De ce nu vor tinerii sa aibe copii?
De ce astazi tinerii nu mai vor sa aibe copii? Aceasta este intrebarea ce mi-a fost adresata de un preot sincer interesat de soarta si mantuirea tinerelor familii.
Raspunsul pe care l-am dat a fost urmatorul: „Pentru ca gandesc numai pe orizontala, adica doar din perspectiva vietii acesteia, fara sa gandeasca si pe verticala, adica din perspectiva vietii vesnice”
Insa raspunsul acesta nu este pe deplin satisfacator caci nu prezinta profunzimea tuturor motivelor ce au dus la formarea acestui fenomen de degradare sociala, si de aceea n-am sa tac ci am sa insir toate bubele, chiar de vor ustura pe unii dintre noi:
a) multi tineri casatoriti nu vor sa aibe copii pentru ca sufera de egoism;
b) altii nu-si doresc copii deoarece contraceptia sexuala a devenit o metoda fireasca de a incalca legea firii (nasterea de prunci dupa cum vin). Este o metoda atat de „la indemana”, incat e greu sa rezisti tentatiei daca nu ai o motivatie puternica, daca nu esti puternic ancorat in viziunea crestina asupra vietii.
c) tinerii soti duc grija vietii desarte: „acum n-am ce sa-i ofer unui posibil copil din cate mi-as dori sa ii ofer”
d) multi tineri au orbit sufleteste si nu mai vad nepretuitele foloase duhovnicesti ale doririi, nasterii si cresterii copiilori.
a) Egoismul de a refuza nasterea copiilor este atitudinea izvorata din dorinta de a-ti trai viata aceasta in comoditate si desfatari fara sa te gandesti in ce mod influientezi tot ceea ce te inconjoara prin ceea ce faci. Egoismul de a avea „tot ce vreau si cand vreau si cum vreau”, este boala care roade din temelii relatiile dintre oameni. Nu vrei sa ai copii pentru ca nu te gandesti decat la dorintele tale, dar si pentru ca esti constient de consecintele cresterii copiilor pe care nu vrei sa ti le asumi: „potentarea rabdarii si a sacrificiului de sine”.
Totusi, spune Sf. Pavel „Nu vă amăgiţi; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.” De aceea, plata egoismului de la tinerete nu este decat singuratatea sacaitoare si grea a batranetilor nemangaiate de fii si de nepoti.
b) Ti se pare ca este ceva firesc sa refuzi nasterea de copii, mai ales ca este atat de usor sa o faci. Dar refuzul acesta te costa scump pentru ca trupul tau (trupul sotiei tale) nu poate fi pacalit prea mult deoarece functioneaza sub niste parametri pe care nu-i respecti, parametri care cer nasterea de prunci la timpul potrivit. Iar tu amani timpul potrivit pentru mai tarziu, iar mai tarziu a insemnat pentru multe familii „prea tarziu”. Sunt mii si zeci de mii de familii care si-ar dori acum sa aibe copii, dar nu-i mai pot avea pentru ca „atunci” viitoarele mame nu s-au gandit la „acum”, otravindu-si si distrugandu-si trupul cu anticonceptionale si traumele fizice ale avortului.
c) „Nu este momentul de a avea copii pentru ca nu pot sa-i ofer tot ce-i trebuie”.
Dar care este cel mai bun moment de a avea copii?
Cel mai bun moment este atunci cand vrea si Dumnezeu si omul in acelas timp. Dar adesea omul vrea numai cand vrea el, adica cat mai tarziu, pentru ca el intarzie mereu sa faca binele, deoarece si-a pierdut cadenta neintrerupta cu care Dumnezeu il ajuta sa faca binele, si astfel omul a ajuns de la cadenta binelui la carenta binelui. Iar carenta binelui inseamna prezenta raului, raul care nu inseamna decat suferinta.
Omul rupt de Dumnezeu se inchipuie autonom in propria existenta, cand defapt Dumnezeu sta in spatele fiecarui gand si plan pe care il facem, gata sa ne ofere solutia cea mai buna la problemele noastre.
Facem planuri fara Dumnezeu, pentru ca nu suntem constienti de „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea”. Insa Dumnezeu nu gandeste in mod limitat si rasfatat pentru ca nu iubeste selectiv precum facem noi oamenii, ci gandeste plenar, gandeste desavarsit, la scara mare.
