Despre Părintele Arsenie Boca

Bucurie tuturor.

Am stat si m-am gandit cum sa incep sa vorbesc despre parintele nostru Arsenie Boca, acest ales si placut al lui Dumnezeu si acesta este singurul cuvant spre care converg toate gandurile, simtirile si trairile pe care ni le-a impartasit noua bunul Dumnezeu. In preajma placutului sau, la manastirea Prislop un simplu si minunat fapt este de mentionat acela ca prin acest om, Domnul Iisus Hristos ne vorbeste tuturor despre dragoste.

La implinirea a 20 de ani de la mutarea la Domnul a parintelui nostru, din cuvantul rostit de preasfintitul Daniel, episcopul Daciei Felix, mi-au ramas intiparite  in minte cuvintele proorocului  Ezechil adresate imparatului sau cu putin timp inaintea de mutarea sa la Domnul si anume: „deschide fereastra dinspre rasarit”. Cat de frumos ne vorbeste Dumnezeu prin proorocul sau noua tuturor. Sa deschidem inimiile noastre spre dragostea de Dumnezeu, sa privim cu bucurie la darurile care se covarsesc aspura noastra.

Acelasi ierarh a mai spus: ” la un om obisnuit la parastas vin cativa oameni, apropiati, familia, o mana de oameni,dar iata la parastasul parintelui Arsenie Boca se adunara oameni de la rasarit si de la apus, de la miazazi si miazanoapte, batrani, tineri, copii, saraci si bogati,cu totii veniram ca la o chemare,o strigare.”

Cu adevarat  minune a lui Dumnezeu,ne revarsa si ne trimite noua tuturor darul dragostei . Dinainte de revarsatul zorilor si pana in negura noptii, de pe dealuri, din vai si de peste munti, oamenii au venit ca o mare care nu se mai sfarseste, pe care nu poti s-o cuprinzi in acest loc placut lui Dumnezeu.

Harul lui Dumnezeu s-a coborat si ne-a dat noua bucurie tuturor, o mare bucurie pe care nu poti s-o cuprinzi, iar trecerea parintelui in randul sfintilor pomeniti de Sfanta noastra biserica Ortodoxa nu tine de masura oamenilor si de oranduiala lui Dumnezeu, cum spunea si ierarhul Timocului. Dragostea pentru parintele nostru placut lui Dumnezeu este covarsitoare nu-mi gasesc cuvintele, un simplu gand imi vine in minte si acela este ca aceasta este una dintre minunile lui Dumnezeu pe care ni le-a dezvaluit noua Atotputernicul. Inimiile si sufletele noastre s-au umplut de caldura duhovniceasca, de blandete, de rabdare, credinta, nadejde la Dumnezeu toate impreunate in dragoste, in iubire, in Dumnezeu.

Si  ca  sa va descriu cu un pic de amanunte despre aceasta mare bucurie am sa va spun cum am vazut aceasta zi: dimineata si-a facut aparitia cu multa blandete, s-a revarsat incet dar sigur peste toate; astfel, toate lucrurile, fapturile si noi oamenii lui Dumnezeu am cunoscut bucuria care ne-o impartasea Dumnezeu, fara adiere de vant , cu soarele incalzindu-ne agale in  luna lui Brumar, iar mai apoi odata cu lasarea serii peste noi s-au coborat picaturile de ploaie, o ploaie lina, rara si placuta. Pentru incheire vreau sa va vorbesc despre copii, asa ne-am simtit, trebuie sa ne simtim mereu ca niste copii, frumosi, curati si mai ales bucurosi.

Ca o comparatie va spun urmatoarele: bucuria unui copil cand primeste o imbratisare, caldura din sufletele noastre , cand inima cu inima se simt aproape, asa si Dumnezeu ne imbratiseaza cu dragostea sa necuprinsa si nemarginita pe noi toti, oamenii, aratandu-ne bucuria sa fata de oamenii care si-au sfintit viata,placuti inaintea lui.

(George)