Skip to content

26 Comentarii

  1. Oana
    octombrie 9, 2010 @ 9:48 am

    Foarte frumos spus! M-ai facut sa inteleg mai bine ca totul se face cu voia Domnului, ca niciun fir de par nu se misca fara voia Lui.

    Reply

  2. andreea
    octombrie 9, 2010 @ 11:46 am

    da, am remarcat si eu f mult acest lucru cand in aceeasi zi, intalneam aceleasi persoane necunoscute de mai multe ori, in diferite locuri din oras…si incepusem sa ma gandesc serios ca ceva trebuie sa-mi fie de folos, ma intrebam ce anume ar fi din viata lor pentru a lua aminte, sau cum as influenta la rand…multe persoane le-am intalnit mai apoi in situatii concrete, multe lucruri erau din cele care ma deranjau, sau le evitam, o parere gresita despre cineva m-a pus aproape constant in situatia de a o intalni imediat direct…incepusem sa ma enervez de la un timp din cauza asa-ziselor coincidente, pana am luat mai bine aminte si-am vazut ca mai mult ma foloseam decat mi se parea ca ma enervez, medicamentul potrivit la locul potrivit, sau mai bine zis bisturiul potrivit…si iarasi, cele mai frumoase bucurii, cred ca le-am gasit tot prin situatii neprevazute in momentele de descurajare sau decadere( precum Maicuta Siluana uneori pe strada, Parintii pe care ii respectam f mult, profesorii mei minunati, oameni ai strazii de la care nici nu ma asteptam sa aud aceleasi idei in comun…)fiecare intamplare s-a dovedit a fi un barometru pentru starea, ideile sau raspunsl de moment, depindea numai sa accept sau nu acel ajutor..oricum, gandindu-ma ca fiecare lucru e bine randuit de Dumnezeu, am ras copios de mine insumi, chiar si in situatiile urate..n-as spune ca ma simt uneori ca intr-o cursa speciala de dresaj pentru soareci, dar, stiu sigur ca la capatul fiecarui efort intelept se afla o recompensa tare buna de la Invatator…:-)

    Reply

  3. Claudiu
    octombrie 9, 2010 @ 6:14 pm

    Comentariul tau este foarte convingator, completeaza excelent articolul.

    Reply

  4. NICULINA
    octombrie 9, 2010 @ 8:38 pm

    sunt foarte frumoase comentariile tale Claudiu,este forte edevarat ceea ce ai scris,mi sa intamplat si mie de foarte multe ori doar un singur plan d-eal Domnului ma uimit foarte tare,anu asta in postu sfitelor paste eram aproape pe la sfarsit mai erau 2 saptamani si eu simteam ca nu mai pot merge inainte i-mi veneau tot felul de pofte intr-o zi ma sunat o cunostinta si mi-a zis ca are nevoie ptr tatal ei de noapte in spital,stiind de la biserica,ca este o femeie care cauta lucru am sunat parintele si mi-a dat numaru de telefon al doamnei Elena am sunato si mi-a zis ca este de acord dar nu are nici unde sa doarma,iam zis ca poate sa stea la mine,pe moment nu mi-am dat seama ca de fapt Dumnezeu a trimiso nu sa fac eu milostenie era acolo sa ma ajute sa trec cu bine postul sa ajung si eu sa iau Sfanta impartasanie este o femeie cu multa credinta si ma invatat cum sa ma rog si multe altele.de multe ori ma minunez cat de mult Domnul ne sta aproape CAT DE MULT NE IUBESTE.DOMNU SA NE TINA CU MINTEA LUMINATA

    Reply

  5. D
    octombrie 11, 2010 @ 4:50 pm

    Vrea Dumnezeu să prevină răul, dar nu poate? Atunci nu e omnipotent. Poate, dar nu vrea? Atunci e malefic. Şi poate, şi vrea? Atunci de unde vine răul? Nici nu poate, nici nu vrea? Atunci de ce să fie numit Dumnezeu?
    — Epicur

    cred ca Dumnezeu si-a luat conciediu demult ….
    daca tu susti ca nimic nu este intamplator atunci e clar ….cel putin pentru mine..

    Reply

  6. Guest
    octombrie 11, 2010 @ 5:39 pm

    Draga D, Dumnezeu ne-a spus odata petru totdeauna ce avem de facut,Iisus Hristos Domnul a venit si a intarit legea lui Dumnezeu, daca oamenii nu asculta, doar n-o sa asculte Dumnezeu de ei?
    Fiecare trebuie sa suportam consecintele propriilor fapte, doar n-o sa se coboare Dumnezeu pe pamant pt fiecare generatie si sa se rastigneasca la infinit, ca sa ne mantuiasca cu forta.
    De fapt tu vrei sa te mantuiesti? Atunci rabda urmarile proriilor greseli si pacate, si cere de la Dumnezeu mantuirea, ca doar nu spui cum am mai auzit „daca vrea ma ajuta, daca nu vrea nu, daca vrea ma mantuieste, daca nu vrea nu, eu n-am timp de mers la biserica, la popi…samd”
    Cauta mai mult, nu numai in filozofi, ci si in Sfintii Parinti, ca o sa fli mai multe, daca vrei sa afli. Si daca vrei, vei vei cerceta cu sinceritate, si vei afla.
    Si in legatura cu …concediul, nu mai zic aL cui; crezi ca Dumnezeu a creat lumea, si apoi a lepadat-o si de-atunci se tot odihneste?

    Iarta-ma, dar tot o zic: Of Doamne, mare ti-e gradina !
    Sa-ti raspunda teologii mai mult, eu nu sunt decat un biet muritor de rand care incearca sa mearga pe cararea cea stramta, si cad, si ma ridic, si cad, si ma ridic…samd, da’ nu ma las !
    [b]Nu te lasa nici tu[/b], ca te lasi diavolului, sa stii !
    Domnul sa te ajute !(dar sa-i ceri si tu ajutorul, ca nu te ajuta cu forta, ca forta inseamna agresiune, si Dumnezeu ne iubeste, deci nu ne agreseaza)
    Du-te si asculta predici, ca o sa afli multe din ele.

    Reply

  7. Claudiu
    octombrie 11, 2010 @ 7:11 pm

    Salut D,

    Dumnezeu vrea sa previna raul si-l previne in foarte mare parte, daca si-ar intoarce fata de la noi cateva ore ar fi dezastru pe pamant. Dar totusi nu poate trece peste voia noastre. Daca tu vrei sa te-mbeti in seara asta Dumnezeu nu te va obliga sa nu bei, pentru ca altfel ai fi un robotel supus comenzilor. Raul exista in lume ca urmare a voii noastre libere.

    Crede-ma ca inca e pace pe pamant, chiar daca lumea e plina de pacat. Se poate mult mai rau decat este acum. Inca are rabdare cu noi Dumnezeu si nu ne pedepseste.

    Raul nu are existenta in sine ci este o negare a binelui, o indepartare de Cel prin care putem face tot ce-i bun. Un copil de 3-4 ani, chiar avand cele mai bune intentii, daca incearca sa faca ceva bun este foarte posibil sa se raneasca, e foarte probabil sa nu reuseasca si astfel va cere ajutorul parintilor. Copii traiesc prin parinti, fara ei n-ar putea evolua.

    Asa si omul poate evolua si face binele doar prin Dumnezeu.

    Cand neaga ajutorul lui, cand incearca sa faca totul singuri, din egoism sau mandrie, atunci apare raul.

    Dumnezeu respecta vointa fiecarui, pentru ca altfel i-ar nega chiar fiinta omului, chiar existenta lui.

    Reply

  8. Laura-optimista
    octombrie 12, 2010 @ 2:06 pm

    În privinţa ideilor lui D, cred că răspunsurile s-au dat deja de către Claudiu, autorul articolului. Filosoful Epicur, să nu uitm acest fapt, nu a fost creştin, ci hedonist. Deci, oricât de înţelept ar fi fost, nu avea de unde să cunoască răspunsurile pentru aceste întrebări, pe care le-a citat D. Dumnezeu poate şi vrea. De ce există răul în lume? Pentru că Dumnezeu, fiind Binele absolut, Perfecţiunea Însăşi, a creat fiinţe raţionale libere, înzestrate cu o capacitate de a alege în mod conştient între bine şi rău, între păzirea poruncilor Sale şi neascultarea faţă de El. Răul, precum arăta şi Claudiu, nu are o existenţă ontologică, ci constă în îndepărtarea de bine(de Dumnezeu) şi apropierea de nefiinţă, de neant. Dacă în lumea noastră, ideea de bine presupune şi respectarea libertăţii celorlalţi, cu atât mai mult Dumnezeu, Izvorul binelui, Care deţine libertatea absolută, nu ar putea încălca liberul arbitru al fiinţelor create de El din iubire. Lui Dumnezeu, fără îndoială, I-ar fi posibil să ne mântuiască împotriva voinţei noastre(şi ştim cât de mult doreşte Domnul mântuirea noastră, de vreme ce S-a sacrificat pe cruce pentru aceasta), dar nu vrea. De ce? Pentru că ne iubeşte şi… ne respectă libertatea. Ne tratează ca pe fii, iar nu ca pe robi. Dacă Dumnezeu ne-ar duce cu forţa la mântuire, S-ar tăgădui pe Sine, Şi-ar nega esenţa, pentru că… El este iubire, iar iubirea presupune libertate. Dacă Creatorul nostru ne-ar desfiinţa voinţa liberă, dacă ne-ar face un bine împotriva voinţei noastre, atunci nu L-am mai putea iubi. Am deveni un fel de roboţi, de marionete în mâna Sa, dar în adâncul sufletelor noastre ar exista revoltă, nu dragoste sinceră. De aceea, Dumnezeul nostru ne respectă libertatea, precum afirmă „Apostolul neamurilor”, Pavel: „Dumnezeu este Duh şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. De ce există rău în lume? Să ne punem această întrebare nouă înşine, iar nu lui Dumnezeu. 🙁
    „Credinţa este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere. Ea exercită o presiune de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă.”(Paul Evdokimov, Vârstele vieţii spirituale)
    „Pe cât de mult ne iubeşte Hristos, pe atât este de discret.”
    Slavă lui Dumnezeu pentru toate

    Reply

  9. Laura-optimista
    octombrie 12, 2010 @ 2:10 pm

    Un părinte profesor de la facultate ne-a spus un cuvânt, care mi-a rămas în suflet: „Ceea ce iubiţi Dumnezeu vă dă”. :love: Dacă-ţi doreşti ceva cu adevărat, Dumnezeu te învredniceşte să dobândeşti.

    Reply

  10. S.
    octombrie 12, 2010 @ 3:44 pm

    Laura, ma bucur ca ai o viata asa de binecuvantata si plina de oameni care te-au ajutat. O persoana care a avut o viata plina de incercari si greutati, alaturi de oameni care au directionat-o gresit, citind comentariul tau, si fiind slabi si rataciti in credinta, ar intra in depresie, neintelegand de ce Dumnezeu nu i-a binecuvantat cu o viata ca a ta 😀
    De aceea, dragii mei in aceasta situatie, sa ne aducem aminte ca Dumnezeu are grija de toti oamenii, ca are un plan de mantuire pentru fiecare, chiar daca nu il intelegem, sa nu cartim si sa nu fim nemultumiti, ci mereu recunoscatori si sa alergam prin rugaciune la Dumnezeu. Si sa multumim lui Dumnezeu pentru oamenii care ne trimite spre ajutor , cat si pentru diferite situatii. Iar daca suntem orbi si nu am observat nimic in viata noastra, cu putine sau multe dureri, sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne deschida ochii,mintea si inima, si sa ne daruiasca constiinta. Din acel moment, vom reusi sa vedem toata mila si iubirea Sa in orice lucru si moment, indiferent de greutate
    Doamne ajuta Laura ( si celorlalti)! Ma bucur ca te-am cunoscut, sau ca te voi cunoaste, cu ajutorul Domnului 🙂

