Skip to content

26 Comentarii

  1. Monica
    iunie 19, 2009 @ 6:17 am

    Nu te supara poti sintetiza articolul in cativa pasi /puncte ptr a fi rugaciunea asa cum trebuie si a auzi /primi raspuns de la Dumnezeu.
    Mi-ar fi foarte util ptr ca nu am retinut ce-ar trebui sa fac exact.
    Ma recunosc din nefericire in aceste probleme .Cred ca am fost frustrata ,nervoasa sau deznadajduita de sute de ori desi ma rugam.De multe ori am renuntat sau ma gandeam sa renunt cand vedeam ca nimic nu se intampla.
    As vrea sa rezolv macar in parte problema.

    Reply

  2. Sorin
    iunie 19, 2009 @ 9:10 am

    Dacă puteam sintetiza articolul crezi că îl mai făceam atât de lung? Mai ales că nu cred că am epuizat tot dar nu puteam să îl mai lungesc că şi aşa e destul de lung. Pot să sintetizez dar nu ştiu dacă înţelegi ( şi nu vreau să duc pe alţii la înşelări la care am fost şi eu ). Principala problemă la astfel de lucruri e că suntem tentaţi să spunem că noi nu facem parte din aceia ( cum pe toate blogurile nimeni nu judecă pe nimeni ). Şi deseori o spunem păcălindu-ne pe noi înşine din păcate.

    Reply

  3. Oana
    iunie 19, 2009 @ 9:20 am

    Nu am inteles, cum anume il ispitim pe Dumnezeu?…………

    Reply

  4. Saurian
    iunie 19, 2009 @ 9:24 am

    Nu e clar din articol? „Şi când spun ispitit mă refer la momentul când încercăm să ne păcălim pe noi spunând că am ajuns la limită.”

    Reply

  5. MONICA
    iunie 19, 2009 @ 10:49 am

    Nu am vreut sa te supar cand am facut aceasta rugaminte.
    Mie mi-ar fi folosit foarte mult sa am cativa pasi ptr a-mi indrepta relatia cu Dumnezeu.
    Cat despre judecat …..Nu ar trebui sa te intereseze asa mult faptul ca unii isi recunosc sau nu pacatele.
    Azi de dimineata am deschis calculatorul si am citit articolul pe fuga.Dar m-am regasit foarte mult in el.
    Eu am trecut de ex prin aceeasi poveste cu un baiat penticostal (anul trecut) si aproape nu-mi venea sa cred asemanarea povestii.La un moment dat insa lucrurile difera ptr ca spre deosebire de tine ,nu mi-am gasit perechea.
    Ma recunosc si in acele greseli cu privire la rugaciune …
    Voi mai citi articolul de cateva ori ca sa inteleg mai bine.

    Reply

  6. Dan
    iunie 19, 2009 @ 10:59 am

    Sorin, trag multe foloase din ceea ce spui. Unele lucruri le stiam, dar nu erau foarte bine conturate in mintea mea, asa ca acum am avut prilejul sa inteleg mai bine. Bine ai ridicat problema ispitelor la rugaciune. Ma regasesc si eu in aproape toate ipostazele de-acolo. Cu toate acestea am o mica obiectie. Spui mai pe la sfarsit urmatoarele „Mă uit pe bloguri şi văd că vine apocalipsa cu cipuri şi ecumenism şi tot şi mă gândesc: unde e Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu mai lucrează cu noi dacă luăm cipul asupra noastră? Oare Dumnezeu nu mai lucrează cu noi dacă încălcăm Sf. Canoane? Lucrează, că El ne iubeşte foarte tare.” Eu te cred ca lucreaza, pentru ca Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, dar afirmatia se poate intelege prost in sensul ca lasa…nu ma obosesc sa nu primesc cip…ca Dumnezeu lucreaza oricum…lasa ca ma impartasesc si la greco-catolici ca Dumnezeu lucreaza oricum”. Deci lucrul asta e foarte periculos. Ne face sa nu mai constientizam gravitatea lucrurilor. Cam atat am avut de obiectat. In rest ce pot sa zic decat „Doamne iarta-ne ca gresim mereu”.

