Despre terorism şi Dumnezeu

Caderea Constantinopolului

Terorismul este cu siguranta una dintre marile probleme ale acestui secol,dar cu siguranta nu cea mai mare! Multi isi pierd nadejdea vazand pe toate drumurile crime, furturi si alte fapte rusinoase si ajung sa se intristeze uitand ca Dumnezeu vede, aude, si simte orice lucru,orice freamat al naturii! Orice pasare care are nevoie de hrana, Dumnezeu o hraneste fara sa astepte de la oameni ceva!

Dar important este ca Dumnezeu o vede si stie ce are trebuinta! Dar cum sa nu auda El glasul omului?? Omul  care a fost inzestrat cu Chipul si Asemanarea Lui sa nu-l auda!? El ne vede ne cunoaste cel mai bine gandurile! Terorismul nu trebuie sa ne sperie, caci a zis Domnul ca vom auzi de zvonuri de razboaie ,dar sa nu ne temem!!!! Caci toate vor trebui sa fie!

Constantinopolul cand a fost pradat de turci cu voia Domnului s-a intamplat!  Caci Domnul a infaptuit atunci o minune pentru credinciosi! Mohamed al II-lea s-a instalat in palatele imparatilor bizantini, bucurandu-se pentru biruintele si jafurile armatelor sale. Intr-o zi a asezat masa oficiala pentru mai-marii trupelor lui – aghiotanti, generali si ofiteri superiori. In vreme ce ospatul incepuse, intorcandu-se spre peretele camerei, a avut o descoperire, o mana goala cu palma si cele cinci degete deschise. Dupa indelungate esescuri ale vrajitorilor turci venise un sfant cu numele Gheorghe Scholarul care a zis dupa indelungate meditatii:” N-ai fi intrat in acest oras daca in el ar fi existat cinci crestini adevarat!!!

Asadar sa stam cu bine, sa stam cu frica, sa luam aminte! Intreaga istorioara mai detaliata o gasiti la http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/24/de-ce-a-cazut-constantinopolul/ Asadar sa luam aminte ca atunci nu erau 5 crestini adevarati in cetate si aceasta a fost cucerita! Dar daca ne raportam la ziua de azi? Daca ne-am intreba orasul nostru ar putea fi dat in mainile inamicilor? Sa nu ne pierdem speranta! Sa nu lepadam haina ortodoxiei in fata terorismului!

Sa luptam a nu pierde credinta Domnului! Sa nu ne fie rusine a vorbi de Dumnezeu ca nimeni nu trebuie sa fie mai de temut decat Dumnezeu! Azi in special ni se cere sa il marturisim cu tot cugetul nostru! Sa nu ne temem de batjocura sau sa ne rusinam! Sa ne aducem aminte de suferintele care le-a indurat Mantuitorul si sa ne intrebam daca s-ar compara cu ceea ce noi patim atunci! Sa iertam pe cel ce ne greseste si asa si Domnul vazand i se va face mila de acela si il va ierta! Chiar si un terorist e demn de iertat!

In aceasta lume necazuri avem ,dar cu adevarat niciun necaz nu ii este dat omului fara a urma o victorie a Domnului!Poate nu tratez problema terorismului la nivel concret, dar avem nevoie de date? statistici? Avem nevoie sa credem in Dumnezeu si sa nu furam judecata lui! Sa nu ne uitam in „punga” altuia si sa nu o vedem pe a noastra! Caci „punga” nu trebuie sa o cantarim pe dinafara! Caci ea poate fi frumoasa pe dinafara! Ceea ce are inauntru conteaza! Acolo sunt bunatatile si de acolo izvorasc toate! Depinde de noi daca „punga” noastra e plina sau nu!

(Popescu Adrian)

(Visited 1 times, 1 visits today)