Despre terorism şi Dumnezeu
Terorismul este cu siguranta una dintre marile probleme ale acestui secol,dar cu siguranta nu cea mai mare! Multi isi pierd nadejdea vazand pe toate drumurile crime, furturi si alte fapte rusinoase si ajung sa se intristeze uitand ca Dumnezeu vede, aude, si simte orice lucru,orice freamat al naturii! Orice pasare care are nevoie de hrana, Dumnezeu o hraneste fara sa astepte de la oameni ceva!
Dar important este ca Dumnezeu o vede si stie ce are trebuinta! Dar cum sa nu auda El glasul omului?? Omul care a fost inzestrat cu Chipul si Asemanarea Lui sa nu-l auda!? El ne vede ne cunoaste cel mai bine gandurile! Terorismul nu trebuie sa ne sperie, caci a zis Domnul ca vom auzi de zvonuri de razboaie ,dar sa nu ne temem!!!! Caci toate vor trebui sa fie!
Constantinopolul cand a fost pradat de turci cu voia Domnului s-a intamplat! Caci Domnul a infaptuit atunci o minune pentru credinciosi! Mohamed al II-lea s-a instalat in palatele imparatilor bizantini, bucurandu-se pentru biruintele si jafurile armatelor sale. Intr-o zi a asezat masa oficiala pentru mai-marii trupelor lui – aghiotanti, generali si ofiteri superiori. In vreme ce ospatul incepuse, intorcandu-se spre peretele camerei, a avut o descoperire, o mana goala cu palma si cele cinci degete deschise. Dupa indelungate esescuri ale vrajitorilor turci venise un sfant cu numele Gheorghe Scholarul care a zis dupa indelungate meditatii:” N-ai fi intrat in acest oras daca in el ar fi existat cinci crestini adevarat!!!
Asadar sa stam cu bine, sa stam cu frica, sa luam aminte! Intreaga istorioara mai detaliata o gasiti la http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/24/de-ce-a-cazut-constantinopolul/ Asadar sa luam aminte ca atunci nu erau 5 crestini adevarati in cetate si aceasta a fost cucerita! Dar daca ne raportam la ziua de azi? Daca ne-am intreba orasul nostru ar putea fi dat in mainile inamicilor? Sa nu ne pierdem speranta! Sa nu lepadam haina ortodoxiei in fata terorismului!
Sa luptam a nu pierde credinta Domnului! Sa nu ne fie rusine a vorbi de Dumnezeu ca nimeni nu trebuie sa fie mai de temut decat Dumnezeu! Azi in special ni se cere sa il marturisim cu tot cugetul nostru! Sa nu ne temem de batjocura sau sa ne rusinam! Sa ne aducem aminte de suferintele care le-a indurat Mantuitorul si sa ne intrebam daca s-ar compara cu ceea ce noi patim atunci! Sa iertam pe cel ce ne greseste si asa si Domnul vazand i se va face mila de acela si il va ierta! Chiar si un terorist e demn de iertat!
In aceasta lume necazuri avem ,dar cu adevarat niciun necaz nu ii este dat omului fara a urma o victorie a Domnului!Poate nu tratez problema terorismului la nivel concret, dar avem nevoie de date? statistici? Avem nevoie sa credem in Dumnezeu si sa nu furam judecata lui! Sa nu ne uitam in „punga” altuia si sa nu o vedem pe a noastra! Caci „punga” nu trebuie sa o cantarim pe dinafara! Caci ea poate fi frumoasa pe dinafara! Ceea ce are inauntru conteaza! Acolo sunt bunatatile si de acolo izvorasc toate! Depinde de noi daca „punga” noastra e plina sau nu!
(Popescu Adrian)
flinutz
ianuarie 1, 2009 @ 11:01 pm
Adrian, ai scris: „Poate nu tratez problema terorismului la nivel concret”.
Imi cer iertare, dar nu am inteles ce anume tratezi, concret? Si intrebarea nu e doar pt tine, poate imi explica altcineva…
Cred ca acei cinci crestini adevarati, care au lipsit Constantinopolului, ar fi luptat cu turcii.
La fel si crestinii din ziua de azi – degeaba se numesc crestini daca le lipseste fapta, daca nu se iau la tranta in primul rand cu pacatul, cu ei – in primul rand. Cat despre acte de terorism – Doamne fereste de asa ceva pe la noi!
Deci cred ca am o idee despre ce ai vrut sa scrii, dar foarte vaga…
Doamne ajuta!
ionutz
ianuarie 2, 2009 @ 12:05 am
Adica m-am referit in special ca nu numesc tari sau vorbesc de fapte in sensul acesta ar fi concret dupa parerea mea!La nivel concret am vorbi de tari,date,cauze ale terorismului!Am vrut sa explic oamenilor printr-o minune ceea ce se intampla atunci raportandu-ma oarecum la situatia intamplarii acestui eveniment astazi…..cand toata lumea e intr-o goana dupa placeri… si razbunare….Daca as fi vorbit despre razboi in date, locatii cu siguranta acesta nu e de la Dumnezeu ,dar daca este credinta intr-un catun acela nu e pradat decat cu voia Domnului…..Credinta face minuni!”Marire întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, între oameni bunavoire!”De aici vedem cum razboiul omul il creeaza , dar unde e credinta vie nimeni nu biruieste in razboi…decat Dumnezeu!
flinutz
ianuarie 2, 2009 @ 12:26 am
Pai atunci nu era nevoie de mentiunea aceea.
Pentru ca citind-o, am cazut in „meandrele concretului” si am ramas… in aer! 🙂
Am inteles la ce faci apel, de fapt.
Balan Claudiu
ianuarie 2, 2009 @ 7:43 am
Iata un loc din Sfânta Scriptura care confirmă ce zice Adrian:
26.Zis-a Domnul: „De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela”.
27. Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!
28. Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi”.
29. Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: „Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?” Şi Domnul a zis: „Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!”
30. Şi a zis iarăşi Avraam: „Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci”.
31. Şi a zis Avraam: „Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi”. Răspuns-a Domnul: „Nu o voi pierde pentru cei douăzeci”.
32. Şi a mai zis Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde”.
33. Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.
ionutz
ianuarie 3, 2009 @ 2:25 am
Iti multumesc claudiu pentru faptul ca ai adaugat niste versete poate asa ma fac inteles mai bine!Se pare ca la inceput nu fusesem asa inteles!iti multumesc!
Balan Claudiu
ianuarie 3, 2009 @ 1:04 pm
Cu placere!
Laura Stifter
noiembrie 18, 2011 @ 11:54 pm
Doamne ajută!
Am auzit de un părinte din Rusia (cred că se numeşte Daniel Sasoev), care a făcut misiune în rândul musulmanilor, astfel încât a convertit la creştinism foarte mulţi credincioşi ai religiei islamice. A convertit şi protestanţi la ortodoxie, din câte am auzit. După o perioadă în care a avut curajul de a-L propovădui pe Domnul între necreştini, a fost asasinat de către un musulman fundamentalist. 🙁
Acel părinte a biruit, prin moartea sa martirică, terorismul, fundamentalismul religios şi, în general, ura împotriva Bisericii lui Hristos.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Administrator
noiembrie 19, 2011 @ 1:18 am
Chiar astazi, 19 noiembrie, este comemorarea parintelui Daniel. Mai multe detalii pe razbointrucuvant.ro
Laura Stifter
noiembrie 21, 2011 @ 2:58 pm
Da, admin, mulţumesc mult pentru informaţii. Am văzut sâmbătă, pe razbointrucuvant.ro, câteva articole deosebit de interesante despre viaţa şi moartea martirică a părintelui Daniel.
Doamne ajută!