Despre testele de personalitate
Puţini sunt tinerii care nu au făcut teste de personalitate, găsite prin reviste sau ziare, pentru a vedea cât de compatibili sunt cu perechea lor, cât de bine ştiu să se distreze, ce şanse au ca prietenia lor să fie de durată. Puţini însă şi-au dat seama că aceste teste de personalitate nu ne arată doar cum suntem, ci ne şi învaţă să fim. Cum? Aşa cum doresc autorii testelor respective.
Adică cei care vor să ne modeleze, să ne educe, să ne manipuleze.Să luăm ca exemplu un test despre viaţa sexuală. Dacă un băiat nu şi-a început viaţa sexuală, la întrebarea „Ai făcut-o deja?” va primi punctajul minim. Dacă mai dă câteva răspunsuri la fel de şterse, totalul va fi foarte mic, şi rezultatele testului îl vor inhiba: „Eşti o fiinţă închisă, nesociabilă. Îţi place să trăieşti în lumea ta, fără să te uiţi în jur. Dacă nu te schimbi cât mai devreme, mai târziu vei regreta.
Tinereţea a trecut pe lângă tine…”Pentru a incita cititorii, un test intitulat „Cât de uşor poţi fi sedus?” avea ca motto următorul text: Îţi place să rişti continuu sau păstrezi distanţa permanent, din prudenţă? Răspunde sincer la întrebările următoare şi descoperă cât de repede poţi fi cucerit(ă). Iată o singură întrebare din acest test, cele trei răspunsuri posibile şi caracteristicile asociate fiecărui tip de răspuns.
„Ce complimente preferi să ţi se facă?” Răspunsurile sunt: a) „arăţi foarte bine”; b) „eşti omul pe care mă pot baza în orice situaţie”; c) „nu îmi plac complimentele”.Dacă preferi răspunsul a), „rezultatul” este următorul: „Eşti foarte exigent(ă) în alegerea partenerului. Persoanele care nu te interesează n-au nici cea mai mică şansă să te atragă, chiar dacă aplică cele mai rafinate trucuri. Când însă vrea să te cucerească persoana la care visezi de mult, nu opui nici o rezistenţă”. Această concluzie mi se pare ridicolă, aşa cum mi se par multe teste de personalitate.Ce legătură are exigenţa cu complimentul de la punctul a), pe care îl fac până şi golanii prin discoteci sau şoferii de tiruri pe centură? Faţă de el, complimentul de la punctul b) pare de-a dreptul de viţă nobilă.
Iată rezultatul care corespunde celei de-a doua opţiuni: „Cel sau cea care doreşte să te cucerească trebuie să treacă numeroase examene. Complimentele te lasă rece, atât timp cât nu eşti sigur(ă) dacă doreşte o relaţie serioasă şi durabilă. Nu e de mirare deci că majoritatea flirturilor eşuează, iar tu te simţi frustrat(ă) şi nefericit(ă)”.Ai observat o enormitate până acum? Dacă nu, te va ajuta rezultatul de la punctul c): „Eşti deosebit de receptiv(ă) la complimente şi laude, deoarece vrei să fii cucerit(ă) prin orice mijloace.
Dacă te îndrăgosteşti de o persoană nepotrivită, aventurile tale pot avea însă un sfârşit neplăcut. Înclinaţia pentru romantism te poate împiedica să observi uneori dorinţele şi scopurile celuilalt”.Acum cred că enormitatea este clară pentru toată lumea: dacă preferi răspunsul b): „eşti omul pe care mă pot baza în orice situaţie”, concluzia este că nu îţi plac complimentele, în timp ce dacă preferi răspunsul c): „nu îmi plac complimentele”, concluzia este că eşti „deosebit de receptiv(ă) la complimente şi laude”.Ca şi cum la un test gastronomic ai răspunde că nu îţi plac acriturile, ci dulciurile, şi rezultatul ar fi că de fapt îţi plac acriturile iar nu dulciurile.
Cum-necum, multe teste sunt la fel de „precise” ca acesta. Tinerii care sunt interesaţi de ele arată că se află într-o teribilă criză de identitate. Vor să se cunoască cât mai bine, însă nu îşi dau seama că merg pe un drum greşit. Eu nu neg că există şi teste de personalitate obiective, numai că acestea se găsesc extrem de greu. Pentru că se găsesc foarte greu psihologi care să fie în stare să le întocmească.
