De ce vin aşa puţini oameni la biserică?
Puţini sunt aceia care vin la biserică. Care este, oare, cauza acestui fenomen? Prăznuim pomenirile sfinţilor şi aproape nimeni nu apare în biserică. Se pare că distanţa îi duce pe creştini la nesârguinţă; sau poate că nu distanţa, ci doar nesârguinţa îi împiedică. Fiindcă, aşa cum nimic nu-l poate împiedica pe cel care are bunăvoinţă şi râvnă de a face ceva, la fel şi nesârguinţa, trândăvia şi amânarea, pe toate le pot împiedica.
Mucenicii şi-au vărsat sângele pentru Adevăr, şi tu socoteşti o aşa mică distanţă? Aceia şi-au jertfit viaţa pentru Hristos şi tu nu vrei să te osteneşti deloc? Domnul a murit pentru tine şi tu Îl nesocoteşti? Prăznuim pomenirile sfinţilor şi ţie ţi-e greu să vii la biserică, preferând să stai acasă? Şi totuşi trebuie să vii, ca să vezi cum diavolul este biruit, cum Sfântul biruie, cum Dumnezeu este slăvit şi Biserica triumfă.
„Dar sunt păcătos”, vei spune, „şi nu îndrăznesc să mă întâlnesc cu cei sfinţi”. Tocmai pentru că eşti păcătos, vino aici, ca să devii drept. Sau nu cumva nu ştii că şi cei care stau în faţa sfântului jertfelnic au săvârşit păcate? Şi noi, care vă învăţăm de la amvon, suntem păcătoşi. Dar nu deznădăjduim, fiindcă Dumnezeu este iubitor de oameni. De aceea a iconomisit ca şi preoţii să sufere de anumite patimi, încât să înţeleagă neputinţa omenească şi să-i ierte pe ceilalţi.
Ce trist! La baluri şi la distracţii alergăm binevoitori. Prostiile cântecelor le ascultăm cu plăcere. Necuviinţele actorilor le privim ceasuri întregi, fără să ne plictisim. Şi doar atunci când vorbeşte Dumnezeu, prin gura proorocilor şi a apostolilor, căscăm, ne scărpinăm şi ne ia cu ameţeală. Dar şi pe hipodromuri, cu toate că nu există acoperiş pentru a-i adăposti de ploaie pe privitori, mulţi aleargă ca turbaţii, chiar şi când plouă torenţial, chiar şi când vântul le răvăşeşte pe toate. Nu socotesc nici vremea rea, nici gerul, nici distanţa. Nimic nu-i poate ţine acasă. Însă când e vorba să meargă la biserică, atunci şi o ploaie măruntă le devine piedică. Şi dacă-i întrebi cine este Amos sau Ahab, câţi prooroci şi apostoli sunt, nu-şi pot deschide gura. Dar despre cai şi călăreţi, despre sofişti şi oratori, despre cântăreţi şi actori pot să te informeze înde-amănunt. Ce situaţie e asta?
De multe ori v-am sfătuit să nu mergeţi la locurile de distracţii neruşinate. M-aţi auzit, dar nu m-aţi ascultat. Cu toate acestea, nu vă fie ruşine să veniţi iarăşi să mă ascultaţi. „Dar de vreme ce n-am ascultat”, îmi va spune cineva, „cum voi putea veni din nou?”. Întrucât n-ai ascultat de sfatul meu, ţi-e ruşine. Şi deşi nimeni nu te cercetează, singur îţi pui ţie hotare. Nu mă aflu în faţa ta, dar cuvântul meu este înrădăcinat în sufletul tău şi învăţătura mea îţi preocupă mintea. Aşadar n-ai păzit povaţa mea? Vino s-o asculţi iarăşi şi străduieşte-te acum s-o păzeşti. Dacă pui un leac pe rana ta şi n-o vindecă în prima zi, nu-l vei pune şi în ziua următoare? Dacă tăietorul de lemne, care vrea să taie un stejar, nu reuşeşte să-l taie din prima lovitură, nu va lovi şi a doua, şi a cincia, şi a zecea oară? Fă şi tu la fel.
Acestea le spun nu pentru a mări trândăvia ta, ci, dimpotrivă, ca să te fac mai binevoitor şi mai atent. N-ai venit până acum la biserică? Vino de astăzi. Ai venit şi te-ai învrednicit să-L întâlneşti pe Hristos? Nu pleca până nu se termină slujba. Dacă pleci înainte de a se termina, eşti vinovat la fel ca un fugar. Atâtea zile, atâta timp cheltuieşti pentru satisfacerea dorinţelor tale pământeşti, şi nu poţi dedica un ceas-două nevoilor tale duhovniceşti şi lui Dumnezeu? Te duci la teatru şi, până nu se termină piesa, nu pleci. Intri în biserică, în casa Domnului, şi întorci spatele Preacuratelor Taine? Fie-ţi teamă măcar de cel care a spus: „Cel ce-L nesocoteşte pe Dumnezeu, îl va nesocoti şi Acela pe el” (Parafrază la Proverbe 13, 13).
