Desfiinţarea treptată a familiei. Episodul I.

10

Disponibilitatea de a călători în interes de serviciu

Dacă plăgile desfrânării, concubinajului şi ale adulterului nu erau destule pentru desfiinţarea unităţii familiei, iată că astăzi a aparut o boală şi mai grea, pentru că e subtilă şi „justificată” cu argumentele binelui şi sacrificiului de sine.

Marile companii multinaţionale promovează distribuţia forţei de munca pe plan internaţional, plecatul în Italia, Norvegia, Anglia, Spania, Danemarca la specializări, schimburi de experienţă şi alte practici de destrămare a familiei.

Ca să înţelegem de ce fac asta trebuie să pornim de la lucruri elementare. Companiile multinaţionalele sunt societăţi comerciale care urmaresc, ca orice altă societate profitul, maximizarea profitului. În planurile unei companii nu există conceptul de familie ci acela de team-building, nu se respectă sărbătorile şi ziua duminicii ci termenele de finalizare ale proiectelor, nu interesează responsabilităţile de mamă, soţ, sotie pentru că sunt chiar piedici împotriva dezvoltării firmei la care lucrezi.

Marile firme vor ca tu să nu ai „obligaţii personale”, obligaţii personale care sunt alcătuite din soţ, soţie, copii, părinţi, adică tot ce e mai drag şi mai de preţ pe lume. Dacă înainte erau puţine familiile în care soţul plecă  în delegatie prin ţară, iar soţia stătea grijulie o zi întreagă până la întoarcerea soţului, iată ca acum chiar şi soţia pleacă 2-3 luni pe an (cel puţin) în afara ţării, pentru diferite motive care mai de care mai „întemeiate”:

  • „m-a fortat şeful”
  • „s-a ivit oportunitatea şi nu o puteam refuza pentru că aşa o să plătim mai repede ratele la casă”
  • „facem un sacrificiu acum la tinereţe ca să avem mai târziu tot ce trebuie”
  • „vreau să asigur un trai fără lipsuri copilului meu”

Acum nu se mai cheamă ca îţi părăseşti familia pentru servici ci este chiar o calitate de CV care se numeşte draguţ „disponibilitate de serviciu”.

Diavolul vânează şi mai însetat soţii atunci când sunt departe unul de altul pentru o perioadă mare de timp. Aşa se cuibăresc uşor, uşor isptitele geloziei, neîncrederii, indiferenţei în sufletul nostru care mai tarziu işi arată consecinţele asupra familiei. Aşa se raceste dragostea dintre soţi…”ca să avem şi noi de toate.”

Bucuria cea mare este de a sta împreună cu familia mereu, şi când e bine şi când e mai puţin bine, şi când ai bani şi când n-ai bani.

Nu trăiesc ca să muncesc ci trăiesc ca să iubesc. Trăiesc să stau mereu împreună cu cei dragi. Nu vreau să pierd luni şi ani din viaţa mea departe de familie ca pe viitor să „ne fie bine”. Binele e mereu împreună. Cred cu putere că dacă-i cer ajutorul lui Dumnezeu, stând mereu în familie, vom avea ce ne trebuie şi nu vom duce lipsă de nimic.

Nici marele apostol Pavel al lui Dumnezeu nu recomandă despărţirea soţilor, decât pentru o perioadă pentru rugăciune:

„Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.”

Şi iarăşi spune:

„Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.”

(Balan Claudiu)

(Visited 4 times, 1 visits today)