    Reply

  11. Laura-optimista
    octombrie 12, 2010 @ 6:33 pm

    Doamne ajută, S. 🙂
    Şi eu mă bucur mult că ne-am cunoscut(deşi în mod virtual) şi nădăjduiesc să ne şi vedem cât mai curând. 🙂
    Cuvintele tale mi-au amintit de o afirmaţie foarte interesantă, pe care am găsit-o pe un site cu citate(www.citatepedia.ro): „Dacă nu-L vezi pe Dumnezeu, nu înseamnă că El nu există, ci înseamnă că tu eşti orb”. Dumnezeu ne călăuzeşte pe toţi, chiar dacă, de multe ori, planul Său depăşeşte capacitatea de înţelegere a raţiunii noastre. De aceea, în această viaţă, relaţia cu El se bazează pe credinţa neîndoielnică, iar atunci când „ceea ce este în parte se va desfiinţa” şi vom cunoaşte în mod deplin voia Domnului, ne vom minuna de Acela, în Care am crezut. „Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”(Romani8,28), precum ne încredinţează Sfântul Apostol Pavel.
    Slavă Lui pentru toate!

    Reply

  12. Andreea
    octombrie 17, 2010 @ 6:45 pm

    Claudiu,

    Mi-a placut foarte mult articolul. Mi se pare plin de speranta, eu inteleg ca Dumnezeu orice rau il poate transforma in bine daca vrem si noi asta si ne abandonam Lui.

    Reply

  13. soso
    martie 23, 2011 @ 7:12 am

    Articolul e frumos..ziditor, dar pt mn e suferinta…o suferinta maare:sad:

    Reply

  14. Ana
    martie 23, 2011 @ 8:49 am

    Taina suferintei
    [b]Suferinta este o Taina.[/b] Daca ti-e de ajutor, cauta cartea Taina Suferintei si citeste-o. Nu stiu daca ai observat, insa daca te rogi cand ai o suferinta, simti o alinare mare. [b]Hristos e in acea suferinta, e cu tine, sufera si El alaturi de tine. [/b]

    aici cartea
    http://www.librarie.net/carti/77479/Taina-suferintei-Arhim-Simeon-Kraiopoulos

    Reply

  15. Banica Valentin Catalin
    iulie 22, 2012 @ 7:44 pm

    Foarte bun si de folos articol ! Doamne Ajuta !

    Reply

  16. caietescu
    octombrie 8, 2012 @ 5:22 pm

    Cred ca sunt doua atitudini in privinta divinitatii: fie exista dar ratiunea acestei existente ne depaseste pe toti, ratiunea umana fiind cu totul inferioara celei divine, dar asta inseamna absurd daca vointa lui Dumnezeu este dincolo de ratiunea umana, fie pur si simplu nu exista deoarece raul nu poate fi explicat doar prin indepartarea de bine, diavolul este un personaj ridicol si destul de contradictoriu. Existenta nu pare a se conforma niciunui sens cat de cat obiectiv. Totul tine de subiectivitatea fiecarui om in parte, daca noi gasim un inteles unei anumite intamplari si acest inteles ne linisteste prin indepartarea imprevizibilului, asta nu inseamna ca lumea in totalitatea ei are un anumit sens si totul se intampla cu un anumit motiv sau dupa un anumit plan. Frica de moarte este cea care genereaza credinta, mai ales speranta ca moartea nu este capatul de linie si ceva trebuie sa existe dupa, care sa justifice intreaga stradanie de a urma viata si toate urcusurile si coborasurile ei. Dintr-un motiv egoist, fiecare se crede atat de special incat trebuie sa-si continue existenta, in alte forme, si dupa moarte, ca va avea viata vesnica si, absurditate suprema, ca mortii vor invia si cei dragi vor fi reintalniti candva. Liberul arbitru nu explica nimic, ba ar elimina delimitari ca raiul si iadul. Caile lui Dumnezeu sunt incurcate din cauza ca nu ne putem explica nimic, doar ne iluzionam ca am gasit explicatiile de rigoare care ne linistesc, insa nimic nu are nicio explicatie si lumea nu se reduce la niciun tipar.

