Despre ce vor oamenii să vorbească preotul la Biserică?
De foarte multă vreme am vrut să abordez acest subiect, pentru că pe mine personal mă preocupă şi poate şi pe voi. A decis Dumnezeu când anume să fie momentul fiindcă nu prea îmi găseam cuvintele. De aceea mi- a dat şansa să particip duminică seară la Slujba Maslului de obşte, cu şapte preoţi.
Predica pe care a ţinut-o părintele a fost gând la gând cu ceea ce mă frământa pe mine. Nu pot să dezvălui identitatea preotului şi nici a Bisericii unde am fost, însă încerc să vă redau din memorie, cuvintele predicii:
„Iubiţi creştini, întotdeauna vine la predica preotul în faţă şi vă explică Evanghelia. Întotdeauna aşteptaţi ca el să vă răspundă prin cuvântul său la întrebările pe care vi le puneţi şi la problemele pe care le aveţi, pentru că cei mai mulţi veniţi la Sfânta Biserică să -L aflaţi pe Dumnezeu. Se presupune că noi, preoţii L-am aflat, prin viaţa proprie, prin ceea ce am studiat , şi mai ales avem privilegiul de a sta mai mult în casa lui Dumnezeu. La predică, harul se pogoară asupra noastră şi vă transmitem cuvântul de învăţătură, însă şi noi suntem oameni şi avem limite. De aceea vin şi vă cer să puneţi dumneavostră întrebări despre ceea ce vă preocupă , iar noi, în măsură în care putem şi ajutaţi de Dumnezeu, vă răspundem”. ( în acest moment s-a instalat în Biserică o tăcere mormântală..Nimeni nu a avut curaj să spună ceva. Ne-am obişnuit să ne „ghicească” preoţii gândurile…).
„Ei bine…Evanghelia şi scrierile Sfinţilor Părinţi sunt întotdeauna izvor de înţelepciune pentru noi. Ele nu se vor demoda niciodată. Problemele lumii sunt aceleaşi şi Mântuitorul Iisus Hristos ne- a lăsat leac pentru toate. Sfinţii Părinţi cuprind în scrierile lor preocupările lumii, chiar că dacă acum vremurile sunt altele. Desfrânarea e un păcat de 2000 de ani, chiar dacă azi are alte forme, şi sunt multe citate biblice care ne întăresc în lupta împotriva acestui păcat. Oamenii dintodeauna au muncit, şi-au făcut griji pentru familie, şi-au fracturat membrele şi au avut tot feluri de probleme. Nu e nimic nou pentru Biserică, să nu poată răspunde.
Oamenii se feresc să adreseze părintelui întrebările pe care îi frământă, de teamă sau ruşine, sau fiindcă nu se cuvine ori li se pare că nu e potrivit să se adreze unui om al Bisericii. Şi nu fac decât să rătăcească…Din dorinţa de a- L afla pe Dumnezeu, rătăcim chiar şi noi cei din Biserică. Şi rătăcind, uşor-uşor ne pierdem şi se împuţinează turma lui Hristos.
Preotul, prin predica sa poate atinge coarda sensibilă a mai multe suflete, însă nu poate ajunge la sufletul tuturor. Fiindcă suflete noastre sunt de patru feluri. aşa cum este foarte bine explicat la Matei, capitolul 13, în pilda semănătorului. Pe scurt: prima categorie de suflete – cele în care sămânţa cade lângă drum şi vin păsările şi o măcâncă. A doua categorie se referă la cele unde sămânţa cade în loc pietros, nu au pământ mult şi când se iveşte soarele se usucă. Alte seminţe cad între spini şi aceştia le innăbuşă. Şi ultima categorie – sufletele care au pământ bun şi sămânţa dă rod, mai mult sau mai puţin, după puterea fiecăruia.
Fraţilor, oamenii şi în special tinerii sunt preocupaţi de sexualitate şi nu au curajul să vorbescă despe asta. Noi nu putem să strigăm în gura mare ca păgânii, însă voi, fiecare puteţi veni la scaunul Spovedaniei să spuneţi ce păcate vă apasă sufletele şi trupurile.
În ultima vreme se tot discută de cancerul de col uterin şi unii dintre voi aţi fost forţaţi să vă vaccinaţi fetiţele, fără să fiţi informaţi asupra efectelor secundare. Puţini ştiţi că prin această vaccinare femeile pot fi sterile şi atunci nu se va mai împlini scopul căsătoriei.