Orice psiholog îşi pune amprenta pe testul pe care îl concepe. Şi, vrând să te cunoşti mai bine, ajungi de fapt să te cunoşti după cum încearcă să te modeleze amprentele psihologului de „serviciu”. Din păcate, psihologii contemporani – şi nu mă refer aici numai la extremiştii care sunt pro-pedofilie sau zoofilie, ci la restul – înţeleg viaţa după nişte criterii care nu au nimic în comun cu viaţa creştină.Dacă le spui că vrei să îţi păstrezi fecioria, îţi vor răspunde că de fapt nu îţi iubeşti destul perechea, sau că eşti imatur. Dacă le spui că nu vrei să te masturbezi, îţi vor spune că o să ajungi la dereglări biologice şi că te distrugi singur.
Ce mai, un creştin nu prea are cum să fie de acord cu testele de personalitate, întocmite de oameni lipsiţi de repere spirituale. Îţi dai seama ce ar ieşi dacă ar fi ei înşişi supuşi unui test de personalitate întocmit de un psiholog creştin? Dacă forţăm puţin nota, putem observa că Evanghelia însăşi este un fel de test de personalitate. Test la care psihologii noştri nu obţin rezultate prea îmbucurătoare. Şi atunci, de ce să ne lăsăm modelaţi de ei?
(Danion Vasile – ,,Pacate noi,pacate vechi”)
Laura-optimista
mai 15, 2010 @ 7:04 pm
Sunt de acord cu opinia domnului Danion Vasile, pentru că am făcut câteva teste de personalitate pe internet şi la liceu(avem o oră de consiliere psihologică) şi am sesizat aceeaşi problemă. De exemplu, îmi amintesc că atunci când am rezolvat un astfel de test pe net, la rezultate scria: „corect” şi „incorect”. M-am gândit: ok, dar în funcţie de ce criteriu răspunsurile pot fi corecte, sau incorecte? Dacă eu, într-o anumită situaţie, aş reacţiona într-un anumit fel(în funcţie de concepţia mea de viaţă), de ce ar fi incorect? Oare psihologul, care a conceput testul, deţine adevărul absolut? Sunt convinsă că există tineri psihologi(chiar vizitatori ai acestui site) deosebit de credincioşi, care vor să-I slujească pe Hristos prin această carieră. N-aş vrea să-i întristez pe aceşti creştini prin cuvintele mele! Sunt sigură că ei, fiind psihologi creştini, vor putea să-i ajute pe acei nefericiţi, care neavând o concepţie corectă de viaţă, necunoscând iubirea lui Dumnezeu, au mare trebuinţă de ajutorul psihologilor, deoarece cad în deznădejde şi în alte patimi şi boli psihice, de care sperăm că Domnul ne va feri întotdeauna. De aceea, aceste categorii de persoane, neştiind că trebuie să alerge la Hristos şi la Biserica Sa, caută ajutorul oamenilor. Din acest motiv, dacă aceşti semeni ai noştri aflaţi în încercări înfricoşătoare(necredinţă şi boli psihice) ar fi sfătuiţi de către psihologi(ei având o deosebită încredere în această ştiinţă, de vreme ce apelează la ea) să-l găsească pe Domnul, cu siguranţă s-ar întoarce la credinţă, fiindcă ar avea, aşa cum îşi doresc, o confirmare ştiinţifică a credinţei. De aceea, cred că pentru anumite categorii de oameni un bun psiholog creştin ar putea fi un misionar, o călăuză spre Hristos. Mi-a spus o doamnă profesoară de chimie deosebit de credincioasă că odată, încercând să le vorbească elevilor despre Dumnezeu, ei au întrebat-o: „Doamnă, şi dvs credeţi în Dumnezeu?”, pentru că oricine se aşteaptă ca un profesor de religie să vorbească despre Dumnezeu, dar când oamenii de ştiinţă dau adeverire pentru credinţă, ateii şi îndoielnicii pot fi puşi serios pe gânduri. Aceasta este opinia mea în privinţa psihologilor credincioşi. În schimb, cred că psihologii, care încearcă să-i îndepărteze pe tineri de Dumnezeu(am avut o asemenea experienţă cu o doamnă psiholog, care-mi tot spunea că Jertfa Domnului pe cruce ar fi fost inutilă şi alte aberaţii nedemne de a fi menţionate aici) sunt strict responsabili pentru faptele lor, iar noi NU trebuie să ne lăsăm manipulaţi, ştiind la Cine putem alerga, pentru a dobândi o fericire veşnică. „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.”(Sfânta Evanghelie după Ioan)
Doamne-ajută!
Adriana
mai 15, 2010 @ 10:32 pm
Citind testul citat de domnul Danion Vasile, am sentimentul ca cei care l-au scris pur si simplu l-au redat apoi gresit pentru ca la raspunsul „a) arati foarte bine” se potriveste interpretarea „): „Eşti deosebit de receptiv(ă) la complimente şi laude, deoarece vrei să fii cucerit(ă) prin orice mijloace.” iar la raspunsul „c) nu imi plac complimentele” se potriveste „Eşti foarte exigent(ă) în alegerea partenerului. Persoanele care nu te interesează n-au nici cea mai mică şansă să te atragă, chiar dacă aplică cele mai rafinate trucuri.”
Eu cred ca a fost pur si simplu o greseala in redarea testului, iar redarea corecta are logica pentru ca o persoana la care ii place sa auda ca arata foarte bine este intr-adevar foarte receptiva la complimente si laude, si intr-adevar doreste sa fie cucerita (nu stiu daca chiar prin orice mijloace) si eu as spune si ca ii place sa seduca. Apoi o persoana la care ii place sa se poata baza omul pe ea intr-adevar este genul de persoana serioasa, si se stie bine ca persoanele serioase doresc o relatie serioasa, relatie care se construieste mai greu, asa ca nu este exclus ca persoana in cauza sa ajunga printre cele care mai apoi se intreaba de ce nu gaseste un partener pe masura si uite asa sa ajunga sa faca astfel de teste. Iar persoanele carora nu le plac complimentele sunt intr-adevar niste persoane foarte exigente care la randul lor nu fac complimente. Testul pur si simplu a fost redat prost, a fost o incurcatura cand au scris a, b si c.
Eu gasesc ca dimpotriva, testele psihologice sunt atat de logice incat rezultatul lor este mereu foarte predictibil. Depinde apoi cum sunt folosite si de cine. Cunosc de exemplu un baiat care are o parere foarte proasta despre psihologi pentru ca o data a pierdut posibilitatea de a se angaja pe un post din cauza unui test de personalitate pe care angajatorul i l-a facut si in care, la intrebarea: „Daca financiar v-ati permite oricati copii, ati pune o limita la numarul lor?” el a raspuns ca nu. Cand am auzit raspunsul lui, mi-am adus aminte de o alta persoana (atee) care vroia sa se faca medic psihiatru si care mi-a zis la un moment ca si daca financiar si-ar permite sa aiba multi copii, tot ar pune o limita pentru ca de copii trebuie sa te si ocupi, sa le acorzi timp, ori daca ai prea multi, nu ai timpul necesar pentru fiecare in parte, asa ca ajungi sa ii neglijezi. Daca cel care a facut testul a gandit ca si aceasta persoana, imi pare logic ca nu a vrut sa il angajeze pe cel de care vorbeam, cel care era atat de dispus sa se investeasca intr-o familie numeroasa in detrimentul sclaviei la locul de munca. Angajatorul cauta un sclav pe plantatie si nu un familist care apoi sa vina cu „pretentii” de zile libere si alte drepturi pentru copii. Totul este foarte logic si serveste intereselor oamenilor, interese care pot si rele sau bune.
Asa ca testele psihologice nu sunt, in sine, nici rele dar nici bune, sunt doar un instrument, si ca orice instrument pot fi folosite bine sau rau, depinde de cel care le foloseste si de scopul sau. Sunt destui psihologi care le utilizeaza bine spre binele oamenilor, asa ca nu trebuie denigrati toti psihologii din cauza celor care le utilizeaza prost sau in scopuri voit rele.