Desenele Anime și pornografia infantilă
Când aveam 10 ani ţin minte că abia se introdusese televiziunea prin cablu în oraşul nostru. Era mare veselie pentru că treceam de la două canale la cel puțin 7-8. Printre ele era şi Italia 1, un post care difuza dimineaţa, timp de trei ore, desene animate. Bucuria noastră! Au fost multe seriale frumoase care mi-au plăcut, dar printre ele se strecura și un gen de animaţie care se distingea de toate celelalte.. erau animațiile făcute de japonezi.
Ce mai reţin acum este un desen animat cu trei fetiţe care aveau puteri supranaturale şi se luptau cu fel de fel de personaje negative. Nu-mi plăcea în mod special acest desen animat dar reţin ca un lucru mi-a atras atenţia: uneori, fetițelor li se vedeau chiloţeii. Nu mă ispitea în niciun fel, eram mic, nu înţelegeam mare lucru dar ştiu că mereu îmi săreau ochii la acest detaliu. Imaginaţi-vă că asta se întâmpla acum aproape 20 de ani, când promovarea desfrâului nu era o regulă, ca astăzi. Mai reţin deasemenea că aceste desene animate, de origine japoneză, portretizau excepţional sentimentele personajelor. Ochii mari, guriţa mică, iar expresivitatea feței era punctul culminant al oricărui episod. Bucuria, mânia, ura, frica, simpatia, râsul erau stări sufleteşti care erau afişate sclipitor pe chipurile micilor personaje.
A trecut vremea şi acum câţiva ani am aflat că acest tip de desene japoneze poartă numele de „anime”. În prezent există o adevărată industrie a genului care produce milioane de dolari în întreaga lumea. Fiind apropiat de Dumnezeu, de data aceasta le-am perceput altfel, sesizând oarecum pericolul pe care-l reprezentau pentru promovarea desfrânării în rândul copiilor.
De acum 20 de ani şi până astăzi un alt fenomen a explodat în ţările civilizate: pornografia. Această industrie a infectat zeci de milioane de suflete, construind în sufletele oamenilor comportamente imorale şi apucături animalice.
Inevitabilul s-a produs: minţile pervertite ale bărbaţilor au mai născocit o mizerie: sexy anime sau porno anime. Producătorii de filme porno au sesizat diabolic o portiţă spre desfrânare în faimosul gen de desen animat japonez, portiţă lăsată probabil neintenţionat de cei care au desenat rochiţele ridicate ale personajelor feminine, ce permiteau să se vadă chiloţeii de sub ele.
Discuţia din acest punct se bifurcă în două probleme:
1. Industria pornografică anime care afectează copiii.
2. Industria pornografică din mintea şi fanteziile adulţilor.
Lucrurile au evoluat prea mult în rău astăzi, încât există sute de seriale anime care pot oricând arunca copilaşii în mocirla păcatelor. Sunt seriale care nu promovează deloc sexualitatea, şi sunt unele care promovează parţial apropierea dintre un băiat şi o fată sub diferite forme: sărut, atingere, îndrăgostire, vestimentaţie sumară, ba adesea chiar vizibil deşucheată. Dar, putem distinge două mari categorii ale desenelor anime, în funcție de gradul de sexalitatea promovat:
a) low-anime-uri, desenele în care personajele feminine au fustițe scurte, picioare lungi și sâni proeminent conturați. Dorința sexuală este sugerată subtil prin vestimentația sumară și înţelept ar fi să vă feriţi copii de acest gen al desenului animat, indiferent cât de nevinovat ar părea prin acțiunea lui. În plus, aceste desene sunt cu atât mai periculoase, cu cât ele sunt primul pas spre cea de-a doua categorie de anime:
b) sexy-anime sau porno-anime, desene care conțin imagini nude și acte sexuale în formă explicită, în toate manifestările cunoscute ale pornografiei.
Există site-uri care au arhive mari cu desene anime, dar fără a le exclude pe cele mai puţin morale. E un teren minat care până la urmă, mai devreme sau mai târziu va avea efecte negative pentru educaţia copilașilor noştri. În pericol sunt în primul rând băieţeii care vor privi curioşi la fustele şi decolteurile fetiţelor, şi foarte posibil vor găsi prin linkuri şi desenele destinate adulţilor. Iar fetițele vor învăța să se prezinte ca o marfă, ca o bucată de carne apetisantă în fața băieților, fără demnitate, sfială și smerenie, așa cum îi stă bine unei femei.
Un alt pericol este falsa impresie a copiilor că fiind desene animate le este benefic să le vadă indiferent de cum arată personajele. Chiar dacă le vor cădea sub ochi seriale anime porno vor continua să se uită fără a se rușina prea tare, gândidu-se că părinții le îngăduie să vadă desene animate.
Din păcate astăzi copiii văd primele imagini sexuale mult mai devreme decât le vedeam noi copiii de acum 20 de ani. Se încearcă o familiarizare a copiilor cu sexualitatea pervertită, inducându-le ideea că sexul e un bun comun, accesibil oricând și oricum, de plăcerea căruia trebuie să se bucure toate lumea indiferent de vârstă. În acest fel copiii devin viitorii consumatori de pornografie, în diferite forme: fotografii, reviste, video-chat, filme, și în final, atunci când va permite situația, vor pune în practică ceea ce au acumulat în tot acest răstimp. Pare un plan diabolic şi parcă mi-e greu să-mi imaginez că sunt oameni care plănuiesc astfel de lucruri în mod conștient. Oricum ar fi, este important de reţinut că fenomenul există şi noi trebui să ne ferim copiii.
2. Cât priveşte motivaţia adulţilor, producători şi consumatori ai acestui gen de filme, ar fi câteva lucruri foarte interesante de precizat:
În primul rând în pornografia anime este uşor de observat că personajele sunt copii sau cel mult adolescenţi, care au nu mai mult de 15-16 ani. Dacă veţi privi cu atenţie chipurile lor veţi realiza că unele personaje sunt fetiţe de 12-13 ani, cu ochi inocenţi, cu trăsături copilărești, dar cu sâni mari şi fese proeminente, ca în cele mai perverse fantezii ale bărbaţilor. Dezechilibrul dintre chipul copilăros și trupul matur arată că ceva este vizibil în neregulă. Dar acest lucru este insesizabil pentru pofta lacomă a devoratorilor de pornografie care au ochi doar pentru formele femeilor şi mai puțin pentru expresia chipului lor.
Sătui de o industrie pornografică în care s-a încercat totul, toate perversiunile din minţile regizorilor, în toate circumstanţele posibile, consumatorii de pornografie vor altceva, mai ”uman”. S-au săturat de perversiuni, de acte sexuale violente şi acum îşi doresc şi un gram de inocentă, tandreţe, curăţie, semn că mizeria nu-i mai satisface, sau că atunci când încep să perceapă răul în esența lui, se feresc de el. Poate de aici vine şi dorinţa golanilor de a pune mâna pe o fecioară, nepătată, curată, pe care ei s-o atingă primii, sau mai ales de a se căsători cu o femeie cuminte după ce s-au lămurit cu mizeria (prea)desfrânării.
Un alt aspect ar fi posibilitățile infinite de a crea scenarii pentru regizorii care pot încerca pe calculator tot ceea ce diavolul le insuflă prin fantezie. În lumea reală, deși femeile și bărbații se dedau la toate perversiunile, totuși de la un punct încolo chiar și ei, se simt batjocoriți.
Desenele anime aduc pofta de sex în fața inocenţei copiilor şi pervertesc curăţia sufletului lor. Dan îmi spune mereu că perversiunea înfăptuită în gând, în cuvânt sau în faptă cere și mai multă perversiune căci oamenii simt nevoia să înainteze în tot ceea ce fac, fie în rău, fie în bine. Anime e pornografia dusă la alt nivel, o îmbinare mai perversă decât ne-am închipui: inocența chipului cu dezinvoltura trupului.1
De câţiva ani se tot vorbeşte despre răspândirea fenomenului de pornografie infantilă, o infracţiune pedepsită cu ani grei de puşcărie. Pornografia anime e un pas periculos spre legitimitatea apariţiei adolescenţilor sau chiar a copiilor în filmele porno reale.
Anime îmbracă pornografia într-un ambalaj vandabil, mai puţin scârbos şi aparent mai puţin imoral.
(Claudiu)
1. Uneori, această îmbinare perversă nu este atât de evidentă ci subliminală, ceea ce o face mai greu de sesizat și combătut. De aceea, imaginea din articol este special selectată pentru a vădi mixajul/îmbinarea dintre chipul inocent și trupul puternic sexualizat prezent în desenele anime. Defapt, este vorba despre pornografia ambalată în chipul inocenței.
shtugher
aprilie 30, 2012 @ 8:30 am
frate schimba poza aia ca e prea prea, cand am intrat pe site si am vazut poza am crezut ca am intrat din greseala pe un site p…o ,deja ma luase cu fiori si ganduri, sterge commentul
marcel
aprilie 30, 2012 @ 8:43 am
De cand astept sa scrieti un articol despre anime:)), bine am sa va dau si marturia mea poate altadata o sa scriu un articol. Si eu cand eram mai mic ma uitam la animeuri pe RTL 2, este un canal german , nu intelegeam ce ziceam dar eu tot ma uitam, si asa a a inceput totul, insa dupa cativa ani nu am mai prins canalul si am incetat sa ma uit la animeuri, insa de la 14-15 ani am inceput sa ma uit din nou la animeuri, acestea se dau acum si pe canalul minimax de la ora 8 in sus, nu ma uitam la toate aveam cateva care imi placeau, si am descoperit unul de dragoste, si eu cum is mai visator am inceput sa ma uit la el, dar nu mai aveam rabdarea fiindca se dadea numa 2 episoade Vinerea, asa il terminam in cateva luni, si tot in perioada aia am cunoscut o fata de pe conquiztador si ea mi-a zis ca ma pot uita pe net la el, bun am inceput sa ma uit, l-am terminat, dar ceva in mine zicea ca trebuie mai mult, nu stiu daca a patit careva insa eu ma indragostisem de genu asta de desene, si asa am inceput sa caut eu pe net, animeuri gen romance, cred ca am vazut cam de toate felurile, insa este ceva care ma ma amuza dar in acelasi timp imi si displacea , erau unele faze in care personajul masculin facea ce facea si ori cadea si se lovea cu mainile de sanii fetelor, ori cadea si lua cu el fusta, in fine, la inceput mi se pareau ok n-aveam nimic impotriva m-ai ales fiindca pentru mine erau un fel de refugiu, la scoala eram batjocorit de colegi nu ma intelegem bine cu ei, si asta ma determina sa ma refugiez in ceva in care sa imi linistesc sufletul, la inceput erau animeurile iar in paralel era si pornografia tot recent descoperita, nu imi dadeam seama ca exista o legatura intre animeuri si pornografie, animeurile starneau in mine hormonii si eu ma avantam in pornografie inconstient probabil, oricum mie mi-au consumat 2-3 ani din viata.
marcel
aprilie 30, 2012 @ 8:49 am
Am avut un serial anime care m-am uitat la el 2 ani, apoi n-am mai putut era prea mult si m-am lasat. Pentru mine animeurile erau un fel de drog ma desprindeau de tot de realitatea foarte cruda si imi dadeau liniste ( aparenta desigur ). Tot in perioada 16 ani am dat de biserica si de atunci am inceput sa ma uit mai putin incercand sa ma rup de ele, fiindca ajunsesera o dependenta pentru mine, si acum ma uit la aproape 19 ani, dar nu cum ma uitam atunci, viata mea era o amaraciune totala 😐 de cand am inceput sa ajung la biserica si citind carti duhovnicesti parca respiram aer dupa multi ani in care fusesem inchis in mine, ma ajutat mult Hristos fara sa fac eu foarte multe.
marcel
aprilie 30, 2012 @ 9:02 am
Acuma am inceput sa ma gandesc, canalul Minimax e ceva cu 2 fete, de dimineata si pana seara isi arata fata aceea nevinoavta in general desenle de acolo sunt cu mai putina violenta scene nud s.a iar noaptea isi schimba fata in ceva hidos, eu am vazut multe desene la viata mea de cand is mic si pot spune ca au evoluat ingrozitor de mult, pe minimax ai sa vezi numai scene de batai, sabii, magie, romance-nud, tehnologii de ultima ora, sunt niste desene care contin atata sange si omoruri incat nici macar un om matur de 40 de ani nu ar trebui sa se uite, si nunumai minimax si cartoonetowrk si disney channel, inainte prin anii 90-2000 se dadeau desene educative acum au scos tot, pe fox kids, jetix disney channel cum vreti sa-i ziceti nici nu se mai dau desene aproape deloc, se dau seriale americane, deci infantile pute de prostie si absurditate , unele desene din ziua de azi nu mai au nici o noima de realitate, offff iertati-ma dar simteam ca trebuie sa zic ceva numai puteam deci unde s-a ajuns in ziua de azi…
Administrator
aprilie 30, 2012 @ 9:27 am
Doamne ajuta!
Te intelegem foarte bine ca te-ai simtit ispitit! Dar cu putin efort duhovnicesc, cred ca vei putea sa invingi ispita. Nu este usor dar nici imposibil. Fotografia nu are rolul de a sminti ci de a instiita cat de nocive sunt aceste desene anime, pentru ca multi parinti nici nu sesizeaza asta sau minimalizeaza pericolul spunand ca nu e mare lucru. Si credem ca in acest sens, fotografia este foarte convingatoare. Mai mult, reactia ta la fotografia vazuta este o dovada in plus ca astfel de imagini ispitesc si corup. Si sunt nocive cu atat mai mult cu cat copiii nu constientizeaza pericolul lor. Deci… sa ia aminte parintii.
Administrator
aprilie 30, 2012 @ 9:28 am
Marcel, noi te indemnam sa conturezi toate aceste idei, si toata experienta ta despre desenele anime, intr-un articol-marturie pe care sa-l publicam… si care sa fie de folos sufletesc altor tineri dar si parintilor. Sa invatam unii de la altii.
marcel
aprilie 30, 2012 @ 10:01 am
Multumesc admin asa voi face 😀
Tatiana
aprilie 30, 2012 @ 12:43 pm
Multumim pentru articol, pornografia este un plan diabolic,o arma psihotropa asupra adultilor si chiar a copiilor. Imi amintesc de mica, aveam o vecina care a gasit la tatal ei niste reviste pornografice si cu atita interes ne uitam.Dar Dumnezeu ma ajutat sa inteleg de pe atunci ca nu-i bine.Nici in copilarie nu esti ocolit de ispite.Cum Dumnezeu lucreaza prin oameni, si potrivnicul la fel. Mare e mila lui Dumnezeu, cu rabdare trebuie sa luptam.
Administrator
aprilie 30, 2012 @ 12:59 pm
Doamne ajuta, Tatiana!
Multumim si noi pentru marturia ta care vine sa intareasca cele discutate in articol.
Precizam pe aceasta cale ca ti-am schimbat user-name-ul din baza de date. Initial era „27” iar acum este „Tatiana27”. Motivatia e simpla: dialogul ar fi fost incomod pentru noi adresandu-ne cu apelativul „27”. La fel si pentru ceilalti cititori.
Asadar, de-acum te poti loga cu user-name-ul „Tatiana27” si cu aceeasi parola (pe care numai tu o stii).
Sorin
aprilie 30, 2012 @ 1:39 pm
Aici eu nu sunt de acord. Anime-urile au vina lor dar în nici un caz nu e pornografia. Dacă sunt unii care pun mare accent pe pornografie e problema lor. E ca și cum ai spune că industria filmelor duce la pornografie deoarece sunt filme care conțin acte sexuale. Problema anime-urile este legată strict de faptul că îți creează o lume perfectă ce te face să ajungi să vegetezi în ea. Personal, nu mă atrag deloc aceste desene cu conotații sexuale ci îmi provoacă greață. Totuși nu pot să nu apreciez faptul că sunt anime ce tratează relația dintre doi tineri într-o curățenie cum nu o vezi nicăieri în media ( cei doi nici măcar nu se sărută ). Dar toate aceste anime-uri te împing spre romantism care e un cancer pentru viața în Hristos.
P.S.: admin, dacă vrei să vorbești împotriva pornografiei nu ajută deloc să fie înțeles acel mesaj cât timp ai pus respectivele imagini indicente. Încearcă și tu ceva mai decent cum ar fi: http://www.google.ro/imgres?num=10&um=1&hl=ro&biw=1366&bih=681&tbm=isch&tbnid=byQjPbUUuH9AcM:&imgrefurl=http://www.needcoffee.com/2007/10/03/top-10-couples-in-anime-and-manga/&docid=0KVwX2JUlBZXuM&imgurl=http://images.needcoffee.com/kaoru-and-kenshin.jpg&w=300&h=261&ei=UJWeT4iUJ8jesgaFhsygAQ&zoom=1&iact=hc&vpx=302&vpy=360&dur=105&hovh=208&hovw=240&tx=155&ty=176&sig=113495804529200917205&sqi=2&page=1&tbnh=145&tbnw=168&start=0&ndsp=21&ved=1t:429,r:15,s:0,i:93 sau http://www.google.ro/imgres?num=10&um=1&hl=ro&biw=1366&bih=681&tbm=isch&tbnid=g1pmruk7spu_VM:&imgrefurl=http://www.godoon.com/gallery/anime/aa-megamisama-ah-my-goddess/belldandy-and-keiichi/475de30d-d81e-11df-8228-a8bfc396a36f.html&docid=JhvecRCJQn2rnM&imgurl=http://www.godoon.com/gallery/media/aa-megamisama-ah-my-goddess/belldandy-and-keiichi/475de30d-d81e-11df-8228-a8bfc396a36f.jpg&w=450&h=436&ei=zJWeT7SbOczssgb7xcVM&zoom=1&iact=hc&vpx=365&vpy=148&dur=172&hovh=221&hovw=228&tx=115&ty=107&sig=113495804529200917205&sqi=2&page=1&tbnh=158&tbnw=164&start=0&ndsp=18&ved=1t:429,r:1,s:0,i:63
Ana
mai 15, 2012 @ 6:02 pm
[quote name=”Saurian”]Totuși nu pot să nu apreciez faptul că sunt anime ce tratează relația dintre doi tineri într-o curățenie cum nu o vezi nicăieri în media ( cei doi nici măcar nu se sărută ). Dar toate aceste anime-uri te împing spre romantism care e un cancer pentru viața în Hristos.[/quote]
Poate sunt eu ignoranta in privinta Lui Hristos, dar am impresia ca toata aceasta parte este un gigantic nonsens.
Cum anume poate fi o boala iubirea in starea ei pura, fata de Hristos, cand Hristos insusi a venit pe Pamant pentru a propovadui iubirea? Ai iubit vreodata? cand iubesti, nu iubesti doar o persoana, iubesti totul! Iubirea e cel mai inaltator sentiment din toata paleta emotionala umana. Cand iubesti vezi totul altfel, totul e mai luminos si mai frumos. iti este mai usor ca niciodata sa fii bland si ingaduitor cu ceilalti, si, fara sa vrei chiar, urmezi intocmai invatatura Lui.
Daca Hristos nu se regaseste in iubire, atunci unde?…
marcel
aprilie 30, 2012 @ 1:41 pm
Saurian ai dreptate nu toate au treaba cu pornografia, dar celelate sunt ca un fel de catalizator, iti da pornirea aia iar pana la pornografie numai e decat un pas, stiu cum e am patit-o :), oricum anime-urile iti da o doza serioasa de frustrari ca sa zic asa 🙂
Claudiu Balan
aprilie 30, 2012 @ 5:46 pm
Doamne ajuta Saurian!
Ai dreptate desenele animate in sine nu sunt rele, cu atat mai putin cele realizate de japonezi. Articolul atrage atentia asupra pericolului de a-ti lasa copilul sa priveasca la acest tip de desen animat. Va veni un timp, cand le va cauta singur pe net si fara sa vrea va da si de mizerii.
Daca dai search pe google la cuvantul „anime” si selectezi Imagini vei fi surprins sa vezi ca deja genul este asimilat de cititori prin articolele postate cu pornografia. Vei gasi si anime-uri sexy.
Cat priveste fotografia, a explicat Dan mai sus, la comentariu cu admin, care e motivul pentru care o pastram.
Doamne ajuta!
Sorin
aprilie 30, 2012 @ 8:20 pm
admin, nu vrea să fiu insistent și obositor și nici nu vreau să acuz dar dacă așa cum am dat din întâmplare printr-o căutare pe google de acest site acum vreo 2-3 ani va da și un copil/tânăr/adult împătimit, de această pagină în care se rostește cuvântul sâni, de această pagină în care apare o imagine foarte păcătoasă și îl va duce pe acea persoană spre păcat cum veți răspunde în fața lui Hristos? Nu e de ajuns toată spurcăciunea ce este peste tot în jurul nostru? De ce trebuie să apară și pe site-uri ortodoxe? Poate veți spune că nu influențează prea mult unul, două cuvinte mai păcătoase sau o astfel de imagine păcătoasă dar nici nu vă puteți imagina cât de ușor îi este aprinsă patima curviei unui om împătimit de acest cancer sufletesc. Repet, nu vreau să atac pe nimeni și nu vreau să supăr pe nimeni.
P.S.: În legătură cu felul în care văd eu anime-urile: http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/09/01/despre-sufletul-pereche/
Sebastian
mai 1, 2012 @ 8:11 pm
Da, anime-urile sunt foarte periculoase mai ales prin capacitatea lor extraordinara de a atrage adolescentii. Marea majoritate a acestora contin violenta excesiva, scene cutremuratoare si foarta multa nuditate. Aproape ca nu exista un serial anime sau o manga (benzi desenate Japoneze) fara varsare de sange sau ceea ce fanii numesc ‘ecchi’ (acest termen in limba Japoneza insemnand conotatii sexuale dar fara material pornografic). Chiar si anime-urile cu teme mai serioase si bugeturi mai ridicate gen „Akira”, „Ghost in the Shell”, „Cowboy Bebop” contin foarte multe scene violente si de nuditate excesiva. Aproape ca nu este nimic bun in aceste desene animate Japoneze, ceea ce probabil l-ar intrista foarte mult pe creatorul acestui gen de animatie ‘Osamu Tezuka’. Sunt foarte sigur ca el s-ar scarbii daca ar vedea ce mizerii sau facut cu stilul sau. Cati dintre noi nu au auzit de desenul „Astro boy” (Baiatul Astro) produs de domnul Osamu in 1952? Sunt foarte putine lucruri asemanatoare intre desenul sau si desenele super violente din ziua de azi.
Asa cum este precizat in articol, anime-urile cu adevarat au o abilitate incredibila de a portetiza gandurile si sentimentele personajelor, stilul acesta de animatie permite o afisare a starilor sufletesti foarte ridicata – poate chiar mai ridicata decat filmele cu actori reali! Recunosc ca acesta probabil a fost si motivul principal pentru care am fost atras de anime.
Totusi sunt si anime-uri fascinate, cum ar fi ‘Trigun’ – in care personajul principal
‘Vash’ refuza sa ucida cu orice pret, in ciuda faptului ca lumea sa este una aproape post-apocaliptica. El isi foloseste abilitatile pentru a dezarma si a imobiliza oameni insetati de sange. Ceea ce m-a surprins cel mai mult la acest personaj este faptul ca el decide sa il crute pe fratele sau – un om nebun responsabil de moartea a mii de oameni – in ultimul episod. Sunt foarte multe scene emotionale care fac din „Trigun” mai mult decat un simplu desen animat.
Sorin
mai 1, 2012 @ 8:24 pm
@Seb20: Uită-te la Rurouni Kenshin dacă îți place acest gen. E vorba de un fost samurai asasin ce jură să nu mai ucidă niciodată. În același timp tratează Japonia sec. XIX cu toate acele haine și acel mod de viață mult mai curat față de azi. E de preferat să te uiți la serial. OVA-urile sunt foarte sângeroase și în general tratează povestea mai realist.
Cristina
mai 3, 2012 @ 5:10 am
Si mie mi s-a parut fotografia cam ciudata, aproape pornografica, vreti sa spuneti ca este dintr-un serial pentru copii sau dintr-un un anime pentru adulti?
Claudiu Balan
mai 3, 2012 @ 5:22 am
Nu știu de unde e, oricum sunt sigur că nu e dintr-unul pentru adulți pentru că acolo desenele arată altfel.
Cristina
mai 4, 2012 @ 3:05 am
Daca poza este dintr-un serial pentru copii, e intr-adevar strigator la cer, mi s-ar parea ca ar trebui dati in judecata producatorii, casa de film, sau cel putin sa facem o plangere catre CNA, trebuie protestat. Daca nu este dintr-un anime pt copii, atunci inclin si eu sa schimbati poza, pentru ca este cu totul nelalocul ei cand apare in sirul icoanelor, al fotografiilor cu bisericile pe care le-ati pus la celelalte articole. Pare ca din Rai coboram direct in iad. Si parca este neadecvat ca pe aceeasi pagina, citind acest articol, sa vezi aceasta poza si mai sus putin sa se deruleze fotografia unui calugar , a unei biserici, si chiar o icoana cu Hristos.
Sorin
mai 4, 2012 @ 3:59 am
Poza nu e neapărat dintr-un anime. Ce vorbesc eu? Nici măcar nu e poză. :)) Poate să fi fost pur și simplu desenată de cineva în stilul respectiv. Nu ar fi prima dată. Iar în legătură cu desene pentru copii să nu exagerăm. Astfel de desene nu sunt pentru copii sau dacă e pentru copii e pentru cei de la o vârstă mai mare ( de la 15 ani în sus ). Ideea e că unele anime-uri sunt făcute și pentru adulți ( și nu mă refer la cele în care e pornografie curată transpusă în anime – este și o denumire pentru acea categorie de anime ) și de asta unii tind să creadă că anumite prostii li s-ar da copiilor. Până la urmă totul depinde de postul de televiziune ce difuzează anime-uri. Prindeam mai demult un post de televiziune MiniMax. Până pe la 20 erau desene pentru copii mici. De la vreo 20 până pe la 21-22 erau anime pentru copii poate puțin mai mari. Iar cam de pe la 22 erau pentru cei mai mari și apărea la unele cerculeț cu interzis sub 12 ani sau la altele cerculeț cu interzis sub 15 ani. Deci totul ține de postul de televiziune. Mie mi se par mult mai periculoase desenele de pe Cartoon Network ( cum ar fi PowerPuff Girls, Courage ) ce sunt mult mai violente față de multe anime-uri ( îmi amintesc de un episod la PowerPuff Girls în care fetele acelea ajungeau să se drogheze cu bomboane iar la sfârșit tot ele câștigă și primesc toate bomboanele ce vor ).
marcel
mai 4, 2012 @ 12:45 pm
Hai frate Saurian tu cred ca nu mai esti la curent cu desenele, deci power puff si couraj erau bune, pe bune nu stiu ce vedeai tu rau la aia cu courage, te rog mai uita-te si pe la astea noi Ben 10, si mai sunt acuma nu imi mai vin
shtugher
mai 4, 2012 @ 1:47 pm
power puff girls e o desene foarte demonica :)), eu am crescut cu desene gen powerpuff girls ,courage the cowardly dog, ed edd and eddy, jonny bravo , dester’s laboratory, wakky races,the flinstones ,2 stupid dogs, the jetsons,rode runner etc, pe langa faptul ca am invatat engleza (ca nu erau traduse ca acum, mare greseala au facut ca le au tradus) au avut un rol moralizator in educatia mea, intotdeauna binele invingea raul(fetitele powerpuff erau reprezentantele binelui iar mojojojjo :)) era personajul negativ) ,cand vreodata poti sa compari animeurile cu desenele de pe CN?
Dan Tudorache
mai 4, 2012 @ 2:11 pm
Baieti, acuma sincer… suntem depasiti de ceea ce sustineti aici 🙂
Pe mine cel putin, m-ati bagat in ceata. Vorbiti prea tehnic despre desenele astea 🙂
PowerPuff?… cred ca am imbatrinit.
Sorin
mai 4, 2012 @ 3:03 pm
Să explic la toți cei curioși care e problema mea cu PowerPuff Girls. La un momendat orașul e în pericol așa că PowerPuff Girls salvează orașul. Primarul ca mulțumire le dă niște bomboane deși tatăl lor le-a spus clar să nu mănânce bomboane ( aflăm mai târziu că motivul era că respectivele creează o dependență pentru fete ). Fetele gustă bomboanele și au o stare așa cum are cineva care a gustat un nou drog. Simte că plutește și totul e minunat. Vor să mă ia una dar primarul spune că doar când salvează orașul. La început vin monștrii, fetițele PowerPuff îi bat și apoi își iau doza de drog. Totul e bine și frumos până când nu mai vin monștrii să atace. Fetițele simt dependența atunci când nu mai au cum să mai bată monștrii și să ia bomboane așa că fac o înțelegere pe ascuns cu un dușman mai vechi de-al lor ca respectivul să tot atace orașul iar după cele fetițele salvează orașul să-l ajute să evadeze din închisoare. Chestia merge până când respectivul își dă seama de dependența fetițelor așa că fură bomboanele de la primar. Când aud fetițele astea ajung în culmea furiei. Îl ceartă pe primar foarte dur că nu a avut grijă de bomboane încât îl face să plângă și apoi se duce la acel dușman și îl bat în ultimul hal. La un moment dat își dau seama ce monștrii au ajuns și își cer iertare de la primar care le dă să mănânce câte bomboane vor așa încât fetițele, primarul și cel care spune povestea râd fericiți de acel dușman ce a fost bătut în ultimul hal. Oare ce mesaje vor primi copiii dintr-un astfel de episod?
Cât despre curaj e un desene horror pentru copilaș. Copiii care cresc cu aceste otrăvuri ajung mari să fie insensibili și violenți. Am o soră care are vreo 8 anișor și uitându-se foarte mult pe CN a început să vorbească urât ( cum vorbesc cei din desene ) ceea ce i-au făcut pe părinții mei să nu o mai lase pe CN și acum o lasă pe MiniMax unde chiar sunt educative desenele.
Sorin
mai 4, 2012 @ 3:06 pm
Să dau niște exemple de desene: PowerPuff te învață să bați pe celălalt copil dacă tu crezi că e rău, Johnny Bravo te învață că trebuie să te comporți ca un curvar în jurul femeilor, courage te învață să îți fie foarte frică că sunt tot felul de monștri în zonă, ed, edd & eddy te învață cum să fii un copil care vorbește urât și bate pe alții sau încearcă să-i fraierească, 2 stupid dogs te învață să fii idiot sau să râzi de cei care poate sunt mai prostuți, etc. Sincer nu știu ce vedeți folositor dintr-un desene de acest gen față de un anime care totuși multe au anumite învățături foarte folositoare.
Sorin
mai 4, 2012 @ 3:10 pm
Deși chiar și anime-urile după cum am mai spus sunt foarte periculoase deoarece te hipnotizează și te introduc într-o stare de vegetație încât ajung un ratat în viața de zi cu zi căci viața reală nu e așa frumoasă cum e în anime. De asta mă feresc să îi arăt des la sora mea anime-uri că măcar la celelalte desene personajele și totul e destul de varză pe când la anime…. nu știu dacă nu ar ajung dependentă de așa ceva săraca. Eu sunt împotriva desenelor de orice tip și în general a statului la televizor, filme, etc. Ma bine ieși afară și te bucuri de natura dăruită în dar de Dumnezeu. Îmi recunosc și eu patimile mele și dependențele ce le am față de filme și desene și garantez eu că nu pierde nimeni nimic dacă nu e la curent cu ce desene sau filme sunt acum.
marcel
mai 4, 2012 @ 4:05 pm
Ai spus frumos Saurian, uite eu de exemplu pe vremea aia stii cum vedeam desenele?
De exemplu cand ma uitam la ed edd si eddy radeau si ma gandeam ca viata e frumoasa si distractiva, cand ma uitam la courage imi placea la catelul ala care chiar daca era fricos in cele din urma devenea curajos si salva situatia, in fine nu vreau sa ne certam sau ceva dar eu cred ca cele de atunci erau mai simple si nu prea aveau cum sa te influenteze, eu de exemplu stiam ca ceea ce faceau in X-men, spider-man sau omu de fier nu faceau in realitate, realizam ca sunt desene, erau doar un fel de distractie si nimic mai mult. Si apreciez unele din ele foarte mult cum ar fi: Povestiri din cripta care chiar daca sunt putin „creepy” au o morala, apoi Viata cu louie, peter pan, pinochio. Eu mai mult optez pentru desene, animeurile te fac dependent fiindca sunt foarte romantice, cute si asa mai departe… si pana la urma cred ca fiecare ar trebui sa selecteze desenele pentru sora, fratele, copilu 😀
Sorin
mai 4, 2012 @ 4:39 pm
Sunt de acord că desenele de mai demult erau mai nevinovate în felul lor. Din păcate, odată cu trecerea timpului se ajunge la atacuri tot mai subtile prin aceste desene. Până la urmă și aceste desene arată puțin ceea ce e în societate. Și după cum se vede societatea se strică tot mai tare.
Și nu cred că e doar problema desenelor. Atât timp cât te uiți doar la un desene ( cum îmi amintesc că era când eram copil că mă uitam la un desene pe TVR la 19:30 și atât ) nu au o influență foarte puternică. Dar în momentul în care părinții te uită în fața televizorului, copil fiind, ajungi să devii un fel de ratat, un inadaptat la societate.
Adică să mă duc la cineva sau să mă uit la un film cu niște prieteni e cât de cât ok dar în momentul în care stau să mă uit la acel film deoarece sunt singur și ajung ca să îmi doresc să trăiesc în acel film mai mult decât în viața reală deja e o dramă ( și după cum am spus nu e atât din cauza filmului cât din cauza vieții și a mediului din jur ). Știu din proprie experiență că odată ce te-ai format stând foarte mult timp la filme sau desene e destul de greu să te adaptezi la viața reală. Și cred că asta ar fi o temă interesant de tratat și discutat.
Sebastian
mai 4, 2012 @ 5:01 pm
Da Saurian sunt si eu de acord ca izolarea fata de semeni datorita filmelor, anime-urilor si chiar a jocurilor este un subiect de discutie foarte important, mai ales ca cele mai multe victime ale acestor ‘activitati’ sunt tinerii. Poate daca ar fi mai multe cluburi sportive in Romania tinerii ar fi mult mai interesati, in loc sa stea si sa piarda vremea acasa. Daca tot suntem la subiectul Anime, in Japonia aproape fiecare liceu are o sumedenie de cluburi ( nu neaparat sportive) si practic esti obligat sa iti alegi unul. De ce nu este si in Romania la fel.
Sorin
mai 4, 2012 @ 5:06 pm
Sebi, nu mă porni să mă iau de România că nu mă mai opresc. :)) În legătură cu activitățile sportive îmi amintesc că era o perioadă în care eram foarte deprimat. Și la un moment dat i-am trimis păr. Savatie Baștovoi un mail în care îi spuneam toate gândurile mele. Spre marea mea surprindere răspunsul păr. Savatie a fost scurt și ciudat la prima vedere. Sfinția sa m-a întrebat dacă practic vreun sport. Eu atunci nu pricepeam ce legătură are una cu alta. Dar are o legătură foarte puternică. Sportul, efortul fizic, îți liniștește trupul și mintea și îți dă încredere în sine. Aveau latinii o vorbă minunată: ”Mens sana in corpore sano” adică ”Minte sănătoasă în corp sănătos”. Cred că ar fi de un mare folos pentru cei care sunt prinși de astfel de filme și desene să practice sporturile ce se fac în grup cum ar fi fotbal, handbal, basket, etc. pentru că astfel învață să comunice unii cu alții. să lege relații de prietenie.
marcel
mai 4, 2012 @ 5:14 pm
Iar ma bag si eu ca musca :)) priviti ce spunea parintele Arsenie Papacioc in legatura cu sportul…
http://www.youtube.com/watch?v=T5w378RKX-w
Sorin
mai 4, 2012 @ 5:42 pm
Off, calitatea e destul de proastă și nu înțeleg nimic ce vorbește.
marcel
mai 4, 2012 @ 6:15 pm
http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-arsenie-papacioc-marturie-despre-sine-69485.html
cititi pana la partea cand zice despre fratele sau care a fost imuscat ca dupaia numai vorbeste de sport
shtugher
mai 4, 2012 @ 9:53 pm
deci daca nici Jonny Quest nu va placut de pe CN , ar fi ultima 😛
marcel
mai 5, 2012 @ 7:12 am
Hei Saurian ai putea sa imi dai si mie emailu lu Savatie, am mare nevoie de niste sfaturi de la el te rog daca ai putea 🙂
Albinuta
mai 5, 2012 @ 7:39 am
Chiar daca nu am spus nimic despre acest articol din lipsa de timp,avand 2 copii ma intereseaza ce fel de desene privesc ,cum ii pot influenta aceste desene ,ma bucur de aparitia articolului ,de asemenea am citit cu mare interes ce au avut fiecare de spus si astept cu nerabdare articolul marturie a lui a lui marc3l ,multumesc tuturor
marcel
mai 5, 2012 @ 8:02 am
Albinuta nu stiu daca il voi mai scrie, fiindca am si de invatat pentru bac, chiar nu stiu cum sa fac 🙁
Albinuta
mai 5, 2012 @ 8:22 am
Nu-i nici o graba marc3l ,concentreaza-te acum cu ceea ce este important (a invata )articolul mai poate astepta .Dumnezeu sa-ti ajute sa reusesti sa termini cu bine cu toate examenele apoi in vacanta va fii destul timp si pentru a scrie
Ana
mai 5, 2012 @ 9:56 am
Am citit articolul si comentariile si m-am abtinut a scrie. Cand vine vorba de televiziune si emisiuni pentru copiii ma doare si orice as scrie ar fi dureros pentru cei care inca nu inteleg efectele distrugatoare pe termen lung pe care le au astfel de emisiuni. Spun doar atat: [u][b]nici un copil nu invata sa fie mai bun, mai intelept din desene animate oricat ar fi ele de bune, de crestine. [/b][/u]Desigur ca este o diferenta sa vezi desene crestine sau sa vezi manga, anime si altele.
Ana
mai 5, 2012 @ 10:07 am
Cu doi ani in urma am cautat desene despre trupul uman. Cunoscatorii stiu ca manga are cele mai bune studii pe trupul uman. Nu exista nici un alt studiu care sa fie atat de detaliat. Leonardo e micut pe langa ce au realizat aceste desene. Asa ca am cautat in biblioteci pe net etc, carti cu manga.
Am trecut prin multe incercari. Nu pot sa spun ca este pornografie, insa desenele sunt lucrate intr-un mod atat de dur, incat e greu sa nu-ti murdaresti privirea. Intr-una din carti am gasit pe toti marii artisti desenatori de jur imprejurul lumii. Fiecare era prezentat cu stilul lui si cum lucreaza, camera de lucru si cu un grafic in care procentual era aratat cat deseneaza natura, sf, sex etc. Din toata cartea nu am gasit decat un singur artist care nu desena despre sex. In dreptul celorlalti artisti procentul legat de desen cu imagini sexuale era mare.
Acesti artisti deseneaza non stop si au o viata egala cu vedetele din industria muzicii care beau, se drogheaza si mananca pe apucate. Asa traiesc si acesti artisti. Important este sa scoata intr-o saptamana acea carte imensa cat o carte de telefon, care mai apoi dupa ce este cumparata este lasata in cafenele, in statii de autobuz etc in asa fel ca sa fie cunoscuta de cat mai multi. Va ganditi ce impact asupra culturii au aceste animate?
Desenele animate nu sunt facute pentru educatia copiilor si in nici un caz pentru a fi privite de crestini. Desenele animate sunt o intreaga industrie care incetul cu incetul vor inlocui emisiunile ptr adulti.
Sub ideea de desen animat care pare copilaros, fin, bland, se ascunde o industrie distrugatoare pentru sufletele nevinovate, insa incantatoare pentru cei care pana acum plateau sa priveasca filme ptr adulti.
Albinuta
mai 5, 2012 @ 10:54 am
Multumesc Ana pentru folositoarele cuvinte
Ana
mai 5, 2012 @ 2:01 pm
Albinuta draga, tu ai cuvant bland si de folos. Eu am adus doar o avertizare, nimic de folos:(
shtugher
mai 5, 2012 @ 8:04 pm
am zis ca ai sters toate commenturile , acum am vaz ca s pe pagini 😛
o desene „legendara” : Pirates Of Dark Water ,cunoscatorii pot sa confirme
Pirații apei negre este un serial de desene animate produs de Hanna-Barbera și Turner Entertainment la inceputul anilor 1990. Serialul urmărește aventurile unui grup de pirati plecați într-o misiune de găsire a celor 13 comori ce au puterea de a opri Răul cunoscut și ca Apa neagră care încearcă să stăpânească toată lumea.
Este prezentata lupta si perseverenta personajului principal, Ren ,de a scapa apa marilor de molima ce a pus stapanire pe ea , apa neagra. Eu consider desenul animat ca o analogie la lupta omului pe pamant de a invinge raul. Pentru a invinge si elimina apa neagra ce devoreaza ambarcatiuni , oamnei practic tot ce gaseste in cale, Ren trebuie sa gaseasca cele 13 comori (pietre pretioase), pentru fiecare piatra pretioasa Ren duce o lupta acerba impotriva rivalului sau Bloth căpitanul celei mai temute nave de pirati, Maelstrom. El este de asemenea in cautarea celor 13 comori, dar nu cu acelasi scop nobil cu care le cauta Ren , salvarea lumii, Bloth vrea sa si le insuseasca pentru sine , impiedicand eliminarea raului . Pietrele pretioase reprezinta virtutile pe care omul se lupta sa le dobandeasca pentru a starpi apa neagra a patimilor, pentru fiecare virtute omul se lupta cu capetenia(capitanul) taberei adverse care nu doreste eliminarea raului din lume, el insusi intruchipand raul. Fiecare diamant gasit de Ren il duce mai aproape de indeplinirea unei misiuni supreme , salvarea lumii de apa neagra. Pentru gasirea pietrelor pretioase Ren are o busola magica care ii indica coordonatele spre locul unde poate fi gasit diamantul. Omul strabate in viata luptand cu fortele demonice care vor sa il tina cat mai departe de diamantele nestricacioase , virtutile. Insa omul are o „busola”, un Ghid care ii arata mereu calea spre gasirea diamantelor de nepretuit,virtutile.
shtugher
mai 5, 2012 @ 8:31 pm
Mijlocul de transport a lui Ren este o corabie , pe care se imbarca impreuna cu un echipaj care il insoteste si participa la misiunea suprema , salvarea lor si a lumii de raul ce a pus stapanire pe apele marilor. Echipajul lui ren este format din persoane cu diferite abilitati Trula are abilitatea de a controla elementele si viata biologica, Ioz Hot si pirat, se alatura lui Ren initial pentru a obtine o parte din comoara. Pe parcursul sezonului, personajul lui se maturizeaza si se ataseaza de Ren si de idealismul lui, devenind un frate protector pentru Ren si mereu dispus sa-si riste viata pentru acesta si pentru salvarea comorilor , Teron este un druid suprem .
