Despre păcatul homosexualității și „vindecarea” lui prin diplomația bisericească!
Pe data de 18 august 2017, Sfântul Sinod şi Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române s-au întrunit pentru a tranșa situația critică din Episcopia Hușilor ca urmare a unor acuzații grave aduse „episcopului Corneliu Bârlădeanu”. Acuzațiile publice? Întreținerea de relații homosexuale cu un fost elev seminarist, devenit între timp preot.
Hotărârea Sinodului a fost așteptată cu maxim interes din partea mass-mediei naționale, drept dovadă faptul că știrea a fost evenimentul zilei, inclusv prin televizare, deci cu atât mai mare a fost interesul din partea clericilor și mirenilor ancorați în viața Bisericii.
Pe scurt, din miezul comunicatului aflăm că „Preasfințitul Părinte Episcop Corneliu, deși se consideră nevinovat, totuși, pentru pacea și binele Bisericii, a hotărât să se retragă din slujirea de Episcop al Hușilor și să rămână în ascultare deplină față de Sfântul Sinod.
Sfântul Sinod a aprobat această solicitare şi a decis vacantarea scaunului de Episcop al Huşilor, în vederea alegerii unui nou episcop pentru această eparhie, în cel mult 60 de zile, conform prevederilor statutare”.[1]
Ce consecințe decurg din acest comunicat?
1. Mai întâi, ne frapează atribuirea în continuare a titulaturii de „preasfințit” pentru fostul episcop Corneliu Bârlădeanu. Lucrul acesta ne produce indignare și revoltă, deopotrivă.
Ne întrebăm și noi, retoric desigur, despre ce „preasfințit” părinte poate fi vorba în cazul unei persoane cu patima homosexualității practicată ani de zile, chiar și în sutană, și care a pervertit alte suflete în mod direct la păcatul homosexualității?
Ne întrebăm cât de „preasfințit” părinte poate fi Corneliu Onilă (numele de călugăr al fostului episcop), când nici măcar pus în fața evidenței nu-și recunoaște smintelile strigătoare la cer?
Nu putem înțelege de ce reprezentații Patriarhiei Române uzează în continuare de apelativul „preasfințit”, făcând de batjocură atât sensul cuvântului „sfințit” cât și titulatura arhierească în cauză?
Drept urmare, atragem atenția că prin atribuirea în continuare a titulaturii de „preasfințit” fostului Episcop Corneliu Bârlădeanu, Patriarhia Română transmite un exemplu pedagogic greșit societății românești, care irită și mai mult spiritele imflamate pe bună dreptate! Ce să înțeleagă oamenii, mulți dintre ei slab catehizați? Că poți face păcate cu duiumul, ba încă strigătoare la cer, precum homosexualitatea, că atâta timp cât ești cleric rămâi „sfințit”, ba încă „preasfințit”?
Însă aceasta este problema cea mai mică pe care reprezentanții Patriarhiei Române ar fi datori să o lămurească.
2. Constatăm cu stupoare cum fostul episcop Corneliu, nu doar că își susține în continuare nevinovăția dar se creionează cu vicleșug în miel al păcii în Biserică, care își „sacrifică” funcția pentru binele și liniștea credincioșilor, deși filmulețul video apărut în presă vorbește de la sine, fiind confirmat și de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei[2].
Această atitudine de minciună sistematică nu face decât să confirme încă odată (dacă mai era nevoie), că avem de-a face cu cineva învechit în rele, și care persistă în ele, ținând cont și de faptul că fostul episcop Corneliu își folosise cu vicleșug și nerușinare hermeneutica predicatorială, chiar înainte de a se face public materialul video compromițător, pentru a „lămuri” credincioșii că „imaginile sunt înşelătoare. Vedem ceva, dar în conţinut nu e aşa”[3].
Ori lucrul acesta nu poate fi tolerat, ci cu atât mai mult reclamă o penalizare morală exemplară!
3. Gravitatea și mai mare care reiese din comunicat, este aceea că problema acuzațiilor de homosexualitate rămâne nerezolvată, neprecizându-se nimic în acest sens. Lucrul acesta ne zdruncină încrederea în sinodalii noștri.
Prin comunicat, care este document oficial, Patriarhia Română (și Sinodul Permanent) lasă să se înțeleagă că acceptarea de retragere din slujirea de episcop este măsura suficientă pentru rezolvarea acuzelor de homosexualitate la adresa fostului episcop Corneliu.
Prezumția noastră este confirmată și de afirmațiile purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, domnul Vasile Bănescu, pentru Mediafax: „În acest moment rămâne un simplu monah. Din punctul de vedere al Bisercii Ortodoxe acest caz este încheiat. Nu se vor aplica alte măsuri. Momentan, nu ştim la ce mănăstire se va retrage”[4].
În același sens este și declarația părintelui Ionuț Mavrichi, purtător de cuvânt pe același subiect: „Din moment ce Preasfințitul Corneliu a depus cererea să se retragă din funcția de episcop nu va mai intra în Consistoriu, ci pur și simplu încetează din acest moment să fie episcop. (…) El va rămâne membru al Bisericii Ortodoxe, a declarat că rămâne sub ascultarea Sfântului Sinod, nu mai este episcop titular, în nici un caz nu slujește. Statutul este de monah”[5].
Lăsând de o parte faptul că în comunicatul de presă Patriarhia nu precizează care este statutul actual al lui Corneliu Onilă, nici dacă retragerea din cler este definitivă, dar dacă într-adevăr sinodalii noștri au hotărât să se mulțumească doar cu retragerea, fără a penaliza și îndrepta prin caterisire sminteala făcută, pe principiul „câinii latră, caravana trece”, atunci gravitatea ar fi cu atât mai mare, câtă vreme o astfel de sminteală, dovedită fără tăgadă, este tratată atât de superficial.
În acest caz noi cerem în numele Adevărului să se treacă la fapte concrete de acţiune şi să se lase deoparte tergiversarea, de orice natură ar fi aceasta.
Din păcate, impresia pe care ne-o lasă comunicatul în acest punct este cea a unui Sinod oscilant, care în loc să reveleze adevărul se luptă să ascundă evidenţa cu totul imorală, iar aceasta în ciuda declarațiilor fără echivoc ale domnului Vasile Bănescu, despre vinovăția lui Corneliu Onilă, apărute în presă în ultimele săptămâni[6].
Considerăm că Patriarhia Română, pentru liniștea credincioșilor, este datoare să aducă precizări cu privire la continuarea sau necontinuarea anchetei disciplinare a fostului episcop Corneliu, și care este statutul acestuia în momentul de față, pentru că dacă de facto nu mai este episcop, de jure el rămâne cu demnitatea de episcop până la o eventuală caterisire. Cel puțin așa înțelegem noi lucrurile. Putem da în acest sens exemplul fostului patriarh Nicodim Munteanu, retras ca episcop din scaunul de la Huși (ce „coincidență”), ca un an mai târziu să fie ales mitropolit al Moldovei și peste alți patru ani Patriarh[7].
Până la eventuale lămuriri, ținem să spunem că scandalul pe seama fostului episcop Corneliu Bârlădeanu ar fi fost o excelentă ocazie pentru ierarhi de a tranșa cu fermitate și promptitudine abaterile de la morală strigătoare la cer (după cum le arată și canoanele Bisericii), și pentru (re)început bun în viața Bisericii. Din păcate ocazia a fost ratată cu succes diplomatic. Pentru că în situația de față, extrem de gravă, se impunea caterisirea fără șovăire a fostului episcop Corneliu, fără a mai invoca scuze de procedură birocratică.
