Degrab să ne mărturisim sufletul
Cu binecuvântarea Lui Dumnezeu, şi cu rugăciunile Măicuţei Domnului şi a tuturor Sfinţilor intrăm în postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Sfinţii Lui Dumnezeu sunt atât de frumoşi şi mângâietori, ne aud de fiecare dată când ne rugăm lor, şi mijlocesc pentru noi Lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră trebuie să fie făcută cât mai des pentru Sfinţi, pentru că la Sfârşitul Veacurilor, ei împreună cu Hristos ne vor judeca.
Să mergem dragilor, să ne mărtirisim, acum, că milostiv este Dumezeu. El ne primeşte pocăinţa noastră imediat, cu multă dragoste şi milă. Uneori ne gândim că ne este ruşine, să spunem duhovnicului toate câte facem…dar trebuie să avem mereu mintea în iad fara sa deznănajduim, şi să ne gândim ce răspuns vom da în faţa Lui Hristos. Şi dacă noi în această viaţă, nu ne-am rugat nici Sfinţilor, cine ne va apăra? Dragii mei, toţi suntem necăjiţi şi nădăjduim la Domnul că El este iubirea noastră. Sufletul nostru valorează enorm, şi nu trupul acesta…„Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?„ Să mergem degrab cât mai avem timp, la mărturisit, că mereu lăsăm dintr-un post în altul, lăsăm să treacă timpul, uităm de păcatele tinereţii, pe altele le omitem, de altele ne ruşinăm…Să ne imaginăm că Hristos este în faţa noastră şi trebuie să spunem toate câte am făcut. Nu ne dorim oare să ne întâlnim cu Sfinţii noştrii dragi? Cu Sfinţii cunoscuţi din cărţi, din icoane, cu Sfinţii care din viaţa aceasta ne-au ajutat? Să avem curaj, să ne curăţim sufletul…să trecem de pe acum prin fiecare vamă, şi să spunem singurei păcatele noastre.
Cu nădejde în Domnul, luaţi un creion şi o hârtie albă, rugaţi-o pe Măicuţa să vă ajute să vedeţi toate păcatele voastre, iar apoi începeţi cu fiecare vamă şi scrieţi păcatele pe care vi le amintiţi. Vama 1, a vorbelor fără socoteală, a cuvintelor deşarte, Vama 2, a minciunii, a mărturiei mincinoase, a chemării numelui Domnului în deşert, Vama 3 a osândirii şi clevetirii, a defăimării, a urii, a râde de păcatul străin iar pe ale tale a nu le vedea. Vama a 4a, a lăcomiei pântecelui. Vama a 5 a, a leneviei, Vama 6, a furtului, Vama a 7 a, a avariţiei, iubirii de argint. Vama a 8a a da argint cu camătă. Vama a 9, a nedreptăţii, a defăimării părinţilor, a judecăţii nedrepte. Vama a 10, a duşmăniei, a 11a este cea în care, vom fi judecaţi dacă ne-am măndrit, dacă am fost trufaşi,dacă am avut ubire de sine, dacă nu ne-am ascultat părinţii trupeşti şi duhovniceşti. În Vama a 12a, vor fi judecate mânia, iuţimea, ţipat cu cuget rău. Vama a 13a, a pomenirii de rău, a 14a , a uciderii, avortului, sinuciderii. Vama a 15a, vom fi judecaţi dacă am crezut în vrăjitoare,a 16, a desfrânării şi cu mintea şi cu trupul. Vama a 17 a predesfrânări, a 18, a sodomiei şi gomoriei. Vama a 20, vom fi judecaţi pentru zgârcenie, cruzime, împietrerea inimii, a 21, a idolatrizării. În vama a 22a, vom fi judecaţi pentru machiaj, vopsit, podoabe de tot felul. Vama a 23, a fumatului , iar a 24a, a simoniei.
De ce am scris acestea? Pentru că pe mine m-au înfricoşat, mi-am dat seama câte păcate am, ca nu am răspuns la multe dintre ele şi pentru că vreau să ne mântuim, şi cu mila Lui Dumnezeu şi cu ajutorul tuturor Sfinţilor şi a Maicii Domnului să ne găsim cu toţii lângă Ei, în rai.