In corabia care duce la mantuire(Biserica) se imbarca multe categorii de oameni avand cu totii acelasi scop si ghidati de Unicul indrumator. Hristos nu face diferente intre oameni , El iubeste pe cel drept si miluieste pe cel pacatos, Hristos invita si accepta in barca Sa toate categoriile de oameni hoti, raufacatori ,preoti ,bogati si saraci, toti unrmand acelasi scop salvarea personala si universala a lumii de apa neagra a raului .
Asa m-am raportat eu la orice desen animat in care binele invinge raul mi-au „afectat” viata in mod pozitiv mie desenele. Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu povestioara mea.
Ana
mai 15, 2012 @ 4:19 pm
As vrea sa atrag atentia asupra faptului ca anime-urile, respectiv desenele animate japoneze, nu sunt vazute la fel in tara lor de origine ca in jumatatea occidentala a lumii. Anime-urile sunt desenate in functie de publicul-tinta. Cele despre care vorbeste acest articol sunt destinate varstelor 16, respectiv +18 ani. Nimic pe care un program antivirus cu parental control activat sa nu poata avea informatia sa stie sa-l blocheze.
Industria pornografica a evoluat in momentul in care mijloacele de obtinere a inregistrarilor video s-au dezvoltat, devenind mai accesibile. Nu are nimic de-a face cu anime-urile, care au luat amploare inca din clipa in care Japonia a inceput procesul de modernizare, evoluand, la randul ei, in industriile specifice ei. Anime-urile porno au aparut odata cu inmultirea persoanelor capabile de a lucra in animatie. Asta nu inseamna ca predecesoarele lor, benzile desenate si arta cu specific erotic, nu circulau deja de mult mai mult timp.
Dar nu asta e ceea ce vroiam sa spun. Vreau sa va spun ca site-urile pe care se pot urmari anime-uri porno sunt la fel de greu de accesat ca site-urile porno clasice, inca si mai greu, dat fiind ca nimeni nu prea se straduieste sa le traduca, fiind luate in seama mult mai putin decat alte tipuri de anime-uri de catre fanii genului. Cei care le consuma cu indarjire sunt tot cei care cauta pornografie in mod normal.
Anime-urile NU SUNT ACELASI LUCRU CU DESENELE ANIMATE OCCIDENTALE. Trebuie sa subliniez asta! Ele au o industrie proprie, echivalenta celei cinematografice internationale doar prin cateva din subiectele de baza adoptate. Anime-urile ating orice subiect atata timp cat se poate face o poveste interesanta pe tema acestuia. Exista si anime-uri pentru copii, dar mult mai multe pentru adolescenti si adulti.
Personal am invatat lucruri cu adevarat valoroase mai mult din anime-uri decat din multe alte carti.
Sorin
mai 15, 2012 @ 8:13 pm
Tama, în ceea ce ai citat unde am vorbit de iubire pură?
Marian
mai 15, 2012 @ 8:59 pm
Desenele si toate celelalte nu sunt bune deloc …. copii de mici trebuie crescuti educati si invatati in lumea crestina desigur sa stie si cum este in lumea de zi cu zi… pt ca daca ii lasam mult la aceste „desene” incep a trai in acele desene … sper sa intelegeti!!
Ana
mai 16, 2012 @ 4:36 am
@Saurian: ce alt fel de iubire promoveaza acea categorie de anime-uri despre care vorbesti in respectivul quote? Iubirea, in anime-uri e ridicata adesea deasupra tuturor celorlalte subiecte. Este cea care porneste razboaie si cea care le termina. Code Geass e un exemplu superb, in care, pentru a incheia un razboi foarte amplu si distructiv, personajul principal face tot ce ii sta in putinta, pana la a se pune in fata lumii drept inamicul, lasand sa fie ucis in public pentru ca ceilalti sa se uneasca intr-adevar, fara a mai incerca sa determine cine este cel mai tare din parcare. Trebuie vazute ambele serii pentru a intelege conceptul, si iti mai trebuie si o minte iscoditoare, care sa fie in stare sa vada dincolo de aparente.
[quote name=”Eu”]Desenele si toate celelalte nu sunt bune deloc …. copii de mici trebuie crescuti educati si invatati in lumea crestina desigur sa stie si cum este in lumea de zi cu zi… pt ca daca ii lasam mult la aceste „desene” incep a trai in acele desene … sper sa intelegeti!![/quote]
sa zici ca nu sunt bune deloc e o exagerare. Nu sunt bune in exces si fara minte, da… dar asta e valabil pentru orice in viata. Anime-urile abordeaza adesea concepte filozofice complexe.
Ignoranta nu e o scuza atunci cand vrei sa-i inveti pe altii. 😛
Sorin
mai 16, 2012 @ 6:30 am
Unde am zis ca anime-urile promoveaza iubirea? Am vorbit ca acolo trateaza relatia dintre doi tineri ( banuiesc ca se intelege din context ca ma refeream la baiat si fata ). Chestia asta are rareori legatura cu iubirea ce ne-o cere Hristos. Pentru ca daca ar fi „iubire” ceea ce apare intre doi indragostiti atunci cum se explica ura ce apare mai tarziu? Dar sa nu fiu ignorant ( cum ai spus si tu ). In anime-uri se vorbeste si de sacrificiu si prietenie. Totusi hai sa judecam aceste anime-uri din prisma Evangheliei. Hristos spune ca un pom il judeci dupa roadele sale. Ce roade aduce aceste anime-uri celor ce le privesc? Devin mai buni, devin mai dornici de sacrificiu fanii acestui gen? Eu din ce am cunoscut ( ma refer atat le persoana mea cat si a unor cunostinte ) aceste anime-uri nasc oameni dificili, care cu greu reusesc sa se adapteze la viata si care sunt greu de suportat. Am tratat putin problema anime-urilor pe blogul meu: http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/09/01/despre-sufletul-pereche/
Ana
mai 16, 2012 @ 8:36 am
Faptul ca oamenii nu sunt capabili sa diferentieze intre atractia sexuala si iubire, nu justifica nimic.
Si nu stiu la ce anime-uri te uiti tu, but, dude, ur sooo lost. Hai sa-ti recomand niste romance-uri adevarate stil anime… [b]Hatsukoi limited[/b], [b]Lovely complex[/b], Claymore, Hourou Musuko, [b]Hanasaku iroha[/b], Nana, Kobato, Mahou Shoujo Madoka Magica, [b]Nodame cantabile[/b], Spirited away, [b]Skip beat[/b], Yamato nadeshiko shichi henge.
Toate acestea contin povestile de dragoste dintre oameni cu temeri si defecte, si ilustreaza superb cum, constienti de defectele celor pe care ii iubesc, acesti oameni lupta in continuare pentru cei pe care ii iubesc. Cele ingrosate sunt din categoria ‘slice of life’, adica fara elemente fantastice gen Ah! My godess (maginea pe care ai folosit-o in blog-ul indicat). Personajele anime-urilor pe care ti le-am recomandat sunt oameni simpli, prinsi in micile lor drame personale… niciunul nu e sfant, niciunul nu e ideal, desi cei care ii iubesc ii vad astfel. Lovely complex, in mod special, ilustreaza genul de dragoste pura despre care vorbeam mai devreme. E mai emotional, si cateodata exagereaza, dar sunt anime-uri, show-uri, nu jurnale personale… desi daca ai tinut vreodata un jurnal si l-ai regasit dupa ceva ani buni, sunt sigura ca ai realizat ca si acolo ai exagerat mult la vreme respectiva.
In anime-urile de calitate (nu aberatii gen vampire knight sau shuffle) personajele duc lupte puternice pentru sentimentele lor, lupte puternice de constiinta si mai ales cu sine, mai mult decat cu oricine altcineva. Ele se concentreaza pe a-si arata iubirea fata de celalalt cum pot mai bine si cu orice ocazie, dupa cat le sta in putere. Sunt personaje umane, cu defecte si calitati.
Din nou… ignoranta nu e o scuza.
Ana
mai 16, 2012 @ 9:01 am
Deasemenea, intamplator sunt unul din fanii genului, si cunosc multi alti fani, iar din cati am cunoscut, dupa ce trec prin perioada dificila a pubertatii (prin care trec, oricum, cu mai multa gratie decat multi alti tineri), sfarsesc prin a fi persoane echilibrate si stabile, cu o minte deschisa si o atitudine mult mai ingaduitoare decat ceilalti tineri de aceeasi varsta.
Anime-urile au lectii importante depre viata. Hanasaku ironha, din recomandarile date, este un bun exemplu. Personajul principal este fiica unei femei cazuta intr-o stare de delasare si indiferenta, care isi trimite copilul in grija bunicii, o femeie demna si severa care conduce un han. Anime-ul urmareste astfel si povestea hanului si a personalului acestuia, ducandu-te mai aproape de oamenii care ne slujesc noua zi de zi, si a caror munca nu o apreciem la adevarata ei valoare… anime-ul ne indica acea valoare. Iar acesti oameni nu sunt perfecti, nici ei… avem un scriitor ratat care paraziteaza hanul o vreme, fiind angajat la han dupa ce, adus la realitate de evenimente, isi recunoaste vina… avem fiica risipitoare (mama personajului principal) si fiul ce a ramas acasa sa-si ajute mama, si viziunea tuturor partilor asupra situatiei, avem fata batrana pe care toate neamurile incearca sa o marite dar care s-a atasat de locul ei de munca, chiar daca acesta este epuizant, avem un cuplu cu o ambitie comuna, aceea de a deveni cei mai buni bucatari, si stradaniile lor in aceasta directie, si muuulte multe astfel de side-stories. Asta pe langa main story, caci nici personajul principal nu este perfect, ea fugind de propriile sentimente, si realizand asta abia spre sfarsit, luptand sa-si corecteze acest defect.
Anime-urile de calitate se centreaza de obicei pe oameni simpli si pe calatoria lor initiatica prin viata. Daca a-ti dori sa devii un om mai intelept si mai bun inseamna idealism, than be it!
Sorin
mai 16, 2012 @ 9:36 am
Tu cât ore stai pe anime-uri şi orice e legat de asta?
Marian
mai 16, 2012 @ 1:56 pm
[quote name=”Saurian”]Tu cât ore stai pe anime-uri şi orice e legat de asta?[/quote]
Saurian daca se poate as dori sa te cunosc!!
Ana
mai 16, 2012 @ 2:42 pm
[quote name=”Saurian”]Tu cât ore stai pe anime-uri şi orice e legat de asta?[/quote]
nu foarte mult… cate o serie de max 30 ep la doua-trei saptamani de ob… mai rar fac maratoane cand am timp :))
dar caut… si cine cauta, gaseste 😉 Si cine nu gaseste din prima intreaba, ca sunt destule forumuri pe internet si oamenii chiar vor sa ajute, majoritatea.
am avut o vreme cand le consumam cu aviditate, dar efectul acelei perioade este ca am invatat ata de multe din ele incat acum prea putine anime-uri mai reusesc sa ma impresioneze in mod special… chiar si asa, ele inca exista. 🙂
Nu vad, insa, de ce mi-ar devaloriza acest fapt argumentele. Anime-urile respective existau si daca nu le cautam personal ca sa le vad.
Sorin
mai 16, 2012 @ 4:54 pm
Tama, mă bucur că te-au ajutat respectivele desene să înveți anumite lucruri. Acum sper că ceea ce ai spus că ai învățat ajungi și să aplici în viață și nu sunt doar vorbe goale. Tu spui că în general te uiți la un episod, două pe zi ceea ce este ok.
Ideea e că sunt unii care stau să se uite la foarte multe episoade, care ajung ca să vadă din anime viața lor și aici e o problemă. În general dacă nu primești dragostea și suportul necesar din familie, dacă nu ai prieteni care să îți fie alături e foarte ușor să te pierzi în aceste desene. Și aici e o mare problemă. Cunosc și eu persoane care sunt consumatori de așa ceva și din păcate respectivii oameni nu o duc prea bine.
Știu și eu că pot spune că am învățat din respectivele desene sute și zeci de chestii dar practic nu m-au ajutat cu nimic, nu m-au schimbat cu nimic. Au fost doar chestii teoretice. În același timp în aceste anime-uri lipsește Hristos, lipsește prezența Lui iubitoare.
Anime-urile tratează filozofic anumite lucruri dintr-un punct de vedere ateu deoarece cei care fac aceste desene nu au trăirea lui Hristos în ei. În același timp aceste anime-uri pun un mare accent pe sentimentalism și pe moralitate. Iar aceste lucruri au prea puțină legătură cu duhovnicie. Da, pentru o lume a pornografiei, a consumului de materiale sexuale, a insensibilității sunt cu un pas mai sus ( deși din păcate acest consum sexual a început să intre și în anime-uri bune cum ar fi Full Metal Panic – un anime ce îmi este foarte drag ) dar față de duhovnicie este cu un pas mai jos. Sentimentalismul ( din care face parte și romantismul ) am spus că sunt periculoase pentru viața în Hristos.
Un părinte francez, ucenic la păr. Sofronie de la Essex, spunea că nu trebuie să ne lăsăm conduși de sentimentalisme. Până la urmă multe lepădări de Hristos au fost din cauza unui sentimentalism ( copii care își iubeau prea mult părinții sau invers, soț care își iubea prea mult soția sau invers ).
Sorin
mai 16, 2012 @ 5:07 pm
Moralitatea iarăși este goală fără Hristos și nu mai atrage pe nimeni ( chiar dacă moralitatea e frumoasă în anime-uri în viața reală își pierde toată frumusețea ).
Iarăși anime-urile au anumite conotații sexuale, chiar dacă nu vrem să le vedem. Fetele care sunt îmbrăcate cu fustă scurtă, felul în care fac unele anumite exclamații ( auzisem odată un anime ce se uita altcineva și mi se părea că era ceva desene porno după sunetele ce le scoteau respectivele personaje care dacă te uitau nu avea nimic în legătură cu așa ceva :)) ) au scopul ca să țină pe oameni în fața acestor desene ( e un fel de drog ce trebuie pus în orice ca să poată atrage oamenii ).
O altă problemă a anime-urilor, ca și a filmelor, muzicii, desenelor și tot ce e în domeniul media în ziua de azi, este faptul că îți induci o stare de comoditate, de lăsare de sine ceea ce nu e deloc ok pentru cineva care se află în război cum este în cazul creștinului.
Iarăși anime-urile pun un mare accent pe anumite lucruri, anumite comportamente și induc în eroare pe oameni. De exemplu, un anime care tratează problema homosexualilor duce pe oameni la a schimba pe oameni felul în care văd lucrurile.
Să îți dau și un exemplu concret: Angel Sancturary. Acolo se tratează incestul ca ceva frumos ( toți oamenii plin de ură îi condamnă pe cei doi care se iubesc dar sunt frați și îi consideră niște oameni anormali și asta e din cauza unui Dumnezeu ce aflăm mai târziu că e rău ), apare lesbianism ( fratele care își iubește sora e de fapt un serafim femeie care s-a reîncarnat într-un băiat ) precum și tot felul de hule la adresa lui Dumnezeu și a îngerilor. Iar desenele acesta e unul foarte curat ce tratează această problemă într-un mod foarte serios.
Sorin
mai 16, 2012 @ 5:12 pm
Să nu îți mai vorbesc de cât rău duhovnicesc îți face în momentul în care încerci să te izolezi. Am stat de mai multe ori la mănăstiri câteva săptămâni fără televizoare, calculatoare, filme, anime-uri etc. și după câteva zile ajunsesem ca o antenă de televizor: tot ce am văzut filme sau desene și secvențe se mișcau în mintea mea. Nu mai puteam să le opresc deoarece veneau cu o putere foarte mare. Simțeam că înnebunesc. Asta e din cauză că noi uitându-ne la filme și desene și alte astfel de imagini ce nu sunt băgate cu forța în creier ( documentează-te despre ce se întâmplă când vezi un film sau o emisiune la televizor câte imagini sunt băgate în creier fără ca omul să le înțeleagă ) încep să iasă la suprafață când are creierul puțină odihnă.
În concluzie, sunt și în aceste anime-uri multe probleme. Chiar dacă ar fi unele învățături frumoase totuși cred că efectul ce îl au e mult prea periculos pentru puținul bine ce l-ar putea aduce. Eu oricum sunt în general împotriva privirii la filme, desene și vegetatul în fața calculatorului/televizorului chiar dacă o fac și eu asta pentru păcatele mele.
marcel
mai 16, 2012 @ 5:36 pm
Tama citeste ce am scris eu despre animenuri la comenturi si in marturia mea pe acest site
https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-biserica/127-povestea-vieii-mele/18739-marcel-daca-nu-ajuta-parintele-as-fi-ajuns-violator.html
sincer am vazut multe animeuri romantice printre care si Nana si Lovely complex si oricat ar fi de frumoase nu m-au ajutat cu nimic in viata reala, ce iti dau animeurile?
stare de visare, iti starnesc imaginatia si sfintii parinti spun ca este foarte rau sa avem imaginatia bogata, trebuie sa fim simpli. Uite spune-mi tu cu ce te-a ajutat in viata de zi cu zi animeurile fata de o carte duhovniceasca, spune-mi sincer o situatie in care te-au ajutat…
Administrator
mai 16, 2012 @ 6:53 pm
In general cenzuram badarania! Ea nu are ce cauta intr-un dialog civilizat. Badarania trebuie taxata ferm ca sa nu fie confundata cu normalitatea. Cand o persoana nu are minimul bun simt de a-si da macar numele de botez, ci se prezinta ca fiind xyz, ori qwe, ori o combinatie celebra de taste, inseamna ca este un ANONIM. Dar noi nu discutam cu anonimi ci cu persoane care isi asuma identitatea.
Din acest motiv nici nu dam explicatii pretentiilor pe care le ridica cei care n-au trecut pe la scoala celor 7 ani de-acasa. Si tot din acest motiv am suspendat si contul.
Ana
mai 16, 2012 @ 7:08 pm
[quote name=”admin”]In general cenzuram badarania! Ea nu are ce cauta intr-un dialog civilizat. Badarania trebuie taxata ferm ca sa nu fie confundata cu normalitatea. Cand o persoana nu are minimul bun simt de a-si da macar numele de botez, ci se prezinta ca fiind xyz, ori qwe, ori o combinatie celebra de taste, inseamna ca este un ANONIM. Dar noi nu discutam cu anonimi ci cu persoane care isi asuma identitatea.
Din acest motiv nici nu dam explicatii pretentiilor pe care le ridica cei care n-au trecut pe la scoala celor 7 ani de-acasa. Si tot din acest motiv am suspendat si contul.[/quote]
ce cont, care badaranie, cum? de unde?
@Saurian ma bucur ca recunosti ca anime-urile nu sunt cea mai mare problema a societatii noastre. Nu stiu ce anume ai experimentat la manastire, dar presupun ca erai dupa o perioada de privit non-stop… patesc si eu cand ma prinde cate ceva si-l urmaresc obsesiv cateva zile: imi apar flash-uri cu imagini pe ceare le-am mai vazut, dar nimic din ce n-am vazut, pe care sa nu-l pot plasa undeva.
Am fost si eu la o manastire pentru cateva saptamani, dar nu lipsa accesului la internet sau filme/anime-uri m-a afectat cel mai tare (desi recunosc ca am inceput sa le simt lipsa destul de mult la sfarsitul primei saptamani), cat totala separare de lumea exterioara, de informatie si de posibilitatea verificarii ei. Eram inconjurata de persoane carora nu li se explicasera anumite lucruri niciodata si le luasera de bune, asa cum erau. Asa e normal in manastire asa ca n-am comentat, dar sufletul meu se intuneca pe zi ce trecea. Chiar imi spuneau maicile, cand, in sfarsit, a venit o prietena in vizita, cum incepusem sa ma ofilesc, si simpla prezenta a prietenei mele m-a inviorat vizibil.
Pentru mine informatia si accesul la ea sunt mai importante decat orice altceva. E felul meu de a evolua spiritual, de a ma putea apropia de Hristos… dar o iau pe aratura…
Ana
mai 16, 2012 @ 7:38 pm
Nu inteleg partea cu moralitatea… marturisesc faptul ca rar am avut rabdare cu cartile duhovnicesti (scz de cacofonie).
Cat despre Angel Sanctuary, uiti ca japonezii sunt fie shintoisti, fie budisti zen, un procent mult prea mic din ei fiind crestini. Chiar si asa, ai sa observi ca Angel Sanctuary a prins datorita calitatii desenului, stilul punk fiind ceva nou si greu abordabil pe vremea in care a aparut, iar ecranizarea are aceeasi calitate cu Twilight, a americanilor: daca n-ai citit manga, te uiti la anime ca vitelul in calendar. E, intr-adevar, un anime controversat, dar mi se pare stupid si incuiat sa renegi toata industria anime pentru un procent enorm de mic de anime-uri excentrice.
Nici crestinii nu sunt perfecti. Au ucis atat de mult in numele religiei, chiar si cei ortodocsi (Rusia, de exemplu), sunt inca si in ziua de astazi, crestini mai infricosatori decat ultimii pagani (vezi Noua Dreapta, care are precedente de barbarisme fata de parada gay
Administrator
mai 16, 2012 @ 7:46 pm
Tama, mesajul nu era adresat tie. Dar cu aceasta ocazie ne dam cu opinia vis a vis de unele lucruri pe care le sustii si cu care nu suntem de acord desi nu au legatura cu subiectul:
a) spui ca ”nici crestinii nu sunt perfecti”. Pana aici este bine, nimic de zis, avem destui crestini cu pacate mari. Si noi crestinii gresim de multe ori. Dar nu vedem legatura cu ”Au ucis atat de mult in numele religiei, chiar si cei ortodocsi (Rusia, de exemplu)”. Despre ce crestini ortodocsi vorbesti ca au ucis in numele religiei? Credem ca faci o confuzie aici. Oricum trebuie sa aduci argumente pentru o acuza atat de grava.
b) sustii ca ”In ziua de astazi, crestini mai infricosatori decat ultimii pagani (vezi Noua Dreapta, care are precedente de barbarisme fata de parada gay)”. Despre ce precedente de barbarisme vorbesti concret? Nu avem culoare politica, deci nu putem fi acuzati de partinire dar nici nu vedem ok sa aduci niste acuze nedemonstrate. Deci, care sunt acele barbarisme? Din cate am vazut noi in ultimii ani ce se intampla la paradele gay mai degraba este invers. O minoritate denaturata sexual este obraznica si agresiva fata de o majoritate normala. Cred ca barbarii sunt tocmai adeptii gay, dupa modul in care se manifesta la parade.
Ana
mai 16, 2012 @ 8:07 pm
[quote name=”admin”]
b) sustii ca ”In ziua de astazi, crestini mai infricosatori decat ultimii pagani (vezi Noua Dreapta, care are precedente de barbarisme fata de parada gay)”. Despre ce precedente de barbarisme vorbesti concret? Nu avem culoare politica, deci nu putem fi acuzati de partinire dar nici nu vedem ok sa aduci niste acuze nedemonstrate. Deci, care sunt acele barbarisme? Din cate am vazut noi in ultimii ani ce se intampla la paradele gay mai degraba este invers. O minoritate denaturata sexual este obraznica si agresiva fata de o majoritate normala. Cred ca barbarii sunt tocmai adeptii gay, dupa modul in care se manifesta la parade.[/quote]
Recunosc, nu am fost foarte prezenta la aceste conflicte, pentru ca nu mi s-au parut atat de importante, dar am o prietena care locuieste in zona prin care trece parada in fiecare an, iar intr-un an mi-a marturisit ca ii e mai teama sa iasa din casa in perioada respectiva din cauza Noii drepte decat din cauza manifestantilor Gay… din ce-am vazut pe la tv, in ultimii ani s-au mai potolit, Slava Domnului, dar au fost cateva ‘editii’ in care imi venea s-o iau pe campii… am avut si un prieten din ND, care m-a incurajat si el s-o iau pe campii prin niste replici atat de violente ca nu-mi venea sa cred…
dupa cum am spus, a disparut tot ce-am scris dupa ‘gay’, atlfel s-ar fi inteles unde vroiam sa ajung.
Doar pentru ca exista serii (respectiv indivizi) intr-o categorie cinematografica (respectiv religioasa), nu inseamna ca intreaga categorie este asa.
Ana
mai 16, 2012 @ 7:50 pm
nu stiu de ce imi tot dispare orice-as scrie dupa gay XD
Sorin
mai 16, 2012 @ 8:19 pm
Tama, cazul cu Angel Sanctuary era unul mai extrem tocmai ca să subliniez faptul că aceste anime cam te înșeală considerând că anumite comportamente sunt normale. Un exemplu poate mai vizibil e faptul că toate fetele din aceste anime-uri poartă fuste mini ceea ce e cam păcat pentru că duc la sminteală și la păcat. Sau de exemplu în anime-uri se formează o imagine destul de greșită a iubirii dintre un băiat și o fată, și în general nu au nici o treabă cu viața în Hristos. Precum și filme și desene și cam orice ne dă mass-media… Iar obișnuindu-ne cu astfel de înșelări ne va afecta și credința noastră și felul de a vedea lucrurile chiar dacă nu ne dăm seama. Multe din aceste otrăvuri nu sunt vizibile la prima vedere și nu ne dăm seama de cât de otrăvit e sufletul nostru.
Ana
mai 16, 2012 @ 8:29 pm
cat despre gay, in sine, nu incercam sa le iau partea. Eu atrageam atentia doar asupra crestinilor, care fac parte dintre noi. Despre gay nu stiu nimic. N-am cunocut niciunul personal asa ca nu-mi dau cu parerea.
Paradele gay sunt jenante worldwide… inca la noi sunt destul de cuminti inca, in comparatie cu alte tari.
Dar nu vreau sa ma avant in acest subiect, pentru ca nu-l cunosc si, neafectandu-ma personal, nici nu m-a interesat vreodata in mod exceptional.
Rusia este ortodoxa, corect? Politica anti-semita nu este specifica nazismului, si Rusia a adoptat-o in nenumarate randuri, fara insa a o promova exagerat asa cum a facut Germania nazista (si nu doar in perioada celui de-al doilea razboi mondial, perioada lor comunista, deci fara influenta reoligioasa). In schimb, si-au trimis trupele sa cotropeasca si sa distruga, sub binecuvantarea preotilor ortodocsi. Faptul ca au avut grija sa modifice majoritatea cartilor dupa propria placere nu-i disculpa de realitate. Inca mai avem relatari din respectivele perioade. Eu le-am citit si le-am inmagazinat, dar nu pot da citate, din pacate, pentru ca nu am puterea de a retine chiar fiecare carte sau articol sau film vazut vreodata… retin doar lucrurile importante, informatiile transmise de ele.
Ana
mai 16, 2012 @ 8:42 pm
@saurian da, AS e un exemplu foarte bun de controversa si atitudine contrara invataturii crestine. Dar daca stii ca nu e corecta o informatie, treci peste ea. AS e din categoria +15. Ajungem la parental control, pana la momentul in care copilul e capabil sa discearna.
chiar nu cred ca trebuie sa blamezi toate anime-urile pt doar cateva dintre ele.
Ana
mai 16, 2012 @ 8:45 pm
in final, insa… presupun ca fiecare face cum stie mai bine. /tired
chestia cu romantism vs viata intru Hristos in conditiile in care esti mirean si vrei sa-ti intemeiezi o familie, nu sa te calugaresti sau sa devii preot nu reusesc sa o percep… o sa mai caut pe site, poate gasesc vreun articol sa ma lamuresca.
Pace!
Ana
mai 17, 2012 @ 4:51 am
@marc3l iarta-ma, am uitat de tine. XD Dar mi-am amintit, si m-am intors. ^^
Da, am multe exemple in care anime-urile m-au ajutat in viata reala, dar ca sa intelegi mai bine va trebui sa incep cu o alta poveste…
cand aveam vreo 3 ani, tatal meu mi-a spus verde in fata ca nu-i convine ca eu si mama ii eram alaturi si ca vrea sa plecam de langa el. Desi nu e normal sa ai amintiri clare din perioada de pana in 6-7 ani, amintirea asta e extraordinar de clara. imi amintesc unde eram, ce faceam, si cum m-am uitat in sus la tata cand mi-a spus asta si cum nu-i puteam vedea fata ca era soarele in spatele lui in momentul ala…
In momentul acela a murit ceva in mine, si m-am bloat sentimental. Presupun ca a fost felul meu de a ma adapta la durere. Mama imi povesteste acum ca pe atunci aveam o vecina tiganca, cu multi copii in curte, care a oprit-o pe mama la un moment dat sa-i spuna ca la ei sunt tipete, sunt urlete, spargeri de oale samd, dar ca niciunul din ei n-a dat un deget in copii, in schimb ca tata ma batea ca la politie. Ma crezi ca asta nu-mi amintesc deloc, desi chiar si bunica mi-a confirmat ca aveam crize de panica daca ramaneam cu el singura si ma certa? Nu… in schimb, momentul in care mi-a zis, cu alte cuvinte, ca nu ma vrea, o sa ma bantuie tot restul vietii…
si acum sa ne intoarcem la anime-uri, si sa o luam cu inceputul.
Sailor Moon… aveam 7-8 anisori cand il rulau la tvr… n-am avut cablu pana prin clasa a VII-a… deci putine anime-uri pt mine pe atunci. Sailor Moon a fost primul lucru din viata mea la care am putut sa plang, dupa evenimentul de la 3 ani. Am fost, inca, atat de surprinsa, incat am sunat-o pe mama sa-i spun exact asta, si, ca sa intelegi cam in ce stadiu eram, mama a ras si m-a felicitat… chiar eram incantata si eu.
Apoi a mai fost un anime cu o fetita care vroia sa devina o lady. Nu mai stiu cum se chema, dar si acum, in momente grele…
Ana
mai 17, 2012 @ 5:04 am
… imi amintesc diverse scene de acolo, si cu cata demnitate si toleranta trecea fetita aceea prin toate necazurile pe care i le faceau colegele si chiar profesoarele. M-a modelat cumva. In copilarie am fost adesea bruscata si respinsa de unii dintre copii, de cateva ori chiar au dat in mine. Odata, de curiozitate, mama m-a intrebat de ce nu-i lovesc inapoi, iar raspunsul meu a fost ca stiu ca ii va durea si mi-e mila sa dau in ei. Mentionez ca pe atunci ma uitam la respectivul anime cu fiecare ocazie…
n-am mai vazut anime-uri pe perioada mai crunta a pubertatii… am vazut pe altii, mai tarziu, trecand prin ea avand acces la anime-uri, dar n-a fost cazul meu direct. Am trecut prin perioada de depresie puternica, in care eram ca o leguma umblatoare, rugandu-ma Lui Dumnezeu sa ma ia, ca fac umbra Pamantului degeaba si consum aerul unor oameni mai valorosi decat mine… aici mi-a fost alaturi mama… anime-urile au revenit in viata mea la sfarsitul acestei perioade, cand ma impacasem cu ideea ca Dumnezeu nu-mi va asculta ruga si ca trebuia sa aflu de ce… :))
In liceu, cea mai buna prietena a fost si este cea mai ciudata relatie inter-umana pe care am avut-o vreodata. Ne certam, dupa primul an, din luna in luna atat de sever incat ea nu mai manca nimic acasa in zilele cu pricina, iar eu ma inchideam in mine si mai mult fata de mama… pe atunci rula Regele Saman pe Jetix si, intr-o seara, pustiul cu par albastru si cel cu par negru s certau de fata cu pers pp, care ii privea zambind de pe o parte a unui lac. Ceea ce le-a zis mi-a deschis ochii cum nicun ‘iarta ca sa fii iertat’ n-ar fi reusit pe atunci. Le-a zis ca se cearta pentru ca sunt prieteni si ca daca nu le-ar pasa de parerea unuia fata de celalalt, nu s-ar mai certa deloc.
A doua zi mi-am calcat pe mandrie si mi-am cerut scuze de la prietena mea.
Ana
mai 17, 2012 @ 5:13 am
Si ultimul despre care mai zic, e abilitatea de a face un pas in spate si de a privi in ansamblu. De la anime-uri am capatat-o… pt ca nimic nu ilustreaza mai bine ceva decat exemplul concret, iar anime-urile mi-au furnizat acest exemplu. Toate personajele fac un astfel de pas in spate la un moment dat in firul narativ, si din proprie experienta iti spun ca e o abilitate nepretuita.
In anime-uri personajul negativ are mereu un background, ceva care ii motiveaza actiunile. Asta m-a invatat despre ‘a nu judeca pe ceilalti’… pt ca niciodata nu stii ce ii face sa reactioneze intr-un fel sau altul la ceva anume…
so there! Pentru mine, anime-urile au facut o diferenta si inca una enorma.
Ah, cat despre blocajul sentimental, el inca este acolo, dar il destelenesc usor-usor, iar anime-urile ma ajuta la asta enorm… ele, mama, prietenii si preotul duhovnic, Slava Domnului ca mi l-a scos in cale pe el, ci nu pe altul. ^^
cat despre cei care privesc anime-uri, ei au reparat de multe ori stricaciunile din sufletul meu cauzate de cei ‘normali’. Fie prin ingaduinta, fie prin prietenie neconditionata, fie pur si simplu prinn a-mi recomanda anime-uri care mi-au ajutat in respectivele momente. Slava Domnului si pentru ei!
Doamne Ajuta! ^^
Sorin
mai 17, 2012 @ 6:53 am
Tama, mă gândeam să nu îți mai răspund deoarece mi se părea că discuția nu duce nicăieri. Pentru lumea de azi, după cum am spus, anime-urile sunt cu un pas mai sus decât ceea ce e în jurul nostru. Spuneai la un moment dat că atunci când alții copii erau răi cu tine tu nu te comportai la fel deoarece te-ar durea inima dacă i-ai face să sufere. Eu nu cred că asta e din cauza unui anime cât din cauză că ești un om sensibil cu o inimă mare. Sunt sigur că au fost momente clare când uitându-te la un anumit anime te-a ajutat dar asta probabil e din cauză că Hristos doar prin asta putea comunica cu tine. Spune Hristos la Evanghelia după Ioan că ”Duhul suflă unde vrea” și cred că până la urmă eu cred că suflă și unde poate.
Mărturisesc că și eu am fost destul de rănit de multe ori de oamenii ”normali” ba chiar și de călugări. Și crede-mă că am căutat mari duhovnici și oameni mai îmbunătățiți și am fost cam dezamăgit de toți. Până la urmă căutarea mea s-a finalizat cu găsirea lui Hristos și mi-am dat seama că toate aceste dezamăgiri le-am avut tocmai ca să nu mai îmi pun speranțe în oameni care mă vor dezamăgi și nu mă pot înțelege ci în Hristos care e singurul ce poate să ne înțeleagă și să ne ajute.
Am zis că am cunoscut oameni care se uită la astfel de anime-uri. Puținii pe care îi cunosc în general nu sunt oameni realizați dintr-un punct de vedere sau altul. Sunt oameni care în general stau cam tot timpul liber și vegetează în fața calculatorului la anime și au un loc de muncă mai mult de formă pentru a se putea întreține. Iarăși o prietenă îmi spunea că a cunoscut o tipă ce eram mare consumatoare de anime-uri și de cultura japoneză și care era totuși foarte dificilă. Iar prietena care mi-e spus asta e un om ce este foarte înțelegător cu oamenii și se sacrifcă foarte mult; în toată perioada mea de căutare ea a fost singura care a încercat să mă înțeleagă.
Sorin
mai 17, 2012 @ 7:03 am
Sunt un om păcătos și de asta mărturisesc că sunt unele chestii ce mi-ar place să le fac chiar dacă nu sunt foarte duhovnicești. 😀 De exemplu: îmi plăcea să văd un film 3D și am făcut-o și cred că mi-ar fi plăcut să mă uit și la un anime cu prieten/prieteni. Doar că la faza cu anime-uri nimeni nu e interesat de așa ceva din zona apropiată. :))
Pentru mine sunt periculoase anime-urile deoarece neavând nici eu o copilărie foarte plăcută tind să exagerez în a mă uita la aceste anime-uri. De asta sunt și atât de pornit împotriva lor. Ca o paranteză m-a atras foarte mult ideea de a avea prieteni cum sunt Luffy și prietenii lui din One Piece: fiecare având o copilărie grea au biruit toate necazurile și acum sunt împreună și de neoprit. Mă gândesc că probabil asta ne pregătește Hristos.
Iar în legătură cu problema romantismului iar se leagă de experiența mea de viață. Eu foarte mult am trăit că concepția iubirii romantice ce apare în anime-uri sau telenovele. Din păcate lucrurile nu sunt așa iar acea iubire romantică e doar praf în ochi ce nu durează foarte mult și care odată dispărută nu mai lasă nimic în inima omului ( exceptând cazul în care cei doi s-au nevoit să apară dragoste adevărată între ei ). Acea iubire romantică e ca o boală, o obsesie, gândul tot timpul la persoana iubită, e ceva ce am simțit că e foarte obositor față de iubirea ce ne-o dă Hristos. Adevărata dragoste se formează după ce se varsă mult sânge, după ce există mult sacrificiu și multă durere iar dragostea adevărată nu trebuie căutată în jur, cum apare în anime-uri, ci căutată în noi înșine și dăruită celor din jur. În anime-uri te învață ce minunat e să fii iubit, să fii îndrăgostit dar Hristos te învață ce bine e să iubești, indiferent dacă ești sau nu iubit. Dintr-o iubire romantică apare căsnicii ce se termină în divorțuri, în pumni, în foarte multe dureri.
Sorin
mai 17, 2012 @ 7:08 am
Consider în ultimul timp că doi tineri când se căsătoresc nu trebuie să se gândească pe cine iubește mai tare ci care este mai jertfitor, mai puternic, mai muncitor. Această îndrăgosteală dispare repede dar în căsătorie te legi de un om cu care stai toată viața. Iar dacă omul nu trage foarte tare să muncească, dacă nu dă tot ce are pentru familie, dacă nu știe să trateze pe ceilalți cu dragoste, dacă nu se poate înfrâna de la una sau alta atunci cum va duce greutățile vieții? Se va ajunge ca tu să duci toată greutatea dacă nu cumva și tu fugi și săracii copiii doar Dumnezeu știe ce va fi cu ei.
Căsătoria e foarte grea, ca și călugăria, iar dacă unii o preferă că li s-ar părea mai ușoară e din cauză că cei căsătoriți de multe ori nu trăiesc la măsura ei. Viața unui creștin e jertfă continună, sacrificiu continuu. Hristos pentru asta ne-a chemat: să ne sacrificăm, să ne jertfim, indiferent dacă suntem călugări sau nu. Hristos nu a dat 2 evanghelii ( una pentru călugări și una pentru mireni ) ci una singură pe care trebuie să o respectăm toți, indiferent dacă suntem călugări sau mireni.
Spunea păr. Rafail Noica despre căsătorie și călugărie că sunt aproape identice și e greu să le diferențiezi. Faptul că Hristos cere o singură Evanghelie să fie respectată se vede prin faptul că sunt destul cazuri de oameni căsătoriți care ajung la o măsură mult mai înaltă decât mulți călugări.
Acum dacă în felul meu de a vedea lucrurile e ceva greșit sau nu probabil voi afla dincolo. 🙂
Lilii
mai 17, 2012 @ 1:02 pm
” Eu oricum sunt în general împotriva privirii la filme, desene și vegetatul în fața calculatorului/televizorului chiar dacă o fac și eu asta pentru păcatele mele”
Cu chestia cu vegetatul nici eu nu sunt de acord,mai ales la copii sa stea in fata tv-ului non-stop uitati de parinti, si de asemenea stiu oameni care-si traiesc viata prin prima televizorului.
Insa nici nu poti nega talentul unui om care are pasiunea filmului(nu de vizionat,ci de jucat in el),chiar si Romania a avut si are atatia actori talentati si care-n acelasi timp sunt oameni minunati.
Ah,intr-un fel m-a durut ce-ai spus tinand cont ca intr-o perioada eram tentata de o posibila viitoare facultate care sa aiba legatura cu lumea filmului,dar pana la urma n-a fost sa fie.
Oricum,ideea e ca de multe ori lumea virtuala poate deveni un drog pentru cei care nu au o viata adevarata in lumea reala(lumea virutala implicand: netul,televizorul,implicit filmele sau anumite emisiuni).
De aceea „calea de mijloc” ,sau mai bine spus,echilibrul este cea mai sanatoasa optiune.
Imi cer scuze ca m-am bagat ca musca-n lapte, dar am citit intamplator comentariile.:) Despre anime nu imi pot da cu parerea,pentru ca nu le-am prea vizionat,nu am fost atrasa de ele.Insa probabil au si ele capcanele lor.
Ana
mai 21, 2012 @ 7:09 pm
@Saurian cred ca ai dreptate… Anime-urile chiar au fost calea lui Hristos catre mine, dar si catre multi altii. Presupun ca e valabila si in cazul acesta, zicerea din carte despre pamantul roditor, cel pietros si marginea drumului… valabila pentru orice forma de invatatura, de fapt. ^^
Chiar glumeam cu niste prieteni, fani anime si ei, cum ca orice discutie am porni, pana la urma tot la subiecte profunde ajungem si cum anime-urile trebuie sa fie de vina pentru asta. :))
Prieteni care au trecut prin greutati in copilarie, toti avem. Doar pentru ca nu se plang, nu inseamna ca nu le-au avut. Mi-e greu sa gasesc pe cineva care sa fi avut chiar copilaria perfecta, din contra. Fiecare dintre noi are dramele personale, si un trecut presarat atat cu bucurii, cat si cu tristete. Asta pentru ca fiecare simtim altfel fata de aceleasi evenimente, cateodata o simpla ocara din partea unui parinte iubit e mai dureroasa decat o palma, si invers. depinde de om.
Diferenta esentiala este facuta de alegerile noastre in viata. Preferam sa iertam si sa uitam raul, sau din contra, binele?
Cat despre dragostea romantica, ai sa fii surprins cand vei afla ca am fost martora unei discutii despre responsabilitatea fata de propriile sentimente, pe un forum anime, de curand. Majoritatea fanilor anime sunt constienti de faptul ca trebuie sa lupti pentru cel iubit, sa-i demonstrezi cat de des posibil ca iti e drag si ca viata ta nu are sens fara el/ea. ^^
Poate ca nu e extraordinar de duhovniceasca ultima parte, dar nu cred ca se supara asa de tare Dumnezeu pt atata lucru. Pe langa asta, ceasta parte nu-L exclude neaparat… Il exclude numai in cazul celor care l-ar fi uitat oricum…
Dan Tudorache
octombrie 26, 2012 @ 1:28 pm
Din ”binefacerile” desenelor anime pe termen lung:
[url]http://www.realitatea.net/fata-cu-chip-de-portelan-in-romania-un-bunic-mi-a-spus-ca-i-ar-placea-sa-aiba-o-nepoata-ca-mine_1038455.html[/url]
[url]http://dreptlatinta.kanald.ro/Noutati/Anastasia-Shpagina-fata-chip-portelan-dezvaluit-cum-isi-face-ineditul-machiaj-VIDEO/[/url]
[url]http://www.youtube.com/watch?v=DMyCU66UFsU&feature=related[/url]