Dar şi cât stai în biserică purtarea ta este necuviincioasă. Dacă te prezinţi în faţa unui stăpân lumesc pentru vreo treabă, nu cutezi nici să zâmbeşti. Şi când stai în faţa Stăpânului universului, râzi fără frică şi fără ruşine? În felul acesta Îl mânii mai mult decât prin alte păcate ale tale. Căci Dumnezeu nu se scârbeşte atât de cei care păcătuiesc, cât de cei care nu se ruşinează după săvârşirea păcatului.
Ce faci acolo, omule? Te afli în biserică şi te uiţi la frumuseţile femeieşti? Cum pângăreşti în asemenea fel templul lui Dumnezeu? Crezi că biserica este piaţă sau, ceva şi mai rău, bordel? În piaţă, desigur, ţi-e ruşine să priveşti viclean o femeie; şi în biserică, tocmai în ceasul în care Domnul îţi vorbeşte, îndemnându-te să te depărtezi de asemenea păcat – căci „oricine se uită la o femeie” zice, „spre a o pofti a şi desfrânat cu ea în inima lui” (Matei 5, 28) – îţi învârţi privirile pe organele nelegiuirii şi cu inima vizitezi atelierul desfrâului? Mai bine să fi fost orb, decât să-ţi foloseşti în felul acesta ochii. Gândeşte-te, omule, în faţa cui stai în ceasul slujbei şi împreună cu cine – cu heruvimii, serafimii, cu toate puterile cereşti.
Dă-ţi seama cu cine psalmodiezi şi te rogi. Ca să-ţi revii e de-ajuns să-ţi aduci aminte că, în vreme ce ai trup material, te-ai învrednicit să-I aduci cântări Domnului împreună cu îngerii cei nemateriali.
Aşadar să nu participi cu nepăsare la acea cântare sfântă. Să nu ai în minte gânduri pătimaşe. Alungă orice cuget pământesc şi urcă cu mintea la cer, lângă tronul lui Dumnezeu. Zboară acolo împreună cu serafimii, dă din aripi împreună cu heruvimii, psalmodiază imnuri închinate Preasfintei Treimi. Şi când va veni vremea sfintei împărtăşanii gândeşte-te, ce greşeală ai îndreptat, ce virtute ai izbutit, ce păcat ai şters prin spovedanie, în ce ai devenit mai bun? Dacă conştiinţa te înştiinţează că te-ai străduit îndeajuns pentru vindecarea rănilor tale sufleteşti, dacă ai făcut ceva mai mult decât postul, împărtăşeşte-te cu frică de Dumnezeu. Altfel, stai departe de Preacuratele Taine. Şi când te vei curăţa de toate păcatele tale, atunci să te apropii. Căci cel care nu posteşte este firesc să fie iertat, aducând ca justificare boala sau slăbiciunea trupească. Însă cel care nu şi-a îndreptat păcatele, e cu neputinţă să găsească justificare.
Dacă, de pildă, Dumnezeu îţi va cere socoteală pentru nepăsarea sau necuviinţa pe care o arăţi la slujbele bisericii, ce vei face? Iată, în ceasul când îţi vorbeşte Dumnezeu, tu, în loc să te rogi, ai început cu cel de lângă tine o discuţie în şoaptă, despre lucruri nefolositoare. Şi chiar dacă Dumnezeu ar trece cu vederea toate celelalte păcate ale noastre, acesta e de ajuns pentru a pierde mântuirea. Să nu crezi că e o greşeală mică. Pentru a pricepe gravitatea lui, gândeş- te-te ce se întâmplă în cazul analog al oamenilor. Să presupunem că discuţi cu o persoană oficială sau cu un prieten bun de-al tău. Şi în vreme ce acela îţi vorbeşte, tu întorci capul cu nepăsare şi începi să discuţi cu altcineva.
