Deschiderea unui nou an școlar

Începtul noului an școlar…mi-a adus întotdeana un noian de sentimente antagonice: regretul că vacanța de vară a fost prea scurtă și s-a terminat prea repede, bucuria că am mai crescut cu un an ca să ajung mare, regretul că nu o să mai am timp de joacă pe săturate cu prietenii, bucuria că mă reîntâlnesc cu colegii de școală,  emoția că voi cunoaște profesori și poate colegi noi, frica de necunoscut, și tot așa.

Greu de purtat toate aceste sentimente în același timp, dar sunt convins că aproape nimeni nu este străin de ele. La fiecare început de nou an școlar am fost mișcați de toate aceste trăiri, chiar dacă am arătat asta sau nu. Și totuși, după trecerea anilor, aceste sentimente care cândva erau copleșitoare, memoria ni le servește acum ca pe niște amintiri de mare preț, și nu se poate să nu rămâi în urmă cu un surâs de bucurie la depănarea lor.

Țin minte că de multe ori, la început de nou an școlar, cochetam cu această dorință: „ce bine era dacă acum 2-3 ani aveam mintea de acum”. Dorința aceasta s-a manifestat cu cea mai mare intensitate la începutul clasei a VIII-a și mai ales a XII-a: „ce bine era dacă aveam mintea din clasa a XII-a când eram în clasa a IX-a”. Mă gândeam că dacă ar fi fost așa aș fi evitat o gramadă de greșeli și aș fi învățat mult mai bine, cu mai mare ușurință, ca să-mi rămână mai mult timp de joacă cu prietenii.

Peste ani, am aflat că nu numai eu aveam acest simțământ, ci că este în firea noastră dorința de a ne ridica deasupra condiției noastre de moment și de a avea siguranța victoriei în fața necunoscutului și a provocărilor vieții. Am fi vrut să fim mai deștepți, mai descurcăreți, mai înțelepți decât eram în acele momente pentru că deschiderea anului școlar aducea o nouă lume, iar noutatea aducea teama de necunoscut.

Dar teama ne necunoscut și lipsa experienței de viață se depășesc la tinerețe cu ascultarea de părinți, de profesori și mai ales cu ascultarea de glasul lui Dumnezeu în noi, de glasul conștiinței. Să ai la tinerețe puțină bătrânețe, ca să ai mintea pregătită să învingă provocările vieții de elev.

„Când merg copiii la școală dimineața, năsucuri roșii tipite sub fular, Simt deodată un dor să am din nou vârsta lor și grijile copiilor!”

În continuare, vă oferim spre ascultare melodia „Când merg copiii la școală dimineață” a regretatului Dan Spătaru:

(Dan)

https://www.youtube.com/watch?v=qSgIYD-jgTA

(Visited 5 times, 1 visits today)