(Oana)
ionutz
iunie 16, 2009 @ 11:50 am
Degraba,degraba da:-)
corina
iunie 16, 2009 @ 3:13 pm
am vorbit cu un baiat aproape un an…care era inchis… cunoscandu-ne de afara…de zile si m-am rugat la dzeu pentru ca ne certam mereu…am citit psalmul pentru ca atunci cand 2 indragostiti se cearta dumnezeu sa scoata la iveala problema dintre cei doi….l-am sunat a vrut sa-mi redictioneze apelu dar l-a redictionat pe numarul celelalte femei…asa am aflat ca era insurat cu ea de 2 ani …sa insurat la puscarie,dar nu in fata unui preot…si se folosea de ea ca sa-l intretina…de la mine nu a vrut nimik niciodata …spunand ca ma protejeaza….era gelos,imi zicea cate in luna si stele…dar acelea-si lucruri le zicea si ei..se purata la fel cu amandoua…a spus ca renunta lla ea..ca ma iubeste pe mine…ca a fost egoist a vrut si banii si pe mine…dar in acelasi timp simteam ca nu vrea…ma simt pustiita…ca un om fara suflet…simt ca ma mintit cu tot….ca ma tradat…ma simt….fara cuvinte…o durere imensa…in acelasi timp stiu ca il si iubesc…dar nu il simt ai pare rau…ci mai repede ca ii pare rau ca a pierdut banii ei…si imi cere sa-l iert…in acelasi timp…imi pune si conditi…si tipa la mine…ca si cum eu a-si fi facut ceva…eu am facut tot….nu-am iesit din cuvantu lui…m-am rugat pentru el mereu..am renuntat la mine pentru el…ii suportam tote iesirile…si taceam si strangeam toate problemele in mine…luam calmante de am ajuns pana la urma la spitalu de pshiatrie…ca nu mai puteam si tot …nu-i ziceam ca sa-l protejez….iar el ma iubea cum….simt ca ma sfarsesc si nu stiu ce sa fac…pe ce drum sa o lucru asta facand-ul tot din interes…dar nu inteleg cum poate sa-ma sune si sa-mi vb de parca nimik nu sa intamplat..si culmea…sa-mi vb de parca eu a-si fii vinovata…fara pik de regret..in suflet pentru cea ceea ce a facut…..si imi cere sa uit,sa iert…dar nu face nimik pentru a uita ce a facut…din contra el vrea sa continue ca sa aibe in continuare sprijinul ei maaterial dar si iubirea mea.
iau..parca nu mai am nici un rost nikaeri p lumea asta…
Monica
iunie 16, 2009 @ 3:28 pm
CORINA -SPER SA NU -TI DAU UN SFAT GRESIT -INSA PAREAREA MEA ESTE SA LASI IN PACE ACEA PERSOANA .CE VIITOR POTI SA AI LANGA UN OM CASATORIT IN INCHISOARE?CASATORIA E O TAINA ,PRESUPUNE IUBIRE SI BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU.CUM VEI AVEA PARTE DE UN MARE BINE LANGA O ASTFEL DE PERSOANA .CE VIITOR VEI AVEA CU EL.NU CREZI CA MERITI MULT MAI MULT?
Saurian
iunie 16, 2009 @ 3:30 pm
Şi în momentul de faţă vine Hristos şi îţi întinde mâna. Nu ştiu ce aş putea să spun deoarece nu am cuvinte. E greu de dat vreun sfat. Du-te la o mănăstire ţi-aş sugera. O săptămână, două stai la o mănăstire de maici şi încearcă să ai o viaţă în Hristos. Sf. Spovedanie, Sf. Împărtăşanie, Sf. Slujbe, munca în mănăstire, Sf. Rugăciune. Am fost şi eu o perioadă foarte debusolat doar că la mine erau altfel de ispite. Dar nici eu nu simţeam vreun rost în viaţa asta. Şi a durut mult. Totul a apărut de la o fată. Am plecat de Crăciun acum 2 ani la Petru Vodă. Stăteam acolo cu toate ispitele de tristeţe şi de deznădejde a dracilor. Eram singur acolo ( şi acasă au fost ceva certuri că tocmai de Crăciun mă trezesc să plec la mănăstire dar vedeau că nu mă mai pot controla… că am înnebunit ). Îmi amintesc la un moment dat că mă rugam plângând. Am vrut să mă spovedesc la păr Iustin dar m-a respins. Era şi normal. Şi mă rugam în biserică plângând. Mă rugam ca prin părintele la care mă spovedesc să Îmi vorbească Însuşi El. Mai ales că am primit de la duhovnicul de la oraş ( preot de mir ) să mă spovedesc la un călugăr. Era de serviciu un ieromonah şi i-am cerut să mă spovedesc. Era viitorul meu duhovnic. Îmi amintesc când îi spuneam gândurile mele de deznădejde şi de tristeţe. Şi cu cât îi spuneam mai multe cu atât mă strângea mai tare la el şi îmi tot repeta: „Sorin, Dumnezeu te iubeşte”. Nu spun că a fost frumos că am avut certuri cu acest duhovnic. Îmi cerea smerenie … ceva ce eu ştiam doar din cărţi. Dar apoi realizam că tot eu am greşit. Mi-a dat şi o carte de citit ( cumpărată de sfinţia sa ) care era potrivită stării mele sufleteşti: „Ne vorbeşte păr. Porfirie”. Cartea respectivă, spovedania viitorulul duhovnic m-au ajutat să recapăt din nou aripi. După ce m-am întors acasă tatăl meu îmi spunea peste câteva săptămâni că am venit parcă alt om. Credea că e din cauză că m-am dus cu o prietenă din Anglia dar nu ştia miracolul pe care l-am trăit. Maica Domnului să-ţi ajute şi roagă-te la El, Maica Lui şi Sfinţii Lui. Ei nu te lasă niciodată.
Monica
iunie 16, 2009 @ 3:34 pm
ROAGA-TE LA MAICA DOMNULUI SA FACA EA CEEA CE ESTE BINE PTR TINE.
MIE MI-A FOST FOARTE GREU SA RUP LEGATURA CU O PERSOANA LA CARE TINEAM FOARTE MULT , DAR LANGA CARE NU AVEAM NICI UN VIITOR SI IMI ADUCEA MULTA MULTA SUFERINTA.POATE NU ESTE CRESTINESC CEEA CE AM FACUT ,DAR AM RUGAT-O DIN TOT SUFLETUL SA MA AJUTE SA MA DESPRIND DE ACEA PERSOANA LANGA CARE NU AVEAM NICI UN VIITOR SI DE CARE ERAM FOARTE ATASATA ,NEPUTAND RUPE RELATIA .SI M-A AJUTAT .UITANDU-MA INAPOI APROAPE CA NICI NU-MI VINE SA CRED CAT AM SUFERIT ATUNCI.
ROAGA-TE EI PTR CA TE POATE AJUTA SI MERITI MAI MULT.
O FEMEIE TREBUIE SA AIBA DEMNITATE ,IAR DIN CEEA CE SCRII TU AICI ACEASTA PERSOANA TI-O CALCA IN PICIOARE .TE MANIPULEAZA DUPA BUNUL SAU PLAC.
admin
iunie 16, 2009 @ 3:49 pm
@Monica, avem rugamintea de a scrie fara „Upper Case”(Caps Lock activat) intrucat este mai usor de citit, pentru ceilalti tineri, cu scrisul mic. Domnul sa te aibe in paza.
Monica
iunie 16, 2009 @ 3:55 pm
Ok.Scuze.Incerc sa nu mai fac greseala.
admin
iunie 16, 2009 @ 3:59 pm
🙂 Nu-i nimic Monica. Nu e mare bai, doar un mic amanunt de perceptie.
Monica
iunie 16, 2009 @ 4:36 pm
Nu eram suparata ptr observatie .Stati linistit.Doar ca mie imi place sa scriu mare ptr ca am eu impresia ca citesc mai usor.
Dar ma conformez ,totul e sa nu uit.
Monica
iunie 16, 2009 @ 5:59 pm
*Tot ptr Corina – ar fi bine sa te rogi Maicii Domnului cu cuvintele tale si sa-i marturisesti necazul ,neputinta ta de a te desprinde de aceasta persoana .Eu cel putin asa am facut .M-am rugat sincer , cu cuvintele mele.
Cu toate acestea sper sa -ti fie de folos si aceasta rugaciune si gandeste-te la cele spuse mai inainte .Sper sa nu-ti fi spus ceva gresit .
Iata si rugaciunea :
„Imparateasa mea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperitoarea necajitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajuta-mi ca unui neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii: dezleaga-l precum vrei, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna; ci numai pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin!”
Monica
iunie 16, 2009 @ 6:04 pm
* Corina ,aceasta persoana din cate ne spui nu ti-a adus decat suferinta si asta iti va aduce si in continuare.Dumnezeu si Maica Domnului sa te lumineze sa iei decizia cea mai buna ptr tine si sa-ti redea fericirea alaturi de persoana potrivita .
admin
iunie 16, 2009 @ 8:27 pm
Corina o sa ne rugam in seara asta cu mare drag lui Dumnezeu ca sa te ajute si Maicutei lui. Striga la El dupa ajutor si ai sa-i simti puterea in viata ta imediat.
Ca sa-l parafrazez pe parintele duhovnic al lui Saurian: „Corina, Dumnezeu te iubeşte!”
florinm
iunie 16, 2009 @ 8:54 pm
Corina, curaj!
Dumnezeu te iubeste, si te-a calauzit spre acest loc virtual. In mod sigur ai castigat multi prieteni, care-ti sunt alaturi!
Dupa cum spune si admin-ul: roaga-te tu din toata inima si impreuna cu rugaciunile noastre pentru tine, Se va milostivi sa te lumineze.
Doamne ajuta!
anonim
iunie 16, 2009 @ 9:12 pm
am si eu niste intrebari pentru ca vreau sa ma spovedesc:ce inseamna a chema numele Domnului in desert,a da argint cu camata,simonia
Oana
iunie 16, 2009 @ 9:21 pm
http://cuvseraphimrose.wordpress.com/2008/05/20/marturii-despre-vamile-vazduhului-vama-a-doua/ Pentru vama 2
http://cuvseraphimrose.wordpress.com/2008/06/03/marturii-despre-vamile-vazduhului-vama-a-opta/ pentru a da argint cu camătă
http://cuvseraphimrose.wordpress.com/2008/06/15/marturii-despre-vamile-vazduhului-vama-a-douazeci-si-patra/ vama simoniei
anonim
iunie 16, 2009 @ 9:26 pm
cat despre podoabe ,sunt intr-o mare dilema.eu sunt studenta la arte decorative -design vestimentar.credeti ca e o profesie incompatibila cu un crestin? oare nu tot Dumnezeu a sadit in mine atractia pentru frumos?Este un pacat sa te imbraci frumos , folosind podoabe,atata timp cat grija pentru suflet ramane pe primul loc?E adevarat ca mereu, atunci cand ma imbrac frumos ma simt prost, de parca nu as fi destul de smerita si totusi, preocuparea pentru frumos a existat intodeauna si nu cred ca e ceva rau atata timp cat nu-ti faci din asta un scop,bunicile noastre au pacatuit impodobind costumele populare cu atata migala? E arta un pacat?
florinm
iunie 16, 2009 @ 9:40 pm
@anonim
Poti folosi un indreptar de spovedanie. Acolo ai cam toate pacatele explicate (detaliate, mai precis spus) pe categorii, pe porunci etc.
Daca nu ai asa ceva, ID-ul meu este flinutz1979. Contacteaza-ma si iti dau eu un model.
Despre podoabe – in situatia ta, mai bine intrebi parintele la care te vei spovedi.
Doamne ajuta!
florinm
iunie 16, 2009 @ 9:44 pm
A da argint cu camata = a imprumuta cu dobanda
A chema numele Domnului in desert = mai multe lucruri, detaliate in indrumarul de spovedanie astfel:
Porunca a treia: Sã nu iei Numele Domnului Dumnezeului tãu în desert
1. Ai înjurat vreodatã de Dumnezeu Tatãl sau de Mântuitorul Iisus Hristos?
2. Ai înjurat de Îngeri, Arhangheli?
3. Ai înjurat de Sfânta Fecioarã?
4. Ai înjurat de Sfinti, Bisericã, Paste, Candelã, Icoane, Cruce si altele?
5. Ai adus numele Domnului drept mãrturie mincinoasã?
6. Ai luat altfel de mãrturii: ochii tãi, viata ta, mântuirea sufletului tãu? Cãci Mântuitorul a zis: Vorba ta sã fie da si nu; cãci ce e mai mult vine de la diavol.
7. Ai drãcuit? Ai trimis pe altii la dracu sau pe tine?
8. Ai obiceiul sã blestemi pe cei ce-ti fac rãu? Mântuitorul ne-a învãtat sã ne rugãm pentru ei.
9. Jurãmânt fals ai depus?
10. Dar jurãmânt adevãrat?
11. Nu întrebuintezi ca jurãmânt formula „zãu”, care este prescurtarea lui „pe Dumnezeul meu”?
admin
iunie 16, 2009 @ 9:58 pm
Doamne ajuta!
Imi place mult cum spui….nu te simti destul de smerita. Si eu patesc acelasi lucru. Chiar astazi mi s-a intamplat caci am fost la un examen imbracat la costul simteam cu toata lumea se uita la mine, nu eram smerit, atrageam toate privirile….imi acumulam singuri „laude” imi umpleam singur sufletul cu rautate.
Cand ma-mbrac simplu imi place asa mult, caci nu se uita nimeni la mine, trec neobservat, ma rog linistit, stau aproape de Dumnezeu,,,,
anonim
iunie 16, 2009 @ 10:12 pm
ma bucur tare mult ca am descoperit acest site, ca existati, ca m-ati ajutat sa ma reapropiu de Dumnezeu
anonim
iunie 16, 2009 @ 11:09 pm
mai am o rugaminte daca e posibil. eu sunt in strainatate acum si trebuie sa ma spovedesc in engleza si nu ma descurc prea bine.Daca aveti un indrumar in lb. engleza…chiar daca nu-i foarte detaliat ,m-as bucura.
elena
iunie 16, 2009 @ 11:47 pm
Si eu sunt tot in strainatate si tot in limba engleza ma spovedesc; am un indrumar prescurtat de la parintele meu duhovnic, o sa incerc sa imi fac timp sa il scriu si sa-l postez aici. Doamne ajuta!
un diacon
iunie 17, 2009 @ 12:58 am
V-as ruga sa nu mai raspanditi invatatura despre vami. Nu este o invatatura a Bisericii ci doar o parere teologica, nici macar o teologumena. Un post cu bucurii duhovnicesti!
elena
iunie 17, 2009 @ 5:02 am
Pentru anonim:
http://www.orthodox.net/confess/confession-chart-re.pdf
http://www.orthodox.net/confess/confession.pdf
http://orthodoxinfo.com/praxis/selfexam.aspx
http://www.goarch.org/ourfaith/ourfaith8476
ionutz
iunie 17, 2009 @ 5:58 am
Dnule Diacon …dar avem argumentele sfintilor….despre aceste vami…asadar nu as putea sa tac vazand comentariul dvs….V-as ruga sa fiti mai concret…se intelege ca sfintii au mintit in privinta existentei vamilor….Avem marturisirea Sf Teodora care a trecut prin vami….oare o parere teologica?
