De ce se urăsc oamenii?
De ce se urăsc oamenii? E atât necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea. De ce se chinue oamenii unii pe alţii? N’au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sânt atât de grele păcatele ce ne apasă, încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii. E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd.
Înclinarea spre a face rău e atât de puternică, încât pentru a o învinge a fost nevoe de marea dragoste şi jertfa Dumnezeului întrupat. Sânt oameni sinceri şi sânt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni, ca şi între popoare, calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc. Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire faţă de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii. De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.
(Ernest Bernea – Preludii, Editura Predania, București, p. 19)
sdaniel
septembrie 17, 2016 @ 5:16 pm
Buna intrebarea din titlu.
De la inceput nu as exagera. Ura este un sentiment extrem pe care il vad tot mai putin. Nu vorbim aici de atribute negative mai usoare pe care le gasesti zilnic la tot pasul, precum aroganta, zeflemea, dispret, indiferenta etc. Vorbim de ura = un sentiment puternic, nestăpânit, de antipatie intensă sau de dușmănie față de cineva sau de ceva; forma extremă a disprețului sau a antipatiei.
Daca este ceva care ma bucura la societatea romaneasca este faptul ca vad tot mai putina ura.
In timp, ranile comunismului s-au mai cicatrizat, oamenii dusmanosi (promotori ai urii/extremismului) precum A. Paunescu, CV Tudor etc. au disparut sau au fost marginalizati. Deschiderea granitelor, perindarea romanilor prin alte societati occidentale, dezvoltarea retelelor de socializare au condus la acceptarea de catre romani si a altor culturi, religii, orientari, idei etc.
Cam asa s-a ajuns de la societatea dezbinata de ura si haos din anii ’90 la aceasta mai toleranta din 2016.
sharbinsk
septembrie 22, 2016 @ 9:34 pm
Eu nu vad cum putea fi Adrian Paunescu un om al urii, chiar daca nu am agreat faptul de a fi poet de curte si faptul ca se credea un dumnezeu si o si afirma cand conducea cenaclul flacara ca ceilalti se uita la el ca la dumnezeu (motiv pt care probabil s-a si dus de rapa cenaclul dupa un dezastru) nu am vazut nimic din paramaterii urii la el.
Adrian Paunescu era totusi unul din barbatii cetatii in fata caruia unul de factura lui Remus Cernea nu indraznea sa maraie la o emisiune la realitatea tv si a bucurat o tara intreaga in momentul in care l-a convins pe Gheorghe Hagi sa nu se retraga asa repede.
Ba am impresia ca in anii 90 romanii erau ceva mai uniti daca e sa ma iau dupa ce zicea parintele Mihail Aldea ca in momentul la care s-a declansat diversiunea in Targu Mures, cartiere intregi de blocuri din Bucuresti erau gata sa plece pe jos si cu mainile goale sa moara pt Ardeal, ceea ce nu s-ar mai intampla acum, din contra oameni dintr-o regiune a tarii s-ar bucura daca celorlalti le-ar merge rau si invers.
[b]Imi vine sa vomit de necaz numai daca ma gandesc ce patrioti cu duh filocalic am avut in anii 90 de la parintele Dumitru Staniloaie, Cleopa, Sofian Boghiu, Ioanichie Balan, Ilarion Argatu, Dimitrie Bejan, Arsenie Papacioc, Iustin Parvu (si multi altii), si cu ce am ramas acum, si care e perspectiva peste 20 de ani, ca roadele vorbesc de la sine !
[u]Practic cine n-a avut sansa sa-i vada in carne si oase si sa-si cerceteze viata la ei nici nu poate sti cat si-a ratat din potentialul duhovnicesc! [/u]
Si altii, alintati care au avut binecuvantarea sa stea in preajma lor poate nici nu i-au ascultat, sau au uitat din indolenta si nesimtire, ba chiar s-au intors impotriva lor, desi le ciuguleau din palma la vremea respectiva si ar fi facut orice sa smulga o binecuvantare de la ei.[/b]
[b]Rau e sa realizezi ca o generatie buna tocmai a trecut, ireversibil, la un vant de urechile tale fara ca tu sa poti sa faci nimic si tu ai ramas sa cresti intre spini si palamida intr-o societate in care mesajul ortodox e ocultat in toate mediile si abstractizat la scheme comerciale.
Rau e cand constati ca nu mai sunt batrani ai cetatii care au marturisit prin viata lor si de care sa se rusineze noul val de teologi intoxicati de atotstiinta, atunci cand se ridica cuvant puternic intru marturisire.[/b]
Deschiderea romanilor si perindarea prin alte societati nu a facut decat sa largeasca prapastia pentru ca au aparut [u]o mie de modele si pareri in functie de societatea formatoare[/u], ba chiar am vazut de pilda medici romani de formati in spatiu anglo-saxon care nu se puteau pune de acord asupra unei chestiuni cu omologi care s-au format in alta tara, fiind chiar si o concurenta mocnita intre diaspore, nici din diaspora [u]nu vad cum s-ar contura practic si coerent un proiect de tara.[/u]
Deschiderea fata de alte culturi nu a facut decat sa genereze oameni rezultati din casatorii mixte care nu mai stiu bine nici macar limba romana si care n-au treaba cu apartenta la neam si credinta ortodoxa, fiind o [u]populatie[/u] fara constiinta, poate e bine pt unii ca se pustiesc altarele si vatra si se umplu cu oameni, repeziti, agresivi, fara rusine si cultura, fara respect fata de mormintele strabunilor si cu o morala relativa care ar fi in stare sa calce totul in picioare doar pentru a-ti dovedi teoria relativsmului, Dumnezeu sa vada si sa judece !
Poate e bine ca romanii sa dea si nume de copii numai din sfera Patrick, Norbert, Brooklin, Antonio si altele, e intr-adevar un aspect de inalta [b]civilizare pana la aglutinare[/b] in supa globala.