Să nu credeţi că Biserica nu are un punct de vedere faţă de această problemă. Poate că ştiţi că virusul de care atâta se feresc autorităţile se transimte pe cale sexuală. Oare cum e posibil asta la fetiţele de 10-11? Ei bine, asta se promovează, ca să ne „educăm” copiii despre păcate de când sunt fragezi. Nimeni nu mai vorbeşte despre castitatea fecioarelor, a tinerilor în general. Biserica o face.E datoria noastră să vă spunem să aveţi grijă de trupurile voastre, să le preţuiţi şi aşa să salvaţi şi sufletele de la păcate. Să încercăm să- L aflăm pe Dumnezeu cu sufletul curat…”
Eu atât am putut să ascult fiindcă fiica mea şi- a pierdut răbdarea şi a trebuit să ies afară unde nu am mai auzit nimic, cu toate strădaniile mele. Dar cred ca am ascultat destul. Aceste cuvinte mi-au ajuns direct la suflet, m-au încurajat şi cu siguranţă părintele a sădit o sămânţă în sufletul meu. Sper să-mi dea Dumnezeu puterea sa o fac să rodească, să mă facă mai bună, să -mi schimbe viaţa în bine şi să duc mai departe cuvântul Lui, pe măsura puterii mele. Doamne ajută mă !
flinutz
decembrie 9, 2008 @ 9:50 pm
Hei, iata ca exista preoti care „stiu” care sunt framantarile tinerilor…
Bineinteles ca toti stiu, dar nu toti abordeaza subiectul. Unii poate din cauza ca nu au tineri la biserica, si cum sa vorbeasca despre sexualitate, desfranare, unor enoriasi de varsta a treia??
Altii poate ca nu detin bagajul de cunostinte necesar pentru a purta o astfel de prelegere, sau poate ca le este teama, considerand ca acest subiect e unul tabu, dar aceasta ultima varianta nu mi se pare plauzibila…
Revenind la intrebarea ta din titlu, daca as fi fost in biserica respectiva n-as fi strigat „vreau sa ne vorbiti despre patima desfranarii” pentru ca ar fi fost prea mult de vorbit si cred ca subiectul ar fi fost amanat pe mai multe episoade 🙂 . In schimb as fi vrut sa ascult despre televizor – ce si cat e bun si cat nu? La fel – despre calculator. Etc.
Sau altceva – despre rolul parintilor in educatia copiilor (parintii de maine), cu exemple din viata cotidiana. In seara asta, in tramvai, am vazut un „tatic” ce i-a dat fiului sau de 5-6 ani o acadea, iar acesta a scapat-o jos. Cel mic s-a aplecat, a luat-o de jos si a vrut sa o duca la gura, iar tatal -a luat-o si a aruncat-o in burduful dintre vagoanele tramvaiului. OARE CE A INVATAT COPILUL ALA? Ca nu e bine sa manance dupa ce scapa ceva pe jos, nu? Si altceva? Daca il scapi – lasa-l acolo, sau daca-l iei, arunca-l totusi, la loc…
Sunt sigur ca motivul pentru care cei mici ajung niste nesimtiti se gaseste in primul rand la cei mari, si in primul rand familia – ei sunt exemplul celor mici pentru nesimtire, delasare, lene etc. Apoi anturajul…
gabriela
decembrie 10, 2008 @ 8:36 pm
Ti-am spus ca exista si astfel de preoti si sunt multi, slava Domnului. Dar depinde de noi, ca tineri, daca venim la Biserica sau nu.
Cat despre tatic…nu suntem in masura sa judecam. Nu e deloc usor sa fii parinte. Nu pot sa stiu ce va fi cu copiii de maine, insa cei de azi sunt greu de crescut, iar valori nu prea mai exista. Tu ai copiii?…
flinutz
decembrie 11, 2008 @ 8:03 am
Cred ca nu este nevoie ca sa ai copii ca sa poti vorbi despre educatie. Dar pentru ca ai intrebat, iti raspund afirmativ.
Nu-l judec pe tatal respectiv, ci judec fapta lui. Daca ne vom creste copiii in nesimtire, delasare si nepasare fata de ceilalti si de munca lor, oare unde vom ajunge??? Taticul acela oare gandea in momentul ala ca acea acadea va trebui sa fie scoasa de alt tatic, poate, din acel loc? Sau gandea ca de-asta sunt platiti unii…
De-asta se arunca gunoiul de la fereastra in fata blocului, din masina direct jos, pe asfalt, iar GUNOIUL DIN SUFLET LA TV. Cati privitori au emisiunile de factura ieftina, cele in care se cearta ca la usa cortului mama cu fiica, sot cu sotie etc.?
Daca am fi mai responsabili, ar avea si copiii nostri ce sa invete de la noi. Si nu e nevoie sa ai copii ca sa afirmi asta, pentru ca nu e o simpla afirmatie.
Nesimtirea, lenea, nepasarea – acestea pleaca in primul rand din familie! Acolo ar trebui sa le fie cultivate copiilor tocmai insusirile opuse: modestia, milostenia, faptele bune in general, respectul sau chiar dragostea fata de ceilalti, fata de munca…
Îndrumări tip “net”
decembrie 14, 2008 @ 6:54 pm
[…] “Cine doreşte să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească.” http://ortodoxiatinerilor.wordpress.com/2008/12/09/despre-ce-vor-oamenii-sa-vorbeasca-preotul-la-bis… […]
ionutz
decembrie 27, 2008 @ 3:29 pm
Oamenii nu mai sunt atrasi de Dumnezeu din trei motive:Parintii nu ii cresc in frica de Dumnezeu(care ii intelepteste) si infranare(incluzand aici toate tipurile de infranare) SI copii ajung sa isi desconsidera parintii din acest motiv!SI daca nu au frica de Dumnezeu cum sa aiba respect fata de parinti?Si mai grav cand parintii il desconsidera pe Dumnezeu!CUM SA AFLE COPILUL CE DORESTE DUMNEZEU DE LA OAMENI CAND INSUSI PARINTELE NU-I SPUNE SI NU-L INVATA?Cum sa nu se razvrateasca copilul cand are tot confortul si nu stie ce e aia infranare!??>Cum???(al treilea motiv si cel mai des e confortul)Ce ii trebuie oamenilor averi?In mormant cu siguranta nu le ia!
Guest
mai 5, 2011 @ 8:40 am
Fara suparare dar eu nu am intalnit pana acum sa mi se raspunda la toate intrebarile in Biserica,mereu se vorbeste pe langa subiect si niciodata nu se ating punctele care ma intereseaza pe mine,indiferent despre ce este vorba.Iar daca spui ceva imediat iti sar altii in cap sau te iau cu ironii….
Admin
mai 5, 2011 @ 9:41 am
Salut Anonim! …si bine ai venit printre noi!
Ca sa stim si noi cui ne adresam, ar fi frumos sa ne spui un nume.
Asteptam sa ne spui si care sunt problemele tale, la ce anume vrei sa primesti raspunsuri, ca sa stim daca te putem sa te ajutam cumva.
Gabi
mai 6, 2011 @ 5:14 pm
Salut,numele meu este Gabriela(anonim de mai sus)
Ar fi mai multe intrebari la care nu am gasit raspunsul si recunosc ca nu am avut curajul sa ma adresez mai multor preoti,unele dintre ele sunt:
1.De ce in timpul spovedaniei vorbeste mai mult preotul?Adica mie mi se pare normal ca tu ca si credincios sa ii spui ce simti,ce pacate crezi ca ai si dupa sa iti dea un sfat,dar nu sa te intrebe doar cum te cheama si apoi sa iti dea el sfaturi fara sa stie altceva in legatura cu tine,poate ca unele sfaturi le aud in fiecare an si problemele mele sunt altele decat imi vorbeste el…
2.Cum pot face sa pot avea mai multa incredere in mine,sa ma pot privi cu respect pe mine si pe ceilalti oameni,sa pot vedea si latura sufleteasca a lor?
3.Cum voi putea impaca medicina(care este o stiinta ce tine mai mult de trupesc)cu credinta(ce tine de latura sufleteasca)?Din punctul de vedere al unei studente la medicina,nu din cel al unui pacient
4.De ce unele vorbe Bisericesti se contrazic si de ce cu toate ca credinta este aceeasi pt toti,oamenii au mai multe forme de abordare a ei,fiecare o vede diferit?ma refer mai mult la faptul ca atat profii de religie(liceu+scoala generala)cat si oamenii pe care ii cunosc au abordat ortodoxia in felul lor propriu…
5.De ce in Biserica nu se tine cont de caracterul omului si mereu se generalizeaza,cu toate ca preotii ne sfatuiesc pe noi sa nu generalizam si sa tinem cont ca fiecare este diferit?Ei(preotii)de ce au voie?
6.Dumnezeu iubeste chiar toti oamenii?
7.Daca te-ai indepartat de biserica(din motive personale dar intemeiate cate de cat dar fara a-ti pierde complet credinta)cum te mai poate primi Dumnezeu inapoi daca nu ai importanta unui baiat?
8.Cum este mai bine,sa te rogi acasa sau la Biserica?Mie imi place mai mult acasa iar la Biserica doar atunci cand nu sunt oameni,adica sa fiu doar eu si inca maxim 2-3 persoane ca sa fie liniste si sa nu ma deranjeze nimeni,nu stiu daca e bine asa….
Cam astea sunt intrebarile cele mai importante,as aprecia daca ai avea timp sa imi raspunzi.
Admin
mai 7, 2011 @ 11:30 am
Salut din nou Gabi!
Stii cum spune Mantuitorul: "Intrazniti…" sau "cautati si veti afla". Deci tot asa sa faci si tu in continuare! 🙂
Voi incerca in cele ce urmeaza sa-ti raspund punctual, asa cum ai adresat intrebarile:
1) Preotul vorbeste mult in timpul spovedaniei pentru ca are datoria sa ne ne indrume. Iar sfaturile de la spovedanie sunt cele care sa ne ajute sa invingem patimile, neputintele si neintelegerile pe care le-am spovedit.
Din ceea ce ai spus inteleg ca nu ai fost ascultata suficient la spovedanie. Dar te intreb: ai un duhovnic al tau, sau doar te-ai spovedit ocazional unde s-a putut? Pentru ca este important sa avem propriul nostru duhovnic, nu mai multi, si nu de ocazie. Si nu te ingrijora pentru ca se gasesc duhovnici care nu sunt doar buni sfatuitori ci si buni ascultatori. Daca vei vrea sa spui si orasul in care locuiesti, poate vor fi tineri care sa citeasca discutia noastra si sa-ti recomande un duhovnic bun, care sa aibe rabdare sa te asculte.
2) a) mai multa incredere dobandim incredintand lui Dumnezeu toate gandurile, planurile si faptele noastre. "Eu sunt slab tu fa-ma tare" sau "-)oamne al puterilor fii cu noi ca afara de Tine ajutor intru necazuri nu avem"….asa spun rugaciunile Bisericii. Punandu-ne increderea in Dumnezeu, ajungem sa constatam ca El nu ne dezamageste in ajutorul pe care ni-l da. Dobandind increderea ca El nu ne dezamageste in tot ceea ce facem, ajungem sa avem incredere in faptele noastre, deci in noi insine. Asadar, incredrea oferita lui Dumnezeu se intoarce in increderea fata de lucrurile pe care le-am facut bine, tocmai pentru ca El ne-a ajutat: incredere ciclica. Dam incredere…primim incredere…inaintand in iubirea fata de Dumnezeu.
b) Cu respect ne privim pe noi insine atunci cand ne-am castigat demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Adica atunci ne traim viata ca si fii ai lui Dumnezeu. Pacatul/patima ne dezumanizeaza, ne depersonalizeaza si de aceea pierdem respectul fata de propria persoana. Noi suntem facuti dupa chipul lui Dumnezeu (suflet vesnic, ratiune, vointa) iar cand ne mutilam sufletul si ratiunea cu patimile, atunci pierdem si respectul fata de acel chip al nostru, deoarece constatam ca e urat. Cand ne intoarcem la Dumnezeu si ne vindecam de partea urata din noi, atunci recapatam si respectul fata de propria persoana. Prin iertare si vindecare de patimi, redobandim demnitatea de oameni. Numai dupa ce ne impacam cu Dumnezeu si cu oamenii ne impacam cu noi insine.
Pe ceilalti oameni invatam sa-i respectam nejudecandu-i. Iar partea sufleteasca a celor din jur incepem sa o vedem atunci cand ne apropiem cu sufletul de durerile lor. Deci prin faptele de iubire. Incearca sa fii mai milostiva cu saracii decat pana acum, iar rezulatele nu vor intarzia sa apara.
3) Medicina se impaca extrem de bine cu credinta. Citeste vietile sfintilor doctori fara de arginti Cosma si Damian, sau exemplul doctorului marturisitor Dumitru Uta ([url]http://www.fericiticeiprigoniti.net/dumitru-uta[/url]), sau exemplul si mai actual al doctorului Leon Danaila ([url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-bune/documentare/17737-profesorul-leon-danaila-sau-cum-poti-marturisi-credina-******a-in-neurochirurgie.html[/url]). Urmeaza-i pe acestia, si vei constata ca prin medicina ii poti sluji lui Dumnezeu mai mult decat ti-ai imaginat vreodata. Credinta te va ajuta si mai mult sa vezi legatura dintre patimile sufletesti si boala trupului. Vei vedea cata armonie este intre trup si suflet si ce minunat este omul alcatuit de Dumnezeu. Iti vei putea ajuta pacientii mai bine atat in stabilirea diagnosticelor, dar si in tratarea cauzelor (nu numai a efectelor).
4) a) Este o diferenta intre vorbele care se contrazic, si vorbele care par ca se contrazic din pricina putinei noastre intelegeri teologice. De aceea este nevoie sa dai exemple acolo unde ai nelamuriri, ca sa putem sa lamurim ceea ce pare de neinteles.
b)Desi credinta este aceeasi pentru toti, fiecare o experiaza in mod particular si unic, deoarece noi insine suntem unici. Fiecare dintre noi avem o relatie unica cu Dumnezeu. Nu sunt doi oameni care sa aibe o relatie de identitate fata de Dumnezeu. Deci fiecare om abordeaza ortodoxia in functie de experienta sa personala, si de particularitatile sufletesti. Dar aceste particularitati nu trebuie sa iasa din sobornicitatea Bisericii.
5. )Tocmai prin taina spovedaniei se tine cont de caracterul particular al fiecarui om, si tocmai prin aceasta taina fiecare primeste sfaturi si canon dedicat pentru personalitatea si problemele sale.
Cu ce anume generalizeaza preotii, si consideri ca nu este normal? Da-ne te rog exemple ca sa putem intelege la ce te referi.
6.) Sfantul Ioan Teologul iti raspunde mai bine la intrebare: [i]„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.”[/i]
7) Nu exista motive justificate de a ne indeparta de Biserica, adica de corabia mantuirii. Insa pentru intoarcerea la viata liturgica, adica la viata activa a Bisericii, nu importa daca esti baiat sau fata. Dumnezeu nu se uita sa vada daca suntem baieti sau fete, tineri sau batrani, bogati sau saraci, ci daca avem inima infranta si smerita. Nu are pe nimeni de pierdut Dumnezeu si pe nimeni de tinut preferential pentru ca Dumnezeu nu iubeste limitat si partinitor asemenea noua. Parintele Arsenie Boca spunea [i]„Dragostea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu". [/i]
8) Cel mai bine este sa te rogi si acasa, dar si la Biserica. Daca ne rugam numai acasa, inseamna ca ducem o viata rupta de comuniunea cu semenii nostri, iar Dumnezeu vrea ca toti sa fim una. Inseamna ca ducem o viata izolata, o viata in care putem fi ispititi usor si putem cadea usor in patimi si inselari. Trebuie sa fim mereu conectati la Sfintele Taine ale Bisericii: taina spovedaniei, taina sfintei impartasanii, etc.
Pe de alta parte, a ne ruga numai la biserica inseamna ca sunte "crestini de duminica" adica crestini de ocazie…adica crestini de forma. Iar Dumnezeu nu are nevoie de crestini de forma ci de oameni autentici cu credinta asumata in fiecare clipa a vietii.
Fiecaruia dintre noi ii place sa se roage in liniste dar, in biserica fiind, ar trebui sa ne bucuram ca suntem mai multi adunati in numele lui Hristos caci spune Domnul: [i]"unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor"[/i]. Deci, comuniunea cu Dumnezeu si cu semenii este singura bucurie autentica si netrecatoare pentru ca omul nu poate fi implinit decat iubind si fiind iubit in acelasi timp. Iar la iubire nu putem sa ajungem decat invatand sa iubim. Si fiecare zi, si fiecare clipa din viata noastra este o ocazie de a invata sa iubim.
Acestea ar fi raspunsurile pe scurt. Asteptam sa ne raspunzi acolo unde nu ne-ai lamurit suficiet despre ceea ce vroiai sa afli, si speram sa ne mai intrebi si alte lucruri. Daca nu voi raspunde eu la timp, se vor gasi destule persoane saritoare care sa iti raspunda in continuare.
Speram ca aceste putine cuvinte (raportat la insemnatatea intrebarilor) sa-ti fie de folos.
Cu drag.
Gabriela
iunie 20, 2011 @ 11:21 am
salut,admin!
Scuza-ma ca raspund atat de tarziu dar m-am apucat de invatat si nu am avut timp deloc de calculator.
Apreciez ca mi-ai raspuns la intrebari si iti multumesc.Vad ca s-a schimbat putin site-ul,a durat pana sa-mi dau seama ca trebuie sa ma loghez,dar e mai bine asa pt securitatea site-ului:)
Eu mereu m-am spovedit doar de Paste la aceeasi bisericuta,asadar preotii mereu au fost aceeasi.Sa imi caut un duhovnic la care sa ma duc mai des si caruia sa-i spun tot ce vreau mi-a fost teama dar si jena pt ca eu sunt o fire mai vulcanica si cand vorbesc despre un subiect care ma deranjeaza(dar si de la care am nelamuriri)incep sa tip sau sa-mi schimb dispozitia.
Subiectele 2 si 3 le-am inteles:)
Daca nu te superi la 4 as vrea sa-mi detaliezi putin pt ca inca nu imi este clar.Sunt de acord ca toti privim credinta in functie de experientele personale dar ce nu inteleg eu este de ce cu toate ca fiecare om este diferit Dumnezeu si preotii ne cer sa fim toti la fel asta insemnand sa ne purtam toti la fel,sa gandim la fe,toate familiile sa fie la fell,sa privim totul la fel,sa avem toti aceleasi calitati si defecte si iata ceva ce se contrazice….de ce daca dupa spusele preotilor toti suntem la fel se mai spune ca noi,oamenii ne completam unii pe altii?
Gabriela
iunie 20, 2011 @ 11:21 am
La 5 ma refeream la ceea ce am spus putin mai sus,la 4.Si mai e ceva ce m-a deranjat,tot ca generalizare.Cand eram la liceu si m-am hotarat sa urmez medicina o fosta profesoara de religie mi-a spus ca daca sunt fata sa aleg pediatria sau neonatologia pt ca trebuie sa imi placa copiii si nu chirurgia,care era visul meu atunci(pt ca motiva ea,chirurgia distruge sufletul unei fete).Nu am inteles de ce s-a crezut asta pt ca mie nu-mi plac copiii deloc si nici nu cred ca-mi vor placea vreodata.
Celelalte le-am inteles,cu toate ca nu cred sa ma duc la biserica atunci cand e aglomeratie pt ca nu-mi place sa se ia batranii de mine ca nu port fusta si prefer sa ma duc seara sau diminieata cand nu e nimeni sau e doar o persoana-2,asa nu mai deranjez pe nimeni daca nu sunt binevenita acolo.
Multumesc pt toate raspunsurile date si imi cer scuze inca odata ca am revenit atat de tarziu pe site.
Teodora
iunie 20, 2011 @ 11:38 am
Doamne ajuta, Gabi!
Am citit intrebarile tale si mi s-a parut ca admin ti-a raspuns foarte bine…as mai avea doar un singur lucru de adaugat in ceea ce priveste medicina. Citeste viata Sfantului Luca al Crimeii – este un sfant care a imbinat duhovnicia cu chirurgia. A fost chiar si ierarh si a salvat nenumarate vieti prin operatiile pe care le facea. Daca ai o pasiune pt chirurgie,eu iti doresc din tot sufletul sa te ajute Dumnezeu sa devii un medic foarte bun si sa ajuti cat mai multi oameni!
Viorel
iunie 20, 2011 @ 4:18 pm
@Gabi
Daca-mi permiti sa”ma bag” si eu nitel, iti voi spune parerea mea proprie si personala. Lucrurile sunt mult mai simple decat crezi. Trebuie ca atunci cand pasesti in Biserica la Sf. Liturghie (si bine este sa faci lucrul acesta in fiecare duminica), sa lasi afara toate parerile, gandurile din lume, totul. Ia cu tine doar dorinta de a-l cauta pe Dumnezeu. Nu trebuie sa stii teologie ca te va invata El ceea ce trebuie sa stii. Deci tine minte: doar dorinta de a-l cauta pe Dumnezeu si de a te uni cu el. Parerile noastre, gandurile din lume si toate framantarile de care vorbesti nu sunt decat piedici in drumul catre El. Pe percurs vei constata ca una cate una, framantarile tale au disparut, intrebarile au capatat raspuns „de sus”. Deci indrazneste, dar cu dumnezeiasca cuviinta. Iar la spovedanie, mergi cel putin in cele patru posturi ale anului. Daca vei merge si intre posturi, atunci cand in urma ta nu este coada pana la usa, va fi timp pentru toate lamuririle. Apoi spovedania se poate face si intr-o incapere inchisa (cum ar fi cancelaria parohiala de ex.). Indrazneste si vorbeste duhovnicului despre problemele tale, dar sa fie lucruri serioase.