Cel cu care vorbeşti nu va fi jignit de această necuviinţă a ta? Nu se va mânia? Nu-ţi va cere socoteală? Dumnezeu însă, deşi este jignit în fiecare zi într-un mod mult mai rău, şi nu numai de doi-trei oameni, ci aproape de noi toţi, ne îngăduie cu îndelungă-răbdare. Cât despre cei care nu vin deloc la slujbe, aş vrea să ştiu unde se află în acel ceas sfânt. Dar cred că ştiu bine asta. Sau se ocupă cu lucruri necuvioase şi zadarnice, sau sunt afundaţi în grijile lumeşti. În ambele situaţii însă, sunt de neiertat. Pentru primii acest lucru este vădit şi nu mai are nevoie de dovezi. Dar şi ultimii, care aduc ca justificare pentru absenţa lor treburile familiale, şi aceştia sunt de neiertat, pentru că preferă pe cele pământeşti în locul celor cereşti, pe cele trecătoare în locul celor veşnice, pe cele materiale în locul celor duhovniceşti.
Aş vrea, dacă aş putea, să vă arăt sufletele celor care nu merg la biserică, care nu participă la Sfintele Taine, care nu-L ascultă pe Dumnezeu; şi le-aţi vedea murdare şi respingătoare. Aşa cum trupurile nespălate sunt pline de mizerie şi duhoare, la fel şi sufletele care nu se curăţesc prin spovedanie, prin sfânta împărtăşanie şi prin învăţătură duhovnicească, sunt pătate de păcat. Aşa cum ogoarele nearate se umplu de buruieni, la fel şi sufletele necultivate duhovniceşte se umplu de mărăcinii răutăţii.
Dacă noi, care mergem la biserică, participăm la Sfintele Taine şi ascultăm Evanghelia, cu greu ne înfrânăm mânia, cu greu ne izgonim invidia din inimă, cu greu ne controlăm instinctele păcătoase, cu greu ne împotrivim poftelor rele, cu greu domesticim fiarele sălbatice ale patimilor, atunci ce vor face cei care nu calcă aproape niciodată pe la biserică?
Există însă şi o altă chestiune: Mulţi se împărtăşesc o dată pe an, alţii de două ori, alţii de mai multe ori. Pe care dintre ei îi vom ferici mai mult? Pe cei care se împărtăşesc o dată, pe cei care se împărtăşesc de câteva ori sau pe cei care se împărtăşesc de mai multe ori? Nici pe unii nici pe alţii, ci pe cei care se apropie de sfântul potir cu conştiinţa curată, cu inima neprihănită, cu trăire lipsită de reproşuri. Aceştia se pot împărtăşi mereu. Ceilalţi însă, păcătoşii nepocăiţi, să stea departe de Preacuratele Taine, căci altfel îşi pregătesc lor răutate şi osândă.
Se întâmplă deci şi aici ca şi cu un aliment care, deşi din natura lui este hrănitor şi folositor, dacă este consumat de un om bolnav de stomac, îl vatămă. Adică te bucuri de hrana cerească, iei parte la adunarea duhovnicească a Împăratului Hristos şi te tăvăleşti iar prin noroi? Te ungi cu mir şi te întorci în mizerie? Ai un an de când nu te-ai împărtăşit şi, după ce trece o săptămână, cazi din nou în păcatele de mai înainte? Spune-mi, dacă după o boală îndelungată te faci bine şi în continuare faci aceleaşi greşeli care au condus la producerea bolii tale, nu este zadarnică truda pe care ai depus-o pentru a te vindeca? Dacă lucrurile fireşti se schimbă, cu atât mai mult cele care depind de voia noastră. Cum îndrăzneşti, aşadar, să primeşti în tine Preacuratul Trup al lui Hristos având sufletul pătat, în vreme ce nu vrei să mănânci nimic până nu te speli pe mâini?
Sfântul Apostol spune: „Oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi faţă de Trupul şi de Sângele Domnului… şi osândă îşi mănâncă şi bea” (I Corinteni 11; 27, 29). Adică va fi pedepsit la fel de aspru ca şi cei ce L-au răstignit pe Hristos, căci şi ei s-au făcut vinovaţi faţă de Trupul Său.
Asta vă sperie, ştiu, vă cutremură, muşcă din conştiinţa voastră. Dar muşcă şi din conştiinţa mea, cel care spun acestea. Rănile sunt la fel, de aceea folosesc aceleaşi leacuri, atât pentru voi, cât şi pentru mine. Din înţelepciunea şi din iubirea de oameni a lui Dumnezeu face parte şi asta, adică faptul că aceloraşi legi fireşti se supun atât cel care vorbeşte cât şi cei ce-l ascultă, şi că toţi sunt la fel de responsabili când săvârşesc vreun păcat. De ce? Am spus şi mai înainte. Pentru ca în felul acesta să se smerească şi propovăduitorul cuvântului dumnezeiesc. Ca să judece cu cumpătare. Ca să fie îngăduitor faţă de cei ce păcătuiesc. Ca să cugete la slăbiciunea lui şi să nu devină sever în cercetarea păcătoşilor.