Monica
iunie 17, 2009 @ 6:07 am
Eu am citit totusi ca invatatura despre vami ar fi teologumena .
Insa eu personal nu cred in ea dintr-un motiv -sunt astazi mult mai multe pacate care nu pot fi incadrate acolo.
De ex cei care distrug mediul ,unde se incadreaza ?
Raman ei nepedepsiti ?
Eu sper ca acest pacat sa fie pedepsit ptr ca azi prea multi s-au imbogatit din taieri ilegale de padure ,iar oamenii de rand nu au nici o urma de bun simt ,arunjcand gunoaie in parcuri ,in paduri si pe strazi , batjocorind creatia lui Dumnezeu.
Cei care consuma droguri unde intra?
Exista vama fumatului chipurile ,dar a drogurilor , dar a manipularii genetice , a traficului de organe ,a clonarii ? Este clonarea buna ,atat timp cat unii sustin crearea unei vieti doar ptr a fi „dezmembrata„ acea persoana ulterior in vederea transplantului de organe ?Cu ce este diferit acest lucru fata de avort ? Aduci pe lume o viata ptr a o distruge .
Daca am enumera pacatele din ziua de azi Dumnezeu ar trebui sa faca 1000 de vami ,nu doar 24 .
ionutz
iunie 17, 2009 @ 6:10 am
Draga Monica…totusi stie Domnul de ce sunt doar 24 si nu 1000 …dar sincer vamile exista …avem atatea marturii ale sfintilor….care marturisesc existenta lor…Dumnezeu sa il lumineze pe domnul diacon…
anonim
iunie 17, 2009 @ 7:08 am
multumesc elena, daca gasesti ceva timp sa postezi acel indrumar zilele astea,daca poti pana vineri cel tarziu. Dumnezeu sa ne ajute.
Adina
iunie 17, 2009 @ 7:54 am
Parinte diacon, ce spuneti despre viata sfintei Teodora?despre vamile prin care a trecut?sunt inventate?
Cand am citit viata ei, pe mine m-a pus pe ganduri.
Am sa-l intreb si pe parintele meu duhovnic sa vad ce parere are.
Monica
iunie 17, 2009 @ 11:18 am
Eu pun intrebarea -cum ramane cu celelalte fapte grave ,care nu pot intra in nici o categorie ,in nici o „vama„ ?
Ramane pacatul nepedepsit ?
Mai inainte de tot felul de teorii care sunt discutabile -ramane cuvantul lui Hristos ,care nu mai e asa discutabil -va rasplati dupa faptele noastre si ne va judeca dupa ele.
Monica
iunie 17, 2009 @ 11:48 am
Am gasit niste opinii cu privire la invatatura privind vamile vazduhului :
De când murim şi până la 40 de zile, când are loc judecata particulară a sufletului şi se hotărăşte de Dumnezeu unde o să stăm, la bine sau la rău, până la judecata de apoi, este un timp de tranziţie, adică un timp provizoriu, pentru drepţi şi pentru păcătoşi.
Când moare omul şi când îşi dă sufletul, în clipa aceea apar în faţa lui atâţia diavoli, câte păcate a avut omul şi atâţia îngeri sfinţi, câte fapte bune a avut el în viaţă. Aşa arată Sfântul Efrem Sirul.
Şi este o mare luptă atunci. Că sfintele puteri se luptă cu diavolii cum să ia sufletul, că ei zic că este al lor, că are păcate mai multe; iar îngerii zic că are mai multe fapte bune. Şi este o mare luptă şi de aceea se teme sufletul să iasă din trup. I se leagă limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate să spună. El ar spune: „Uite, câţi diavoli au venit!”.
A văzut la Agapia Veche, părintele Eftimie, cu o săptămână înainte de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: „Uite cum se luptă! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap şi-i lovesc pe draci. Uite cum fug!”
Cu o săptămână înainte a spus când va muri, căci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. Dar nu toţi văd taina aceasta, şi să o poată spune; o văd, dar nu o pot spune.
Atunci în ceasul morţii are mare îndrăzneală îngerul de la botez. Când vine acesta, toţi se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vă rugaţi acasă, după ce aţi terminat rugăciunile, să faceţi şi câteva închinăciuni la îngerul pe care îl aveţi de la Botez şi să ziceţi aşa: „Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine păcătosul sau păcătoasa!”.
Pentru că acest înger, nu numai că ne păzeşte acum, dar el ne păzeşte şi în vremea morţii. El călătoreşte cu noi prin vămile văzduhului, până la 40 de zile şi îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacă nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.
Auziţi ce zice în Psaltire: Nici să dormiteze cel ce te păzeşte. Şi iarăşi zice: Tăbărî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul şi-i va izbăvi pe ei. Deci este clar că îngerul este cel ce ne păzeşte şi în viaţa de acum şi după ce murim, până la 40 de zile. (Moldova Noastra )
***
Cu toate acestea, mai putem aminti că descrierile vămilor reprezintă un „model” al experienţelor sufletului după moarte, iar experienţele individuale se pot deosebi între ele foarte mult. De bună seamă, amănuntele mici, cum ar fi numărul vămilor, au o însemnătate mai mică, faţă de lucrul de cea mai mare însemnătate că sufletul trece cu adevărat printr-o judecată (judecata particulară) îndată după moarte, ca cel de pe urmă rezumat al „războiului nevăzut” pe care l-a dus (sau nu a izbutit să-l ducă) pe pământ împotriva duhurilor celor căzute.
Nu trebuie să înţelegem vămile în vreun chip material, ori să le cunoastem prin simţuri, ci -pe cât ne stă nouă în putinţă -în sens duhovnicesc si fără amănunte care, la feluriţi autori si la felurite relatări ale Bisericii însăsi, sunt înfăţisate în chipuri diferite, desi înţelesul vămilor este neschimbat, în esenţa ei.”8
Făcându-ne cunoscute cele se întâmplă în ceasul morţii, Sf. Ioan Gură de Aur ne învaţă: „În ceasul acela vom avea nevoie de multe rugăciuni, de multe ajutoare, de multe fapte bune, de mare mijlocire de la îngeri, în călătoria prin sălasurile văzduhului. Dacă atunci când călătorim într-o ţară străină sau într-un oras necunoscut, avem nevoie de o călăuză, cu atât mai mult avem nevoie de călăuze si ajutoare care să ne îndrume în cealaltă lume, nevăzută, printre stăpâniile si puterile si stăpânitorii lumii, din sălasurile văzduhului, care sunt numiţi prigonitori si strângători de dajdii si vamesi.”10
Sf. Macarie cel Mare scrie: „Când auziţi că există mulţimi de balauri, si guri de lei, si puteri întunecate sub ceruri, si focuri care ard si pocnesc în mădulare, voi nu credeţi nimic din toate astea, fiindcă nu stiţi că dacă nu primiţi arvuna Duhului Sfânt (II Cor. 1, 22), acelea îţi cuprind sufletul când iese din trup, pentru că nu rabdă să-l vadă că se ridică la cer.”11
Sf. Isaia Pustnicul, un Părinte al Filocaliei din sec. al VI-lea, ne învaţă că noi crestinii trebuie „zilnic să avem moartea înaintea ochilor si să purtăm de grijă cum vom săvârsi iesirea din trup si cum vom trece de duhurile cele rele, care ne vor întâmpina în văzduh” (Omilia 5, 22). „Când sufletul iese din trup, îngerii îl însoţesc; însă puterile întunericului ies în întâmpinarea lui, dorind să-l oprească si să-l cerceteze, ca să vadă dacă ar putea găsi în acel suflet ceva asemenea lor” (Omilia 17).
(Sfaturi ortodoxe )
*****
Învăţătura despre vămile văzduhului, care ne relatează drumul sufletului după trecerea la cele veşnice, nu are valoare de dogmă, deoarece Biserica nu s-a pronunţat încă asupra ei. Potrivit acestei învăţături, până la 40 de zile de la deces, sufletul trece prin vămile văzduhului, vizitează raiul şi iadul, se înfăţişează de două ori înaintea lui Dumnezeu. În ziua a 40-a sufletul este adus a treia oară înaintea lui Dumnezeu, pentru că acum are loc judecata particulară a sufletului, adică judecata prin care Dumnezeu rânduieşte unde va sta sufletul până la judecata universală. De aceea, pomenirea rânduită de Biserică la 40 de zile are o importanţă deosebită pentru că sufletului i se stabileşte dacă va fi trimis în rai sau în iad. Această decizie este provizorie, căci Biserica, prin rugăciunile şi jertfa ei (Sfânta Liturghie), apoi cei rămaşi în viaţă, prin rugăciunile şi milosteniile făcute pentru cel adormit, pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei. De asemenea, şi consecinţele deciziilor şi ale faptelor din timpul vieţii de pe pământ ale acelei persoane pot avea o importanţă mare în dobândirea unui loc mai bun, după momentul judecăţii particulare. (ziarul „Lumina )
Alături de interpretările teologice şi simbolice prezentate în ediţiile anterioare ale „Ziarului Lumina“, fiecărei zile de pomenire i se mai atribuie o serie de interpretări legate de vămile văzduhului. Important de subliniat e faptul că această învăţătură nu este o dogmă, ci doar o teologumenă, fiindcă Biserica nu a luat o decizie definitivă în privinţa ei, chiar dacă este foarte răspândită şi respectată de creştinii ortodocşi.
