Declaratie de Iubire!

Mintea mea coboara in inima ta si acolo ne impartasim de Hristos! Inima mea arde in tine, revazandu-mi cu mintea inima mea acum altoita in inima ta! Porunca inimi mele este sa te iubesc si prin tine sa iubesc toate, toate sa le vad, simt, traiesc, respir, vad, gust, prin simturi…toate bune foarte sa le cunosc…si fara tine nu am alta lege, nu am. Nu pot minti, caci prin tine il cunosc pe Dumnezeu, prin tine, prin bogatia bunatatilor tale de lumina, ratiuni, sensuri, izvorate din Lumina Lumii pana si EU – egoismul, nu numai Sinele, raman in adevarul nostru: IUBIREA

Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.

Cum pot vedea viata fara tine, cum ai putea sa ma intristezi…cum as putea sa te urasc iubirea mea, cum as putea cand sufletul meu se hraneste din tine pregustand pe Hristos, cum nu as putea razbi in lume, cand tu imi incalzesti cu inima ta mintea mea cea racita de idei, de concepte, de griji, de cum va fi..daca va fi….si, incalzindu-mi mintea, lumina incepe sa rasara in mine, bucuria si pacea lui Hristos sunt insamantate in tine si de tine in mine Mireasa mea, si porunca mea este lumina pentru mine: IUBIREA!

Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Iarăşi, vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El şi întru voi, pentru că întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară.

ANESTI- A INVIAT SUFLETUL MEU – prin tine ma apropii de Hristos, prin tine marturisesc si aleg duhovnic, prin tine gasesc linistea si pacea in rugaciune…in rugaciunea personala….din moartea certarii cu Dumnezeu, Maicuta, Sfintii si Ingerii pentru nesatisfacerea poftelor mele patimase tu mi-ai picurat in inima lumina iubirii tale, tu ma cureti de egoismul meu…prin tine incep sa il simt, sa il cunosc pe Dumnezeu, si nu il mai stiu si nu il mai vreau doar pentru mine, egoist, ci prin tine, in tine, cutine, imi umplu inima de pace si bucurie, daruri ale invierii lui Hristos, acestea ca pregustare a invierii mele in Lumina. NU POT fara tine caci tu …o tu…ma legi de Dumnezeu, cu Dumnezeu, in Dumnezeu, respirand: IUBIRE!

Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.

Si toate le vad noi, toate le vad bune foarte hranindu-ma din darul lui Dumnezeu, Iubirea mea…Tresarit-am la bocetul sufletului tau…si m-am ingropat in adancul lacrimilor tale, si sufletul mi-am pus….ideea de Dumnezeu, conceptele de Iubire, de Dumnezeu, le-am parasit, le-am lepadat de-a dreapta ta, pe patul Iubirii, Crucea jertfei, si sufletul mi-am pus pentru sora mea, si incercat am fost de catre ingeri. Ai cui au fost, de cine au fost randuiti sa vina..nu stiu…stiu doar ca la slujire am renuntat, intelegand astfel ispititorii ca ravna mea nu este la slava ci…la tine Iubirea mea, setea de tine in Iubire! Pus-am sufletul meu, lasand fecioria trupului pentru fecioria inimii, am cunoscut astfel iubirea vie a persoanei, prin si cu care acum adancesc in iubirea Persoanelor, doar asa am depasit bariera conceptelor, a ideilor, asa am fost incercat sa vad ca mantuirea este mai importanta decat slujirea preoteasca, sufletul tau este mai pretios decat orice slujire a mea ce imi poate duce insasi sufletul meu in gheena slavei desarte si rugatu-m-am la concepte si idei, plangand sa nu le parasesc, caci s-ar fi suparat dumnezeul ideilor si prejudecatilor daca sufletul imi pun pentru tine si nu as sluji…cui?…cui?…fara tine…cui…daca tu ma inveti ce e iubirea, daca Dumnezeu vazutu-mi-a renuntarea…cum dar, nu am primit acum : IUBIREA?

În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.