Ținând cont și de faptul că anul 2017 este dedicat iconarilor, pictorilor bisericești, patriarhului Justinian dar și apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului ne intrigă faptul că în timp ce acum nici 50 de ani sinodalii Bisericii Ortodoxe Române, cateriseau din scurt și pe nedrept, pe doi dintre cei mai mari preoți mărturisitori, respectiv Gheorghe Calciu Dumitreasa și Ioan Iovan, pentru că au îndrăznit să denunțe sistemul criminal al conducerii de stat în complicitate cu tăcerea tâmpă și lașitatea unora dintre ierarhi și preoți!, astăzi, când ne bucurăm de libertate și clamăm aproape obsesiv „statul de drept”, Sfântul Sinod se „mulțumește” cu o soluție diplomatică, scuzându-se totodată cu lungimea etapelor statutare. Nu zicem că nu este și asta o problemă dar totuși…
Asta da pildă de diplomație, încât și Ministerul Afacerilor Externe ar avea de învățat cum se poate ieși dintr-un scandal de proporții naționale păstrând titulatura personajului central intactă (de „preasfințit” în cauză) prin înaintarea unei simple „demisii”.
Numai că în Biserică, atunci când diplomația ia locul adevărului, al dreptății și al fermității pedagogice, se instaurează ușor dar sigur falimentul imaginii Bisericii în societate, și de aici, pe cale de consecință, compromiterea mesajului evanghelic. Pe scurt, oamenii se scârbesc și chiar mai mult, devin dușmani ai Bisericii pe fondul unei antipatii anticlericale, în parte justificată! Pentru că, indiferent câte acte filantropice organizează clerul în văzul mass-mediei pentru PR, dacă păstorii de suflete smintesc la drumul mare prin faptele lor „de taină”, călcând legea pe care o propăvăduiesc din amvoane, se răzvrătesc oamenii până la dispreț față de Dumnezeu, după cum și Sfântul Apostol Pavel atrăgea atenția romanilor într-o epistolă: „Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri”!. (Romani 2, 24)
Și pentru că, așa cum aminteam mai sus, anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod inclusiv „Anul apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, ar fi cazul ca Sfântul Sinod să nu se mai mâhnească atât de tare de campania agresivă a unor posturi și rețele media (campanie pe care și noi o denunțăm ca agresivă și revanșardă), ci ar fi cazul să se mâhnească în primul rând de smintelile din propria ogradă, care dau apă la moară celor necredincioși, alimentându-le și mai mult răutatea cronică. Pentru că, vorba unui prigonit pentru dreptate în timpul comunismului, părintele Benedict Ghiuș, „cea mai cumplită persecuție împotriva Bisericii este nevrednicia propriilor ei slujitori”[8].
Dincolo de toate acestea însă, cel mai mare rateu al ierarhiei Bisericii față de proprii ei păstoriți, este incapacitatea ierarhilor de a pronunța adevărul verde-n față, în contextul care a generat toată tărășenia: că homosexualitatea este un păcat strigător la cer indiferent de cine îl face, cu atât mai mult atunci când este vorba de o față bisericească. Și cu regret spunem lucrurile acestea, cu toată prețuirea pe care o avem pentru mulți dintre ei.
A fost ocazia ierarhilor de a rosti adevărul acesta vindecător măcar „în bătătură”, și de a face curățenie cu fermitate (deși încă nu este prea târziu), fiind un test simplu față de încercările și mai grele care vor urma tot din cauza homosexualității, însă pe filieră politică, câtă vreme societatea românească este supusă de mai bine de 20 de ani, în mod sistematic, de către unii dintre conducătorii ei, unui proces de reeducare (imbecilizare) întru tolerarea homosexualității ca idee și ca mod de viață, cu scopul legiferării ei în spațiul public.
În final, atragem atenția că deși Biserica Ortodoxă Română, inclusiv prin ierarhia ei, susține demersul Coaliției pentru familie, demers care este tocmai o reacție de apărare a valorilor milenare ale poporului român față de pretențiile din ce în ce mai aberante ale homosexualilor militanți, fără mărturisirea adevărului lupta este pierdută din fașă. Nu diplomația și nu soluțiile politice vor vindeca această criză a umanității, ci mărturisirea fermă a adevărului și chemarea la Hristos!
Iar anul acesta, care este și anul apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului, tocmai asta avem de învățat toți creștinii, că ne place sau nu: lecția mărturisirii adevărului, chiar cu prețul suferinței!
Ocazii deja ni se dau cât cuprinde.
(Dan Tudorache)
1 http://basilica.ro/hotarari-ale-sfantului-sinod-privind-situatia-episcopiei-husilor/
2 A se vedea http://www.mediafax.ro/social/patriarhia-romana-constransa-de-realitate-sa-confirme-in-imaginile-controversate-in-care-apar-doi-barbati-intretinand-relatii-sexuale-este-episcopul-husilor-va-fi-sfatuit-sa-se-retraga-16586969 sau https://www.antena3.ro/actualitate/social/patriarhia-romana-a-confirmat-ca-episcopul-de-husi-este-cel-care-a-intretinut-relatii-sexuale-in-424015.html
3 http://www.igj.ro/newsalert/episcop-santajat-cu-un-film-pornografic-ce-scuza-gasit-pentru-enoriasi.html
4 http://www.mediafax.ro/social/episcopul-de-husi-devine-calugar-dupa-ce-a-depus-cerere-de-retragere-din-preotie-biserica-ortodoxa-nu-va-aplica-nicio-sanctiune-16698429
5 https://www1.agerpres.ro/social/2017/08/18/parintele-ionut-mavrichi-ps-corneliu-nu-va-mai-putea-sluji-la-altar-statutul-sau-este-de-monah-14-49-22
6 Îl felicităm pe această cale pe domnului Vasile Bănescu, pentru intervențiile pe subiect, făcute cu mult tact, înțelepciune și sinceritate.
7 http://www.patriarh.ro/Nicodim/repere.php
8 http://citateortodoxe.ro/autor/benedict-ghius/persecutia-impotriva-bisericii-921
Merla Bogdan
august 22, 2017 @ 1:55 am
Doamne ajuta dragi prieteni. Revin si eu cu un comentariu puțin incomod. De ce sa dam cu pietre, si noi ortodocșii, in ierarhii nostrii? Daca omul a plecat din episcopie si își vede de treabă lui, de ce nu il lăsam in pace? De unde nu știm ca poate i-a fost înscenata toată treaba din motive politice, o fi avut multi dusmani. Filmarea cu pr Pomohaci nu spune nimic, a fost cu un copil intr-un hotel dar nu spune ce a făcut cu copilul in camera, putea sa il spovedească sau sa il catehizeze. Nu mi se pare corect sa dam cu piatra intr-un om deja căzut la pământ. Știți ce spune Domnul evreilor care dadeau cu piatra in femeia prinsa in adulter?
Merla Bogdan
august 22, 2017 @ 2:01 am
Domnul zice așa: cel fara păcat sa arunce primul piatra. Nu vreau sa ma intelegeti greșit, nu umblu cu nasul pe sus si nu ma dau mare cu voi pt ca eu însumi sunt mult mai păcătos ca voi, am avut in tinerețe patimi trupești mai mari ca multi alții. Dar ideea este ca Domnul ii iubește pe păcătoși, vameși, tâlhari, femei desfranate si nu mi se pare corect articolul. Daca omul s-a retras si a plecat, de ce sa nu il lăsam in pace sa odihnească? Poate chiar a fost victima jocurilor politice, un articol pe activenews spunea ca își făcuse dușmăni de când a aprobat tacit preoților din Jud Vaslui sa protesteze contra fracturării hidraulice de la Chevron.
Merla Bogdan
august 22, 2017 @ 2:07 am
Doamne ajuta dragi prieteni din OT. Nu vreau sa va supărați pe mine, este doar o părere personala proprie si subiectiva si nu vreau sa deranjez pe nimeni cu ea. Spun doar ca mi s-a părut taaare ciudat articolul, dar in fine, daca a apărut pe site, cine sunt eu sa judec? Stiu ca unii din voi nu prea ma plăceți, v-am deranjat cu felul meu sincer si direct de a „trânti” lucrurile. Va rog din suflet sa ma iertați, îmi pare sincer rau ca v-am suparat, si m-as bucura mult sa îmi dați șansă sa va cunosc si sa fim prieteni. Zi frumoasa va doresc, aveți grija de voi si iertare pt absolut tot. Doamne ajuta. Aveți grija de voi si de cei dragi ai vostrii.
Dan Tudorache
august 22, 2017 @ 7:08 am
Doamne ajută, Bogdane!
Te asigur că atunci când am scris articolul nu țineam vreo piatră în mână și nici nu m-am gândit că fostul episcop Corneliu ar fi bun de linșat. Asta a vizat și Mântuitorul când a luat apărarea femeii păcătoase: a arătat că violența împotriva desfrânaților nu face parte din Legea Sa, deși recunosc că personal nu m-aș da în lături din a pocni bine un pedofil sau violator dacă aș fi victimă colaterală sau „martor ocular”. Dar asta oricum este în afara discuției de față.
Așa că apelul la nearuncatul pietrelor este lipsit de obiect atâta timp cât n-am avut nici ca scop, și nici ca metodă, instigarea la violență de vreun fel față de fostul episcop Corneliu. Din contră, fac apel la rugăciune pentru îndreptarea lui.
Dar mai degrabă observ că atât de mult am început să abuzăm noi creștinii de acest „aruncat al pietrelor” pentru a farda răul de lângă noi, încât mai mai că ne trimitem rațiunea la pensie.
Hai însă să o luăm tot emoțional, dacă a judeca situația de față îți dă mustrări de conștiință:
Bogdane, să zicem că într-o zi devii părinte, ai un băiețel, îl crești cu ani de jertfă (nopți nedormite, griji peste griji, timp dedicat, educație aleasă, nemaivorbind de cele materiale) și el vrea să dea la seminarul teologic ca să devină preot. Tu în sinea ta te bucuri, că uite, fiul și-a ales cale înaltă să-i slujească lui Dumnezeu și semenilor dar… vine un GOLAN ca Onilă, lup în piele de oaie, și în loc să-l îndrume și să-l formeze pe fiul tău ca viitor păstor de suflete, îl abuzează, îl corupe la perversiuni sexuale și îl dărâmă efectiv ca om!
Ce spui tu atunci ca părinte, Bogdan? „Să nu aruncăm cu pietre?”
Deci asta e problema cea mai mare, că un demonizat în sutană a distrus și mutilat alte suflete care trebuiau să fie la rândul lor păstori de suflete spre mântuire!
Cine spune toate acestea? da, recunosc, sunt și eu păcătos, și eu sunt desfrânat, dar mă tratez cu tainele lui Hristos și nu doresc să pozez în altceva decât ceea ce sunt.
Am spus aceste adevăruri dure pentru că orice început de vindecare a unui om, vine cu rostirea și asumarea adevărului. Dar dacă păstorii noștri încep să deformeze grav realitatea, numind ca „preasfințit” un preadesfrânat atunci cum să avem pretenția vestirii și înțelegerii adevărurilor de credință? De asta am scris ce am scris, ca să nu (mai) falsificăm realitatea între noi și să nu (mai) ascundem gunoiul sub preș.
Dacă ierarhii de azi nu se trezesc ca să facă de urgență curățenie în ogradă, începând cu ei înșiși acolo unde e cazul, în 15-20 de ani bisericile rămân goale. Și nu de bisericile goale îmi pasă ca imagine, ci îmi pasă că oamenii nu se mai mântuiesc și ajung să trăiască și ei ca îndobitociții care au pustiit Biserica lui Hristos cu păcatele lor.
Doamne ajută să nu fie.
Merla Bogdan
august 22, 2017 @ 8:01 am
Doamne ajuta Dan. Daca stau sa ma gândesc poate ai dreptate, nu cunosc nici ce s-a întâmplat exact cu ierarhul respectiv, nici motivele pt care ai scris tu acest articol. Si atât cat nu cunosc rațiunile exacte ale lucrurilor, este bine sa nu îmi dau cu părerea. Te rog sa ma ierți pt stilul impulsiv si justițiar din cele 3 articole. Trebuie sa iti martirisesc ceva. Ma smintesc profund de „ortodoxia canonica si rigorista”, o consider oarecum vinovata pt smintelile contemporane cu sinodul din Creta. Eu merg pe ideea de cultură, filosofie, compasiune, iubire. Dar nah, cine sunt sa judec „ograda Domnului”? Daca El îngăduie lucruri neplăcute, are motivele Lui, nu am voie eu sa judec.
Merla Bogdan
august 22, 2017 @ 8:06 am
Doamne ajuta Dan. Nu stiu daca ai primit comentariul, mi s-a dereglat smartphone-ul când l-am trimis. Ma rog, îmi cer iertare pt atitudine si pt judecatile de valoare emise, constat ca lucrurile au motive profunde pe care nu le cunosc. Totusi, mi se par ciudate unele articole de la voi dar nu mai comentez. Zi frumoasa va doresc si aveți grijă de voi. Doamne ajuta. Si p.s. m-aș bucura ca usor, ușor, in timp sa vorbesc cu voi si sa va cunosc. Doamne ajuta.
Dan Tudorache
august 22, 2017 @ 8:24 am
Bogdane, nu este nevoie să-ți ceri iertare de fiecare dată când scrii, altfel ajungi să cazi în formalism. Pur și simplu ți-ai susținut opiniile cu respect iar faptul că ele pot deranja nu e neaparat o vină. Și adevărul doare când e spus verde-n față, dar nu e vina adevărului ci aceluia care-i cu musca pe căciulă.
Faptul că Dumnezeu îngăduie răul nu înseamnă că-l și aprobă și nici că noi creștinii ar trebui să stăm cu mâinile în sân, fără să luăm atitudine, altfel devenim tâmpi și ieșim din creștinism. În primul rând luptăm cu răul din noi, cu propriile patimi, dar în același timp luăm atitudine atunci când răul altora face victime în jurul nostru.
Uite ce ne învață chiar Mântuitorul Hristos în acest sens: [i]„De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.”[/i] (Matei 18, 15-17)
Cât privește faptul că găsești ciudate unele articole de pe site nu e nici o problemă să-ți spui opinia, doar nu suntem copii mici să începem să ne smiorcăim că suntem criticați. Ba de multe ori ne-a prins foarte bine.
O zi frumoasă îți urez!
Merla Bogdan
august 22, 2017 @ 8:31 am
Doamne ajuta. Ai dreptate. Ma bucur mult ca este respectata libertatea de opinie pe site-ul vostru, ațâța timp cat este manifestata cu respect si bun simt. Ma gândeam la o faza, nici pe zeloți nu trebuie sa ii judecam sau sa ii blamam, ei fac ceea ce fac cu toată convingerea si sinceritatea inimii. Si se zice ca Domnul Iisus Hristos iubește inima sincera a omului de dincolo de păcate. Prin urmare nah, nu știm de ce Domnul îngăduie simteala asta in biserica, sigur are motivele Lui, cu puțin ghinion puteam fi oricare dintre noi in locul zelotilor, oamenii respectivi am vorbit cu ei iar unii efectiv nu își dau seama, lucrurile se întâmpla peste mintea lor. Zi frumoasa iti doresc, multumesc pt răbdare si iertare pt deranj. Doamne ajuta.