(„Lumina)
PS- Daca in privinta acestei teorii sunt opinii contradictorii , cuvintele mantuitorului din Biblie mi se par destul de clare.
Monica
iunie 17, 2009 @ 12:59 pm
*Mantuitorului
un diacon
iunie 17, 2009 @ 2:24 pm
Multumesc Monicai pentru argumentare. Nu am avut timp pentru a o oferi. Dar postez un link care sper ca va fi de folos. Dupa parerea mea este o parere teologica. In sensul strict al definitiei acesteia.
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68826-adevaruri-de-credinta-dogme-teologumene-si-pareri-teologice
un diacon
iunie 17, 2009 @ 2:28 pm
Vroiam sa mai mentionez ceva. Nu cred ca in Biseica exista concurenta intre sinoade si duhovnic. Nu tot ceea ce spune duhovnicul este dogma. Trebuie sa facem diferenta intre a te pronunta in invatatura de credinta si in a da sfaturi duhovnicesti.
anonim
iunie 17, 2009 @ 7:46 pm
multumesc, elena. acum am vazut adresele despre spovedanie
elena
iunie 17, 2009 @ 8:14 pm
sa-ti fie spre mantuire!
Monica
iunie 18, 2009 @ 3:26 pm
* ptr un diacon- Eu am incercat sa prezint aceasta inmvatatura cat se poate de impartial , redand cele 2 pozitii diferite.
Nu stiu care este adevarul ,insa ma gandesc ca nu ar trebui sa se bata moneda cel putin pe nr de 24 de vami ptr ca din cate vad lucrurile sunt nuantate si nu simple precum le credem.In plus ,daca ar fi numai 24 fix ,multe pacate ar ramane nepedepsite ajungandu-se practic la o aberatie.
De ex unul care se imbogateste taind ilegal sute sau mii de metri cubi de lemn ,contribuind la un dezastru ecologic si climatic ar ramane nepedepsit ptr ca nu exista o astfel de vama..Iar o fata care poarta cercei ar arde in iad ptr ca exista po astfel de vama.
Hai sa fim seriosi -ce este mai grav?
Iar cel putin in privinta podoabelor -sa ma ierte Dumnezeu ,nimeni este obligat sa fie de acord cu mine ,insa eu ma indoiesc ca pe Dumnezeu il deranjeaza faptul ca port cercei.Dumnezeu este dreptate ,insa mi-e greu sa-l cred absurd.
Monica
iunie 18, 2009 @ 3:28 pm
erata
*invatatura
*o
carla
iunie 18, 2009 @ 4:21 pm
Infricosatoarea judecata este judecata finala si universala.
nu va inselati ca sunt pacate care nu apar in cele 24 de vami, si or sa fie trecute cu vederea!!!
Prin vamile vazduhului are loc o judecata provizorie, adică judecata prin care Dumnezeu rânduieşte unde va sta sufletul până la judecata universală.
Din cate am inteles si eu pacatoasa!
Monica
iunie 18, 2009 @ 4:28 pm
Tocmai asta spuneam si eu -daca ar exista numai 24 ,multe pacate ar fi trecute cu vederea si s-ar ajunge de fapt la NEDREPTATE.
florinm
iunie 18, 2009 @ 5:07 pm
In Viata Fer. Teodora se scrie despre aceste Vami. De asemenea, la Sf. Macarie Cel Mare. Si poate se mai pomeneste despre Vamile Vazduhului si in vietile altor sfinti.
Acum, daca este sau nu adevarata invatatura despre vami si cum sa dovedim asta – acestea ne preocupa pe noi??
1. Daca n-ar exista Vami, oricum stim ca este o Judecata particulara (din Invatatura Bisericii), cea de la 40 de zile de la moarte, cand se judeca faptele celui raposat, deci n-ar scapa nimic.
2. Iar daca ar exista Vami, crede cineva ca Domnul limiteaza acele Vami la unele pacate, iar altele ar trece bine-merci? E imposibil, pentru ca e scris ca „Nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerului”.
Deci daca ar exista Vami (chiar 24) fiti siguri ca fiecare pacat s-ar regasi acolo. De exemplu, prin taierea padurilor ilegal si aducerea calamitatilor asupra altora regasim urmatoarele: furtul, iubirea de arginti, lacomia, ne-iubirea aproapelui ca pe tine insuti, uciderea, frauda (minciuna, furtul), evaziunea(minciuna, furtul) etc. Acestea ar fi trecute prin filtrul cate unei Vami in mod sigur.
Asa ca, intocmai cum a spus si Pr. Diacon (daca e vb de treapta preotiei) mai bine sa nu acordam o preocupare exagerata acestei teme a Vamilor, pt ca indiferent daca exista sau nu (in functie de pareri) pe noi nu aceasta ne ingrijoreaza, ci raspunsul la Judecata.