Cu tine in inima mea, Mireasa inimii mele, nu imi este frica de nimic, toate, dar prin toate si toti imi este transparent Dumnezeu. Primind bucuria si pacea ta in mintea mea din caldura inimii tale, coborandu-ma in mormantul egoismului murindu-i, razbesc toate, pregust acel: Indrazniti, caci Eu am biruit lumea!, si atunci hranindu-ma din jertfa lacrimilor invii din frica „pace”, din teama „ridic” din mormant „bucuria”, toate ale invierii prin darul lui Dumnezeu, Iubirea mea!

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău.

Iubit-am idei si valuri in mintea mea, inegrit-am mintea si inima mea cu rational, inchinat-am sufletul meu ideilor, gandurilor primite din vazduhuri…si tu aveai nevoie, iti era sete, foame de iubirea mea si…simteam cum iti infiripai firele radacinii tale in sufletul meu si…te-am vandut pentru 30 de credite…Iuda al sufletului am fost, si scris-ai Doamne cercetandu-mi sufletul in incercarea renuntarii la slava slujirii tale cu mintea, zugravit-ai in inima mea Evanghelia Ta, Pacea si Bucuria Iubirii, inmugurindu-mi inima in IUBIREA TA.

Parasitu-mi-am si lepadat-am iubirea mea, Mireasa mea, ingemanarea sufletului meu, umbra mi-am vandut pentru slava acestei lumi desi tu mi-ai inviat inima, desi tu, frumoasa inimii mele m-ai unit cu Hristos, datorita tie m-am impartasit cu El. Ucigator de suflete m-am facut…si…se lasa frigul…norii plini de plumb se lasau grei peste pleoape…parasit-am lumea ca Iuda si urlat-am precum Cain, m-am rugat si nu am gasit liniste cautand iar iubirea conceptelor si ideilor in mintea orgolioasa…si atunci…atunci a venit Lumina, pogorandu-Se in mormantul inimii mele…fugit-am de la lume, de la rau…si…am alergat la tine…dansand cu ingerul, impacand in mintea mea pe Iacov si Inger, lupta cu idolii mintii am  impodobito in dansul imnului iubirii…Ingenuncheat-am si Rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta Doamne, Jertfa de seara a sufletului mi-am pus! Convorbirea mintii cu Dumnezeu acum Iubire mi-am facut rugaciunea, inaltat-am glasul inimii mele ca tamaia si in racoarea serii m-am plimbat aievea cu Tine de mana, in jertfa iubirii Tale…si am cunoscut lumina ei prin Iubirea Ta…sufletul ei l-am rastignit, facandu-mi darurile mintii piroane si cuie infingandu-le pe toate in iubirea ta, floarea mea, IUBIRE.

Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

Cunoscut-am deci prin tine pe Dumnezeu-Iubire-Viata, nu dumnezeu-idee-concept, si am alergat catre tine ingenunchind in patima lacrimilor, coborand in iadul deznadejzii, de unde Hristos m-a inviat daruindu-mi inapoi Iubirea, redandu-mi darul Sau, darul nuntii mintii mele cu Dumnezeu, l-am primit acum cu pace si bucurie inmugurit in dansul inimilor noastre, zburand in valsul sufletelor feciorelnice: in Mireasa mea sufletul mi-a inviat din deznadejde…si am alergat la pieptul tau…fiind iertat de rau…si m-ai primit certandu-ma…iubindu-ma, mustrandu-ma…plangand si bucurandu-te, caci pierdut am fost si acum m-am aflat inmugurind in tine…luminandu-ne cu Lumina lui Hristos Aceasta este trairea noastra, a Mirelui si a Miresei, pe care noi o traim zi de zi , adancind taina iubiri noastre, cunoscand prin Mireasa mea pe Dumnezeu si prin Dumnezeu acum Persoana Vie am cunoscut Mireasa mea iubitoare, murind idolilor mintii si inviind Pacii si Bucuriei Inimii, IUBIRII, aceasta pentru mine este vestirea Apostolului Ioan, glasul Iubirii:

Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci.

Fiilor, păziţi-vă de idoli.

VA IUBESC!

(Anesti)