Cu toate acestea, mulţi n-au putut să ridice nici povara uşoară a cercetărilor reţinute pe care le-am făcut asupra celor care se împărtăşesc cu nevrednicie. Astfel, după slujbă, au apărut în faţa mea, ca să-mi spună cu neplăcere şi furie: „Aşadar ne alungi din biserică? Ne lipseşti de sfânta împărtăşanie?” Nu, nu vă alung. Ba dimpotrivă, vă aduc mai aproape de ea. Căci teama de pedeapsă ne pătrunde în conştiinţă şi acţionează precum flacăra asupra cerii: topeşte şi nimiceşte păcatele noastre, pentru că rămâne neîncetat acolo, făcând astfel sufletul nostru mai strălucitor şi dăruindu-i mai mare îndrăzneală la Dumnezeu. Şi aşa cum doctorul care le dă bolnavilor leacuri amare îi scapă de microbii bolii, deschizându-le astfel pofta de mâncare şi făcându-i să-şi dorească mâncarea, la fel şi dascălul duhovnicesc, care spune cuvinte amare, îi dă conştiinţei prilejul de a respira cu uşurinţă şi-l pregăteşte pe om să guste cu mare bucurie Trupul Domnului.
Adevărat spunea fericitul Pavel: „Ascultaţi de mai-marii voştri şi supuneţi-vă lor, că ei priveghează pentru sufletele voastre, ca unii ce au să dea seamă de ele” (Evrei 13, 17). Tu ai grijă doar de treburile tale; şi după ce le aranjezi bine, nu te mai preocupă alt gând. Preotul însă, dacă dincolo de viaţa lui nu se va îngriji şi de a ta cu aceeaşi sârguinţă, se va afla cu păcătoşii în iad. Şi deseori, în vreme ce pentru păcatele sale nu este pedepsit, îşi pierde sufletul pentru păcatele altora, pe care nu s-a îngrijit să-i îndrepteze.
Aşadar, după ce am vorbit cu atâta asprime celor care se împărtăşesc cu nevrednicie, trebuie să spun două vorbe şi celor care diaconesc la Preacuratele Taine. Voi, preoţii, trebuie să daţi aceste daruri sfinte cu multă luare-aminte, altfel veţi ajunge în iad. Dacă ştiţi că cineva a săvârşit păcat şi rămâne nepocăit, nu-i îngăduiţi să ia parte la cina pascală. Chiar de-ar fi general, chiar de-ar fi domnitor, chiar de-ar fi însuşi împăratul. Dacă se apropie fără a fi vrednic, îndepărtaţi-l. Voi aveţi putere mai mare decât acela.
Nu vă fie teamă de el, orice rang ar avea. De Dumnezeu să vă fie teamă, nu de om. Altfel, şi omul vă va lua în râs şi pe Dumnezeu Îl veţi întrista. Oricum, în cazul în care nu îndrăzniţi să faceţi acest lucru, nu şovăiţi să mi-l încredinţaţi mie. Iar eu nu voi îngădui să se întâmple asemenea necuviinţe. Voi prefera să mor, decât să împărtăşesc un nevrednic cu Trupul lui Hristos. E mai de folos să-şi piardă cineva viaţa pentru Hristos, decât să-şi salveze viaţa de aici şi să fie lipsit pentru totdeauna de Dumnezeu.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
florinm
octombrie 2, 2009 @ 9:41 am
Eeee, astea-s chestii vechi de peste 1500 de ani! Veniti acum cu texte de-astea? Mai sunt de actualitate?
BINEINTELES CA DA!
Cuvintele sfintilor – cuvinte vesnice, cuvinte pline de duh, ca un bici pentru unii, ca un balsam pentru altii.
admin
octombrie 2, 2009 @ 9:51 am
Parca sunt scrise aseara!
Tavi
octombrie 2, 2009 @ 10:01 am
incredibil cat de actual!
dany
octombrie 2, 2009 @ 10:32 am
Da intradevar, foarte actuale,
in urma cu cativa ani, ma durea extrem de mult faptul ca oamenii nu vin la biserica
Eu fac parte dintr-o parohie cu peste 3 mii de membrii si la Liturghia duminicala daca vin 200
e trist, dar acest lucru se mosteneste, daca mama, tata nu obisnuiesc sa mearga la biserica, cu siguranta nici fiul/fica nu vor merge
cunosc oameni care au ei un gram de credinta dar li se pare ciudat pana si faptul ca ii inviti la biserica, li se pare de domeniu irealului sa mearga la biserica inafara celor doua mari sarbatori ale crestinatatii
Problemele sunt multiple, fie educatia si obiceiurile deprinse in familie asa cum s-a aratat, fie incapacitatea preotului de a face inteles mesajul, cuvantul, invatatura Bisericii,
fie unele idei preconcepute despre biserica (vesnica poveste cu barfele sau babele)
Eu cred ca preotul are un rol decisiv in ceea ce priveste numarul constant al celor ce participa la Liturghie
Cunosc o parohie care a re-inviat la putin timp dupa ce un preot nou si plin de ravna a fost instalat
Oamenii merg la Liturghie atrasi de puterea cuvantului acestui preot , atras de cantarile minunate ale corului, atrasi de pricesnele frumoase si asa incetu cu incetu se obisnuiesc cu biserica, cu liturghia cu Hristos
Dupa pacatoasa mea parere , un preot a carui biserica e goala si se multumeste cu o liturghie fuserita fara a intreprinde actiuni de cateheza, fara a recurge la Cuvantul Sfant, la educarea tinerilor in spiritul lui Hristos, este responsabil de sufletele celor pe care-i lasa pierduti
george
octombrie 2, 2009 @ 2:01 pm
cuvinte insuflate de Sf Duh marelui nostru ierarh Ioan Gura de Aur,cat de adanc iti patrund in inima.
Oamenii zilelor noastre din care si noi facem parte datorita nepasarii, indiferentei si pentru grija cea lumeasca nu vin la Sf Biserica, ce pot face preotii sa cheme credinciosii la biserica, ce-au facut de la Hristos si pana azi toti vrednicii propovaduitori ai lui Dumnezeu, sa se ia aminte la sfintii parintii si sa foloseasca cu putere cuvantul dat lor prin Duhul Sfant.
Noi , credinciosii prin credinta noastra , prin fapte sa fim modele ale sf parinti, pentru ca si cei care vin in casa Domnului, care se intorc la Hristos sa vada ca Dumnezeu este Calea, Adevarul si Viata.
florinm
octombrie 2, 2009 @ 3:03 pm
Eu fac parte dintr-o parohie de ~ 4000 de suflete si duminica la Sf. Liturghie vin cam 50 de persoane…
E drept ca oamenii au griji multe, dar va pun si eu o intrebare: credeti ca jocurile de noroc tip Bingo – atat de mediatizate la TV (A1 si OTV) indeparteaza oamenii de Biserica? In cine-ti pui nadejdea, omule? Cat de mare-ti va fi dezamagirea cand vei constata ca n-ai nimic, ca esti sarac, gol pe dinauntru!
apostol daniel
octombrie 2, 2009 @ 8:04 pm
in Biserica sa fie putini dar buni.
Si nu spun asa ca mi-ar placea situatia../actuala,cu putini oameni in casa Domnului.
NU.
dar cei putini sa se roage si pentru ceilalti macar doritori sau „curiosi” sa vina la Biserica.
cu timpul Domnul pentru dragostea acestor putini va inmulti „turma”
chiar daca preotul slujitor sau de vor fi mai multi la Altar,este depasit de situatie.
ajuta Maicuta Domnului.
sa nadajduim ca va fi totdeauna macar unul care merge si se roaga cu adevarat caci culmea dar Domnul se bucura enorm si doar pentru acel singur suflet sarguincios.
caci el gasind Harul lui Hristos
,ademeneste cu siguranta prin pronia divina,si pe multi alti viitori credinciosi practicanti,si traitori autentici ai Ortodoxiei.
Iuliana
octombrie 2, 2009 @ 9:49 pm
Duhul lumesc atotstapanitor in prezent tine oamenii departe de biserica, obisnuindu-i sa caute numai cele pe placul lumii, cele trecatoare. Poate si fuga de efort, groaza de profunzime si trairea duhovniceasca atat de solicitanta, refuzul de a recunoaste golul sufletesc si sentimentul de moarte in viata al celui fara legatura cu Dumnezeu. Chiar si a celui ce crede, dar nu ajunge pana la faptele credintei. Mare mahnire!
johny
octombrie 5, 2009 @ 8:08 pm
Nu inteleg de ce lumea se cramponeaza de faptul ca putini oameni se duc la biserica. Fiecare face ce vrea, este o lume libera in care fiecare la credinta, indiferent care ar fi aceasta sau modul de manifestare. Faptul ca oamenii nu se mai duc la biserica in opinia mea este un lucru bun. Poate asa lumea o sa treaca peste miturile bisericilor si isi vor indrepta atentia asupra lucrurilor ce conteaza mai mult propriul spirit.
george
octombrie 5, 2009 @ 10:03 pm
@johny
crezi in Dumnezeu?