Doamne ajuta!
euu
iulie 28, 2009 @ 11:29 am
Saurian , de ce te-a respins pr. Justin?
Adriana
octombrie 18, 2009 @ 10:11 pm
Si cum, unde si cand ne gasim duhovnicul care sa ne ajute si sa ne inteleaga cel mai bine?
A.
Ana
octombrie 19, 2009 @ 9:18 am
Adriana @, numai cu rugaciune ne gasim parintele duhovnic. Si eu eram in disperarea asta si dupa doi ani mi.a scos Domnul in Cale un duhovnic. Interesant este ca el m-a luat pe mine, nu eu pe el. Nici nu am gandit ca el o sa-mi devina duhovnic.
Caile Domnului sunt frumoase. Noi sa avem credinta si multa rabdare. Vezi p Cleopa cu rabdare, rabdare, rabdare, rabdare, rabdare. Pana cand rabdare? Nu pana la prasit, ci PANA LA SFARSIT:-)
Ana
octombrie 19, 2009 @ 9:37 am
Draga Corina, nu stiu daca vreunul din sfaturile de aici ti-au fost de vreun folos. Dupa cum vezi toti iti dau sfaturi spre reculegere intr-o manastire ptr cateva zile, pentru spovedanie, pentru multa rugaciune. Sunt sfaturi care au fost urmate si care au ajutat. Nu cred ca este ceva de completat.
Domnul sa te ajute pe tine sa iei decizia de a lasa in urma viata cu oameni de genul lui, caci nu te vor duce decat din greutate in greutate. Tu stii asta deja, insa inca speri ca ceva se va indrepta.
Tu nu ai nevoia de iubirea unui barbat acum ci de iubirea Lui Hristos. E ceva cu care suntem mereu sfatuiti si e greu de inteles. Pleaca-ti de poti genunchii in fata icoanei Mantuitorului si roaga-l sa te invete iubirea de Dumnezeu. Ai sa infloresti. Iti trebuie si rabdare.
Sa ne povestesti si noua cum ti-a fost
Doamne ajuta
klaudia
noiembrie 29, 2009 @ 2:52 am
draga corina foarte intresanta povestea ta de viata.eu iti dau un sfat care mie mi-a salvat relatia.am avut o problema in relatie si am tinut slujbele sfantului vasile cu post 9 zile.m-au ajutat enorm.a fost ceva divin.de atunci mai bine zis de un 1 de cand mi s-a intamplat m-am apropiat de d zeu mai mult am ramas cu acelasi baiat si mie bine.amandoi am ramas cunoscatori si mergem la slujbe la biserica,iam rams recunoscatori si tot in acelasi timp mia schimbat viata.oricum fiecare zi e o lupta cu ispitele care plutesc in fata noastra dar le invingem ptr ca stiu ca d zeu ne vrea impreuna si daca el doreste aceasta atunci dragostea mea fata de pretenul meu a devenit mai mare.dumnezeu o sa aibe grija de tine.
omp
aprilie 11, 2010 @ 2:42 pm
are rost sa zici pacatul tau si altcuiva decat duhovnicului ?
Jamaica
aprilie 12, 2010 @ 8:53 am
da, at cand recunosti fata de cineva ca ai gresit in fata lui
anonima
mai 17, 2010 @ 7:54 pm
stie cineva cum pot sa-mi dau seama daca un pacat mi-a fost iertat?ca io,de exemplu,nu stiu daca ma caiesc destul.daca nu mai am mustrari de constiinta atunci cand ma gandesc la un anumit pacat spovedit inseamna ca sunt iertata?
Adriana
mai 17, 2010 @ 8:38 pm
Tine de credinta, Domnul Hristos a zis ca Dumnezeu este drept sa ierte pacatele marturisite, de aceea trebuie sa crezi ca este adevarat ceea ce zice parintele dupa Spovedanie: „Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiica (N), si sa-ti lase tie toate pacatele”.
ioanaM
iunie 15, 2010 @ 2:16 pm
Dupa cate stiu eu pacatul marturisit este iertat si nu are rost sa te mai gandesti la el, atata timp cat nu-l mai faci. Nici eu nu pot sa spun ca simt o mare cainta pt toate pacatele pe care le marturisesc, dar stiind ca sunt pacate mai bine le marturisesc chiar asa, rece, rational, decat sa plec cu ele acasa ca nu se stie daca si cand mai ajung la spovedanie. Dar cred ca pt pocainta are importanta si felul cum marturisesti pacatul, vorba Parintelui Arsenie Papacioc: „pacatul trebuie marturisit cu gustul lui, cu mustul lui”, bine-nteles, fara sa-l smintim pe duhovnic, iar acesta la randul lui, prin discutie, te poate ajuta sa vezi unde-ai gresit si sa-ti para rau cu adevarat pt pacatul respectiv (caci probabil atunci cand nu simti cainta pt pacat, te cam indreptatesti oarecum ca nu prea a fost vina ta ca l-ai facut).