De mână în faţa Sfântului Altar

De mana usor ne strangem in fata Sfantului Altar. Usor, un glas ne cheama. Cantarile Ingerilor ne acopera cu mii si mii de sentimente nobile. Acestea…fiind doar pasi. Pasi ce nu ii putem intelege, ce nu ii putem urma. Umbra icoanei Tale Sfinte ne indruma spre Lumina Sfintei Tale Mese. Ne chemi la cina…Si totusi, nu venim. O soapta ne cuprinde…dar se stinge iar. O soapta ce ne spune sa ne iubim unul pe altul. Aceasta noi o pierdem prin propriul nostru ,,eu”. Prin propriul nostru gand. Prin propria tacere…

Tacerea Ta…se lasa. Mahnirea ne inconjoara. Tu ne astepti mereu…Dar sufletul nu vede. Ne astepti la Masa Ta…copii sa fim noi iarasi. Alergam spre un proaspat infinit al durerii. De ce durere? De ce alegem asta? De ce pasii sunt mult prea grei? De ce lupta e prea dura?

Intrebari fara raspuns. Un raspuns posibil pentru toate esti chiar Tu. Slava Ta raspunde tuturor intrebarilor noastre. Blandetea ta dinou ne inconjoara. Dinou te jertfesti pentru noi, Dinou…Sangele Tau curge pentru noi. Dinou ne chemi…

Nu inteleg iubirea Ta. E mult prea mare… Nu te iubesc asa cum Tu m-ai iubit de la inceput. Ma judec in fata nelegiurilor mele. Ma judec, dar chipul dulcelui Iisus ma mangaie neincetat.Alerg spre Tine…o picatura vreau sa primesc si eu. O picatura din Apa Vietii, o picatura a Iubirii.

O picatura prin care Tu ma intorci pe calea Mantuirii. Prinde-ma de mana Iisuse…spre mantuirea Mea. Invata-ne Tu sa ne traim…in iubirea Ta!

(Georgiana)