Noi crestinii ortodocsi, credem in Dumnezeu Tatal, in Dumnezeu Fiul Si in Dumnezeu Sf Duh, cel marturisit in Simbolul Credintei(Crezul) si in Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, Mireasa lui Hristos,in Dumnezeul Parintilor Nostri, nu in lucrurile mentionate de tine, judecata omului este gresita,noi credem in judecata lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a lasat noua Sf Biserica pentru ca acolo unde sunt 2 , 3 oameni adunati in numele Lui , acolo este si Domnul-Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Tu catre cine te rogi?Noi Ne rugam lui Hristos si dam multumire Lui pentru Toate.
Pentru noi pacatosii mantuirea sufletelor noastre este tot ceea ce conteaza, pe cei cel cheama pe Hristos si nadajduim la Ajutorul si Mila Lui Cea Bogata.
Ne inchinam si îl slavim pe Hristos, pe cel ce a luat asupra sa pacatele noastre si s-a urcat pe cruce, jertfiindu-se pentru noi.
Cinstim pe Maica Domnului, Nascoatoarea de Dumnezeu si Sf Fecioara Maria, pe sfiintii marturisitori ai lui Hristos.Noi cu acestia nadajduind la Dumnezeu ca ne vom veseli si ne vom bucura de viata vesnica : la sfanta Inviere alergam.
Biserica Lui Hristos nu poate fi biruita de portiile iadului.
ce vei face omule, cand te vei intoarce in tarana, si n-ai sa mai ai timp sa-ti plangi pacatele?Cum vei rascumpara vremea pierduta.
Cei foloseste omului de-si va pierde sufletul sau ce poate da in schimb pentru acesta cum spune in Evangelie, …nimic.
Ia seama fiule pierdute!
Ia seama omule cum spune Sf Ioan Iacob Hizevitul: mintea omului de astazi umbla dupa nascociri, care pregatesc pierzarea …Dreptul Judecator se va rusina de el si il va trimite in intunericul cel de veci.
jan
octombrie 5, 2009 @ 10:21 pm
@ George, nu strica orzu pe gîşte !
Veronica
octombrie 18, 2009 @ 5:16 am
Niciodata sa nu spui asta Jan. Iisus de aceea a trimis Apostolii Sai in toata lumea ,sa lupte cu necredinta oamenilor. Si daca ai citit tu bine in „Faptele Apostolilor „, Sfintul Pavel intorce la Dumnezeu mii de suflete ratacite. Tot asa si George, prin cuvintele lui minunate poate intoarce la Dumnezeu nu stim noi cate suflete?!. Apostolii lui Hristos , oameni au fost ca noi . Acum e randul nostru sa fim apostolii acestui veac cazut in apostazie. Nu stim noi prin cine lucreaza Dumnezeu!Doamne ai mila de noi toti!!!
Ana
octombrie 18, 2009 @ 5:16 pm
Johny…propriul spirit?
johny
octombrie 19, 2009 @ 10:47 pm
Scuzati-mi intarziere pentru care va raspund. Pentru pe domnul Jan il rog sa fie ceva mai cumpatat in alegerea cuvintelor si sa se gandeasca ca poate la fel gandesc si eu ca: „risipesc orzul pe gaste” prin a incerca sa atrag atentia asupra fatptului ca trebuie sa te gandesti si la modul in care gandesc si ceilalti, nu numai sa iti impui punctul de vede
johny
octombrie 19, 2009 @ 11:02 pm
Domnule George, frumoase cuvinte mi-ai asternut in fata, dar dai de o dovada de un oarecare extremism religios. Toate lucrurile enumerate de tine si in care dumneata crezi in mare parte sunt mituri si intr-o mai mica masura adevaruri probabil necunoscute noua. De ce sa avem nevoie de biserica pentru a ne ruga unui dumnezeu atotputernic si atotstiutor, daca vrem sa ne rugam lui putem sa ne rugam si singuri. Nu avem nevoie de biserica pentru a ne ruga unui dumnezeu, darmite de niste preoti care sa intermedieze ca rugile noastre sa „ajunga” mai repede.
johny
octombrie 19, 2009 @ 11:16 pm
Ana, propriul spirit este cel mai adesea uitat de oameni fie ei mireni sau laici. Primii pun pret mai mare pe sfinti si duhuri, iar ceilalti pe lucrurile materiale. Consider ca propriul spirit este mai important decat orice altceva.
