-a format sentimentul de iubire.
Sorin
martie 11, 2012 @ 5:54 pm
Să nu confundăm termenii. Probabil și eu am vorbit anumite chestii ce a creat confuzie. A iubi e una. Eu vorbeam acum de îndrăgostire. Când mă refer la relațiile dintre un băiat și o fată mă refer strict la asta. Doar îndrăgostirea provoacă dureri între cei doi și celelalte. Iubirea, după cum am menționat, e după modelul iubirii lui Hristos și e universală adică nu ține de celălalt dacă e băiat sau fată. Când ziceam marea iubire mă refeream la acea îndrăgostire de care vorbesc unii prin basme și filme romantice. Deci ori de câte ori mă refer la sentimentele mele față de o fată sau a unei fete față de un băiat mă refeream la îndrăgostire. A fost doar acel caz când a fost ce a fost. Dacă mai găsesc după aceea o persoană față de care găsesc și atracție ignor acea atracție. Mihaela tu chiar crezi că vei rămâne îndrăgostită pentru totdeauna? În 5 ani vei ajunge să-ți urăști soțul oricât de perfect era înainte. Știi de ce? Pentru că îndrăgosteala va dispărea iar diferențele dintre voi doi și pe care le-ați ignorat când v-ați îndrăgostit vă vor măcina zi de zi. Pe lângă asta vor fi și necazurile ce apar în orice familie. ȘI atunci normal că va apărea cineva mai înțelegător decât omul cu care te-ai căsătorit. Dar în asta se formează iubirea. În faptul că deși nu îl suporți și parcă ți-era mai bine singură tu totuși faci un efort supraomenesc să te înțelegi cu acel om și el la rândul lui face la fel. Deci nu te amăgi. Sunt șanse mari să mai întâlnești băieți care să te atragă când soțul nu te va atrage și invers ( de fapt ce va fi cu tine nu știu că nu sunt fată dar un băiat sigur va fi atras de mai multe femei ) din partea soțului dar ideea e să nu dai atenție acestor lucruri. Îmi pare rău că și tu, și georgiana aveți o gândire atât de urâtă față de băieți. Asta arată imaturitate în gândire ( ca să nu vorbesc de judecata unui întreg neam de bărbați din cauza a unor 2-3 persoane ce ați întâlnit ). În fine, cred că am vorbit destul.
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 5:54 pm
Da. Sunt de aceeasi parere. Partea proasta e ca unii accepta o relatie fara sa simta mai nimic de la inceput, tot pe premisa ca „iubirea vine in timp”. Cred ca asta s-a intamplat si in cazul meu. El desi nu simtea nimic pt mine, a acceptat sa initiem o relatie si cand si-a dat seama ca nu simte nimic si nu duce la nimic sau pur si simplu nu se simtea bine in compania mea, a decis sa dispara ca magarul in ceata fara explicatii, sa ma lase pe mine sa insist cat vreau, ca o sa renunt pana la urma. Si-n plus, daca renuntam fara ca el sa imi spuna primul asta, avea inca o scuza gen „tu ai vrut asta, nu ti-am cerut eu sa ne despartim”. Si ma omoara chestia asta, ma ucide indiferenta si nepasarea…
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 5:59 pm
Trist „un baiat va fi atras de mai multe femei” 🙁 …nu mai am cuvinte.
Georgiana Ionela Tofoleanu
martie 11, 2012 @ 6:05 pm
,,Îmi pare rău că și tu, și georgiana aveți o gândire atât de urâtă față de băieți. Asta arată imaturitate în gândire ( ca să nu vorbesc de judecata unui întreg neam de bărbați din cauza a unor 2-3 persoane ce ați întâlnit ). În fine, cred că am vorbit destul.”
Saurian, din moment ce sunt autoarea articolului la care voi comentati de cateva zile bune, nu cred ca sunt chiar atat de imatura. Da, ai dreptate, nu toti baietii sunt indiferenti/nepasatori…adevarat…dar marea parte SUNT! Exista exceptii, dar putine. Iar acele EXCEPTII ori au cale spre manastire, ori…Dumnezeu stie.
Lilii
martie 11, 2012 @ 6:11 pm
Mihaela tu chiar crezi că vei rămâne îndrăgostită pentru totdeauna? În 5 ani vei ajunge să-ți urăști soțul oricât de perfect era înainte. Știi de ce? Pentru că îndrăgosteala va dispărea iar diferențele dintre voi doi și pe care le-ați ignorat când v-ați îndrăgostit vă vor măcina zi de zi”
Poftim?:))Adica vrei sa spui ca toti oamenii care s-au casatorit dinainte fiind impreuna si simtind iubire, dupa 5 ani au inceput sa se urasca?Si cei carora le-a trecut 5 ani de casatorie si totusi se iubesc la fel ca prima data sunt un pic..anormali?;))
Saurian, in opinia mea dragostea e de mai multe feluri: poate fi dragostea pe care o simti pt un om indiferent daca e barbat sau femeie, dar in acelasi timp e dragostea care o simti fata de jumatatea ta, si da ! simti dinainte cand acea persoana e jumatatea ta(mi-au spus asta
oameni care au imbatranit impreuna,care au inteles de la inceput ca sunt unul pt altul si de aceea s-au casatorit, si logic au avut probleme si necazuri,dar au mers inainte! si-au pastrat intacta iubirea,inca au mai si sporit in acea iubire)
Sincer,nici parerea mea nu e grozava fata de baieti.NU spun ca toti sunt la fel.Insa sunt extrem de multi superficiali si indiferenti,si nu,nu am intalnit 2-3 baieti,am intalnit 10-20.:)[un liceu intreg,chiar!:) ]
Nu pricep de ce nu poti zice iubire cand te referi la relatia dintre tine si o fata?sau dintre un baiat si o fata?
Tu de exemplu daca vezi doi tineri pe strada,tinandu-se de mana,zambind si fiind fericiti chiar nu poti crede ca tin unul la altul?Ca ar fi dispusi sa se sacrifice unul pt altul?Daca nu poti crede acest lucru, e ceva f trist..
Tu daca ai vedea o fata ca are probleme in relatia sa cu iubitul ei, si ai vedea-o trista,abatuta pentru ca s-a certat cu iubitul sau ai putea sa-i spui: apai e doar indragosteala,nu ai voie sa suferi?
Sorin
martie 11, 2012 @ 6:17 pm
Iartă-mă Mihaela dar nu pot să mă abțin de la ultima frază. :)) Tu de pe ce planetă ești? Ai habar de puțină anatomie în privința bărbatului? Câți ani ai? Încerc să-mi dau seama cum poți fi atât de naivă încât să crezi că un băiat nu va fi atras de alte femei. Îmi pare rău să fiu eu acela care să te dezamăgesc dar dintotdeauna bărbații au fost atrași tot timpul de femei indiferent dacă erau căsătoriți sau nu în acel moment. Excepție fac marii sfinți care nu mai simțeau atracție trupească față de nimeni. Și Georgiana aș vrea să te întreb ceva: câți băieți cunoști din lumea asta? Un miliard? Două miliarde? Încerc să-mi dau seama cum de poți să spui că în afară de puține excepții toți băieții sunt la fel. E trist că pe un site ortodox putem da dovadă de o judecată atât de urâtă la adresa bărbaților. Cum ar fi să mă apuc și eu să spun că majoritatea fetelor sunt nu știu cum? Detest enorm acest dispreț dintre sexe. Dacă aveți atâta dispreț față de bărbați atunci de ce îi mai căutați? De ce nu înfiați fete și trăiți singure? Că oricum toți bărbații sunt niște porci, nu?
Lilii
martie 11, 2012 @ 6:17 pm
Atractia care o simti pt cineva in afara de iubitul/iubita ta…este, e ca si cand de exemplu esti intr-un parc cu iubitul/iubita tau/ta, si vezi pe altcineva mai frumos,mai caristmatic,mai zambitor,care iti da impresia
ca e altfel decat persoana cu care tu esti, insa daca o/il iubesti pe cel/cea cu care esti ramai cu el/ea, in pofida atractiei.
Deja discutam de cateva zile la acest articol…
Poate ca ne este greu sa intelegem conceptiile fiecaruia si din cauza ca discutam virtual..sau..nu stiu.
Insa eu raman la parerea mea:
1.Doi tineri (necasatoriti) pot sa iubeasca,nu doar sa fie indragostiti superficial.Adica pot simti ceva in afara de hormoni! Poate ca iti vei da seama de asta Saurian cand vei trai acest lucru.
2.Dragostea provoaca suferinta.De mai multe feluri,suferinta atunci cand vezi ca persoana iubita sufera, dar si suferinta ce ti-o provoaca persoana iubita.Efectiv nu poti sa o ignori,pentru ca te raneste fix persoana pe care tu o iubesti.
3.Sunt de acord ca la inceput e doar un sentiment mic si apoi se dezvolta intr-un sentiment mai profund.
Si cu asta am spus absolut tot ce aveam de spus.
Georgiana Ionela Tofoleanu
martie 11, 2012 @ 6:20 pm
Nu am spus ca sunt porci…doar indiferenti.
In fine, eu ies din discutia voastra…
Lilii
martie 11, 2012 @ 6:20 pm
Saurian,usor.Tu poate traiesti in alt colectiv,esti inconjurat de alti oameni,poate nu esti atat de sensibil la felul in care se poarta fetele,sau poate pur si simplu ignori manifestarile lor urate.Insa la fete nu e asa usor.Incearca sa te pui putin in locul unei fete care a fost dezamagita nu o data, ci de 3-4-5-6 ori si de fiecare data a pus suflet.
Sorin
martie 11, 2012 @ 6:24 pm
În legătură cu cei doi care se iubesc. Tu ce vezi dacă ziua următoare fata și-a tăiat venele din cauză că el a părăsit-o. Sau el s-a spânzurat că ea i-a dat papucii. Știu un caz concret cu o persoană cunoscută care a încercat să se sinucidă din cauza unei fete. Probabil e foarte romantic, nu? Aștept să te căsătorești și vom vedea atunci cât de fericită vei fi peste câțiva ani cu respectiva persoană. Ok, poate am fost dur zicând că se vor urî. Adică nu va fi o stare permanentă. Dar vor fi momente când cei doi nu se vor suporta. Nu poți scăpa de acele momente exceptând cazul în care de la început cei doi s-au potrivit perfect lucru ce e cu adevărat rar ( nu băieții serioși sunt rari ). Crezi că nu am auzit și eu la mulți băieți că se plângeau că nu găsesc o fată serioasă și toate vor tot felul de chestii? Asta înseamnă că fetele sunt cum au fost descrise? Nu.
Lilii
martie 11, 2012 @ 6:49 pm
Am zis ca nu mai scriu nimic insa nu ma pot abtine.:))
„În legătură cu cei doi care se iubesc. Tu ce vezi dacă ziua următoare fata și-a tăiat venele din cauză că el a părăsit-o. Sau el s-a spânzurat că ea i-a dat papucii. Știu un caz concret cu o persoană cunoscută care a încercat să se sinucidă din cauza unei fete. Probabil e foarte romantic, nu?”- NU ! NU E ROMANTIC.E IMATURITATE SI iarta-ma ca zic dar un pic de..IGNORANTA. NU E IUBIRE !
E o iubire bolnavicioasa,nu una sanatoasa.Iar iubirea care nu e sanatoasa nu poate fi iubire adevarata.
Tinerii care se sinucid din „iubire” de fapt o fac din impuls, o fac din inconstienta, nu din iubire ! Iubirea nu te face sa mori,ci iti da putere sa traiesti.
Aia nu e suferinta din iubire,aia e suferinta din imaturitate(cum spuneam..)
Eu ma referam la doi tineri(cat de cat maturi) care au o relatie de prietenie si in timp apar sentimente.Nu inteleg,ce vezi tu gresit in asta? Da,bine,nu se iubesc la nebunie, dar tin unul la celalalt, sunt dispusi la mici sacrificii fiecare pt celalalt..etc..De ce ti se pare asa imposibil si ireal?
Aștept să te căsătorești și vom vedea atunci cât de fericită vei fi peste câțiva ani cu respectiva persoană.”-asta a sunat urat.Sincer.A fost ca si cand ai zice „indiferent ce vei face tot nu vei putea fi fericita deci resemneaza-te”…
Eu cunosc cupluri care au fost indragostiti inca din liceu,s-au casatorit si acum chiar se iubesc. Asta nu reusesti tu sa ma faci sa inteleg, ce ti se pare atat de gresit ca doua persoane(tineri,necasatoriti) sa simta un pic mai mult decat indragostire superficiala? Sa inteleg ca pt tine toti tinerii care au o relatie,nu au sentimente veridice ci doar iluzii si inchipuieli?Ca sunt destinati suferintei eterne?
Lilii
martie 11, 2012 @ 6:51 pm
Si eu cand zic de suferinta in dragoste nu ma refer la sinucideri sau prostii de genul acesta,ma refer la suferinta cand vezi ca persoana care ti-e draga sufera, sau te face pe tine sa suferi(te raneste prin fapte,vorbe,etc.) nici asta nu exista?
Da,am gresit: nu toti baietii sunt nenorociti,nu toate fetele sunt pe interes.mea culpa(si-a lui georgiana si-a lui mihaela..)
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 7:06 pm
Imi pare rau, eu sunt foarte stricta in legatura cu atractia. Daca iubesti din tot sufletul pe cineva, nu mai ai nevoie de nimic altceva. Te simti implinit si fericit. Persoana respectiva indeplineste toate conditiile de care ai nevoie pt a fi fericit si nu mai ai timp sa cauti in jur. Si nu vreau sa cred ca ai o privire alunecoasa, genul de persoana care nu ezita sa flirteze, chiar daca deja are o prietena, nu-i asa?
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 7:16 pm
Si inca ceva special pt Saurian : Biblia spune ca daca barbatul doreste in inima sa o femeie, sau in mintea sa, a si pacatuit cu ea. Asa ca nu trebuie sa existe atractie fata de altcineva. La ce iti trebuie sa te uiti dupa nu stiu cine daca ai gasit tot ce aveai nevoie la persoana iubita? E involuntar sa faci asta nu? sa te uiti dupa una si sa zici in mintea ta „mama ce….” scuze de expresii dar asa este asa aud mereu baietii vorbind. Nu exista nu pot sa ma abtin, exista nu vreau, sau sentimentele mele nu sunt suficient de profunde ca sa reziste oricarei tentatii pasagere…nu stiu ce sa mai zic, judecati voi
Mihaela B
martie 11, 2012 @ 7:33 pm
Georgiana, sa nu fii suparata pe noi, eu personal iti multumesc ca ai scris acest articol minunat care pt mine a fost o ocazie extraordinara de a cunoaste oameni deosebiti ca Lilii si de a impartasi opinii cu toti cei care s-au implicat in discutii. Va multumesc tuturor !
Lilii
martie 11, 2012 @ 7:40 pm
Saurian tu ai zis ca ” atunci cand iubesti nu exista suferinta ca nu esti iubit” spune-i asta unei sotii care tocmai a aflat
ca a fost inselata de sotul ei, spune-i : apai nu trebuie sa suferi.Oare?Oricat ai vrea e imposibil sa nu suferi,ar insemna
sa nu fii uman.Sunt convinsa ca la fel ca fetele,sufera si baietii.Sunt convinsa ca si tu ai suferit.
Orice om sufera,ca dor nu e de stanca.De fapt in suferinta sta dragostea! Suferi pentru ca-l iubesti pe celalalt de langa tine.
Si nu vreau sa dau impresia ca-s masochista insa eu prefer sa sufar si apoi sa ma vindec incetul cu incetul,decat sa fiu indiferenta,iar daca ma raneste persoana iubita sa zic: ” no lasa ca nu e mare lucru”.
Nu tre’ sa fie capat de lume,insa nici nu poti sa nu suferi.
Lilii
martie 11, 2012 @ 7:44 pm
Si inca ceva si cu asta chiar termin.
Ai spus ceva ce mi-a placut: „vor fi momente cand nu va veti suporta”-asa este,sunt clipe in care crezi ca-l urasti,ca-ti vine sa arunci cu ceva dupa el/ea, insa..dupa 1 minut,1 ora,1 zi..trece,si trece tocmai din cauza dragostei pe care o simti fata de el/ea.:p
Albinuta
martie 12, 2012 @ 7:53 am
Recunosc ca nu am avut timp sa citesc ultimele comentarii la acest articol insa am gasit la adresa doamnei Raluca Irimia o carte care cu siguranta o sa raspunda la intrebarile Mihaelei B (si nu numai)-nu am citit decat cuprinsul insa doresc cand am timp sa o citesc toata cartea -Cum sa iubesti pentru a fii iubit -Dr Paul Hauck
Mihaela B
martie 12, 2012 @ 12:19 pm
Multumesc din suflet, voi cauta cartea si o voi citi de vreme ce o voi avea la indemana.