Deschiderea unui nou an școlar
Începtul noului an școlar…mi-a adus întotdeana un noian de sentimente antagonice: regretul că vacanța de vară a fost prea scurtă și s-a terminat prea repede, bucuria că am mai crescut cu un an ca să ajung mare, regretul că nu o să mai am timp de joacă pe săturate cu prietenii, bucuria că mă reîntâlnesc cu colegii de școală, emoția că voi cunoaște profesori și poate colegi noi, frica de necunoscut, și tot așa.
Greu de purtat toate aceste sentimente în același timp, dar sunt convins că aproape nimeni nu este străin de ele. La fiecare început de nou an școlar am fost mișcați de toate aceste trăiri, chiar dacă am arătat asta sau nu. Și totuși, după trecerea anilor, aceste sentimente care cândva erau copleșitoare, memoria ni le servește acum ca pe niște amintiri de mare preț, și nu se poate să nu rămâi în urmă cu un surâs de bucurie la depănarea lor.
Țin minte că de multe ori, la început de nou an școlar, cochetam cu această dorință: „ce bine era dacă acum 2-3 ani aveam mintea de acum”. Dorința aceasta s-a manifestat cu cea mai mare intensitate la începutul clasei a VIII-a și mai ales a XII-a: „ce bine era dacă aveam mintea din clasa a XII-a când eram în clasa a IX-a”. Mă gândeam că dacă ar fi fost așa aș fi evitat o gramadă de greșeli și aș fi învățat mult mai bine, cu mai mare ușurință, ca să-mi rămână mai mult timp de joacă cu prietenii.
Peste ani, am aflat că nu numai eu aveam acest simțământ, ci că este în firea noastră dorința de a ne ridica deasupra condiției noastre de moment și de a avea siguranța victoriei în fața necunoscutului și a provocărilor vieții. Am fi vrut să fim mai deștepți, mai descurcăreți, mai înțelepți decât eram în acele momente pentru că deschiderea anului școlar aducea o nouă lume, iar noutatea aducea teama de necunoscut.
Dar teama ne necunoscut și lipsa experienței de viață se depășesc la tinerețe cu ascultarea de părinți, de profesori și mai ales cu ascultarea de glasul lui Dumnezeu în noi, de glasul conștiinței. Să ai la tinerețe puțină bătrânețe, ca să ai mintea pregătită să învingă provocările vieții de elev.
„Când merg copiii la școală dimineața, năsucuri roșii tipite sub fular, Simt deodată un dor să am din nou vârsta lor și grijile copiilor!”
În continuare, vă oferim spre ascultare melodia „Când merg copiii la școală dimineață” a regretatului Dan Spătaru:
(Dan)
https://www.youtube.com/watch?v=qSgIYD-jgTA
Sorin
septembrie 12, 2011 @ 11:39 am
Am fost şi eu la o astfel de deschidere de an şcolar anul acesta şi am rămas total dezamăgit. Se intona imnul ţării iar oamenii adulţi erau indiferenţi şi vorbeau între ei. La fel când s-a făcut binecuvântarea de început de an sau când au vorbit reprezentanţii Primăriei, Poliţiei etc. E trist că un eveniment atât de frumos şi de important e privit de majoritatea adulţilor aşa cum e privită şi Cununia, Împărtăşanie, Spovedania etc.: ca ceva ce trebuie bifat că a fost făcut.
Administrator
septembrie 12, 2011 @ 12:27 pm
Cine are urechi de auzit, aude Saurian…ca si la cununie, sf. impartasanie, spovedanie, botez, etc.
viziteuC
septembrie 12, 2011 @ 1:41 pm
Buna,
Si la mn astazi la scoala s-a intamplat cum a spus Saurian,e trist…dar cred ca emotiile si-au spus cuvantul…oricum nu se prea auzea nimic, eram in spate cu prietenii…multa galagie..eu chiar vroiam sa aud ce spune ,dar majoritatea nu
Albinuta
februarie 20, 2012 @ 7:22 am
Doamne ajuta poate ca nu prea are legatura intrebarea mea cu articolul(nu am gasit unde altundeva as putea sa scriu) insa dintre cei care citesc O.T este cineva care a terminat Liceul Militar ?Mai nou trebuie sa iau in calcul si acest liceu (pentru baiatul meu )si cum timpul este destul de scurt(pana in aprilie )nu stiu exact pe cine sa intreb (mi-ar place sa vorbesc cu cineva care a terminat aceasta scoala sau care urmeaza ,desii cred ca este mai greu ),am intrat pe internet la scoala militara am vazut ,ne-a placut insa cred ca ar fii foarte folositoare si marturia macar unui tanar ,multumesc
Ana
februarie 20, 2012 @ 8:24 am
Albinuta, sper sa primesti un cuvant de la un tanar. Citind ce ai scris mi-am amintit de parintele Amfilohie si de ce vorbea legat de perioada de armata. Erau lucruri frumoase si puternice. Cred ca e bine sa cauti la parintii bisericii noastre un sfat. Cauta la mai multi ca sa iei decizia buna. Eu am intalnit recent un fiu de preot care lucra in armata. Se vedea pe el educatia puternic ortodoxa primita acasa si ritmul ordonat primit in armata. Mi-a placut mult si mie si la toti din jur. Nu stiu daca toti ajung la fel, insa indiferent de situatie cred ca un tanar crescut in acest mediu devine ordonat si organizat.
Albinuta
februarie 20, 2012 @ 8:58 am
Multumesc mult Ana pentru cuvintele scrise ,asa cum am spus deocamdata caut informatii deci ma-s bucura daca mi-ai recomanda vro carte sau vriun parinte macar care stii tu ca a scris despre armata .Apoi vreau sa stii ca pentru mine aceasta veste m-a luat un pic pe nepregatite deoarece baiatul mereu spunea Seminar Teologic (de ani buni)avea el ceva dubii insa a venit saptamana trecuta si mi-a spus ” ca s-a hotarat ce vrea sa urmeze „in momentul in care a venit cineva de la o scoala militara si le-a expus in mare despre ce este vorba ,bineinteles ca am avut nenumarate discutii pro si contra insa se pare ca el este hotarat sa incerce la o scoala militara ,eu in schimb am o gramada de intrebari la care decamdata nu prea am gasit raspuns .Am ramas foarte surprinsa ca si-a schimbat asa de repede hotararea si mai in gluma mai in serios l-am intrebat: daca saptamana viitoare va veni alcineva de la o alta scoala sa tio prezinte va vrea la acea scola raspunsul afost cam asa:”poate sa vina de la 100 de scoli eu tot as vrea la scoala militara „