dumbravioara
octombrie 20, 2009 @ 1:42 am
johny, preotii sunt urmasii apostolilor. ei fac mijlocirea intre noi si dumnezeu. nu te lua dupa aceia care citesc singuri biblia si o interpreteaza cum am facut si eu. diavolul ne da ganduri de mandrire si ne face sa credem ca ne-am apropiat de dumnezeu atat d emult si ca deja am atins o treapta a intelepciunii incat nu mai avem nevoie de biserica, nici de preoti. pt ce sa am nevoie de preot daca ma pot spovedi si singur in fata domnului? fals. nu uita ca preotia e una din cele 7 taine si ca iisus a lasat vorba:’duceti-va in lume si vestiti cuvantul meu.tot ceea ce legati pe pamant, legat va fi si in ceruri( *casatoriile, abtinerea de la sf.impartasanie pt cei care s emasturbeaza, cele care fac avort, cei care fac crima etc etc)iar ceea ce dezlegati, dezlegat va fi si in cer( se intampla ca la spovedanii parintele sa iti de aun canon care poate inseamna : tatal nsotru de 20 de ori pe zi… sau alte rugaciuni sau altceva, iar daca observa ca te-ai indreptat., cand te duci sa te spovedesti a doua oara, sau a treia oara eu stiu.. te dezleaga si iti spune ca acum poti saa primesti sf impartasanie…si nu numai)
Veronica
octombrie 20, 2009 @ 1:45 am
Doamne fereste-ne pe noi sa n-avem biserici.Doamne fereste-ne pe noi sa n-avem preoti. Preotii sint apostolii Domnului Iisus.Numai dinsii, fericitii, au puterea sa transforme piinea si vinul in Preasfint Trupul si Singele Domnului. Daca ai sti ca impreuna cu preotul in altar cind se savirseste Sfinta Liturghie sint acolo prezenti mii de ingeri, impreuna cu preacurata Maica lui Dumnzeu si insusi Domnul nostru Iisus Hristos, oare si atunci ai mai zice ca n-avem nevoie de preoti si de biserica ?. Doamne ai mila de noi si lumineaza-ne mintile cu puterea Duhului Tau cel Sfint. Noi , cu frica si cu cutremur sa ne apropiem de Sfinta Impartasanie , ca sa putem si noi merita sa intram in Imparatia vesnica a lui Dumnezeu cind va veni ziua . Doamne ajuta!
dumbravioara
octombrie 20, 2009 @ 2:17 am
iar in biserica sa zicem: in zilele de sarbatoare si mai ales duminica sluja tine de regula de la 8 la 11 sau de la 9 la 12. depinde… la unele bisewrici incepe la 8 la altele la 9. daca tu poti sa faci singur rugaciuni, in timpul in care s efac si in biserica de la 8 la 11 ai felicitarile mele. iti pui ceasul sa sune, te speli pe ochio , iei anafira, si de la 8 pana la 11.. gandul si inima numai la hristos,. citesti toti psalmii lui davind, citesti si acatiste etc…rugaciuni multe astfel inct sa ascperi ceke 3 ore daca iti e lene s amergi la biserica , sau daca intr-adevar nu vrei si consideri ca nu e bine..sau ca nu ai nevoie d eea. insa,chiar iisu i-a zis lui Petru parca: pe piatra ta vei zidi biserica mea, adica pe mormantul sau( al lui Petru) a fist rifdiacat prima biserica din cate stiu eu si se afla la roma , basilica San Pietro .Daca intr-adevar crezi in Iisus atunci ai nevoie de casa Lui, ai nevoie de urmasii lui pt ca el asa a spus si asa a lasat. e cuvant lasat de el. daca nu era asa, nu mai lasa vorba sa ii fie ridicata biserica in care sa fie cinstit tatal fiul si duhul sfant. fiecare avea o proprie bisericuta la el acasa.:-) si mai mult… cand zeci suflete se roaga laolata in biserica si spun aceeasi rugaciune , cat de mult ii place domnului. cred ca nimic nu il incanta mai mult decat sa vada cum venim cu gand de mantuire la el in casuta, cu inima blanda si cu dorinta de indreptare.si inainte de a se aseza la masa,crestinii(unii),obisnuiesc sa zica toti cu voce tare , intr-un glas, o rugaciune spre ex tatal nostru. stii cum e asta? faptul ca mai multi crestini se roaga laolata lui dumnezeu, asa cum se intamppla in biserica la slujbe( pt ca probabil ai sa zici:’ da.. dar eu nu am nevoie sa ma rog cu altii . il pot slavi foarte bine si singur pe Dumnezeu) e ca in urmatoarea povestioara in care e vorba de fapt despre 2 lumi parelele , sa zicem:
