De la zodiac la calendar

Cu ceva ani in urma, deseori nu saream peste horoscop. Aveam avantajul ca, nascuta la limita dintre zodii, puteam sa aleg ce varianta imi placea mai mult. Daca scria ca la capricorn este o zi buna, eram capricorn iar a doua zi, daca varsatorul era in forma, hop si eu ma dadeam de varsator. Cateodata se nimerea, alta data, nimic din ambele zodii nu se regasea pe parcursul zilei curente.

Vinerea, aveam obiceiul sa nu pierd o anumita emisiune de previziuni astrale; cu mare atentie, luam notite si daca aflam ca varsatorii sau capricornii urmeaza sa treaca printr-o perioada dificila, eram foarte atenta la detalii, incercand sa evit evenimentele care ar fi dat nastere la neplaceri.

Pana intr-o zi, cand, imbolnavindu-se grav o colega, am hotarat sa merg la slujbele Sfantului Maslu; colega mea era in spital si ii trimiteam prin sotul ei, ulei si paine sfintite.

Pentru ca la biserica noastra, Sfantul Maslu se slujeste vinerea dupa amiaza, aveam de ales, intre a participa la slujba si a nu pierde emisiunea.

Sunt un om norocos, ma despart foarte repede de tot ceea ce simt ca nu imi este de folos, asadar nu mi-a fost greu sa renunt la zodii, mai ales ca tot ce auzeam la slujba imi placea si nu numai atat: simteam ca invat ceva nou din care puteam trage mult folos.

Fragmentele de la Apostol, cele din Evanghelii, rugaciunile si cantarea troparului:

Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat noua; ca se ingrozeste si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea ei; ca mortii i-ai sculat si moartea o ai surpat, pentru aceasta ne inchinam ingroparii Tale si Invierii,

nu numai ca te pun pe ganduri si te indeamna sa citesti mai mult, toate acestea au darul sa iti schimbe nelinistea in liniste iar daca sunt insotite de post, schimba boala in sanatate.

Daca de cele nefolositoare, incerc sa scap repede, atunci cand intalnesc o alternativa, de cele de folos ma agat cu ambele maini, deschid ochii si ciulesc urechile; asa am invatat ca e mai buna rabdarea decat graba, dragostea decat ura. Lucruri simple, de bun simt, pe care teoretic le stim dar pe care nu le apreciem decat atunci cand le inlocuim pe cele rele cu cele bune.

La slujba, se citesc sapte fragmente din Apostol si tot atatea din Evanghelii…de piatra sa fii si tot se inmoaie ceva in tine cand auzi:

Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate: De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.

De fiecare data cand aud cele spuse de Sfantul Apostol Pavel, cu aproape 2000 de ani in urma, nu pot sa nu ma intreb cum sa fac sa ajung la aceasta Dragoste, care nu cade niciodata, cum sa fac sa fiu rabdatoare, binevoitoare, fara pisma, smerita; cum sa fac sa iubesc eu intai mai mult, sa iert mai mult?!

Multi dintre noi credem ca a fi crestin inseamna o viata lipsita de culoare, doar cu restrictii, o viata trista si mohorata. Toate acestea sunt amagiri, ce ne tin departe de multa bucurie; dupa ce simti de cata fericire ai parte atunci cand incepi sa respecti ceea ce inveti, iti doresti sa recuperezi tot timpul in care ai stat deoparte, iti doresti sa simta toti la fel ca si tine, sa guste din aceasta fericire, pentru ca, a fi crestin, inseamna si a nu fi egoist.

M-am tot intrebat, de unde imi vine aceasta bucurie in a-mi marturisi credinta, poate intr-un mod copilaresc de multe ori. Daca din toate zodiacele citite nu am aflat, a fost de ajuns sa imi satisfac o mica curiozitate: sa vad in ziua carui sfant m-am nascut; la fel cum faceam la zodii, citind ambele previziuni, tot asa am facut si cu calendarul: nascuta in 20 ianuarie, cam pe la ora 20, am dorit sa ii cunosc pe cei doi sfinti sarbatoriti in apropierea nasterii mele: Cuviosul Eftimie cel Mare (pe 20) si Sfantul Maxim Marturisitorul (pe 21).

Ca Sfantul Maxim, marturisea credinta, am inteles repede. La Cuviosul Eftimie a trebuit sa fiu un pic mai atenta si bine am facut, afland in felul acesta ca „eftimie = voie buna, veselie”.

Daca le zodiac, nu alegeam niciodata ambele zodii, de data aceasta, ambii sfinti simt ca mi-au imprumutat un mic strop din darurile lor: marturisirea cu veselie a credintei.

Nu zic ca zodiacul nu este bun, pentru ca nu am competenta necesara dar simt ca Vietile Sfintilor si calendarul imi sunt mai apropiate de suflet si imi aduc mai multe bucurii.

Daca nu v-am plictisit pana acum si ati avut placerea sa cititi marturisirea mea, simpla, pentru ca nu am studii teologice, m-as bucura daca ati citi si cele scrise de oameni cu carte:

http://www.crestinortodox.ro/slujbe-si-randuieli/72914-slujba-sfantului-maslu http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/72996-cuviosul-eftimie-cel-mare

http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/98868-maxim-marturisitorul-sfantul-inchisorilor-bizantine

Cu drag, Adriana Dar din dar