    Reply

  17. sdaniel
    octombrie 8, 2012 @ 5:33 pm

    Caietescu e foarte interesant comentariul tau. O sa ma gandesc serios la el.
    Deocamdata iti dau perfecta dreptate la afirmatia
    „diavolul este un personaj ridicol si destul de contradictoriu. Existenta nu pare a se conforma niciunui sens cat de cat obiectiv”
    Este perfect adevarata si logica. Probabil conducatorii religiosi au considerat ca fara o forta coercitiva nu isi pot impune religia. Oamenii trebuiau speriati cumva de o expresie de genul „daca nu sunteti cuminti va papa lupul”.
    E pacat ca religia nu incercat sa se impuna doar prin dragoste si nu prin ura si amenintare. Astfel religia ar fi insemnat un pas inainte pentru omenire si nu un ev intunecat de o mie de ani.

    Reply

  18. Dan Tudorache
    octombrie 8, 2012 @ 6:54 pm

    Caietesc, cred că am început să mă obișnuiesc să nu fiu de acord cu tine. Sper că ai început și tu să te obișnuiești să fiu Gică-Contra 🙂
    Din punctul meu de vedere ai început bine comentariul, dar l-ai terminat greșit. Ai spus că în privința lui Dumnezeu ”fie exista dar ratiunea acestei existente ne depaseste pe toti, ratiunea umana fiind cu totul inferioara celei divine, dar asta inseamna absurd daca vointa lui Dumnezeu este dincolo de ratiunea umana”.
    Da, într-adevăr, rațiunea și ființa lui Dumnezeu ne depășește pe toți iar cea umană este cu totul inferioară, dar asta nu este absurd căci omul îl poate cunoaște pe Dumnezeu prin credință. Tocmai aici este eșecul rațiunii, că este limitată, și doar prin rațiune nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu. Absurdă nu este situația că Dumnezeu este peste rațiunea noastră, ci faptul că avem pretenția să-l înțelegem pe Dumnezeu doar prin rațiunea noastră limitată, când ne-a dat credința la îndemână, ca ”unealtă” de a-L cunoaște. Credința este cea care merge mai departe de rațiune, fără să o anuleze, ci să o potențeze, așa încât să testeze și să înțeleagă omul că Dumnezeu este o certitudine.
    Părintele Arsenie Boca învață cum ”Credinţa e un risc al raţiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotrivă o iluminare a ei.
    E o absorbire a sufletului într-un dincolo al lumii acesteia, în modul divin al existenţei. Conştient de această dezmărginire, fără să fii mort deloc şi în lume, experiezi, trăieşti, la intensităţi nebănuite sentimentul libertăţii spiritului. De fapt la mijloc e o înviere a spiritului şi aceasta o trăieşti ca o eliberare din temniţa şi teroarea acestei lumi sensibile. Acum scapi de frică. Lumea nu se mai poate atinge decât de temniţa ta biologică, – noua ta realitate, de o evidenţă absolută, scăpându-i cu desăvârşire”

    Apoi, mergând mai departe, ai deturnat întreg comentariul tău spre teza relativității totale (”totul ține de subiectivitatea fiecărui om în parte” și ”nimic nu are nicio explicație”). Dacă este așa cum spui, înseamnă că tocmai ai făcut niște afirmații cu caracter absolut (”totul” și ”nimic”), deși ai vrut să susții relativitatea. Deci te-ai contrazis pe tine însuți. Apoi, dacă totul ar fi relativ precum spui, înseamnă că și ceea ce spui tu tot relativ este. Așa că de ce să depunem efortul de a cunoaste o părere relativă?
    În final, eu te rog să fii mai atent cu lucrurile pe care le susții. Dă-mi voie să cred că defapt încerci să relativizezi credința în Dumnezeu și existența raiului și a iadului din pricina faptul că vrei să-ți relativiezi și păcatele. Dacă ai fi sincer și le-ai recunoaște ca atare, atunci va trebui să te lași de ele pentru că păcatul are pedeapsă. Dar și binele duce la odihnă veșnică.
    Seara bună 🙂