Lucrezi la o firma ( *firma reprezentand lumea in care traiesti, propria ta viata) si tu impreuna cu ai tai colegi aveti nevoie de marire de salariu( *de mantuire , de ajutor de la Dumnezeu,etc).Il rugati pe sef asta (seful il reprezinta pe Dumnezeu sau Marele Director)care nu se lasa cu una cu doua. el vrea mai multa munca si disciplina(*post , smerenie, rabdaresi rugaciune).dupa multe staruinte insa si mai ales ca sunteti 40 de angajati si nu unul singur sau 2 (*asa cum se intampla in Casa Domnului cand ne rugam toti intr-un glas,mai ales cand parintele zice: sa ne rugam pt pacea dintre noi,pt bolnavi ,pt sudenti , pt etc etc si zicem da doamne , doamne miluieste si nu numai, cand zicem toti crezul, aparatoare doamne, cuvine-se, tatal nostru sau toti :doamne iisuse hristoase fiul lui dumnezeu miluieste-ne pe noi)seful se hotareste sa va maresca leafa cu 20-30%. insa unora le mareste mai mult.Asa vine si ajutorul lui Dumnezeu. Cu cat esti mai cuminte in biserica si asculti ce se citeste din Evanghelie, cu cat tii post si te rogi si dimineata si seara cu atat mai repee te ajuta dumnezeu in ceea ce ceri si cu atat mai mult vei fi mantuit.Si rugagciunea altora pt tine ajuta. Asa cum Iisus a vindecat sluga unui solat din Imperiul Roamn care venise sa il roage sa o vindece caci stia ca Iisus este unDREPT, Mantuitorul asta a si facut . a vindecat , iar soldatul a laudat puterea lui.si culmea…cel care era bolnav nici nu s-a ridicat din pat sa il roage pe Iisus, ci stapanul sau care-l iubea.Deci iata ca rugaciunile altora ne ajuta, credinta si iubirea altora fata de noi ne ajuta. Eu duminica am fost atat de ratacita pt ca vb cu o colega baptista incat am scris pe site-ul asta fel si fel de tampenii la adresa sfintilor. foarte mare pacat!!! azi parca m-am mai adunat un pic.
dumbravioara
octombrie 20, 2009 @ 2:25 am
Si un lucru stiu sigur: ca sfintilor nu le aducem inchinaciune si slava ci doar cinstire.Si merita pomeniti, toti aceia care si-au luat crucea si i-au urmat lui Hristos: Sf>Mina(care a patimit ingroztor), Sf .Parascheva care si-a inchinat intreaga viata Domnului si muuulti alti sfinti.Acestia alaturi de ingeri ii canta lui Dumnezeu slava si inltare si cine stie cate altele! in schimb , noi pe langa faptul ca ii aducem slava , ne rugam si pt mantuirea nostra. sfintii nu mai au nevoie …s-au mantuit deja..in schimb noi… avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, care lucreaza prin sfinti.:-)
D
octombrie 20, 2009 @ 9:56 pm
johny – trupul si sangele Mantuitorului de unde le primesti fara Biserica ?
Ana
octombrie 20, 2009 @ 11:43 pm
Johny @ „Ana, propriul spirit este cel mai adesea uitat de oameni fie ei mireni sau laici. Primii pun pret mai mare pe sfinti si duhuri, iar ceilalti pe lucrurile materiale. Consider ca propriul spirit este mai important decat orice altceva.”
Johny, parca esti indian.
Haideti mai sa nu mai cautam acul in carul cu fan. Credinta noastra ortodoxa este simpla si frumoasa. E pacat sa incercam noi cu mintile noastre sa descoperim alte lucruri…venite dintr-un occident pustiit de credinta, slabanogit de moralitate.
Serios acum.
Doamne ajuta
Emy
aprilie 21, 2010 @ 12:03 am
Bisericile tot mai goale este resultatul si dezinteresul fata de propriul suflet tot mai raspindit.
Precuparea stringerii averilor pamantesti,distractiilor si alte obiceiuri pe care nu le observam,deznadezdea,mandria a golit Biserica de suflete inghesuind insa discotecile,barurile ori alte locuri de distractii ori altii dorm.
Se spune ca in viata asta sa nu lipsesti de la biserica maxim de doua ori in viata ori atunci cand esti cazut la pat.
Un alt semn sa stim ca Apocalipsa este aproape,mai aproape dedecat credem,vai si amar de madularele noastre,nu ramane farama de os din noi.
Nu uitati,luati copilasii de cat mai multe ori cu voi la biserica,bucurati-va impreuna cu ei,rugati-va impreuna cu ei caci in clipa urmatoare vine inevitabil despartirea.
O mie de ani pe Pamant sunt ca o zi in Cer.
Treceti adesea pe la biserica si cu zmerenie,nu plecati inainte sa primiti Binecuvantarea.