Dependenţa de heroină
Heroinoşii sunt văzuţi cam ca nişte paria. Pentru că heroina, frate, îţi schimbă viaţa, îţi schimbă percepţia asupra vieţii. Au şi Paraziţii o melodie, pe care ne-a pus-o părintele R., chiar dacă Paraziţii, celelalte melodii, sunt numai despre droguri, femei, sex, dar melodia asta este într-adevăr… ca să fii mai aproape de sufletul unui golan, adică unui golan nu poţi să-i pui din prima Psaltire şi nu face aia, nu face aia!, ne-a pus Paraziţii. E clar că drogul îţi schimbă percepţia asupra vieţii. Adică, tu nu mai ai plăcerile pe care le aveai înainte. Nu te mai bucuri de un răsărit de soare, nu te mai bucuri de faptul de a sta cu familia, de a te bucura de zâmbetul copilului tău, plăcerea de a citi o carte – nu le mai ai pe astea! Pe astea le ai la început, până ajungi să fii dependent, să te gândeşti în continuu la heroină. Le ai o perioadă, maxim un an, dar după aia, sincer îţi zic, toţi drogaţii, de cum se scoală până se culcă, se gândesc încontinuu numai la heroină şi cum să facă bani, ca să-şi mai cumpere din nou o doză. Pentru că niciodată nu e de ajuns, întotdeauna vrei mai mult şi mai mult. Şi chiar dacă tu eşti drogat, eşti varză în ziua respectivă, te gândeşti cum să faci bani pentru ziua următoare şi tot aşa. Şi eşti prins într-un lanţ din care nu mai poţi să ieşi.
Singura posibilitate este să te laşi, să renunţi la ele – ceea ce este foarte greu. Pentru că ai răuri, ai sevraje, în fine. E ca o iubită. Ştii cum e? Sunt mulţi, îmi aduc aminte… Ştii cum e? Exact aşa e situaţia: când te apucă răul ăla eşti ca într-o cameră neagră sau ca într-o fântână, în care e întuneric, cu totul întuneric. Vrei să te gândeşti la Dumnezeu, ţi se face scârbă. Scârbă de Dumnezeu ţi se face, pur şi simplu, nu pot să-ţi explic de ce. Toţi cu care am vorbit au zis: „Aşa e”. Încerci să te rogi, nu poţi. Bine, cum a zis Sfântul Apostol Pavel: „Încă nu v-aţi rugat până la sânge…” Dacă te rogi până la sânge e normal să reuşeşti să te laşi, dar vreau să zic atunci, la prima vedere, când eşti în disperarea aia, când eşti în inconştienţa aia… Şi dracul îţi mai dă un alt gând: „Nu e chiar aşa de rău unde ai ajuns! Mai faci şi tu o dată.” Şi tot felul de motive, ba: „Uite, e mişto afară, hai să mă droghez!”, ba: „Ce nasol e afară! Ia să mă droghez!”. Da, tot timpul îţi găseşte motive. Şi tu eşti în camera aia neagră şi tot ce te gândeşti, din toate lucrurile la care te gândeşti, nu te satisface nici unul. Şi atunci îţi rămâne luminiţa aia: heroina. Aia e singura care te satisface. E ca o iubită. Dacă nu te duci să te săruţi cu ea nu poţi să faci nimic în ziua respectivă. Şi după ce te săruţi cu ea poţi să faci orice. Trebuie să-ţi faci injecţia. După ce ţi-ai făcut injecţia, mamă! Eşti gata, poţi să faci orice, poţi să te duci la muncă!
Sunt drogaţi care dacă nu se droghează înainte să se ducă la muncă sau la acţiunea pe care o au de făcut în ziua respectivă nu pot să facă nimic. Sunt drogaţi care se duc cu răul la furat. Adică cu răul pe ei, trebuie să se ducă să fure, ca să-şi ia heroină. Cu răul pe ei, adică cu sevrajul ăla. E foarte nasol. Ce înseamnă rău? Are mai multe stadii. În momentul în care eşti dependent de o lună, răul este că atunci când ţi se duce heroina din corp, începi să ai un sevraj mic. Cum se manifestă sevrajul? Ai transpiraţii şi când ţi-e cald, când ţi-e frig. Ba îţi vine să dai toate jos de pe tine, ba ţi se face frig. Astea sunt. Îţi curg puţin ochii şi nasul. Şi merge până la a avea dureri de oase foarte mari, să nu te poţi ridica din pat; ţi se încleştează toate încheieturile, nu poţi să mergi de durere; dar e şi un rău psihic, e şi depresia, e foarte complicat. Vezi, că dacă s-ar fi găsit antidotul, psihologii ar fi zis: „Gândeşte-te la asta!” Că toţi fac… Vine un psiholog la tine şi zice: „Fă asta, fă asta!” Dar nu e, nu s-a găsit antidotul la heroină. Pentru că dacă se găsea, atunci… îl vindeca pe pacientul care stă în pat şi are sevraj, îl vindeca printr-o vorbă. Zice: „Gândeşte-te la ceva!” Dar el nu poate. Răul merge de la răul mic la sevraje din alea cu tremurături, până la tendinţa de sinucidere în care nu mai poţi să suporţi, că-ţi tremură corpul, ai friguri, te dor oasele, nu mai poţi să suporţi psihic, tu ai nevoie de senzaţia aia chimică în corp. Şi nu mai poţi psihic să suporţi, că psihicul e cel mai rău. Şi atunci faci orice.
Sunt unii pe care i-au închis în casă şi au zgurmat peretele cu unghiile, cu unghiile au zgurmat uşa şi peretele, de şi-au rupt unghiile şi degetele ca să poată să iasă afară. Pe unii îi închidea în cuşcă. Ţin minte cazul unui ţigan de acolo de la mine din cartier – căruia i-a făcut taică-său – ai văzut cum e debaraua, e băgată în perete – a scos uşa de la debara şi i-a pus zăbrele ca la tigru, ca la circ. I-a pus zăbrele, l-a băgat acolo şi-i dădea mâncarea într-o farfurie printre zăbrelele alea, ca să nu iasă de acolo. Aşa îţi face şi aici la dezintoxicare: când intri îţi ia tot de la tine, îţi ia crucea de la gât, îţi ia tot, tot ce e pe tine, ca să nu te spânzuri. Nu ai voie la cuţite. Că e greu să te sinucizi dându-te cu capul de pereţi, dar dacă ai un cuţit, o furculiţă, ceva ascuţit la tine, poţi să te sinucizi când vrei.
Am asistat la răuri mari de la ăştia care urlau noaptea, intrau la sevraj. Urlau noaptea, ai halucinaţii, ai… Eu n-am ajuns niciodată la astea. Cel mai mare rău al meu – vezi, că m-a ajutat Dumnezeu! Am avut foarte multe pauze, şi destul de mari, am avut pauze şi de un an şi de şase luni. În toţi aceşti ani, din clasa a XII-a, când am început la seringă, până acum, cel mai mare rău al meu a fost că aveam friguri sau călduri şi m-a durut spatele foarte puţin – într-o dimineaţă. Şi în momentul ăla, în care am simţit că mă doare spatele, am zis: „Gata, frate, nu mai!” Şi n-am mai făcut. Timp de o perioadă. După aia, probabil că m-a apucat iar.
Treptat, treptat, adică ne-am drogat cu haşiş trei ani şi după aia cu heroină. Când am început cu heroina am început să ne ducem toţi de râpă. S-au stricat prieteniile între noi, pentru că tot timpul îţi faci datorii. Nu mai există prietenie între drogaţi – decât pentru marfă. Prietenie nu mai există. Pentru că tu niciodată nu ai un ban în buzunar. Toţi banii, toţi banii, toţi banii… te gândeşti cum să furi, tot timpul, cum să păcăleşti pe unul, orice, orice, orice este în jurul tău este de vânzare pentru heroină. Dacă te duci la unul în casă te gândeşti cum să faci să-l furi, cum să faci să te împrumuţi. Eşti cel mai tare mincinos. Ajungi să spui nişte minciuni incredibile, ajungi să poţi să plângi, sunt nişte lucruri…
Unii se mai duceau şi la furat. Ne mai duceam în discotecă şi… cam asta e. A fost o singură dată o bătaie – şi cam asta a fost. Unii se mai duceau la furat când nu aveau bani de droguri. Se duceau cu maşina şi furau oglinzi de maşini. Erau câteva maşini, pe care noi le cunoşteam, câteva tipuri de maşini – Mercedes Select A sau Mercedes Cabrio, sau BMW Z5, ale căror oglinzi costau foarte mult. Puteai să iei pe o pereche de oglinzi să-ţi iei porţia de două bile, ceva de genul ăsta. Era vreo 600.000 o pereche de oglinzi. Şi mergeam cu maşina sau chiar pe jos, te puneai în faţa oglinzii şi, pe la spate, cu şurubelniţa – unii ajunseseră să simtă doar pe la spate şi se făcea că se sprijină de maşină – şi îi fura oglinda cu spatele, nici nu se mai uita şi pac, o băga în buzunar şi pleca. Şi aveai oameni cărora le dădeai şi-ţi dădeau banii pe loc pe oglinda respectivă. Să mergi pe stradă şi o să vezi că unele maşini nu au oglinda aia. Majoritatea celor care lipsesc sunt furate de drogaţi. Au fost cazuri în care le-au vândut chiar celor de la care au fost furate şi ăia nu s-au prins! Zicea: „Dom’le, am nevoie de o oglindă, că mi-au furat-o unii!” „Păi, am eu de vânzare!” „Ia să văd! Cât vrei?” I-au vândut şi de două-trei ori aceeaşi oglindă şi nu s-a prins. Unii au început să pună semne şi i-au prins pe unii şi i-au dus la gardă, i-au luat la poliţie.
Asta făceam: ne drogam, ne duceam în fiecare seară la prostituate, ne duceam în cluburi. M-am mai întâlnit cu Uzzi de la Mafia, m-am întâlnit cu el şi în liceu, după aia ne întâlneam tot timpul. Unii dintre ei, mulţi de fapt, au murit.
(Blogul lui Danion Vasile – marturia unui tanar)
anonim
decembrie 28, 2010 @ 11:51 am
De dependenta de pc si jocuri cum se scapa ?
Admin
decembrie 28, 2010 @ 2:59 pm
Salut anonim,
De orice patima se scapa cu ajutorul lui Dumnezeu si prin indrumarea unui duhovnic.
Nu e greu…sunt oameni care sunt tinuti de patimi mult mai grele: desfranare, bautura, tigari, droguri, etc. si reusesc sa se elibereze.
Mergi la un preot, marturiseste-ti pacatul si din acel moment o sa vezi ca lucrurile se vor schimba.
Doamne ajuta!
P.S. O sa scriem un articol pe problema asta, oricum pana atunci mai poti citi acest articol despre World of Warcraft>
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-societate/internetul-si-calculatoarele/6549-world-of-worcraft-wow-dependenta-jocurilor-dusa-la-desavarsire.html ([url][/url])
Alexa pentru Anca
decembrie 28, 2010 @ 3:36 pm
de dependenta de jocuri se scapa inlocuind-o cu dependenta de rugaciune 😉
Alexa
decembrie 28, 2010 @ 3:37 pm
pt Anonim era mesajul
Laura-optimista
decembrie 28, 2010 @ 6:12 pm
Dependenţa de droguri – o dramă
Doamne ajută!
Este foarte impresionantă această mărturie.
Reţin că, atunci când eram în liceu, la o oră de religie, domnul profesor ne-a pus un film documentar despre toxicomani, în care erau înregistrate mărturiile mai multor tineri, care reuşiseră să renunţe la droguri, după foarte foarte multă suferinţă fizică şi psihică. M-a impresionat foarte mult acel film, după oră, nu mai eram în stare de nimic, pentru că m-au întristat cuvintele acelor tineri nefericiţi care, dintr-o dorinţă de a brava sau de a nu-şi strica imaginea în faţa prietenilor lor, au fost la un pas de a-şi distruge viaţa. Drogurile creează mai întâi o dependenţă cumplită. Nefericiţii, care consumă astfel de substanţe, îşi pierd libertatea, devenind în totalitate dependenţi de procurarea drogurilor. Ei sunt capabili de a face orice, de a renunţa la orice, doar pentru a obţine anumite substanţe, care NU le provoacă o stare de fericire, ci doar îi scapă, pentru moment, de acel sevraj care, din ceea ce am auzit, este imsuportabil. După aceea, în timp, aşa cum scria şi în articol, sărmanii toxicomani cad în depresie, devin labili psihic, conştientizându-şi neputinţa de a depăşi acel cerc vicios în care au intrat şi realizând faptul că, din cauza drogurilor, ei au devenit complet marginalizaţi, incapabili de a comunica şi de a gândi în mod liber şi constructiv. După ce consumă droguri în mod sistematic mai mult timp, dacă nu sunt ajutaţi(pentru că nu prea mai depinde de ei) să renunţe la această dependenţă înfricoşătoare, aceşti tineri se îmbolnăvesc şi mor, pentru că substanţele pe care le consumă (şi care bine ar fi să nu mai existe niciodată!) le distrug trupul şi sufletul.
În filmul, pe care v-am spus că l-am văzut în liceu, tinerii care, ajutaţi de Dumnezeu şi de familiile lor, reuşiseră să se elibereze de dependenţa de droguri, relatau faptul că, iniţial, au acceptat să consume astfel de substanţe la insistenţa celor din anturajul lor, care-i ironizau, numindu-i "fricoşi". Alţii s-au drogat prima dată din curiozitate, neştiind că acele substanţe, o dată introduse în corp, deja lucrează şi creează dependenţă. După ce au consumat prima doză de drog, sărmanii tineri au început să se simtă foarte rău, să aibă o stare generală foarte neplăcută, dar, deşi nu mai voiau să audă de acele droguri, nu au mai putut renunţa, decât după ce, fără voia lor, cu forţa, au fost duşi la dezintoxicare, pentru că dependenţa de care sufereau nu era doar pe fond psihic, ci devenise fizică, biologică, astfel încât a fost absolut necesar să fie ajutaţi(chiar împotriva voinţei lor, fiindcă altfel ar fi murit) să depăşească acea stare critică.
Părinţii unuia dintre tinerii, care şi-a relatat experienţa dramatică, povesteau, plângând, faptul că, în perioada în care fiul lor se droga, se aşteptau ca în orice clipă să primească un telefon… şi să fie anunţaţi că băiatul lor a fost găsit mort. Nu s-a întâmplat aşa, pentru că l-au internat la timp în spital şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, problema s-a rezolvat… deşi cu foarte multă suferinţă.
Mă întreb, în acest sens, cum este posibil ca aceşti tineri să fie atât de naivi, încât doar pentru a nu fi ironizaţi de către prieteni, sau pentru a-şi satisface o curiozitate aiuristică şi prostească(să-mi fie iertat limbajul colocvial), să-şi distrugă viaţa şi relaţia cu Dumnezeu, condamnându-se pe ei înşişi la o existenţă nefericită, plină de deznădejde şi de singurătate şi, în cele din urmă, la moarte. Ce curiozitate este aceasta? Sunt curioşi să vadă cum este să nu mai fii conştient, să nu mai dispui de tine însuţi, să-ţi pierzi total libertatea şi să mori ca sclav al unei substanţe create de către un grup de criminali, care profită de naivitatea oamenilor, pentru a-i distruge? Aceasta este o curiozitate naivă şi chiar patologică, sinucigaşă, care nu poate avea decât efecte negative! Să fugim, aşadar, de această ispită a sinuciderii prin droguri, să nu "experimentăm" ceea ce ştim că sigur ne va creea grave probleme trupeşti şi sufleteşti şi, în cele din urmă, ne va duce la moarte! Ştiu că ceea ce spun este sinistru şi că scriu într-un limbaj foarte autoritar, ca şi cum aş fi o mare personalitate, care ştie totul. Totuşi, nu mă ruşinez de această atitudine, pentru că problema drogurilor este bine cunoscută(nu trebuie să fii mare cercetător pentru a şti că drogurile, o dată introduse în organism, îţi distrug viaţa) şi doar cei naivi, care se lasă amăgiţi şi sunt incapabili de a analiza situaţiile cu simţ critic, mai pot crede în minciuna periculoasă, potrivit căreia consumul drogurilor ar fi inofensiv.
Să-i ajute Dumnezeu pe toţi cei care deja sunt dependenţi să accepte tratamentul medical şi astfel, chiar dacă vor avea mult de suferit, să reziste, pentru a-şi reface viaţa! Să-i ajute Dumnezeu pe toţi aceşti tineri să nu deznădăjduiască, pentru că, oricât ar fi de greu, cu ajutorul Domnului şi, dacă vor avea o voinţă puternică, îşi vor putea reveni, vor putea depăşi situaţia dramatică în care se află, pentru că Mântuitorului nostru nimic nu-I este cu neputinţă.
Doamne, fii cu noi!
Laura-optimista
decembrie 28, 2010 @ 6:28 pm
În legătură cu substanţele halucinogene care au fost legalizate în Occident(nu le scriu denumirea, fiindcă nu vreau să dau nimănui idei negative), ştiu o întâmplare destul de tristă. Astfel, un prieten mi-a relatat că, în urmă cu un an, a mers într-o excursie în Italia, împreună cu mai multe persoane. În timpul acelei excursii, unul dintre membrii grupului, dintr-o curiozitate copilărească, a fumat o ţigară care conţinea un drog legalizat, mai puţin periculos şi, după puţin timp, a început să se simtă foarte rău. Sărmanul tânăr a ratat toată excursia, fiindcă, în următoarele zile, până când s-au întors în România, nu a putut participa la nicio activitate alături de ceilalţi, ci a stat singur în hotel, simţindu-se foarte rău.
Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să nu ne îmbătăm de vin, ci să ne umplem de Duhul Sfânt şi cred că, parafrazând acest îndemn apostolic, am putea spune şi noi: NU experimentaţi drogurile, care vă pun în pericol viaţa aceasta şi mântuirea, ci vă umpleţi de Duhul!
Domnul să fie cu noi!
P S. Dacă acest articol va fi citit de către tineri, care încă suferă de dependenţa de droguri, aş vrea să-i încurajăm împreună, să-i asigurăm că, dacă vor avea încredere neclintită în Domnul nostru Iisus Hristos şi vor face tot ceea ce le vor indica medicii, vor fi salvaţi şi, chiar dacă pare neverosimil, îşi vor putea continua viaţa liniştiţi, bucurându-se de toate darurile, pe care Domnul ni le-a dăruit. Doamne ajută!
alt anonim
decembrie 28, 2010 @ 10:11 pm
dar de dependenta de malahie cum scapi? astept raspuns…
Andrei
decembrie 28, 2010 @ 10:16 pm
alt anonim-intra la articolul "masturbarea" acolo vei gasi o multime de solutii, tema asta este foarte intens discutate.
Dumnezeu sa te ajute!
Admin
decembrie 28, 2010 @ 10:23 pm
Salut, noi avem o lista cu articole si cu comentarii foarte multe care au tratat problema masturbarii. Le poti gasi aici pe toate:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/masturbarea.html ([url][/url])
Andrei
decembrie 28, 2010 @ 10:30 pm
Scuza-ma Admin,ca miam dat repede cu parerea.
Admin
decembrie 28, 2010 @ 10:35 pm
Stai linistit Andrei.
alt anonim
decembrie 29, 2010 @ 8:00 am
admin leam citit cred ca pe toate de acolo dar tot degeaba 🙁
Admin
decembrie 29, 2010 @ 9:07 am
Salut "alt anonim"
Ai incercat sa mergi sa-ti marturisesti pacatele unui preot si sa-i urmezi sfaturile?
alt anonim
decembrie 29, 2010 @ 8:21 pm
am fost, ma sfatuit am citit articole am aflat unele altele dar tot nuj ce sa fac
Admin
decembrie 29, 2010 @ 10:10 pm
Ai incercat sa aplici sfaturile parintelui si sfaturile pe care le-ai gasit in articole?
Saurian
decembrie 30, 2010 @ 7:20 am
Admin, cred că respectiva persoană trebuie în primul rând să înţeleagă că nu este o reţetă ce te scapă în două săptămâni de acest păcat. În cele din urmă e vorba de o luptă cu tine însuţi iar toate celelalte sfaturi sunt doar nişte ajutoare secundare în această problemă. Dacă nu porneşti o luptă puternică cu orice gând păcătos ce apare în inima ta ( prin rugăciune ) toate celelalte sfaturi nu te prea ajută. Cel puţin asta e părerea mea.
Saurian
decembrie 30, 2010 @ 7:25 am
Acum am văzut ce mi-a trimis o prietenă în legătură cu păcatul masturbării de care nu poţi scăpa: http://www.youtube.com/watch?v=ZqDIXDV3Dio
Lili
martie 20, 2011 @ 8:15 pm
Este groaznic faptul ca tot mai multi tineri ajung sa consume droguri.Ajung sa-si distruga viata.Dependentii de droguri sufera cumplit.Esta ca o boala,dependenta,mai rau este ca sufera si cei din jurul lor,mai ales familia.Intr-o perioada era un serial la televizor "Clona",era o productie braziliana.De obicei nu ma uit la seriale,ma uit foarte rar la TV(am doar o lista cu anumite filme care mi-s preferate si le vizionez,in rest nu ma dau in vant dupa emisiuni,seriale,show-uri),dar serialul acela mi-a placut si mi s-a parut destul de moralist.Abordeaza mai multa teme,dar una dintre temele cele mai importante este depdenta de droguri.Arata cat de mult sufera un tanar care a inceput sa ia droguri,arata cat de usor poti cadea in "jocul" drogurilor,cand de usor ajungi pe marginea prapastiei.Pana sa vad serialul stiam ca drogurile fac rau,distrug sanatatea,viata,dar niciodata nu mi-am putut inchipui ca pot sa te distruga pe tine ca om,sa te dezumanizeze.Drumul drogurilor este drumul spre o moarte lenta,dar sigura.