Skip to content

5 Comentarii

  1. Laura-optimista
    septembrie 26, 2010 @ 7:36 pm

    🙂 Un text foarte interesant şi educativ. 🙂
    Aşa este. Precum spunea Sf. Ap. Pavel, toţi suntem fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Săi, împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Totuşi, El este Fiul lui Dumnezeu după fire, fiind egal şi consubstanţial cu Tatăl, iar noi suntem doar fii după har. Deci… n-avem niciun motiv de mândrie! 🙂
    Domnul Iisus Hristos S-a sacrificat pe cruce, pentru ca noi să putem deveni fraţii Săi prin har, iar noi… prea puţin conştientizăm această demnitate, pe care El ne-a dăruit-o din nemărginita Sa iubire faţă de noi.
    Dacă Dumnezeu mă va ajuta să termin cu bine facultatea de Teologie şi să devin profesoară, le voi spune elevilor că una dintre ideile esenţiale, pe care ar fi necesar să le reţină în urma orelor de religie, este adevărul că „Dumnezeu este iubire”, că Domnul nostru Iisus Hristos a preferat să Se smerească, să coboare la nivelul nostru, devenind prin Întrupare „întru toate asemenea nouă, în afară de păcat”(Hotărârea Sinodului IV ecumenic) şi să-Şi jertfească viaţa, decât să ne vadă suferind pentru păcatele noastre. 🙂 Cred că, oricât de mult ne-am gândi la iubirea lui Hristos faţă de fiecare dintre noi, tot nu am obosi, nu am găsi acest gând plictisitor, căci pe măsură ce înţelegem din Revelaţie şi din proprie experienţă(„din împrejurările concrete ale vieţii”, cum spunea părintele Dumitru Stăniloae) iubirea divină faţă de noi, ne întărim în credinţă, în nădejde şi mai ales în iubire, care este „legătura desăvârşirii”. 🙂 🙂
    Dacă mă gândesc la cele trei însuşiri ale lemnarului creştin din această parabolă, cred că am doar a doua calitate, adică sunt înfiată de Dumnezeu, pentru că sunt creştină. În privinţa fricii de moarte, nu prea mă încadrez… deşi sunt convinsă că viaţa veşnică există cu adevărat şi că trupurile noastre vor învia. Totuşi, perspectiva suferinţei fizice şi a descompunerii trupului meu, sau al cuiva dintre cei dragi ai mei, mă întristează. 🙁 Copii duhovniceşti nu am. Nu am adus pe nimeni la Hristos, n-am convertit pe nimeni, deşi am cunoscut destul de mulţi necredincioşi. De ce? Desigur, din cauza lipsei mele de experienţă(sunt foarte tânără), dar cred că mai este un motiv: atunci când aud pe cineva rostind cuvinte necuviincioase la adresa lui Dumnezeu, în loc să urmez sfatul Sfântului Siluan Athonitul şi să mă întristez pentru cei lipsiţi de credinţă, cad în păcatul mâniei şi în cel al judecării aproapelui. Ştiu că greşesc, dar… nu mă pot abţine şi, deşi încerc să-mi ascund mânia, mimica mă trădează de fiecare dată. Deci, m-aş încadra doar în unul dintre criteriile stabilite de împăratul păgân al povestirii. 🙂
    Voi credeţi că aveţi cele trei însuşiri dorite de împăratul păgân? Vă temeţi de moarte? Conştientizaţi faptul că aţi fost înfiaţi prin Hristos? Aveţi copii duhovniceşti, sau încă n-aţi adus pe nimeni la credinţă? 🙂
    Multă pace şi bucurie întru Domnul tuturor administratorilor şi cititorilor site-ului!
    Doamne ajută!

    Reply

  2. diana
    septembrie 26, 2010 @ 8:00 pm

    Multa pace si bucurie si tie, draga Laura!
    Poti sa-mi spui din ce localitate esti? Mi-ar face o deosebita placere sa te cunosc. Esti un exemplu pentru tanara generatie. Domnul sa te ajute!

    Reply

  3. Laura-optimista
    septembrie 27, 2010 @ 11:48 am

    Doamne ajută!
    Doamna Diana, vă mulţumesc mult pentru aprecieri şi pentru cuvintele frumoase, pe care mi le-aţi adresat în comentariul de la articolul „Preotul cel mort şi înviat”. 🙂 Mă bucură mult ceea ce mi-aţi scris… este o încurajare pentru mine faptul că primesc aceste aprecieri din partea dvs. 🙂
    Sunt din Bucureşti. Am 18 ani şi sunt studentă în anul I la Facultatea de Teologie ortodoxă. Şi mie mi-ar face plăcere să ne cunoaştem, sau măcar să ţinem legătura prin internet. Id-ul meu este laura_stifter. Îmi puteţi scrie şi pe adresa de email laurastifter@gmail.com.
    Dumnezeu să fie cu dumneavoastră!
    Cu respect,
    Laura

    Reply

  4. Guest
    septembrie 27, 2010 @ 1:19 pm

    Sa nu uitam ca Dumnezeu lucreaza prin oameni…si tot din mila Lui avem parte de nenumaratele bucurii duhovnicesti pe care le traim zi de zi :love: :love: :love: E atat de minunat sa stiu ca sunt fiica lui Dumnezeu, iar noi toti…frati intru Hristos! :love: :love: :love: Bunul Dumnezeu sa va dea pace si binecuvantare!

    Reply

  5. RDF
    septembrie 27, 2010 @ 1:19 pm

    Am uitat sa ma semnez la art anterior…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *