Despre folosul duhovnicesc al stiintelor

Alexandru: Am primit cu mare bucurie invitaţia ta la dialog. Îmi doream să vorbesc cu cineva despre ştiinţă şi credinţă. Precum ştii, îmi plac foarte mult ştiinţele exacte, insâ nu am discutat niciodată despre folosul duhovnicesc al lor.

Ioan: Sfintii Părinţi, cunoscând folosul ştiinţelor, îngâduiau tinerilor să se ocupe cu acestea. Sfântul Grigorie Palama spune că este bine sa te ocupi puţin cu studiul limbilor, cu retorica, cu istoria, cu tainele naturii, cu stiinta logicii si cu figurile geometrice. Si aceasta, nu numai pentru a le putea intrebuinta la ceva, ci si pentru ca antreneaza ochiul sufletului pentru a putea discerne lucrurile. Dar a rămâne atasat lor tot timpul e rău.1 Prin aceste cuvinte, Sfântul Grigorie arată atât folosul ştiinţelor cât şi limitele lor. Este folositor să studiem stiintele, flindca antrenează ochiul sufletului pentru a discerne bine lucrurile. Studiul ştiinţelor este un antrenament intelectual care constituie o bună pregătire pentru studiul duhovnicesc. Dar a rămâne atasat ştiinţelor tot timpul e rău, fiindca stiintele sunt limitate la lumea aceasta. Prin ştiinţe putem ajunge doar la concluzia că există un foarte întelept Creator al acestei lumi. Ştiinţele nu ne dau posibilitatea să înaintâm mai mult în cunoaşterea lui Dumnezeu. De aceea spune că este rău a ramane ataşat lor tot timpul. Aceste cuvinte nu îndeamna la părăsirea stiintelor, ci la începerea vietii duhovniceşti. Între ideea existenţei lui Dumnezeu şi ştiinţele cele adevărate nu există nicio contradictie.

Alexandru: Dacă nu este nicio contradictie între ele, cum se explică faptul că cei mai mari oameni de ştiinţă au fost atei?

Ioan: Aşa ne spuneau şi nouă comuniştii — că marii savanţi au fost atei. Este o minciună. În realitate, marii savanti au crezut în Dumnezeu. Galileo Galilei, Johannes Kepler, Robert Boyle, Mihail Vasilievici Lomonosov, Blaise Pascal, Gottfried Leibniz, Isaac Newton, Michael Faraday, James Joule, Lord Kelvin, James Maxwell, toti aceştia credeau cu tărie în Dumnezeu.

Astronomul Johannes Kepler (1571-1630), unul dintre intemeietorii astronomiei moderne, spunea: „Cred numai şi numai în slujirea lui Hristos. Intentionam să devin teolog, dar văd acum că prin strădaniile mele Dumnezeu este slăvit şi În astronomie, întrucât cerurile spun slava lui Dumnezeu”.

Fizicianul Isaac Newton (1642-1727), descoperitorul legii gravitaţiei universale, minunându-se de armonia sistemelor cereşti, spunea: „Acest sistem extraordinar al soarelui, planetelor şi cometelor poate să apară doar din lucrarea unei Fiinţe inteligente şi atotputernice”.

Fizicianul James Joule (1818-1889), unul dintre întemeietorii Termodinamicii, mărturisea: „După cunoaşterea şi Împlinirea voii lui Dumnezeu, următorul meu ţel este să cunosc cât pot de mult despre atributele Sale — întelepciunea Sa, puterea şi bunătatea Sa, aşa cum sunt ele arătate de lucrarea mâinilor Sale”.

Fizicianul William Thomson (Lord Kelvin, 1824-1907) a zis: „Pretutindeni  in jurul nostru se află dovezi copleşitoare ale unui proiect divin. Concepţia ateistă mi se pare atât de lipsita de sens, încât nici nu o pot exprima în cuvinte”.

Medicul Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul insulinei, combătând teoria ateistă a evolutiei speciilor, a zis: „Generalizări nejustificate, rationamente defectuoase — iată firul cu care este cusută doctrina transformării speciilor”. În urma cercetărilor biologice, el a ajuns la următoarea concluzie: „Viaţa este efectul a două cauze imateriale: una, cauza secundară sau sufletul – unică pentru fiecare fiinta vietuitoare; alta, cauza primară, sau Dumnezeu – unică pentru totalitatea fiintelor vietuitoare”

Adevăratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului. Studiind ştiinţele în continuare, el caută întelepciunea Ziditorului arătată in zidiri. De aceea Sfântul Grigorie Palama zice: „Deci care ar trebui să fie lucrarea şi ţelul celor ce caută întelepciunea lui Dumnezeu din zidiri? Oare nu dobândirea adevărului şi slăvirea Ziditorului? Aceasta este vadit tuturor. Însa cunoaşterea filosofilor păgâni este departe de amândouă aceste teluri”.2 Adică filosofii păgâni nu au fost in stare să facă trecerea mintală de la zidire la Ziditor. „Să lăudăm şi noi şi să ne minunăm contemplând această măreaţă lucrare a lui Dumnezeu: toată zidirea cea văzută. Încâ şi înteleptii elinilor o laudă şi o admiră, cercetând-o. Însa noi facem aceasta spre slava Ziditorului, in vreme ce ei împotriva slavei Lui. Căci ei slujesc în chip nefericit fapturii, în loc să-l cinsteasca pe Cel ce a zidit-o”.3

Alexandru: Acum am înteles. Studiul ştiinţific sincer şi aprofundat al lumii create te conduce la ideea existentei Creatorului.

Ioan: Mulţi oameni de ştiinţă au fost atei fiindca nu au căutat cu sinceritate Adevărul. Aşa au fost, in tara noastră, profesorii universitari indoctrinati cu pseudo-stiinta sovietica. Ei se considerau oameni de ştiinţă, însa aveau o atitudine antistiintifica. Nu porneau de la observaţie si experiment pentru a ajunge la concluzii, ci porneau de la concepţia materialistă, marxist-leninistă, şi interpretau datele ştiinţifice în raport cu această concepţie. De exemplu, nu cercetau cu sinceritate organismele vii, pentru a vedea dacă există legatură filogenetică între ele, ci interpretau aspectele reale prin ipoteza evoluţiei. De aceea, ajungeau la concluzii aberante, cum ar fi: „La început, animalele nu aveau nici ochi nici gură. Din necesitatea de a vedea şi de a primi hrana, la cap au apărut ochii şi tot aici s-a dezvoltat şi gura”.

Pentru noi, ca oameni de ştiinţă, este foarte important că se poate dovedi ştiinţific existenţa lui Dumnezeu, precum ne spune Sfântul Grigorïe Palama, în Epistola întâi câtre Akindin: „Nimeni nu poate înfatisa, sau cerceta, sau cugeta ceea ce Dumnezeu este, dar e cu putinţă a cerceta şi a dovedi că Dumnezeu există”. Deşi Dumnezeu este mai presus de lume, totuşi, prin cercetare ştiintifica se poate arăta ca există un Creator al universului. Ştiinţa nu poate sa dea amănunte despre Dumnezeu, fiindca Dumnezeu este mai presus de lume; El nu poate fi obiect de studiu pentru stiinta. Dar prin cercetare ştiinţifică riguroasa se poate dovedi existenta Creatorului.

(Ioan Vladuca – Dialoguri despre stiinta si credinta)


1. Cf. Dumitru Stăniloae, Viaţa si învatatura Sfântului Grigorie Palama, Ed. Scripta, Bucuresti, 1993, p. 30.

2. Sfântul Grigorie Palama, intâia Triada, Cartea intâi, în Viata si nevointele celui între Sfinti Părintelui nostru Grigorie Palama Arhiepiscopul Thessalonicului, Ed. Egumeniţa, p. 63.

3. Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Omilia despre lumina necreată, în Omilii, vol. II, Ed. Anastasia, 2004, p. 179

(Visited 4 times, 1 visits today)