Despre cuvintele de la Apocalipsă 1,6 (şi ne-a făcut pe noi împăraţi)
Trăia în Asia un oarecare împărat păgân. Era puternic şi temut, dar nu avea urmaşi. Când i-a venit vremea împăratului să moară, l-au întrebat cine să împărăţească în urma lui. Grăit-a împăratul: “Găsiţi-mi om care să fie după voia mea, ca să-l înfiez şi să fie împărat după mine. Acel om trebuie să aibă însă trei însuşiri. În primul rând să nu se teamă de moarte; în al doilea rând să nu dorească să fie împărat; în al treilea rând să aibă mai mulţi copii decât orice alt om din împărăţia mea”. Au căutat, au căutat… şi n-au găsit. În cele din urmă au adus înaintea împăratului un lemnar tânăr, frumos şi viteaz.
Împăratul care trăgea să moară l-a întrebat: “Te temi de moarte?” Lemnarul a răspuns: “Cum să mă tem de ceea ce se teme de mine şi va să-mi slujească drept punte spre împărăţia veşnică”. Întreabă iarăşi împăratul: “Vrei să fii împărat?” Lemnarul a răspuns: “Cum să doresc să fiu ceea ce sunt deja? Făcătorul meu m-a înfiat prin Hristos, iar Făcătorul meu este împăratul împăraţilor; aşadar şi eu sunt deja împărat”. În fine împăratul a întrebat: “Câţi copii ai?” Tânărul a răspuns:” 300 am. Sunt cei pe care i-am botezat şi născut duhovniceşte. Aceştia sunt copii mei duhovniceşti, care mă numesc părinte duhovnicesc al lor”. Atunci împăratul a căzut pe gânduri, după care a zis: „Te-am chemat să te înfiez, însă acum te rog să mă înfiezi tu pe mine, ca să fiu şi eu între fiii tăi duhovniceşti” şi l-a botezat tânărul pe împărat. Şi împăratul a murit fără teamă de moarte.
Aceste răspunsuri ale tânărului lemnar îţi arată limpede înţelesul spuselor: “şi ne-a făcut pe noi împăraţi”.Toţi creştinii sunt înfiaţi de împăratul ceresc prin milă şi harul acestui împărat şi pentru sângele lui Hristos. Aşadar, toţi câţi trăiesc în această viaţă ca nişte creştini adevăraţi vor intra în nemuritoarea împărăţie a cerurilor şi vor împărăţi cu Tatăl lor, Împăratul Cel veşnic şi neasemuit.
Pace ţie şi binecuvântare de la Dumnezeu.
(Sfântul Nicolae Velimirovici – Răspunsuri la întrebari ale lumii de astăzi)
Laura-optimista
septembrie 26, 2010 @ 7:36 pm
🙂 Un text foarte interesant şi educativ. 🙂
Aşa este. Precum spunea Sf. Ap. Pavel, toţi suntem fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Săi, împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Totuşi, El este Fiul lui Dumnezeu după fire, fiind egal şi consubstanţial cu Tatăl, iar noi suntem doar fii după har. Deci… n-avem niciun motiv de mândrie! 🙂
Domnul Iisus Hristos S-a sacrificat pe cruce, pentru ca noi să putem deveni fraţii Săi prin har, iar noi… prea puţin conştientizăm această demnitate, pe care El ne-a dăruit-o din nemărginita Sa iubire faţă de noi.
Dacă Dumnezeu mă va ajuta să termin cu bine facultatea de Teologie şi să devin profesoară, le voi spune elevilor că una dintre ideile esenţiale, pe care ar fi necesar să le reţină în urma orelor de religie, este adevărul că „Dumnezeu este iubire”, că Domnul nostru Iisus Hristos a preferat să Se smerească, să coboare la nivelul nostru, devenind prin Întrupare „întru toate asemenea nouă, în afară de păcat”(Hotărârea Sinodului IV ecumenic) şi să-Şi jertfească viaţa, decât să ne vadă suferind pentru păcatele noastre. 🙂 Cred că, oricât de mult ne-am gândi la iubirea lui Hristos faţă de fiecare dintre noi, tot nu am obosi, nu am găsi acest gând plictisitor, căci pe măsură ce înţelegem din Revelaţie şi din proprie experienţă(„din împrejurările concrete ale vieţii”, cum spunea părintele Dumitru Stăniloae) iubirea divină faţă de noi, ne întărim în credinţă, în nădejde şi mai ales în iubire, care este „legătura desăvârşirii”. 🙂 🙂
Dacă mă gândesc la cele trei însuşiri ale lemnarului creştin din această parabolă, cred că am doar a doua calitate, adică sunt înfiată de Dumnezeu, pentru că sunt creştină. În privinţa fricii de moarte, nu prea mă încadrez… deşi sunt convinsă că viaţa veşnică există cu adevărat şi că trupurile noastre vor învia. Totuşi, perspectiva suferinţei fizice şi a descompunerii trupului meu, sau al cuiva dintre cei dragi ai mei, mă întristează. 🙁 Copii duhovniceşti nu am. Nu am adus pe nimeni la Hristos, n-am convertit pe nimeni, deşi am cunoscut destul de mulţi necredincioşi. De ce? Desigur, din cauza lipsei mele de experienţă(sunt foarte tânără), dar cred că mai este un motiv: atunci când aud pe cineva rostind cuvinte necuviincioase la adresa lui Dumnezeu, în loc să urmez sfatul Sfântului Siluan Athonitul şi să mă întristez pentru cei lipsiţi de credinţă, cad în păcatul mâniei şi în cel al judecării aproapelui. Ştiu că greşesc, dar… nu mă pot abţine şi, deşi încerc să-mi ascund mânia, mimica mă trădează de fiecare dată. Deci, m-aş încadra doar în unul dintre criteriile stabilite de împăratul păgân al povestirii. 🙂
Voi credeţi că aveţi cele trei însuşiri dorite de împăratul păgân? Vă temeţi de moarte? Conştientizaţi faptul că aţi fost înfiaţi prin Hristos? Aveţi copii duhovniceşti, sau încă n-aţi adus pe nimeni la credinţă? 🙂
Multă pace şi bucurie întru Domnul tuturor administratorilor şi cititorilor site-ului!
Doamne ajută!
diana
septembrie 26, 2010 @ 8:00 pm
Multa pace si bucurie si tie, draga Laura!
Poti sa-mi spui din ce localitate esti? Mi-ar face o deosebita placere sa te cunosc. Esti un exemplu pentru tanara generatie. Domnul sa te ajute!
Laura-optimista
septembrie 27, 2010 @ 11:48 am
Doamne ajută!
Doamna Diana, vă mulţumesc mult pentru aprecieri şi pentru cuvintele frumoase, pe care mi le-aţi adresat în comentariul de la articolul „Preotul cel mort şi înviat”. 🙂 Mă bucură mult ceea ce mi-aţi scris… este o încurajare pentru mine faptul că primesc aceste aprecieri din partea dvs. 🙂
Sunt din Bucureşti. Am 18 ani şi sunt studentă în anul I la Facultatea de Teologie ortodoxă. Şi mie mi-ar face plăcere să ne cunoaştem, sau măcar să ţinem legătura prin internet. Id-ul meu este laura_stifter. Îmi puteţi scrie şi pe adresa de email laurastifter@gmail.com.
Dumnezeu să fie cu dumneavoastră!
Cu respect,
Laura
Guest
septembrie 27, 2010 @ 1:19 pm
Sa nu uitam ca Dumnezeu lucreaza prin oameni…si tot din mila Lui avem parte de nenumaratele bucurii duhovnicesti pe care le traim zi de zi :love: :love: :love: E atat de minunat sa stiu ca sunt fiica lui Dumnezeu, iar noi toti…frati intru Hristos! :love: :love: :love: Bunul Dumnezeu sa va dea pace si binecuvantare!
RDF
septembrie 27, 2010 @ 1:19 pm
Am uitat sa ma semnez la art anterior…