Dumnezeu are un plan mare de mantuire pentru toata lumea. De aceea nu se limiteaza doar la cand crezi tu de cuviinta ca ar fi cel mai bine sa ai un copil. Astfel, Dumnezeu se gandeste si la bunicii viitorului copil, si la matusile si prietenii tai pe care acest viitor copil ii va influienta o viata intreaga, si se gandeste inclusiv la fiii vecinilor tai pe care nu dai doua parale, dar pe care fiul tau nenascut inca, ii va influienta (in bine sau rau) mai mult decat iti poti tu inchipui vreodata. Pe toate acestea le ia Dumnezeu in calcul, fara sa rapeasca din libertatea ta sau a altcuiva, oferind momentul cel mai bun pentru nasterea copiilor tai, care nu este altul decat momentul cel mai bun pentru toata lumea.
Mai inainte de a exista fizic, existam ca si gand/intentie in planul de mantuire a lui Dumnezeu pentru lume. Asta o spune chiar Dumnezeu: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare” (Ieremia 1:5)
Deci, atunci cand facem planing familial, este esential ca planul nostru mic si aparent neinsemnat pentru ceilalti, sa se integreze in planul mare a lui Dumnezeu, planul in care oricine si orice conteaza enorm de mult. Iar daca planul tau mic nu se integreaza cu Planul cel Mare, atunci nu semeni cu Dumnezeu ci risipesti. Risipesti timpi esentiali de a face binele prin proprii copii, timpi morti pe care nu poti sa-i mai intorci oricate regrete te vor stoarce de lacrimi mai tarziu deoarce nu ai facut lucrurile la timp. Iar „la timp” inseamna „la timpul lui Dumnezeu”, adica la timpul continuu al prezentului.
d) Tinerii casatoriti nu mai vor sa aibe copii pentru ca au pierdut dorul de vesnicie. Caci ce este nasterea de prunci, decat „cea mai mare mangaiere pentru pierderea nemuririi”. Sfantul Ioan Gura de Aur compara nasterea de prunci cu invierea, deoarece prin aceasta randuiala minunata a ridicarii de „om nou” in locul celor morti, Dumnezeu vesteste reinoirea firii umane.
Insa acolo unde nu exista dor de vesnicie, de reinoire si de schimbare a vietii, nu exista nici dor de a naste si creste copii. Din aceasta cauza, acest ultim motiv al nedoririi copiilor este si primul motiv care le genereaza pe toate celelalte, caci este un motiv de ordin duhovnicesc. Asadar, prezenta/absenta dorintei de a avea copii are o profunda semnificatie si nu degeaba spune Sfantul Pavel ca femeia „se va mântui prin naştere de copii, dacă cu simplitate rămâne’n credinţă, în iubire şi’n sfinţenie” (Timotei I)
Stiut este ca parintii traiesc prin copii. Prin copii lasi mai departe tot ce ai mai bun (sau mai rau) din tine. In ei lasi ceva din trupul tau, dar mai ales din persoana si personalitatea ta. Prin copiii tai, tu te faci coautor si partas la cele viitoare pe care nu ai sa le mai prinzi de pe lumea aceasta, dar pe care le influientezi indirect prin copiii tai si pentru care esti raspunzator fie in bine, fie in rau. Prin copiii nostri (nascuti, nelasati sa vina sau omorati) noi influentam lumea intreaga. De am fi constienti de insemnatatea acestui lucru!
Multi dintre noi facem apologia unei lumi mai bune, dar lumea aceasta nu poate fi mai buna atata timp cat Dumnezeu randuieste sa aduca in beneficiul ei mai multi viitori ingineri, arhitecti, doctori, preoti, dar pe care noi nu-i lasam sa vina la rand, si mai ales la timp. Acestia sunt oamenii-intentie din planul lui Dumnezeu pe care El ii randuieste sa aibe potenta (talantii) de a contribui la binele tau si al intregii umanitati, dar pe care tu nu-i primesti in existenta fizica, si nu vrei sa-i formezi pentru a te bucura de ei impreuna cu intreaga lume.
Lumea nu poate sa fie mai buna atata timp cat voia mea nu este aceeasi cu „faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant”.
Drept aceea, pentru cine are urechi de auzit, glasul lui Dumnezeu asa graieste prin glasul unui mare sfant:
„Lasati copiii sa vina la rand”
Nico
octombrie 18, 2010 @ 3:10 pm
Eu nu-mi doresc sa am un sot sau copii vreodata, nu stiu daca exista vreun motiv sau pur si simplu asa m-a lasat Dumnezeu. Imi amintesc ca in Noul Testament este scris ca fecioara se ingrijeste cum sa placa lui Dumnezeu, in timp ce femeia casatorita cum sa-i placa sotului, dar pentru ca totodata este scris ca femeia se mantuieste prin nastere de prunci, nu pot sa nu ma gandesc ca trebuie sa gasesc, pe viitor, modalitati prin care sa-i ajut pe cei din jurul meu si, mai ales, ca trebuie sa ma sacrific in acest scop. Adica sa fac mult mai mult decat sa duc o viata pe cat pot eu de curata si sa ma rog, mai ales ca pana in prezent (am 22 de ani) nu am facut nimic bun, ba din contra le-am facut multe necazuri parintilor. Sigur ca ceea ce sper sa realizez in viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu se va compara cu sacrificiul unei mame, cu modul in care isi va pune amprenta, in mod benefic, asupra lumii actul ei de a aduce pe lume un nou om, de a da viata si cum va trece prin multi ani de nevoi, de suferinte, de durere pentru copii ei iubiti-pentru ca in viata unei mame bucuria se impleteste cu tristetea-, dar sper ca macar sa fac si eu o foarte mica parte din tot ceea ce face o sotie si o mama si prin putinul acesta sa ma mantuiasca Dumnezeu si pe mine. Dumnezeu sa ne ajute!
Admin
octombrie 18, 2010 @ 3:28 pm
Nico, nu cred ca este o problema faptul ca nu-ti doresti copii si nici sot. Poate esti atrasa spre monahism. Poate nu esti pregatita momentan sa te gandesti la viata de familie. Dumnezeu va randui cum va fi mai bine pentru tine. Tu urmeaza sfatul duhovnicului. Timpul urmeaza sa-si spuna cuvantul. Important este sa traiesti crestineste.
In schimb, problema se pune pentru tinerii casatoriti care nu vor sa aibe copii. Aici e marea nenorocire. Ca se casatoresc si apoi nu-si asuma responsabilitatile casatoriei, iar mai tarziu apar probleme mari. Ba avorteaza, ba divorteaza, ba si una si alta.
Dar lucrurile nu se opresc aici, caci implicatiile sunt multiple. Spre exemplu:
Sa fie o legatura intre raspandirea atat de accentuata a cancerul la san (in randul femeilor) si nelasarea copiilor la rand (cati da Dumnezeu)?
Prin aceasta nu vreau sa dau un verdict caci ma depaseste, dar ma intreb cata legatura au una cu alta. Oricum, mai devreme sau mai tarziu le vom afla pe toate, fie in viata aceasta fie in cealalta.
Nico
octombrie 18, 2010 @ 3:51 pm
Multumesc pentru raspuns admin si felicitari pentru articol foarte bun care, sa speram, ca va fi citit si de catre cei care sunt sau vor fi in situatia amintita de tine si ca le va da de gandit. Eu sunt intru totul de acord cu ce ai scris atat in articol cat si in comentariu 😀 si sper ca pe masura ce bunul Dumnezeu ne va arata fiecaruia in parte calea de urmat, sa ne deschidem ochii cu totii si sa o urmam inainte de a fi prea tarziu. Doamne ajuta!
somebody - pt Nico
octombrie 18, 2010 @ 8:35 pm
Nico,nu trebuie sa te gandesti la casatorie si sa te „fortezi” oarecum sa-ti doresti ceea ce nu vrei. S-ar putea ca intr-o zi sa-ti schimbi opinia,dorirea inimii tale sa se schimbe,fie inspre o inflacarata dragoste de calugarie,fie intr-o inclinatie minunata spre viata de familie. Lasa-le pe toate sa decurga asa cum vrea Domnul si nu te mai ingrijora! Incearca doar sa traiesti cat mai curat si cat mai aproape de El! Iertare!
alina
octombrie 18, 2010 @ 10:40 pm
Cu tot respectul, am vazut ca exista problema suprapopularii, stiu, nu e cazul Romaniei, dar imaginati-va ce s-ar intampla daca chinezii si indienii ar gandi la fel de crestineste ca autorul articolului.
Admin
octombrie 19, 2010 @ 7:52 am
Draga Alina, problema suprapopularii exista in mintile noastre, nu in realitatea mediului inconjurator care ne ofera si ne poate oferi extrem de multe, numai sa-l folosim cu chibzuinta, cu cumpatare, adica cu dreapta masura. Si nu este loc doar de 6 miliarde de oameni, ci de zeci de miliarde de oameni fara nicio problema.
„Problema” suprapopularii pamantului s-a raspandit odata cu teoria maltusianismului a lui Thomas Robert Malthus.
Cat despre indieni nu-ti face griji, asa si gandesc…spre cinstea lor, si spre rusinea noastra. La chinezi nu-i lasa regimul comunist sa-si doreasca mai mult.
Daca esti interesata sa citesti mai multe despre problema suprapopularii pamantului iti recomand articolul urmator: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/probleme-globale/2963-pericol-cresterea-necontrolata-a-populatiei.html
Recomand cu caldura si acest articol/refera: http://www.referatele.com/referate/geografie/online16/Malthusianism-si-neomalthusianism-referatele-com.php
Deci nu te impacienta in sensul acesta. Este loc pentru toata lumea.
Ana
octombrie 19, 2010 @ 8:00 am
Mama NU se sacrifica
@ Nico
„Sigur ca ceea ce sper sa realizez in viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu se va compara cu sacrificiul unei mame, cu modul in care isi va pune amprenta, in mod benefic, asupra lumii actul ei de a aduce pe lume un nou om, de a da viata si cum va trece prin multi ani de nevoi, de suferinte, de durere pentru copii ei iubiti-pentru ca in viata unei mame bucuria se impleteste cu tristetea-, „
Am auzit mereu expresia [b]”ma sacrific pentru copii”[/b] si ca mama stau si ma gandesc de unde vine asta si de ce s-a impregnat asta in vorbirea noastra? [b]Cu ce ne sacrificam? Serios, va rog sa raspundeti pe cat puteti, la cum vedeti voi ca se sacrifica o mama?[/b] Eu sunt mama, am copii si cu toate ca acusica sunt bunica, tot nu vad sacrificiul. Vad daruirea, cresterea, educarea copiilor. Dar daca nu as avea astea ce-as face? M-as „sacrifica” multelor placeri.
Ma bucur imens de faptul ca Dumnezeu mi-a daruit copilasii astia si cu toate acele boli, tristeti de care se vorbeste, am enorm de multe bucurii. Bucuria ca sunt mama e prima si e nelipsita. E imposibil de explicat ce schimbare imensa se produce intr-o fata in momentul in care devine mama. Si intr.un tata se produce schimbarea, mai ales daca este si un traitor ortodox.
[b]Nico, cred ca starea ta e de teama (si e normal mai ales azi) si cred ca e si vorba de ispita.[/b] Daca ai un duhovnic, ai sa gasesti mai bine ce trebuie sa faci, cum sa traiesti, caci poate trebuie sa urmezi calea monahismului si asta e MINUNAT. Altfel mai tarziu cand ai sa-ti doresti o familie copii, n-ai sa-i mai poti avea si durerea e fara intoarcere.
Nu cred ca mantuirea tine de nastere de prunci, ci de educarea si cresterea lor in duh ortodox.
Admin
octombrie 19, 2010 @ 8:10 am
Ana, ne bucuram de marturia ta foarte pretioasa, deoarece vine din experienta (cred ca din greu dobandita).
Chiar asa, de ce sa se puna accentul mereu pe „parintii se sacrifica” (in mod unilateral si nejustificat), cand se poate pune accentul pe cat de multe binecuvantari si bucurii primesc parintii datorita acestui „sacrificiu” de a fi parinte.
Pe final, la ultima propozitie n-am inteles de ce spui „nu cred ca mantuirea tine de nastere de prunci”, ca si cum cineva cu autoritate duhovniceasca ar fi invatat asta. Poate am inteles eu gresit. Iertare.
Ana
octombrie 19, 2010 @ 8:16 am
@ Alina
„Cu tot respectul, am vazut ca exista problema suprapopularii, stiu, nu e cazul Romaniei, dar imaginati-va ce s-ar intampla daca chinezii si indienii ar gandi la fel de crestineste ca autorul articolului.”
Pe mine ma uimeste situatia actuala cand noi studiem atat de mult si in acelasi timp [b]nu observam nimi[/b]c. Ni se dau cifre despre suprapopulare pe care noi nu avem cum sa le gandim sau verifica. [b]Stau si ma intreb cum este posibil sa vorbim de suprapopulare in timp ce cel putin in Romania in ultimii 20 de ani s-au facut avorturi cat populatia actuala a Romaniei ?[/b] Deci e vorba de milioane de copii avotati de femeile romance.
Tu ai spus bine ca nu te referi la Romania. Care tara insa sufera de suprapopulare? China? Conducerea Chinei si-a dat seama de marea greseala pe care au facut-o atunci cand au dat aceasta lege, dovada ca acum incearca sa permita si nasterea celui de-al doilea copil.
[b]Este suprapopularea planetei o problema?[/b] Un parinte drag noua P Nicolae Tanase are un raspuns interesant la intrebarea asta. Sfintia sa a spus ca printre cei avortati a fost si cel care ar fi gasit posibilitatea sa traim si pe alta planeta. Nu stiu daca parintele a glumit, insa din cuvintele lui putem intelege ca noi nu stim ce mari crime facem prin avort si ca ne bagam in lucrarea Mantuitorului.
Noi crestinii ortodocsi nu putem gandi nici avortul, nici anticonceptionalele, nici suprapopularea, [b]ci trebuie sa plangem pentru fiecare prunc nenascut din lumea asta. [/b] Sa nu iei afirmatia de mai sus ca pe o acuza la adresa ta. Inteleg ca esti tanara si ca citesti mult si din nefericire [b]media va ataca pe voi zilnic cu tot felul de neadevaruri. [/b] O face doar cu un singur scop: manipularea voastra:sad:
CristinaL
octombrie 19, 2010 @ 9:02 am
Doamne ajuta ,desii nu stiu daca o sa reusesc sa dau un raspuns bun la aceasta intrebare o sa spun iaras cateva cuvinte din putina mea experienta ,deoarece la noi primul copil a venit exact la un an de zile de la cununie nu pre stiu cum este fara copii deoarece a fost perioada destul de scurta in care am fost doar noi doi ,totusi nu regret niciodata ca s-a intamplat asa ,odata cu venirea cupilului este clar ca sunt si greutati dar bucuriile pe care le primesti cred ca sunt mult mai multe ,nu cred ca se poate face comparatie .Mai exista insa o problema ,cred ca nu este de ajuns sa dai nastere unui copil ,important este si cum il cresti ,ce educatie primeste ,deoarece peste catva timp va deveni si el parinte ….deci nu sunt devina doar tinerii ,cred ca in primul rand suntem de vina si noi parintii ca nu am reusit sa ii educam exact cum ar trebui ,scuze daca am suparat pe cineva ,fie ca Domnul sa ne ajute pe toti parintii sa reusim sa ne crestem cat mai bine copii asfel incat la randul lor sa fie buni parinti
Ana
octombrie 19, 2010 @ 9:32 am
avort, anticonceptionale= cancer
@ admin
[i]”Sa fie o legatura intre raspandirea atat de accentuata a cancerul la san (in randul femeilor) si nelasarea copiilor la rand (cati da Dumnezeu)?”[/i]
Cred sigur ca este o legatura cu asta. In familia mea si nu numai, [b]aproape[/b] toate femeile care nu au copii, au facut cancer la san. Am spus aproape toate caci este cineva in familie care nu a putut avea copii, si ea nu are nici cancer. Cred sigur ca este o legatura intre cancerul de san si oprirea de la nastere prin avort, anticonceptionele etc.
E demn de citit ce studii exista in aceasta directie:
„Studiul, condus de către Jessica Dolle şi Centrul de Cercetare a Cancerului „Fred Hutchinson”, [b]a descoperit nu numai că anticoncepţionalele orale sunt o cauză probabilă a cancerului mamar la femeile sub 45 de ani, dar conţinea de asemenea concluzii ale cercetătorilor Institutului Naţional de Cancer din SUA că avortul creşte riscul cancerului mamar cu 40%[/b].”
http://www.provita.ro/index.php/stiri/39-stiri/983-institutul-naional-de-cancer-din-sua-recunoate-c-avortul-crete-riscul-de-cancer-mamar-dar-de-ce-nu-spune-acest-lucru-femeilor-.html
[b]ati auzit insa ceva despre acestea in media?[/b] Cat de mult sunt avertizate femeile de acest lucru? In schimb tineretul este incurajat spre … [b]des[/b]franare
Ana
octombrie 19, 2010 @ 9:44 am
Interesanta suprapopulare
@ Alina
Te rog sa ma scuzi, dar subiectul abordat de tine este destul de important si ptr ca am gasit anumite site-uri cu multe informatii corecte si utile, le las aici.
[b]M-as bucura sa putem vedea impreuna [b]efectul catastrofal[/b] din viata noastra daca urmam indemnul necrestin de a nu naste copii[/b]
Mai jos cateva site-uri bine documentate despre mitul suprapopularii. Trebuie sa ne documentam din surse corecte, pentru a nu spune mai tarziu ca NU AM STIUT sau am fost informati gresit.
http://www.provita.ro/index.php/controlul-populatiei-in-lume.html
Ana
octombrie 19, 2010 @ 10:06 am
educatie si crestere in duh ortodox
@CristinaL
[i]”deci nu sunt devina doar tinerii ,cred ca in primul rand suntem de vina si noi parintii ca nu am reusit sa ii educam exact cum ar trebui „[/i]
Asa este. [b]Ai atins de fapt esenta.[/b] Am observat ca multi tineri compara starea traita in copilarie, problemele pe care le-au avut parintii lor si gandesc ca nu doresc sa aiba si ei aceleasi greutati. Recent am vazut undeva o poza uimitoare a unei familii crestine pentru care am un respect mare. Ii sarut cu drag mana mamei acestor parinti( e in mijloc). Spre asta sa tindem. Familii mari si crescute in duh ortodox cum bine a si precizat CristinaL:
http://media2.gruprc.ro/photo/thumbs/800_600/082009/1d6f97b61f3e7a966a669b70c1a5dd5c.jpg
Ana
octombrie 19, 2010 @ 10:30 am
carti de aur pentru parinti si copii
@ admin
„Pe final, la ultima propozitie n-am inteles de ce spui „nu cred ca mantuirea tine de nastere de prunci”, ca si cum cineva cu autoritate duhovniceasca ar fi invatat asta. Poate am inteles eu gresit. Iertare.”
Nu cred ca mantuirea tine [b]doar[/b] de nasterea de prunci.
Multumesc de atentionare. Uitasem un cuvant important. Putem sa dam nastere la toti copii daruiti de Dumnezeu, dar trebuie sa-i crestem si sa-i educam in duh ortodox. Sfantul Ioan Gura de Aur atentioneaza cat de mare este responsabilitatea noastra in cresterea copiilor.
Si de altfel toti parintii bisericii noastre. Nu degeaba exista si o carte de educatie a copiilor [b]”Ai grija mama”[/b].
Pentru parintii care au copii de scoala recomand doua carti care observ ca sunt pe cale de disparitie, dar care raspund la multe din intrebarile legate de educarea si cresterea copiilor, de explicatii despre educatia sexuala (lucruri care le invata copii mai tarziu de la scoala sau colegi de joaca … gresit )
[b]Cartea fetelor[/b] si [b]Cartea baietilo[/b]r. Ambele de [b]Preot Alexei Gracev[/b]
(Nu se gasesc pe internet. [b]Sunt doua carti simple, de aur pentru orice familie cu copilasi[/b])
Cristina M.
octombrie 19, 2010 @ 1:05 pm
spicuiri din observatiile doctorului german Ryke HAMER, care trateaza cu succes bolnavii de cancer:
El a demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.
A aratat cum o caprioara care isi pierde puiul, si nu face in scurt timp altul, dezvolota in perioada imediat urmatoare o forma de CANCER LA SAN. In schimb, daca dupa ce a pierdut puiul se imperecheaza din nou, cancerul nu mai apare sau chiar daca a aparut, SE VINDECA (in general se calcifeaza, devenind inofensiv).
De ce se intampla asta?Pentru ca, prin nasterea altui pui, ea rezolva conflicul emotional aparut la nivel incostient, cand a pierdut primul pui.
De ce cancer la san?E o lege a naturii!
Pe fondul conflictului, se porenste automat un program natural si inconstient care intensifica activitatea glandelor mamamere, pregatindu-si corpul pentru a face un pui nou si a-l alapta. Insa daca nu are posibilitatea de a face alt pui, se produc dereglari la nivelul glandelor mamamre care duc spre cancer. E modul prin care natura o determina instinctiv sa mai faca pui. De aceea 90% din tomorile descoperite la animale sunt calcifiate, deoarece ele rezolva instinctiv si natural conflictul.
Studiile dr.-ului Hamer au mers mai departe demonstrand ca EXACT acelasi principiu functionaza pentru oameni.
O femeie care pierde un copil este predispusa in urmatorul an la cancer de san. Pentru a scapa, ea trebuie sa rezolve acest conflict emotional facand ALT copil, adoptand unul sau atasandu-se de un animal sau om cu aceleasi sentimente care le avea pentru primul copil.
alina
octombrie 19, 2010 @ 3:23 pm
Va multumesc!
Eu nu am studiat problema si am vorbit din „filme” (emisiuni), va dati seama, tot auzind in stanga si-n dreapta ca suntem prea multi pe planeta si trebuie sa taiem paduri ca sa avem ce manca am crezut ca asa este. Am citit si m-am lamurit (http://www.provita.ro/index.php/controlul-populatiei-in-lume.html)….din pacate nu pot sa nu constat ca totusi poluarea, si exploatarea resurselor pentru bani reprezinta o problema serioasa. Sper sa se poata rezolva si asta.
Ana
octombrie 20, 2010 @ 6:00 am
@Cristina M
Foarte clara si buna explicatia dr-ului Hamer (oare ce spun cei de la [i]planificarea familiala[/i] despre rezultatele acestea?).
Am fost insa uimita de pasajul de la sfarsit precum ca adoptarea unui copil sau atasarea de un animal rezolva conflictul emotional interior. Eu credeam ca glandele mamare sau tot procesul intern, nu se poate opri decat prin nastere.
Ana
octombrie 20, 2010 @ 6:11 am
@ Alina
[b]Media are interes sa manipuleze. Filmele, emisiunile tv sunt acceptate in masura in care indeplinesc aceasta manipulare bine pusa la punct[/b]
Cum ar fi daca media ne-ar invata sa nu avortam, sa traim curat, sa avem casnicii frumoase, sa nu desfranam, sa ne crestem copii frumos, sa mancam sanatos, sa mergem in sarbatori la biserici sa ne iubim credinta stramoseasca, tara, cultura, traditia si inaintasii? Si sa ne arate consecintele pe termen lung daca nu respectam toate astea?:-). Cum ar fi?:-).
[i]”Din pacate nu pot sa nu constat ca totusi poluarea, si exploatarea resurselor pentru bani reprezinta o problema serioasa”[/i]
Cei care manipuleaza, care lupta pentru mediul inconjurator, sunt cei care taie paduri, care polueaza etc. Daca oprim tv-ul si privim mai atent in jur o putem vedea cu ochii nostri.
s
decembrie 15, 2010 @ 8:33 pm
hei!!!….ajutatima va rog …am de realizat un eseu pe tema "nu sunt gata sa fiu parinte" … imi trebuie foarte mult ajutorul vostru (la moment)…va voi fi foarte recunoskator!! va multumesk…!!
Anonim
ianuarie 13, 2011 @ 8:12 pm
Daca intrebi un cuplu de ce nu vrea sa aiba copii sau de ce nu va avea urmasi vei primi foarte multe raspunsuri, si sa fim sinceri, majoritatea sunt argumentate cat se poate de realist si pe intelesul tuturor. Intrebati in schimb, pe asa-zisii crestini adevarati cu frica de Creator de ce au copii sau de ce vor mai face copii, mai ales pe cei cu situatii materiale foarte proaste, care n-au nici ce sa le lase odraslelor dupa ce ei se duc. Ce raspunsuri veti primi? Ca asa e voia Domnului? Ca fac copii ca sa se mantuiasca, ca daca pe pamant abia reusesc sa o duca de pe o zi pe alta, spera ca dincolo vor ajunge in Rai unde-i cald si bine? Fiecare decide ce vrea sa faca cu viata sa; foarte bine de cei care au copii si sunt fericiti, bravo celor care inteleg prin familie si doar doi parteneri si nu simt nevoia de a concepe un copil. Am tot respectul pentru cupluri fara copii care traiesc in armonie, nu invidiaza, nu fac rau altora si ajuta pe cei ce au nevoie de ei la greu. N-am acelasi sentiment fata de cuplurile cu copii, care de nenumarate ori de-a lungul vietii lor au invidiat pe cei fara urmasi ca si-au permis diverse lucruri la care ei nu mai pot avea acces de cand au devenit parinti sau mai grav, desi au incercat sa para mereu fericiti ca sunt impliniti, in sinea lor, sau fata de cei apropiati l-au invinovatit pe Dumnezeu ca le-a dat atatea greutati pe cap sau au mai scapat cate-o binecunoscuta vorba romaneasca fata de odrasle, de genul " mai bine nu te faceam ".
Admin
ianuarie 13, 2011 @ 11:14 pm
Draga anonim, raspunsul "e voia lui Dumnezeu" nu este cat se poate de realist si pe intelesul tuturor?
Dar raspunsul "fac copii ca sa se mantuiasca" nu este cat se poate re realist si pe intelesul tuturor?
Ce este greu de inteles in acestea si ce nu este realist pe planul cel mai real posibil, adica planul vesiniciei?
Ce este oare mai realist decat faptul ca mantuirea familiei depinde si de nasterea si cresterea copiilor pe care Dumnezeu ii da la rand familiei respective?
Sa intelegem ca acestea sunt povesti? ca mai realist este sa spui ca "nu-i momentul" din comoditate? E mai realist sa spunem "nu-i treaba nimanui" sau "nu am tot ce vreau sa-i ofer acum" gandindu-ne ca inca nu avem vila cu piscina si masina pentru viitorul copil?
As vrea sa pun ca e foarte rau pentru cei care "familie" inseamna si "-)oi parteneri" si-am sa si argumentez de ce. Chiar si doi tineri necasatoriti sunt doi parteneri si atunci ei sunt o familie? Nicidecum. Familia e mult mai mult…e taina alaturi de Dumnezeu. Iar intr-o familie compusa din sot si sotie nu sunt doar 2 parteneri ci 3 pentru ca Dumnezeu este "jucator activ" alaturi de cei care si-au incredintat dragostea in grija Sa prin taina cununiei. Si doi homosexuali sunt doi parteneri, dar ei nu formeaza in veci o familie, oricate legi omenesti al prolifera asta.
Deci, rugam atentie la utilizarea cuvantului si intelesului "partener" alaturi de cuvantul si intelesul de "familie".
Personal am un sentiment de mare respect pentru familii, nu pentru cupluri. Cuplurile sunt asociate concubinajului si nu am respect fata de un astfel de egoism si exclusivism fata de Dumnezeu si oameni.
Pentru familiile cu copii, atat cat le-a randuit Dumnezeu (multi sau putini) am un mare respect, chiar daca ar fi invidiosi pe cei fara urmasi, caci cei dintai au dat dovada de un mare curaj si spirit de sacrificiu, fata de cei din urma a caror armonie poate fi periculos sprijinita pe viata fara griji datorata lipsei copiilor, viata ce tenteaza usor sa fim egoisti si comozi.
Asa ca draga anonim, te rog sa nu te superi ca nu avem aceleasi pareri legate de familie si copii, copii fara de care familia (in general, fara cazurile de infertilitate) ar fi un pom fara rod.
Vlad
martie 23, 2011 @ 9:51 am
Hmm…
Se pune problema ca daca nu amani cumva nasterea (desigur, nu prin metode avortive), in general, o sa te poti casatori la anu’…si la multi ani… cand o sa castige unul dintre cei doi destul. Adica, in felul asta, casatoria devine un "lux"; si considerand ca primul scop al casatoriei este sa nu il lase pe om sa cada in pacate trupesti…
Laurentia
martie 23, 2011 @ 2:33 pm
Cronometrarea Sa este Perfecta!
Doamne ajuta! ma alatur si eu acestei discutii si am sa va vorbesc,nu din perspectiva unei mame(caci nu sunt casatorita)ci din perspectiva unei "matusici".Mi-a daruit Bunul Dumnezeu trei nepotei minunati si totodata ocazia de a invata multe de la sora mea(mamica celor trei ingerasi).Daca din interiorul familiei se observa mai greu rolul unic pe care il au copiii(datorita grijilor si in special pt acele familii care traiesc cu stresul:cu ce imi voi creste copiii???),din exteriorul acesteia eu consider ca altfel putem analiza lucrurile.Copiii sunt aceia kre unesc desavarsit familia,sunt motivatia daruita de catre Bunul Dumnezeu tocmai pt fiekre parinte,sunt darurile Creatorului catre noi,sunt "canonul placut al mantuirii"pe care fiekre familie trebuie sa-l accepte,sa si-l asume si mai presus de toate sa-l creasca in frica Domnului si in Dragostea Sa.Iar dak am sta si am analiza familiile apropiatilor nostri cred k am avea ff multe de invatat si iarasi am putea diferentia o familie crestina de oricare alta fel de familie!Ii multumesc Domnului k port pecetea Sfantului Botez si-L rog sa ne lumineze mintea si sa ne incalzeasca sufletele,iar cand va fi sa ne intemeiem o familie sa ne punem nadejdea in El stiind ca: "Cronometrarea Sa este Perfecta!"Amin!
Bogdan
iulie 6, 2011 @ 4:44 am
Sa aiba, nu sa aibe copii.