    Reply

  7. Sorin
    iunie 19, 2009 @ 11:21 am

    @MONICA: iartă-mă, eu m-am exprimat greşit şi a sunat că sunt supărat ( ceea ce e foarte fals ). Am observat că de multe ori am astfel de probleme şi anume că spun ceva iar celuilalt i se pare că am ceva cu el. Am vrut doar să spun că mi-e greu să spun mai puţine cuvinte că există pericolul foarte mare de a interpreta cuvintele după cum crede fiecare. Trebuie să înţelegi că încercam să exprim în cuvinte ceea ce simţeam şi cred că realizezi că nu prea poţi cu puţine cuvinte să exprimi ceea ce simţi. Dacă ţi-aş cere să exprimi în două-trei rânduri cum e când iubeşti pe cineva oare ţi-ar fi suficient ca să epuizezi subiectul? Nu cred pentru că sunt mai multe laturi şi există pericolul să se înţeleagă doar unele. La asta mă refeream şi nu am vrut să par că m-am supărat. Iertare din nou.

    Reply

  8. Saurian
    iunie 19, 2009 @ 11:23 am

    @Dan: îţi citez şi ţie nişte cuvinte trecute cu vederea din articol: „Dar să fii Tu Hristoase nu, Doamne fereşte, un idol-hristos din mintea noastră.”

    Reply

  9. Dan
    iunie 19, 2009 @ 12:20 pm

    Nu le-am trecut cu vederea Saurian. Le-am luat chiar pe o atentionare personala bine-venita. Observatia facuta de mine nu are legatura directa cu asta (sau are prea putin).

    Reply

  10. Adina
    iunie 19, 2009 @ 12:21 pm

    Nici eu nu inteleg, ce insemna sa il ispitesti pe Dumnezeu?

    Reply

  11. Saurian
    iunie 19, 2009 @ 12:50 pm

    Dan, dar aici e răspunsul la ce ai întrebat. În momentul în care faci acele lucruri gândindu-te că Dumnezeu e cu tine şi nu te lasă deja îţi creezi un idol. Subiectul articolului oricum nu e despre problema asta ci despre rugăciune aşa că e de înţeles că nu a fost abordată exhastiv problema şi prin urmare mi se pare că acea frază e răspunsul la problemele de genul ăsta.

    @Adina: E destul de simplu. Ispiteşti pe Dumnezeu când renunţi la luptă spunând că nu mai poţi deşi mai poţi sau când Îi ceri ceva foarte clar ameninţându-L direct sau indirect că dacă nu face ce vrei tu atunci nu Îi pasă de tine sau e rău sau cine ştie ce.

    Reply

  12. Adina
    iunie 19, 2009 @ 1:05 pm

    Da, am inteles. Multumesc.

    Reply

  13. Dan
    iunie 19, 2009 @ 1:11 pm

    Ai dreptate Saurian. Iar ideea la care am facut observatia nu caracterizeaza articolul, din care putem trage multe foloase.
    Ca sa aduc si eu un strop de lamurire pentru Adina, a-l ispiti pe Dumnezeu este si atunci cand i-I cerem daruri duhovnicesti inalte, ce nu ni se cuvin sau nu ne sunt de folos: adica sa cerem darul inainte-vederii, sau sa cerem o minune(semn cum cerusera fariseii Mantuitorului), lucruri de genul acesta.

    Reply

  14. oanacristinna
    iunie 19, 2009 @ 1:22 pm

    Sau atunci cand incercam „sa-I fortam Mana”? Sa ne rugam sa faca o minune acum, pentru noi?

    Reply

  15. Dan
    iunie 19, 2009 @ 1:24 pm

    Da…si asta e ispitire.

    Reply

  16. .........
    iunie 19, 2009 @ 1:52 pm

    Saurian, e o ispitire atunci cand nu te mai poti ruga, cand vezi ca nu te mai aude Domnul?
    Sunt in acesta faza, parca numai am putere pshihica. Am obosit.De ce trebuie atata staruinta?

    Reply

  17. Sorin
    iunie 19, 2009 @ 2:41 pm

    Îţi înţeleg situaţia. Trebuie pusă întrebarea şi dacă te-ai rugat cu „fie voia Domnului” sau cu „fie voia mea”. Sau poate ţi-a dat un răspuns şi nu l-ai auzit fiind prea preocupată de rugăciune. Sau iarăşi poate e de folos să îţi cureţe anumite boli sufleteşti. Sau undeva e o anumită mândrie care opreşte rugăciunea ta.

    Mă gândesc la ce a spus o prietenă când i-am dat acest articol să-l corecteze. Mi-a zis că uneori te rogi la Dumnezeu ca la un obiect şi nu ca la O Persoană. Am simţit şi eu asta de multe ori şi anume pun accent pe rugăciunea propriu-zisă şi nu pe Cel căruia I se adresează rugăciunea. Şi făcând asta mi se părea rugăciunea un chin. Chiar ieri am descoperit accidental jurnalul lui M. şi am realizat că săraca a avut de suferit mult mai mult decât mi-aş fi imaginat de la mine şi restul problemelor din jur. Şi mă rugam insistent la Dumnezeu să o ajute. Dar o făceam dacă mă gândesc mai bine într-un mod pătimaş. Eram la limită de a-L considera pe Dumnezeu ca vinovat pentru necazurile pe care le are. Nu permiteam să consider asta că ştiam că eu sunt de vină dar eram foarte tare ispitit. Şi seara târziu discutând cu ea despre asta îmi spunea că dacă nu era Dumnezeu nu ar fi rezistat şi cât de bun a fost cu ea. Atunci am realizat că eu nu mă gândisem la Hristos ca Persoană iubitoare ci mă rugam într-un mod abstract la un DUmnezeu nepăsător.

    Eşti foarte vag(ă) şi e greu să îmi dau seama motivul.

    Reply

  18. florinm
    iunie 19, 2009 @ 2:49 pm

    @…….
    Credinta tine de vointa (vezi http://florinm.wordpress.com/2009/06/14/credinta-act-de-vointa) deci daca „vezi” ca nu te mai aude Domnul, e o problema de credinta, adica nu mai CREZI ca te aude.
    Sfatul meu: roaga-te sincer. Roaga-te ca sa iti dea credinta, sa te ajute sa crezi il El, pt ca Domnul nu ne forteaza, doar ca uneori ne mai incearca. Ne incearca credinta, ne incearca rabdarea.

    Pr. Nicolae Steinhardt spune: credinţa, aşa cum reiese din numeroase locuri ale Sfintei Scripturi şi din exegezele principalilor ei comentatori, ni se prezintă ca un mister şi un paradox. Ca pe un mister şi ca pe un paradox ne este înfăţişat actul de credinţă – mai acut şi mai tainic decât oriunde altundeva – la Marcu 9, 24. Acolo avem răspunsul tatălui la mustrarea Domnului (i s-a atras atenţia că acelui ce crede toate îi sunt cu putinţă): „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”

    In concluzie, te rog sa nu-mi intelegi gresit observatia, dar e o problema de lipsa de credinta. Intreaba-te: ce anume te-a indepartat de Dumnezeu? Si eu am trecut prin asta, am crezut candva ca Dumnezeu nu ma aude, ca nu vrea sa ma auda, dar apoi mi-am dat seama, cu ajutorul Lui, ca eu ma indepartasem de El, El era tot acolo, asteptandu-ma.

    Domnul sa te ajute, sa te lumineze! Si – POST CU FOLOS!

    Reply

  19. .........
    iunie 22, 2009 @ 10:29 am

    Multumesc. Nu renunt la rugaciune, tin in continuare post, si incerc sa am rabdare,rabdare,rabdare…si fie voia Domnului in toate.Nu-mi pierd nadejdea.

    Reply

  20. Ilinca
    iulie 24, 2009 @ 10:17 am

    Ma rog, dar cred ca nu cu credinta ,parca am pierdut de tot aceasta credinta ,cate-oadata nu imi mai vine sa ma rog paraca zic ca Domnul nu ma aude ,dar sant sigura ca ma aude si priveste la mine ,dar credinta mea ……….

    Reply

  21. Dan
    mai 21, 2010 @ 10:23 am

    Doamne ajuta !

    O intrebare am: Dupa ce am cazut intr-o ispita, este bine ca m-am rugat imediat dupa ce am cazut in acea ispita? Trimiteti-mi, va rog un raspuns.

    Multumesc.

    Doamne ajuta !

    Reply

  22. admin
    mai 21, 2010 @ 10:57 am

    Da, e foarte bine Dane. Bine ar fi sa nu ne lipsim de rugaciune deloc.
    Cand cadem in pacat avem tendinta de a ne rusina si departa de Dumnezeu, mahnindu-ne si deznadajduind. Dar asta e o greseala. Cel mai bine este sa fugim repede la picioarele lui Dumnezeu (prin rugaciune), cerandu-ne iertare si indreptare. Deznadejdea si departarea cauzata de rusinea pacatului nu ne face decat sa ne departam si mai mult de Dumnezeu, cazand in alte si alte pacate. Deci, cum suntem ispititi sau cadem in pacat, fuga iute la cerut iertare lui Dumnezeu.

    Reply

  23. Anca B.
    mai 29, 2016 @ 2:33 pm

    Cum adica ne putem arde rau de tot daca il ispitim pe Dumnezeu in rugaciune?Cred ca am facut si eu asta de muuulte ori in decursul timpului si am ajuns la un moment dat in viata sa ma tem rau de tot de ce as putea pati pentru ca am indraznit asa ceva?Ce s-ar putea intampla daca facem asta?

    Reply

  24. Dan Ilie Baterica
    mai 30, 2016 @ 9:49 pm

    Si eu tin mine ca il rugam pe Dumnezeu acum cativa ani sa ma ajute sa castig bani din niste investitii…S-a intamplat ca am pierdut mult chiar in timpul in care ma rugam. Aceasta lectie insa mi-a luminat mintea si am scapat din patima iubirii de arginti. Mi-am simtit sufletul ca scapat dintr-o pivnita intunecata. Acum imi dau seama ca doar evenimentul asta ma putea scoate din rutina in care traiam, sa scap de insingurarea si incapatanarea autoimpusa si sa-mi deschida ochii. Asa cum copii au nevoie de o mica cearta sa se indrepte asa avem nevoie si noi de necazuri si suparari, pacat ca nu intelegem morala mereu si de aceea trebuie sa cautam raspunsuri la oamenii mai intelepti.

    Reply

  25. Anca B.
    mai 31, 2016 @ 8:03 am

    Eu aveam impresia ca e indiferent la suferinta mea,ce-o drept sufeream de multe ori din cauza unnor tampenii de care mi-e si rusine.Ii ceream socoteala de ce nu sunt si eu capabila sa-i primesc iubirea,de ce am.inima atat de rece,de ce sunt atat de inguata la minte etc etc,insa El tot ma astepta si ma iubea si nu ma pedepsea si imi dadea putere sa rezist piticilor din capul meu.De aceea,acum cand ma gandesc mi-e rusine de ce am.putut sa gandesc,dar daca o mica pedeapsa din partea Lui ma va ajuta sa fiu mai inteleapta,atunci asa sa fie.Pentru ca stiu ca Dumnezeu nu pedepseste niciodata din suparare ,ci din iubire si pentru ca noi sa ne indreptam.

    Reply

  26. Dan Ilie Baterica
    mai 31, 2016 @ 4:54 pm

    Ei tu te framanti prea tare de aia e bine cateodata sa nu gandim chiar atat de mult. E bine sa fim simpli cateodata. Dumezeu nu ne-a creat ca sa urmam modele noi suntem unici fiecare in felul lui. Unicitatea noastra cu cele bune si rele adauga un farmec aparte umanitatii. Sa fim pozitivi sa invatam din greseli si sa comunicam unii cu altii. Legile ortodoxiei nu limiteaza ci deschid poarta larg desavarsirii noatre sufltesti spirituale si intelectuale. Noi suntem la carma corabiei si Dumnezeu ne trimite semne cand mergem pe drumul gresit ne da harti ne ghideaza… pentru ca doar El stie stancile ascunse care ne pot scufunda. Din pacate in putinatatea credintei noastre nu intelegem mesajul si ne ghidam dupa legile laice, construite pe putinatatea si imperfectiunea omului.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *