Despre iubirea căsătoriților
Multe cupluri căsătorite se destramă, paradoxal, pentru că nu ştiu că iubirea se dezvoltă, creşte, se transformă. Ajung la divorţ…pentru că iubirea nu mai e vâlvătaie ca la început.
Însă iubirea…nu a murit ci doar a ajuns la alt stadiu! Iubirea cu multă revărsare de sentimente, cu excese de tot felul…devine o albie a calmităţii, a încrederii reciproce, a sincerităţii abisale, a frumuseţii simple şi profunde.
Iubirea creşte. Iubirea arată altcumva de la an la an de căsătorie.
Nu trebuie să vă temeţi că vă simţiţi foarte bine, liniştiţi pentru că sunteţi căsătoriţi…pentru că asta e iubirea căsătoriţilor la o altă fază a ei!
Dacă ar înţelege chestiunea asta, de genetică a dragostei, cred că 60% dintre cuplurile care divorţează…nu ar mai face-o.
Însă cine să le spună cum arată dragostea, cum arată dragostea când creşte, căsnicia când creşte…dacă nu au modele de urmat?
Faptul că, la un moment dat, de oboseală şi muncă, de nervi şi de secetă spirituală, nu mai simţi în tine iubire multă, linişte, ţi se pare una sau alta etc. nu sunt motive de dezarmare, de divorţ. Şi acestea fac parte din căsătorie şi ajută dragostea să se dezvolte!
Ploaia e vijelioasă, rupe cregi, produce inundaţii…dar fără ea pământul devine deşert. La fel e și cu dragostea: are avalanşele şi retragerea ei înăuntru, aluviuni şi suspiciuni…dar nu pentru ca să ieşi dintre graniţele căsătoriei, ci pentru ca să sapi şi mai mult în pământul căsătoriei, ca să găseşti dragostea, alinarea, desăvârşirea ta şi a ei în cuplu.
(Pr. Dorin – Teologie pentru azi)
Cristian Stavriu
februarie 20, 2010 @ 9:49 pm
Doamne ajuta!
Si eu sunt coplesit de cate familii se destrama si mai ales cand vad ca acele familii sunt de crestini.
Insa nu cred in cuvantul acesta ca nu mai avem modele.
Nu mai vedem modele, nu mai vrem sa vedem modele, ptr ca viata noastra se desfasoara intr-o anume directie.
Crestinii se nevoiesc gresit – aici cred eu ca este problema.
Vorbesc despre crestini ptr ca ei au deja intelegereas unor lucruri – si ma refer aici la crestinii care frecventeaza biserica.
Ce sa facem cand si acestia divorteaza? Aici e problema!
Si eu cred ca se nevoiesc gresit aceia care ajung la acest punct al vietii.
Crestinul are modele permanent! Hristos este modelul absolut si El este viu si lucrator – nu este un personaj istoric pierdut. Avem cartile sfinte, patericul, matericul si vietile tuturor sfintilor – care multi dintre ei au fost casatoriti. Dar ce sa facem cand modelele noastre se contureaza dupa societatea actuala, cand ne hranim cu polonicul din media moderna, cand citim numai literatura profana, cand telenovelele ne spala creierele. De ori unde avem ceva bun de luat – dar sa avem la temelie pe Hristos si invatatura Lui.
Este un subiect deosebit acesta si preotii ar trebui cu multa ravna sa faca cate ceva pe linia aceasta caci familia se distruge.
Aici o pilda frumoasa de la Cuviosul Paisie Aghioritul: http://cristianstavriu.wordpress.com/2009/12/10/mamaeroina-si-sotulcurvar-pilda/ si alta
http://cristianstavriu.wordpress.com/2010/01/25/mania-sotiei-si-calmul-barbatului-pilda/
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Adriana
februarie 22, 2010 @ 1:14 am
Ce este matericul?
Saurian
februarie 22, 2010 @ 7:40 am
Matericul este versiunea feminină a Patericului. Acolo personajele principale nu sunt Avva ( Părinţii Pustiei ) ci Amma ( Maicile Pustiei ).
Adriana
februarie 22, 2010 @ 8:25 pm
Si unde se poate gasi acest materic?
Saurian
februarie 22, 2010 @ 10:30 pm
Adriana, iartă-mă că am greşit eu. Matericul nu e o carte scrisă de maici ci o carte adresată maicilor. Şi de găsit dă un search pe google. Eu de exemplu am găsit:
– http://pateric.credo.ro/matericul/
– http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/1633-matericul.-vietile-sfintelor-cuvioase-.html
– http://www.scribd.com/doc/6374275/Matericul-Adunare-de-Cuvinte-Folositoare-Pentru-Maici
Adriana
februarie 23, 2010 @ 12:03 am
Cautand pe net matericul, l-am gasit pe Credo.ro, iar in prefata scrie:
„Spunea Sfântul Vasile cel Mare: „ Una este fapta bună a bărbatului şi a femeii, deoarece i alcătuirea lor este de aceeaşi vrednicie, precum si răsplata asemenea pentru amândoi”. Iar Cuvioasa Domnina învăţa: „Fapta bună nu se deosebeşte în bărbătească şi femeiască, nici înţelepciunea nu se împarte în două, fără asemănare una cu alta; căci deosebirea stă în trupuri, nu în suflete, întru Iisus Hristos, după dumnezeiescul Apostol, nu este bărbat şi femeie” (Gal. 3, 28).”
Exact cum m-am gandit si eu mereu, doar corpul face diferenta intre barbat si femeie. Pacat ca din cauza unui corp se fac apoi multime de discriminari 🙁
Adriana
februarie 23, 2010 @ 12:06 am
Din aceeasi prefata:
„Pe tărâm duhovnicesc, femeile puteau adesea întrece pe bărbaţi în înţelepciune, fapte bune şi tărie.”
Saurian
februarie 23, 2010 @ 8:09 am
Adriana se fac discriminări ( în loc să vorbim de discriminările ce fac bărbaţii femeilor ar trebui discutate şi discriminările femeilor ce fac bărbaţilor ) dar nu e doar asta. Omul nu e o fiinţă spirituală ( ca şi îngerii ) ci una atât spirituală cât şi biologică. De aceea există o legătură foarte strânsă între trup şi suflet aşa încât aceste diferenţe trupeşti inflenţează foarte mult felul de a fi a omului ( chiar dacă sufletul bărbatului e acelaşi ca al femeii totuşi bărbatul nu e la fel ca femeia din cauză că omul e şi trup ). Oricum Dumnezeu a avut grijă să pună în fiecare gen ceva ce nu apare în celălalt ( aşa că nu există că un gen e superior celuilalt dar totuşi e diferit şi ar fi nebunie să considerăm împotriva lui Dumnezeu că genurile ar fi la fel – doar eşti doctoriţă şi ştii cât de mult influenţează hormonii şi organele felul de a fi al bărbaţilor faţă de felul de a fi a femeilor ). În momentul în care neglijăm partea trupească a omului tindem să cădem în erezia angelismului.
Adriana
februarie 23, 2010 @ 9:16 am
Saurian,
Tocmai pentru ca sunt doctorita stiu cat de falsa este discriminarea pe sexe si cat de mult este influentata de prejudecati. Nu suntem ingeri, dar este extrem de adevarat ca nimic nu-i este imposibil omului credincios, si asta nu numai la crestini, ci si la cei necrestini, peste tot s-a demonstrat cat de multa putere are mintea omului asupra trupului, numai sa se vrea. Si sa iti dau un exemplu: diversele dureri la femeie: cu cat se considera femeia mai sensibila fizic, si i se baga asta in cap, cu atat chiar este mai sensibila, si are tot felul de dureri cand ii este lumea mai draga. Cu cat insa este crescuta in ideea ca nu este deloc slaba fizic, ci cu mintea poate sa isi controleze trupul incat sa fie puternica, cu atat nu are dureri niciodata, nici in perioada ciclului menstrual (si eu sunt un exemplu perfect pentru asta, nu am dureri de nici un fel, nici de burta, nici de cap, de nici un fel, deloc!) si sunt femei care nici chiar la nastere nu au dureri (inca nu am nascut, dar sunt convinsa ca si eu as fi in stare de asta)! Totul este in mintea omului, iar discriminarea facuta femeilor ii aduce numai deservicii si durere!
Adriana
februarie 23, 2010 @ 9:37 am
Si inca o precizare Saurian:
Cum eu de mic copil am fost fascinata de puterea mintii asupra trupului si am incercat intotdeauna sa o cultiv, nu am urmat deloc modelul feminin impus de societatea romaneasca ci dimpotriva, mi-am cultivat o robustete fizica deosebita, de aceea doar eu in familia mea nu am dureri, si in plus am o rezistenta fizica crescuta nu numai la durere si oboseala, la nopti nedormite etc, dar inclusiv la boala. O singura data nu am reusit sa imi stapanesc corpul in fata bolii: cand am facut laringita pe care am vrut sa o tratez cu credinta, in loc sa o tratez cu indiferenta asa cum ar fi meritat. Atunci s-a agravat, pt ca i-am dat prea mare importanta. Asa ca acel episod mi-a fost si mai mare invatatura de minte! Cu cat se insista sa se dea atentie anumitor lucruri, cu atat acele lucruri pun stapanire pe corpul persoanei…
Saurian
februarie 23, 2010 @ 10:10 am
Sunt de acord cu tine dar nu la asta mă refeream. Oricum opresc discuţia aici că momentan nu am nici o femeie în zonă să o cercetez amănunţit în toată firea şi felul ei :-)) şi să nu risc să spun apoi unele prostii.
cristianstavriu
februarie 23, 2010 @ 2:23 pm
Cred ca discutiile s-au abatut un pic de la subiect!
Ideea este ca pe masura ce ne indepartam de invatura crestin-ortodoxa(mantuitoare) si de valorile crestine riscam sa ajungem aici: http://cristianstavriu.wordpress.com/2010/02/22/nebunia-secolului/ – desi este este o gluma / orice este posibil in ziua de astazi.
Cristian Stavriu
Adriana
februarie 23, 2010 @ 8:58 pm
Da, intr-adevar discutia s-a cam abatut de la subiect. Ideea insa este mereu aceeasi: totul tine de credinta omului. Cine are credinta macar cat un graunte de mustar, muta muntii din loc, indiferent de sexul sau pozitia sociala sau banii pe care ii are, nationalitate etc. Credinta il face pe om puternic, chiar daca in realitate poate ca este o fiinta umana plapanda. Cine insa crede ca in natura umana sta puterea si nu in credinta, atunci si rezultatele sunt pe masura, inclusiv cele descrise in articol despre cei casatoriti. Totul se afla in mintea si inima omului, in ceea ce crede, in valorile si reperele pe care si le creaza in viata…
daniela
aprilie 20, 2010 @ 10:35 am
iubirea nu exista(ma refer la cea dintre un barbat si o femeie),dreptul la iubire il au doar oamenii care se intrec in fite,pt cei lalti nu exista
admin
aprilie 20, 2010 @ 10:39 am
Cum asa Daniela?
Argumenteaza de ce crezi ca nu exista iubirea dintre barbat si femeie.
Argumenteaza te rog si de ce crez ca dreptul la iubire il au doar oamenii cu „fite”. Ce lucruri si experiente de viata te-au facut sa concluzionezi acestea?
Saurian
aprilie 20, 2010 @ 12:07 pm
Off, Daniela dar există. Doar că e foarte ascunsă şi e foarte greu să ajungi la ea ( majoritatea se împiedică într-o iubire hormonală, o îndrăgosteală, o iubirea trupească ). Şi eu deseori mă împiedic dar umblând cu Domnul mă ajută să mai prind cu coada ochiului din iubirea dintre un bărbat şi femeie dar cea dumnezeiască, cea în Hristos.
Daniela
aprilie 20, 2010 @ 8:22 pm
Pai uite de ce nu cred in dragoste,poate parea ridicol ca sunt mai tanara si nu am experienta prea mare de viata dar totusi cat am avut m-a facut sa-mi formez o parere:
Pana acum toti baietii pe care i-am cunoscut eu au pus accentul pe frumusete si pe ,,experiente”.Exemplu ar fi baietii de azi(sa speram ca doar marea majoritate a lor)care se uita doar dupa fete machiate,dupa moda,care ies la shopping,care se impodobesc ca un brad de Craciun cu tot felul de inele,bratari,cercei,piercinguri,care vor relatii de 2-3 zile,ei pe fetele acestea le aleg si unii din ei plang mai apoi ca au ales gresit dar criteriile de alegere tot nu si le schimba,altii folosesc pentru experiente ca ,,asa e la moda”.Stiu ca asta e doar iubire foarte simplista,trecatoare si total neadevarata dar doar asta se alege in ziua de azi,doar fetele astea sunt iubite si nu doar fetele,ci si baietii care sunt la cautare sunt cei cool,cu cercei,cu diferite fite..
Daca este o fata care invata bine,sta cu parintii,invata si lucruri casnice(de genul gatit,calcat,curat,etc),care nu se machiaza si nu iese prin baruri,discoteci sau tot felul de lucruri asemanatoare,care nu a avut prieteni(baieti),care sa vrea o relatie serioasa este imediat etichetata ca tocilara sau demodata si nu este bagata in seama de ceilalti si nici atat iubita.
Baietii in ziua de azi nu mai cauta seriozitate,ci doar fete usoare,pt celelalte dragostea nu exista,deci nici pt mine,de aceea ziceam eu ca dragostea este un lucru inexistent.
Astea sunt lucruri pe care le-am vazut din exterior dar din experienta personala a fost doar una singura care m-a durut mult si am plans aproape un an,dar asta este,inca nu eram obisnuita cu gandul ca nu exista baieti seriosi si mai mult,dragoste.Am cunoscut pe cineva pe care l-am iubit si parea baiat serios,dar el doar a vrut sa prinda experienta cu mine si pana la urma m-am simtit ca si cum el ar fi fost la vanatoare si eu participanta la vreun concurs.Eu recunosc ca nu sunt cine stie ce frumoasa fizic pt ca nu ma machez dar tocmai cand prinsesem incredere in el,el mi-a zis de o colega ca ii place de ea,ca e frumoasa si ca cu mine nu are nicio treaba,culmea ca mi-a mai si aratat poze cu ea si tot o lauda mereu.
Dan
aprilie 20, 2010 @ 8:36 pm
Daniela, in aceste conditii cu care te-ai confruntat este normal sa fii frustrata pe situatie si pe acei baieti neseriosi. E bine ca stii ce vrei de la viata si e bine ca nu ai intrat si tu in cercul lor vicios.
Dar toate aceste experiente dureroase nu te indreptatesc sa spui ca nu exista dragoste, ci doar ca tu nu ai avut parte pana acum de dragoste adevarata. Si asta e altceva.
Bucura-te Daniela, ca tu si multe alte fete ca tine sunteti precum Cenusareasa, dar pentru osteneala si rabdarea voastra va va da Dumnezeu si bucuria de sfarsit a Cenusaresei. Si prin asta chiar nu vorbesc povesti.
Vrei sa stii ce se intampla in timp cu baietii aceia care urmaresc doar „experiente” ?
Iti spun eu despre amicii mei care sufera de boala asta. Sunt mereu nemultumiti, deziluzionati iar atunci cand vor sa iubeasca si ei, nu au parte. De ce? Ca si-au batut joc de dragoste, si nu inteleg ca pe Dumnezeu nu-l pacaleste nimeni.
Dar mai am si o veste buna Daniela. Stii ca sunt si baieti care plang de ciuda si de singuratate ca nu gasesc o fata cuminte, serioasa (ca tine), ci doar fete superficiale, fitoase, care inca nu stiu ce vor de la viata?!
Tu roaga-te cu nadejde la Maica Domnului sa gasesti un baiat serios, si nu vei ramane fara raspuns. Pana atunci ai rabdare, pazeste-ti fecioria si nu deznadajdui.
Si ghici cine iti spune toate acestea? Un baiat care gandea candva despre fete ceea ce gandesti tu despre baieti astazi. Intre timp Dumnezeu mi-a aratat ca m-am inselat amarnic.
🙂
Daniela
aprilie 20, 2010 @ 8:41 pm
Iti multumesc,Dan, pt cuvintele frumoase si de explicatii.Sper sa fie asa.
Dan
aprilie 20, 2010 @ 8:52 pm
Bucuria a fost de partea mea, dar nu am urmarit sa para cuvintele frumoase, ci doar sa te incredintez ca asa este, si sa nu-ti faci griji ca toate le aseaza Dumnezeu dupa cum le semanam si noi. Tu fii ascultatoare de Dumnezeu, si ai sa-ti amintesti mai tarziu de toate aceste incercari ale tale…cu zambetul pe buze, alaturi de barbatul cu care sa mergi pe drumul vesniciei.