    Reply

  19. Sorin
    octombrie 8, 2012 @ 6:57 pm

    @sdaniel: Mă amuză comentariul tău și a altor atei ca și tine ( sau poate nu te consideri ateu dar ai ceva probleme cu religiile ) ce știu atât de bine să bage motive puerile pentru care oamenii fac parte dintr-o religie. Asta arată foarte clar că voi habar nu aveți ce se întâmplă cu oamenii religioși și că sunteți niște persoane foarte superficiale și considerați că oamenii sunt la fel de superficiali ca și gândirea ce o aveți în legătură cu acești oameni. Iarăși e distractiv ( și când spun asta mă refer la un umor negru ) când văd că niște oameni ce văd lucrurile atât de superficial totuși se umflă în pene cu adâncimea gândirii lor și consideră că majoritatea populației planetei este formată din niște tâmpiți care cred niște povești de groază sau povești de adormit copiii ( depinde de la caz la caz).

    Reply

  20. Dan Tudorache
    octombrie 8, 2012 @ 7:50 pm

    Saurian, cred că este nevoie de mai multă răbdare în a explica lucrurile. Daniel este ”perfect” de acord cu faptul că ”diavolul este un personaj ridicol si destul de contradictoriu. Existenta nu pare a se conforma niciunui sens cat de cat obiectiv”. Dar, dacă analizăm mai bine cele două afirmații ale lui Caietescu, legate de diavol, se observă că se contrazic una pe alta. Pe de o parte, în prima propoziție se susține că diavolul ”este…” cu sensul de ”există” iar în cea de-a doua propoziție se neagă însăși existența diavolului, afirmată în prima propoziție. Iar negația se face, din câte am înțeles, pe considerentul că nu ar putea exista un personaj ridicol și contradictoriu. Ei bine, ridicoli și contradictorii sunt și nebunii de la spitalul nouă (dar și cei liberi), dar uite că cele două atribute încap într-o ființă care nu vrea să se conformeze unui sens obiectiv, ființă de a cărei existență nu ne îndoim nicio clipă. Așadar, iarăși îi ”discriminăm” pe diavoli, oricum le-am presupune capacitățile?

    Reply

  21. sdaniel
    octombrie 8, 2012 @ 9:49 pm

    @Saurian
    Nu sunt ateu si nici de alta religie nu sunt.
    Nu sunt superficial. Pur si simplu am o alta optica de a-l vedea pe Dumnezeu, una mai degraba personala.
    Nu va consider nici pe voi superficiali, doar ca traind o viata doar in biserica ai devenit prea radical si nu mai intelegi societatea de azi.
    @Dan-admin. Nu cred ca se contrazic cele doua propozitii „diavolul este un personaj”. Cred ca cuvantul ESTE nu are sensul de exista. Cuvantul acela trebuie judecat cu cuvintele de dupa „este un personaj ridicol si contradictoriu”. Adica este un personaj creat, inventat, inchipuit nicidecum unul real.
    Asta am inteles eu din fraza lui Caietescu cu care am spus ca sunt de acord.
    In fine, sper ca nu e o problema ca mai exista si oameni care au alt mod de a vedea viata, iubirea sau religia. Nu trebuie sa va suparati pe o simpla parere. Nu e nimic grav, dimpotriva, pot fi utile.

    Reply

  22. Sorin
    octombrie 9, 2012 @ 4:45 am

    @sdaniel: Nu am spus că ești de altă religie ci că ești împotriva ideii de religie, adică faci parte din categoria ce consideră că Dumnezeu există dar religia a fost făcută de om. După cum am spus: nu ne judeca până nu ai trăirea ce o avem noi în Biserică.

    Reply

  23. Dan Tudorache
    octombrie 9, 2012 @ 7:39 am

    Ok, Daniel, accept că aș fi putut să mă înșel în privința sensului de ”există”. Dar cred că argumentul meu rămâne în picioare, în sensul că nu se poate trage concluzia că diavolul nu există pe motiv că ar fi ”un personaj ridicol și contradictioriu”. Este nevoie de mai mult decât atât pentru a arăta că diavolul nu există pentru că atributele ”ridicoli și contradictorii” nu neagă existența nebunilor.
    Pentru tine, ca să arăt existența diavolului eu nu înaintez decât un singur argument: cel al experierii posedării. Poți să te duci la mănăstirea Frăsinei, sau la alte mănăstiri în care afli că ar veni persoane posedate și să vezi ce fel se comportă atunci când se apropie de lucrurile sfinte. Până atunci, orice vorbă ar fi de prisos… dar mai ales după.
    PS: eu personal nu mă supăr pe tine. de ce m-aș supăra pe un băiat care își exprimă ideile și crezurile în mod civilizat?

    Reply

  24. caietescu
    octombrie 9, 2012 @ 10:27 pm

    Responsabilitatea individuala are o limita si nu putem sti daca intreaga lume depinde sau e influentata de fiecare decizie si actiune a noastra, sau urmeaza niste principii si legi in afara capacitatilor umane. Sa zicem ca lumea este ambigua, ea poate avea o logica sau poate fi cu totul lipsita de sens, insa noi decidem asta. De fapt fiecare isi construieste propria lume ca o umbrela sub care se pune la adapost si sub care crede ca a gasit explicatiile de rigoare, in orice caz care il multumesc pe el. Ceea ce-i cu adevarat interesant e faptul ca majoritatea oamenilor sunt gata sa creada in ceva sau cineva, indiferent ca-i Dumnezeu sau nu, si nu vor sa creada in absolut nimic, in posibilitatea ca nimeni nu le este alaturi in mod spiritual si sunt singurii raspunzatori pentru viata lor, ca toate faptele nu le sunt triate pentru a-i recompensa ori pedepsi. Raiul si iadul la asta se rezuma: daca cineva a incalcat morala si a facut rau celorlalti scapand nepedepsit in viata aceasta, trebuie sa raspunda cuiva si intr-un anumit mod dupa moarte, numai sa raspunda, la fel cum omul bun trebuie sa fie rasplatit candva, niste roti ale justitiei, de orice fel ar fi ea, trebuie sa macine, chiar daca o fac incet. Viata asta este atat de imperfecta si de scurta, incat cu siguranta trebuie sa fie urmata de alta desavarsita si eterna. Toate religiile presupun pedeapsa si rasplata, de altfel aceste doua principii au legatura cu conditia de mortalitate a omului. Chiar daca nu ar exista niciun Creator si universul ar fi guvernat doar de legile fizicii, iar lumea noastra ar tine si de hazard, nu vad aici o problema atat de mare incat vietile noastre sa nu aiba absolut niciun sens daca omul nu a fost creat de nicio prezenta divina, ci isi datoreaza viata imprevizibilului (extinctia dinozaurilor). Ar fi asa o mare tragedie daca omul ar veni de nicaieri si s-ar duce nicaieri?

    Reply

  25. Dinita Andrei Mihai
    martie 22, 2013 @ 7:20 pm

    Ce trebuie facut atunci cand icoanele mustra, daca esti confuz si nu sti unde ai gresit sau daca stii unde este greseala dar nu stii ce sa faci ca sa o indrepti, cum se procedeaza? Pe langa spovedanie? Ca mi s-a intamplat sa ma spovedesc si icoana in continuare sa mustre.

    Reply

  26. sdaniel
    august 12, 2014 @ 3:19 pm

    Ca idee va spun ca a crescut vizibilitatea altor religii. La mine in cartier vin saptamanal „echipe” din acestea (sa le zic „sectante”?) si imprastie reviste, invitatii, fluturasi etc.. Din ce observ nu prea ii baga nimeni in seama. Dar ei tot incearca….

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *