Despre cunoasterea lui Dumnezeu

Pentru boala lui „Despica firu’n patru”, a omului modern, care zburda neobosit pe imasurile nesfarsite din era informatiei si care vrea cu ratiunea lui pacatoasa sa cuprinda si sa inteleaga tainele Domnului, Sfantul Siluan Athonitul ne vorbeste simplu, pe intelesul tuturor, de ce nu-l cunoastem pe Dumnezeu si cat de mult pierdem din cauza faptului ca disecam tot si privim doar dintr-un unghi (unghiul mintii noastre pacatoase) , intrebandu-ne apoi stupid care este intregul, si pentru credinta noastra scortoasa, de suprafata, sa luam aminte:

„Iata o taina: exista suflete care au cunoscut pe Domnul; exista suflete care nu L-au cunoscut, dar cred in El; si, in sfarsit, oameni care nu numai ca n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar care nici macar nu cred in El, si printre acestia din urma exista multi oameni invatati.

La necredinta se ajunge din mandrie. Omul mandru vrea sa cunoasca toate prin mintea sa si prin stiinta lui, dar nu-i este dat sa cunoasca pe Dumnezeu, pentru ca Domnul nu se descopera decat sufletelor smerite. Sufletelor smerite Domnul le face cunoscute lucrurile Sale, care sunt de neinteles pentru mintea noastra, dar se descopera prin Duhul Sfant. Numai cu mintea omul nu poate cunoaste decat cele pamantesti si pe acestea numai in parte, in vreme ce Dumnezeu si toate cele ceresti nu se cunosc decat prin Duhul Sfant.

Unii se ostenesc toata viata lor sa cunoasca ce este pe soare sau pe luna sau aiurea, dar aceasta nu e de nici un folos pentru sufletul lor. Daca insa ne vom stradui sa cunoastem ce este inauntrul inimii omului, iata ce vom vedea: in sufletul unui sfant – imparatia cerurilor, dar in sufletul unui pacatos – intuneric si chin.

Si  e de folos sa stim aceasta, pentru ca vom ramane vesnic fie in Imparatie, fie in chinuri.

Cel lenes la rugaciune cerceteaza cu nesat tot ce vede pe pamant si in cer, dar cum este Domnul nu stie si nici nu sa straduieste sa cunoasca, si cand aude invatatura despre Dumnezeu, el spune: „Cum e cu putinta sa cunosc pe Dumnezeu? Si tu de unde il cunosti?”

Iti voi spune:”Duhul Sfant da marturie despre Dumnezeu [I Ioan 5.6]. El Il cunoaste si ne invata si pe noi”.

„Dar oare Duhul se vede?”

Apostolii L-au vazut pogorand in chip de limbi de foc, dar noi Il simtim in noi. Este mai dulce decat tot ce-i pamantesc. Pe El L-au gustat proorocii si au vorbit norodului, si norodul le dadea ascultare. Sfintii Apostoli au primit pe Duhul Sfant si au propavaduit oamenilor mantuirea fara nici o teama, fiindca Duhul lui Dumnezeu ii intarea. Guvernatorului care-l ameninta cu rastignirea daca va mai propavadui, Apostolul Andrei i-a spus: „Daca m-as teme de cruce, n-as mai propavadui-o”.

Asa si toti ceilalti apostoli si apoi mucenicii si, mai apoi, sfintii cuviosi mergeau cu bucurie la chinuri si suferinta. Si toate acestea pentru ca Duhul Sfant e bun si dulce si el atrage sufletul sa iubeasca pe Domnul si, din pricina dulcetii Duhului Sfant, sufletul nu se teme de suferinte”.

„Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei” -Cuv. Siluan Athonitul